391 matches
-
-și ceda locul unui personaj straniu, În lacrimi. Baskerville! Din nou, Îl din priviri pe reverend; se mulțumește să ridice enigmatic din sprâncene. Faptul cel mai ieșit din comun este că Howard e Îmbrăcat după moda americană, arborează chiar un joben care, În ciuda tragediei care se desfășoară pe scenă, e de un comic irezistibil. Cu toate acestea, mulțimea urlă, se văicărește și, pe cât Îmi dau seama, nu există nici cea mai mică urmă de amuzament pe nici un chip. În afară de acela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de mașina cu abur a lui Cugnot, imensă, cât un cazan sau o marmită. Făcea să vezi, pe dreapta, unde stăteau puse la perete velocipedele cu roți mari, florale, draisienne-le cu cadru plat, gen trotinetă, evocare a celor gentilomi cu joben care țopăie prin Bois de Boulogne, cavaleri ai progresului. În fața velocipedelor, caroserii zdravene, receptacule lacome. Poate că nu Panhard Dynavia asta din ’45, prea transparentă și strâmtă cu forma ei aerodinamică, dar sigur e de luat În serios Peugeot-ul Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Și, ce-i drept, nu e prea mult Geist în manele... Dar totuși, de ce există ele și ce ne spune existența lor copleșitoare despre societatea noastră, în care trăim - mă scuzați - cu toții ? Nu vă așteptați acum să scot iepurașul din joben și să exclam, doct, iată, despre asta e vorba ! Ca un profesionist ce mă aflu, nu pot decît să recunosc, cu gura mică și ochii mari, că habar n-am... Pe de altă parte însă, nu pot să nu mă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și supradeal fiind ocupate în mod samavolnic de păduri și alte culturi mult inferioare celei primite la Colegiul de care pomeneam. - Și ce faceți, că-i o jumătate de oră descoperită?! - Nici o problemă. O vom acoperi spre exemplu, cu un joben sau, și mai simplu, o anulăm, reducerea timpului emisiunii oferind oportunități considerabile, între care economia de timp, de personal și de bani. Cu banii economisiți vom putea tripla plata celeilalte jumătăți de oră care, devenind prețioasă ca valoare ne va
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
trebuia să mi se dea. Alte imagini din acele săptămâni în care am locuit la "unchiul George" nu găsesc în memoria mea. Calea Victoriei unde, după-amiaza, aș fi putut să văd, cu siguranță, trăsuri elegante în care se plimbau domni cu joben și cucoane în mătăsuri, ar fi fost pentru altul, în locul meu, un punct de atracție. La fel, pozele de la cinematografe, reclamele, tramvaiele, ceasurile publice. Dar, fie că "unchiul George" mi-a interzis să mă depărtez de casă, de teamă că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
spună cui anume. Consecvent sieși încă din alt cabaret, dumnealui Tzara crede că cel mai bine ar fi să fie tras la sorți: aici putem mult și bine glosa despre aura hazardului în care el crede neabătut din vremea când jobenul dumisale a devenit receptacol al întâmplării; Aragon Louis crede că hazardul este în cazul de față o chestiunea zadarnică și că, prin urmare, cel mai potrivit ar fi să-și împartă conținutul; domnul Rigaut zice că normal și cinstit ar
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Nou. Cel puțin așa sper. Conu Costache o să fie furios: pe el nici măcar într o paranteză nu-l pomenește în notița din ziar. Seara târziu. Uite că iar m-am pus pe scris, în loc să citesc. Când Safta i-a luat jobenul, conu Costache a ciupit-o de..., cum face uneori când se crede neobservat. Apoi m-a văzut și mi-a aruncat o privire ciudată. Am început cina cam bulversați pentru că dragul de Jacques nu se simte grozav. Era trist și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vedeți număru’. Ignatius îl văzu prin mulțimea care trecea grăbită prin fața Bucuriei Nopții. Se părea că nimeni nu urma îndemnul omului care făcea reclamă. Acesta se opri din strigat ca să scoată un nor greu de fum. Purta frac și un joben care stătea în unghi deasupra ochelarilor lui de soare și zâmbea prin fum spre cei care rezistau chemării sale. — Hei! Voi toți care vă târâți p-aci! Stați pe loc și-nfigeți-vă fundu’ pe un scaun de la Bucuria Nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lemnar, au văzut un cizmar cu ochelari, au găsit un toboșar și un gornist, au găsit o bătrână cu palton și fular, au găsit un bătrân cu pipă, au găsit o veneră și un apolo, au găsit un domn cu joben, au găsit un episcop cu mitră, au găsit o cariatidă și un atlant, au găsit un lăncier călare și altul pedestru, au găsit un arab cu turban, au găsit un mandarin chinez, au găsit un aviator, au găsit un condotier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
seara se apropie de sfîrșit, lucruri noi se-ntîmplă. Procesiunea nu a făcut altceva decît să pregătească publicul pentru un simulacru de nuntă. Mireasa poartă o rochie pătată de sînge, iar mirele - un frac găurit cu lovituri de cuțit și un joben străpuns de o săgeată și amîndoi, mire și mireasă, sînt bărbați. Un oficial purtînd un trening de pușcărie și ducînd În mînă un baston cu un cap de maimuță În vîrf rostește: „Vă declar soț și soție, vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
destul de dulce. Și Neal, și Bob sînt prietenii mei. N-a fost doar așa, la mișto? — Nu, sînt un cuplu pe bune. Am lucrat la ceremonia asta luni În șir, ne-am certat zile Întregi pe chestia cu săgeata prin joben. Neal credea că ar putea să pară că fusese lovit În cap, că Înnebunise de se apucase să se căsătorească, dar Bob susținea că aceea era săgeata lui Cupidon. Mama lui Bob este hippie, ea susținea că e de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vechi, nu că ar fi cine știe ce mulți bani vechi În Vest. E mai degrabă diferența dintre mărfuri și noua economie. O „tîrfă a artei“ ecvestră, purtînd pantaloni de călărie și o brasieră cu giuvaeruri trepidează la brațul unui moșotei cu joben și fular de mătase, Montmartre ca. 1910. Wakefield Încearcă să-și Înăbușe un chicot. — Nu te lăsa amăgit, baby. Bătrînul are un imperiu de mașini unelte. ți-ar putea scoate dinții unul cîte unul. Wakefield simte o Împunsătură de neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
hetairă înconjurată de șerpi) — sau o adunare de domni frunzărind reviste. Sînt stilizări împinse către abstractizare, destul de nonconformiste pentru o epocă impregnată încă, în ipostazele ei moderne, de stilul Art Nouveau. Coperta întîi înfățișează o mulțime de domni caricaturali cu joben, învălmășindu-se și fugind, în panică, pe treptele unei clădiri vaste. Imaginea — probabil, o manifestație reprimată de poliție — pare desprinsă dintr-o comedie mută. Scris (nu și semnat) de Ion Vinea, „Avertismentul“ prin care se deschide revista este un articol-program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
coșuri, umbrele, geamantane, cutii, flori etc.; cantitatea de obiecte aflate în mâinile fetei distonează cu așteptările normale.) Tata e nebun! (Furioasă, își răstoarnă lucrurile unele peste altele pe peron.) E nebun! Pfui! ȘEFUL GĂRII (Apare îmbrăcat impecabil, în negru, cu joben și baston, strălucitor și firesc în hainele sale, cu o simplă geantă de voiaj în mână; și-o așază cu grijă pe peron; își scoate ceasornicul cu lanț și privește ora.): Hm! Să nu întârzie! (Atmosfera se conturează treptat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pumnul strâns două zaruri; își deschide pumnul și zarurile cad pe suprafața plană a unui geamantan răsturnat ca pe o masă de joc; Bruno va arunca de câteva ori zarurile, tot mai atent la jocul său; ȘEFUL GĂRII își scoate jobenul și se șterge de sudoare; Ioana se ridică încet și își scoate pălăria imensă, personajele reintră în ritmul lor; zarurile lui Bruno lovesc tot mai puternic suprafața geamantanului.) CASIERUL: Hi, hi... (Privindu-și rezultatul unei aruncări.) Hi... (Ridicându-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
coș. Ceea ce iarăși îl surprinsese și îl amuzase și își spusese da, ziua asta este altfel, are ceva misterios în ea, poate chiar paranormal, poate chiar un pic de magie, dar cine este magicianul și cine este iepurele scos din joben, la această întrebare poate să răspundă cineva din public? Își imagină - rămăsese tot în mijlocul camerei, nu făcuse nici măcar un singur pas înspre geamantan, prelungea tranziția către Marea Surpriză sau către Marea Bătaie de Joc a Luciei - cum o mână uriașă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu făcuse nici măcar un singur pas înspre geamantan, prelungea tranziția către Marea Surpriză sau către Marea Bătaie de Joc a Luciei - cum o mână uriașă îl caută cu degete nerăbdătoare, ca niște gheare domice, el se află pe fundul unui joben imens, deasupra nu este cerul, ci doar tavanul sălii de spectacol, dar nu, stați așa, a fost doar o privire superficială, nu e vorba despre tavan, e mâna magicianului fără nume, mâna care coboară centimetru cu centimetru, nu are niciun
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că unul ratat, dar scriitor, totuși -, iată-te ridicat în aer, iepure fricos, lumea aplaudă extaziată, copiii țipă, te dor urechile și ochii, îți curg lacrimi, ești un iepure care plânge, ha, ha, apoi iată-te aruncat din nou în joben și totul dispare ca prin farmec, e întuneric și crezi că te afli în vizuină, acolo unde nu te poate ajunge nicio gheară, nicio mână de magician insensibil, numai că simți umezeală, plouă de ore bune, e mocirlă până și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vreau să intru acum în amănunte. Însă, pentru ca totul să fie așa cum trebuie, Lucia asta trebuie să fie dată afară din gândurile tale, scriitorule... Scutură din cap. Începea să îl enerveze acea voce obositoare, iar imaginea iepurelui înfricoșat scos din joben și pus la loc, în întuneric, acolo unde toate spaimele dau năvală și te invită la dans, făcându-ți inima să o ia razna, nu-i dădea pace. Simți din nou și strângerea sigură a unei pânze de păianjen. Strigă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bani, un agent imobiliar aflat acum la morgă, plus un Land Rover în care se fumează Camel fără filtru. Și, ceea ce este foarte important, a apărut și un partener de dialog - colac peste pupăză! -, un... Magician care introduce mâna în joben și scoate iepurele de urechi pentru a-l lua la întrebări, într-o după amiază cu ploaie nesfârșită. - Ți-e frică? - Da. Îmi este. Simt frica în oase. O simt și pe limbă, degeaba mă amăgesc, J&B-ul nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pahare și le ciocni. Sorbi cu poftă dintr-unul. Când lichidul se prelinse pe gât, i se păru că niciodată nu a avut un gust mai bun. Strigă: - Noroc, Magicianule! Ce mai urmează? Surprinzător, nu-i răspunse nimeni... Iepurele din joben trăi o scurtă perioadă de libertate. Și dădu al doilea pahar peste cap. 9 Femeia se întinse ca o pisică și căscă prelung. Își duse brațele la ceafă, iar sânii tari împunseră aerul încins cu sfârcurile. Așezat în fund, pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Laptopul este o mașinărie care înghite curent, așa cum mașinile înghit benzină. Ești aproape de ceea ce aș putea numi, și este o expresie bună de tot, îmi permit să spun, pana prostului, la nivel informatic, nu te supăra pe mine... Iepurele din joben se simte important, cel care îl trage de urechi și îl prezintă spectatorilor frenetici - niciunul dintre ei nu ar dori să treacă printr-o astfel de stare, de aceea aplaudă, pentru că plescăie de încântare atunci când altcineva este chinuit - întreține conversația
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ea. Ești slab, scriitorule. Mă dezamăgești. Toată ziua Lucia, toată noaptea Lucia, hai să fim serioși. Uită-te la mine. Ridică ochii din pahar. Reapăru senzația aceea tâmpită care îi spunea că iar va fi tras de urechi, scos din joben și arătat spectatorilor, pentru a se face de râs. Încercă să protesteze, însă nu-i ieșiră cuvintele din gură. Ești iepure, de aceea nu poți să vorbești, prostule, ești iepure și bei J&B, asta chiar nu s-a mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se prelinse în ureche, fierbinte, ca un firicel de ulei încins. - Te-ai întrebat vreodată dacă Lucia există cu adevărat? - Ha, ha, ce glumă bună, aveam pretenții de la tine. Ești un Magician de duzină, din aceia care scot iepuri din jobene slinoase, eșarfe lungi din buzunare și ouă din urechile fraierilor. Ar trebui să fii dat afară din orice circ, ești perimat, acum se poartă altceva la nivel de magie, nu te uiți la programele cu David Copperfield? Acolo da, magie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
roșie și se transforma în șuvoaie ce șerpuiau pe sub scaunele acoperite cu o catifea albastră. Curios, spectatorii nu protestau în fața umezelii, ba chiar dădeau senzația că le place și că nu văd nimic nelalocul său sub cupola circului. Iepurele din joben începu să facă tumbe și să râdă prostește, un râs pițigăiat care îi făcu pe unii dintre spectatori să ducă degetele la gură și să fluiere, apoi plânse în hohote, cu urechile pleoștite - un alt val de aplauze! - și vru
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]