394 matches
-
plecau îmbătați de soare și de mirosurile afrodiziace ale petalelor spre cartierul oriental. Erau urmați, la câteva minute, de alte două birje, una cu lăutari țigani tocmiți cu ziua și cealaltă cu Dimitrios, distins și absent, îmbrăcat în smoching negru, joben pe cap, vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a hârșcâi, a șovâlcăi) sau probabilă (a horți „a mișca un obiect făcându-l să alunece“, hârjoană „curtare a unei femei“, știulbic „prăjină cu care se scot peștii din ascunzători“) a unor derivate românești. De la nume proprii la nume comune Joben și penteleu sunt două cuvinte care au ca notă comună faptul că în certificatul lor de naștere la rubrica „numele părinților“ figurează câte un nume propriu, de persoană sau de loc. Cuvântul joben, care înseamnă „pălărie bărbătească înaltă și tare
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
românești. De la nume proprii la nume comune Joben și penteleu sunt două cuvinte care au ca notă comună faptul că în certificatul lor de naștere la rubrica „numele părinților“ figurează câte un nume propriu, de persoană sau de loc. Cuvântul joben, care înseamnă „pălărie bărbătească înaltă și tare, de obicei neagră, de formă cilindrică, purtată astăzi la ceremonii“ este un cuvânt făcut de români de la numele pălărierului francez Jobin, care s-a stabilit la București pe la mijlocul secolului 19 și și-a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
contra agresorului american. Că doar copiii noștri or să ducă mai departe comunismul, nu vă uitați că sânt niște căcăcioși mici acum. Ei sânt viitorul omenim. Până-n anul două mii credeți că mai rămâne ceva din imperialiști? Praful se-alege din jobenele și sacul lor de dolari!" "Dar pentru asta", interveni altul, "trebuie să ne spuneți de unde știți. Ce surse aveți. Cu cine aveți legături. Tot, tot, tot... Și țineți minte că tovarășul anchetator (uitați-l aici) e băiat bun, dar până la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Mihai, ce faci? Ridicăm privirile și rămânem cu gurile căscate: cocoțat pe niște catalige de șase metri înălțime, Peter Schumann se odihnea, șezând pe o ștangă în podul sălii, printre reflectoare. Îmbrăcat într-un costum de Uncle Sam, cu ditamai jobenul pe cap, Peter îmi făcea semne de acolo, din lumea lui, din care putea să vadă ce se petrece pe pământ și să critice că lucrurile nu erau așa cum trebuie, spunând asta unor oameni care aveau să dovedească nu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
noi, și cei frumoși, și cei urâți, și ne face plăcere să ne întâlnim unii cu alții. Ne privim în ochi și râdem, pentru că acolo îi vedem pentru o clipă pe Moni și Zoe, un monoclu și o lornietă, un joben și o pălărie cu voaluri, un baston de abanos și o umbreluță diafană de dantelă. Văd și acum ceașca japoneză atârnată de firul salvator, mi se încețoșează ochii și, ca și atunci, fac efortul de a nu plânge. Dar este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
din curți ca după cutremur discută despre Kennedy. Cel mai tare discută madam Flory, asasina de câini. Despre Kennedy e voie să discuți, desper Eisenhower nu era voie, despre el se făceau caricaturi, Îl făcea Nell Cobar, „unchiul Sam” cu joben și frac și pantaloni vărgați și stătea pe o cruce dintr-un cimitir ruinat și devastat de bombe care nu mai știi dacă era Coreea, China, Cuba sau Zanzibar. Sunt multe țările lumii. Și multe, războaiele. Sunt multe și cimitirele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dintre ele, alese anume. Mai utilizează puțin din cosmeticele Efimiței, se privește apoi în oglindă mulțumit. În final își scoate mondirul și chipiul, apoi legătura de gît (cravata) și își montează guler tare, papion, îmbracă un frac și pune un joben (aflate la îndemînă undeva sau scoase dintr-o raniță adusă cu el). Își montează din segmente un baston, îi înșurubează o măciulie argintie. Cînd e gata, mărește lumina lămpii. Cei doi soți dorm adînc. 15. Rică, deghizat în amploaiat începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vrei. EFIMIȚA: Și dacă nu pot? RICĂ: Trebuie să poți! EFIMIȚA (se ridică, o ia spre pat, chemătoare): Nu voi... Nu pot...Ce mai am eu cu dumneata? RICĂ (Se duce după ea scoțînd piesele vestimentare importante dar nu și jobenul care-i va cădea abia în pat): De ce nu moare omul cînd e fericit? 16. Efimița stă în patul ei Rica urcă și el lîngă ea, încep un joc de preludiu erotic. În cele ce urmează scena se va desfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vor fi adecvate fandacsiei pe care o trăiește. În final, Leonida se va trezi de-a binelea, la început se va speria crezînd că jos Efimița e ucisă de revoluționari, apoi va înțelege realitatea, va observa mondirul și chipiul, apoi jobenul, va pricepe cine e jos auzind și replicile. Și, stînd în capul oaselor în patul său se va preface că delirează prin somn. Uneori îi mai scapă cîte o replică "pe bune" la replicile de sus dar, își ia seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
grădină, ce face la geamul ei când trec etc. " Amorurile" mele mi-au ascuțit mai mult decât orice simțul observației. Dar amorul nu merge fără gelozie. În primăvară (aveam 16 ani) au apărut în Roman niște telegrafiști cu redingote și jobenuri. Erau cei mai galanți cavaleri din Roman. Căutau să facă furori. Am început să mă tem de ei: niște tineri așa de sclivisiți mi se păreau irezistibili. Au început să ni se pară niște zei - bieții telegrafiști. Ce mic eram
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de sclivisiți mi se păreau irezistibili. Au început să ni se pară niște zei - bieții telegrafiști. Ce mic eram eu! Eu nu isprăvisem gimnaziul, și ei, pe lângă 4 clase de gimnaziu, mai aveau și un an de școală telegrafică-ba și joben și haine bune-și mustăcioare. Dar nici ei nu se gândeau la Estella, nici ea la ei. Eu mă temeam de viitor! Dar un lucru aproape extraordinar s-a întîmplat, nu din gelozie, ci dintr-un fel de invidie... Ba
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un joc de strategie pentru computer? Libertina lume a lui Fragonard? Eroica lume a lui Napoleon, populată parcă numai de soldați de plumb? Lumea de peliculă alb-negru, înecată și plină de pete, a lui 1900, cu trăsuri și inși cu jobene? Cine scria că lumea nu există decât de câteva minute, dar că toți am venit pe lume cu grefe de memorie falsă? N-am să mă rătăcesc în aceste caverne și labirinturi, specifice, după Hocke, gândirii lui Homo Europaeus. Relația
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
privind trist în urmă. Silueta ei abia strălucind în întuneric se tot îndepărtează și știi că într-acolo trebuie să mergi. Pe coridoarele întortocheate, rămâi singur, dar apare mereu cineva sau ceva, să te îndrume fără o vorbă. Costume negre, jobene, aceleași chipuri livide, aceeași sfâșietoare tăcere, spartă ici-colo de-un foșnet, de-un cântec, de-o voce care citește anunțuri mortuare... Mâini care ridică încet cortinele negre, deschizând drum mai departe. Înapoi nu există. Urcăm în lift. Înghițindu-ne spaima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
care aduce destul de bine cu Fred Astaire : talie Îngustă, picioare lungi și o bărbie ca bombeul unei cizme. CÎteodată, sînt chiar și Îmbrăcat ca Fred Astaire. În această scenă anume, sînt În frac, În picioare am ghetre, iar pe cap joben. Cu picioarele Încrucișate la glezne, mă aplec cu grație și-mi las greutatea pe un baston cu măciulie de argint. Vă e greu să stați atîta cu sprîncenele ridicate ? Uneori, cînd trec pe la Norman să beau o cafea cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lenevită la marginea unui râu lat și lin, lucrat în sepia, c-un cer profilând o imensă catedrală gotică, la periferia străvezie a orașului, se agitau niște domni mărunți, cu barbișon și mustăți învolburate, îmbrăcați în frac, acoperiți cilindric de jobene fumurii, având printre dânșii pe însuși Otto von Guericke (să fi fost prin 1654?). Nu patru, ci opt perechi de iepe roaibe, înhămate complicat, cu harnașamente bătute-n diamante, se chinuiau să desprindă una de alta cele două hemisfere de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
va fi la lucru un alt limbaj, în care poți spune despre o pictură că este - sau nu este - un vis. Iar acest limbaj distinct nu îți cere neapărat să afli semnificația precisă a fiecărui simbol în parte, „cameră“, „masă“, „joben“ etc. Nu-ți cere nici să spui că un semn are neapărat valoare simbolică. De regulă, vorbim despre simbol atunci când acceptăm deja o interpretare. „Atunci - când suprapun visului interpretarea - pot să spun: «Ah, da, masa corespunde evident femeii, acest lucru
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
spună cui anume. Consecvent sieși încă din alt cabaret, dumnealui Tzara crede că cel mai bine ar fi să fie tras la sorți: aici putem mult și bine glosa despre aura hazardului în care el crede neabătut din vremea când jobenul dumisale a devenit receptacol al întâmplării; Aragon Louis crede că hazardul este în cazul de față o chestiunea zadarnică și că, prin urmare, cel mai potrivit ar fi să-și împartă conținutul; domnul Rigaut zice că normal și cinstit ar
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pieziș la pălărier și la ajutorul acestuia, tînărul Julián, și zise după cum urmează: „Mi s-a spus că aici, În pofida aparențelor, se fac cele mai bune pălării din Barcelona. Se anunță o toamnă urîtă și voi avea nevoie de șase jobene, o duzină de gambete, șepci de vînătoare și ceva de purtat la Madrid, În Cortes. Dumneata Îți notezi sau aștepți să-ți repet?“. Acesta a fost Începutul unui laborios și lucrativ proces În care tatăl și fiul și-au unit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Vizitându-l odată după această metamorfoză, de abea mi am putut reține râsul intrând în odaia lui, unde am văzut vreo zece boieri fumând din niște ciubucuri lungi, însă șezând fiecare turcește lângă câte un scaun pe jos, dar cu jobenul pe cap și cu aripile fracului tăvălite pe dușumelele odăii! Cantacuzeno însuși ședea pe canapea, însă celorlalți boieri le venea mai bine să stea pe pământ cu picioarele încrucișate după moda veche și fiindcă pe atunci nici turbanul nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pe dușumelele odăii! Cantacuzeno însuși ședea pe canapea, însă celorlalți boieri le venea mai bine să stea pe pământ cu picioarele încrucișate după moda veche și fiindcă pe atunci nici turbanul nu se lua de pe cap, uitaseră să-și ia jobenul. Această scenă era așa de ridicolă, încât ar fi meritat să o desenez” (Veress, 1928-1929, 380-381). Comunitatea sătească rusească (mir-ul) și spiritul de sociabilitate Dorind să sublinieze unicitatea comunității sătești slave, Haxthausen insistă asupra diferitelor sensuri cu care este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de mașina cu abur a lui Cugnot, imensă, cât un cazan sau o marmită. Făcea să vezi, pe dreapta, unde stăteau puse la perete velocipedele cu roți mari, florale, draisienne-le cu cadru plat, gen trotinetă, evocare a celor gentilomi cu joben care țopăie prin Bois de Boulogne, cavaleri ai progresului. În fața velocipedelor, caroserii zdravene, receptacule lacome. Poate că nu Panhard Dynavia asta din ’45, prea transparentă și strâmtă cu forma ei aerodinamică, dar sigur e de luat În serios Peugeot-ul Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în bulion“, de la Buftea. Lângă ea, un pian dezmembrat - ah, cât seamănă cu cel folosit de japonezi în Unchiul Vanea, cel dintre-ale cărui clape prăfuite creștea grâul! -, așteptând să fie readus la viață de mâinile dibace ale unui personaj cu joben. Așa arată curtea Muzeului de Istorie din Sibiu, populată de calfele călătoare, pornite din Germania și ajunse la Sibiu în lungul lor drum ce reconstituie o tradiție păstrată de secole. Rockeri teleportați Expoziția „Calfe călătoare“ ilustrează tradiția tinerilor dulgheri, tâmplari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
care ne supraveghează pe ascuns, ci care ne invadează cu zgomotul intestinelor sale, audiența de vârf, zgomotul, râsul figuranților morți de peste 50 de ani: „Nu, Fratele cel Mare nu ne supraveghează. Cântă și dansează. Scoate tot timpul niște iepuri din joben. Fratele cel Mare se chinuie să ne rețină atenția atâta timp cât stăm treji. Face totul ca să ne răpească atenția. Face totul ca să ne distragă. Face totul ca să ne absoarbă pe de-a-ntregul. Face totul ca să se aleagă praful de imaginația noastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
valori care sunt dragostea și arta, e și o invitație la a ne lăsa fantezia să zboare prin nori de marmeladă și flori incredibil de înalte. Mă abțin cu greu să nu dezvălui surprizele pe care le scoate Taymor din joben.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]