932 matches
-
cel pitoresc și cu brâul spicuit de pistoale strălucite. În Viena însă poliția nu vede bucuros nici pe un muntenegrean purtând arme pe stradă. De aceea un impiegat îl făcu să înțeleagă că trebuie să se despartă de arsenalul său. Junele erou se miră mult de această cerere, căci muntenegreanul în legislațiunea sa nu pomenește de patente de arme. Se duseră la un funcționar superior. Aci muntenegreanul {EminescuOpXI 131} se purtă cu multă modestie, numai că, din întîmplare, trase de la brâu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și a se primi sau refuza un portofoliu? "Romînul" trebuie să mărturisească că, cu toată sfruntarea cu care a făcut dezmințirea de mai sus, a făcut-o prea stîngăcește; noi încă o dată nu ne temem a-i repeta că numitul june patriot a fost în Moldova întru căutarea unui ministru, și anume a unui ministru de finanțe. Cât despre orașul unde a fost în adevăr, acel oraș e Bârladul, și propunerea portofoliului finanțelor a făcut-o unui domn deputat de acolo
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
greșeală, mărturisită de ziarul guvernamental atât de târziu, și anume în momentul chiar a primei adunări a acționarilor, ne dă nouă multe de gândit. Daca le-am spune însă pe toate ni s-ar zice că-ncercăm a strica creditul junelui institut, ș-ar fi păcat de Dumnezeu; nu ne-ndurăm. Am dori să știm numai daca comanda acelei tipăriri de bilete se va face înainte sau după ciudatele mișcări cari se prepară din toate părțile dincolo de hotarele noastre. Ni se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
-și deie contingentul unui năvălitor heterogen; ea a trebuit să primească cea mai îndrăzneață ingratitudine pentru că la Plevna cu sângele său a scăpat pe ruși de pieire. Atari esperiențe nu le poate dori bucuros pentru a doua oară un stat june și cu vitalitate; el se simte a fi un ic, nu însă un grăunte care să fie zdrobit între pietrile de moară ale slavismului. Să nu ne amăgim a crede că devotamentul și solid[ar]itatea României n-ar avea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
noiembrie 1880] [""NEUE FREIE PRESSE" RĂSPUNDE... "] "Neue freie Presse" răspunde la ultimatumul "Romînului". Foaia vieneză reprobează înainte de toate amestecul unor temeri politice într-o cestiune comercială. Abia se poate admite că există cineva în București care să crează serios că juna neatârnare a României ar putea să sufere daca Austria va supraveghea navigația pe Dunăre. Foaia vieneză crede din contra că frica ce-o arată România în privirea aceasta e un sentiment neclar, trezit pe cale artificială de influențe străine, sentiment ce
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
proști din țara proștilor... Aci nu mai e vorba să dăm câteva parale pe la scăpătăciunile din Germania; este vorba de țara noastră, de onoarea noastră, de sângele nostru în fine. Niciodată niște vagabonzi mercenari nu vor comanda pe români... Toți (junii ofițeri) sânt plini de onoare și zel, și, oricât de proști li s-ar părea oamenilor cu capetele de urs de la nordul Germaniei, sânt între acești juni mulți cari la timp vor putea proba unor semeni venetici cine sânt cei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vedeți cine și cum ne insultă!..." (anul II, nr. 32, 3/15 aug. 1896). Dar nu numai I. Slavici din grupul "medalionului" vienez din preajma lui M. Eminescu rămâne aproape de V. Lucaciu, ci și Nicolae Oncu (fost în conducerea societății "România Jună" din Viena alături de I. Slavici și M. Eminescu) devenit la Arad promotorul băncii "Victoria" (din 1877) și susținător al mișcării memorandiste (din 1892-1894) ca membru în Comitetul Central al P.N.R. Alături rămâne și I. Bechnitz de la Sibiu care va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Piliuță, ce-ați fi răspuns? Ce-ați mai fi putut răspunde? Altă secvență: criticul Radu Bogdan (memorialistul de azi, de la "Dilema"), preluînd chestiunea documentării în industrie, ca probă de atașament la noul canon estetic, îl întreabă, pur și simplu, pe junele pictor încolțit: ce semnificație au turnătorii în conștiința dumitale? La care Pil recunoaște că, da, sînt niște oameni cinstiți, că muncesc la acest uriaș edificiu care se numește Republica noastră și că sînt gata să particip și eu la această
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urechi fesul (obligatoriu negru), avînd aerul unui neajutorat nătîng, înfiat de cea pe care o ține de mînă. Asta-i ce se vede. Cine știe însă ce dedesubturi freudiene ascunde această împerechere discrepantă sau, pur și simplu, împerechere! Una din junele și talentatele sculptorițe, care dădeau tîrcoale atelierului parizian al lui Brâncuși și mai zboveau acolo, să lucreze, mi se pare Irina Codreanu, își amintește, tîrziu de tot, că gorjanul, ca să poată înjura în prezența (m)ucenicelor sale, le dădea nume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de moment. Nu e de urmărit decît gestica celor doi. Extrem de conluzivă: nobil-belicosul cocoș, care înaintea reuniunii a ținut creasta, foarte, foarte sus, de altfel îndrituit, în chestiunea flancului sud-estic, iată-l acum față-n față cu stăpînul lumii, încă june și constant imperativ. Zîmbitor (ah, zîmbetul de saxofonist al mondenului Clinton!), zîmbitor dar neînduplecat. La urma urmei, comunicatul final traduce nespus de clar acest dialog mut al mîinilor, buzelor, ochilor. Comunicat care pe noi ne aduce cu picioarele pe pămînt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
condamnării" lui Lessing. 17 februarie Ca unul ce mă aflu zilnic la volan, trebuie să-mi recunosc mica aversiune, manifestată spontan și de aceea și foarte difuz ca și cum n-ar exista obiectul precis care o declanșează aversiune contra celor foarte juni care conduc mașini. E, în aceștia, o insolență iresponsabilă, mutată aici, pe mașină, din stradă, dar cu ce riscuri în plus! Pentru că una e să dea peste tine cîteva japițe isterizate, noaptea, pe trotuar sau în parc, să-și etaleze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
indigeni, de demult plecatul din țară, protagonistul serii! Pianist briant, cozeur șarmant, revenind mereu între noi, oferindu-ne cîte un concert realmente reconfortant (cel din această seară, evident, reconfortant), tînjind incurabil, acolo, departe, după compania noastră, nealterată, ca-n anii junelor nebunii. Antren de lume subțire, prosperă și destinsă. El, hapsînul parșivelor sujete de altădată, la fel de freș, de frel, de bril, trece pe la mese și ne întreține galant, alternînd sublimități estete cu picanterii mondene. Pînă în momentul în care... Să fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bărbat în plină forță, pictînd la șevalet, asistat de Henriette, frumoasa lui soție (și model permanent), în acel atelier care nouă, ăstora de azi, ni se pare de o vetustețe de iatac, deși, iată, din acest interior bătrînicios a pornit juna modernitate. Evident, cochetul Matiz e doar o glumiță pe lîngă prospecțiile ce se conturează în prezent, ca fiind determinante în civilizația post-industrială ce ne-așteaptă. Fiți, rogu-vă, atenți cum sună avertismentele de Casandră ale celor ce întrevăd clar orizontul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doctoranzi, taximetriști, bingomani. Întrebați-i orice și nu veți afla nimic, pînă nu-și articulează mai întîi un "deci" extrem de prelungit, semn că abia după reflexivul preambul veți afla totul. Presat, ieri, de neamînate urgențe fiziologice, îl întreb, panicat, pe junele barman din Sărărie, unde e... mă rog... pissoir-ul. Deeeci, face el... Zi-i, dom'le, unde-i? îl întreb eu. Deeeci, reia el... De-mi vine să spun ca-n Nenea Iancu: Mersi, neică, mi-a trecut. 21 decembrie Parlamentul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-mi aplice, de ce?, lecția dură. Se oprește la un pas și mă somează: Lasă pensula jos: nu vreau să te-ating cu ea în mînă. Elegant, nu? Și "politic corect". Unde-i boema aceea? Mai știe cineva de ea? Junii artiști de azi par să nu fi auzit de așa ceva. Și chiar de-ar fi auzit, fenomenul li se pare irelevant. Atît de corecți în ceea ce fac, încît orice abatere de la "interesul" lor artistic li se pare nerozie. Răspund invitației
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
biologie spectaculoasă, arătînd ca-n colecțiile Armani schimbă dezinvolt barurile, în care prizează, la o cola, niscaiva "ierburi", și-și împărtășesc, într-o limbă sumară, sumarele necesități. E de sperat ca într-un posibil dialog purtat între doi din superbii juni ce bat acum barurile și tonomatele să nu se susțină că Bucureștiul e străbătut de... Gange. Las'te de goange, moșu', mi-ar reteza-o unul din ei, intrînd, după celălalt, în Best Club. 16 martie Ce relaxare, interviul t
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eroul dădea un telefon, probabil agonic, prea mă oripilase, încît... Și mai avea domnul Lăzărescu și un lipom cît un cartof sub perciunul stîng... Și mai semăna totul cu promiscuitatea veselă din mai toate peliculele ce se toarnă acum de juni cineaști, încîntător de vocalizanți, încît... Și-l mai văzusem în sală (se putea!) și pe drăguțul de lider al artei alternative locale... Ieșind așadar în autentic frumoasa înserare, mă salvam, iată, de căderea într-o nedorită fandaxie. Nereușind, of, nereușind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
provinciale, nu? 14 iunie În plină circulație pe bulevard, o limuzină indigo rupe toate sensurile, declanșează isteria claxoanelor și frînează scrîșnit lîngă trotuarul pe care mă oprisem tocmai ca să văd perturbația. Ei bine, eu eram cauza! Din limuzină coboară simpaticul june pictor O., cunoștință veche și, cu afabilitatea pe care i-o cunosc dintotdeauna, îmi strînge (amical și respectuos) mîna și trece direct la subiect: a avut recent expoziție la București și a vîndut-o toată; numai limuzina, iată, și-a cumpărat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi gîndit Nadar în vreo clipă de maximă faimă să-l concureze/ să-l submineze pe gigantul Delacroix, pe care-l și fotografiase? Își cunoștea bine lungul nasului. De revenit la momentul inițial, cel al contemplației computerizate. Dar ce contemplă junele navigator? (Care, spuneam, e și un dotat desenator.) Imagini superbe, pe ample suporturi, aparținînd unui nordic (al cărui nume nu l-am reținut/ n-am ținut să-l rețin, neajungînd, acesta, probabil niciodată, să fie memorabil). Plecînd de la fotografie, chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și trecutul unui Iași în care s-a pictat serios și eminamente... desuet. Dacă, respectuos chiromantic, i-am convoca pe cei din romantica pleiadă Craiu la masa evaluării prezentului, ne imaginăm cam cu ce pișicheră schimă ar privi ei isprăvile junilor atleți. Nu alta, probabil în aceeași obligatorie simetrie ca a înnoitorilor de-acum. Ritos amnezici, aceștia, cu etapele ieșene ce i-au precedat. Cu atît mai ritos, cu cît absolut recomandabil actanții ultimului val convoacă la provocatoarele festine și nume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să prezinte integrală creațiilor verdiene în ordine cronologică. O altă reprezentație notabilă cu opera Giovanna d’Arco din Statele Unite a fost versiunea de concert de la Carnegie Hall cu Orchestră Operei din New York care a cuprins în distribuție nume celebre precum June Anderson și Carlo Guelfi (Mai 1996). Opera Giovanna d’Arco a mai fost prezentată în concert la Avery Fisher Hall în anul 1995 cu soprana Margaret Price în rolul titular, Carlo Bergonzi în rolul Carlo și Sherrill Milnes în rolul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
barba tunse cu grijă ș...ț”. La fel și Alfred de Musset, firav copil al propriului secol, mărturisește În aceleași vremi, ros de melancolie, proaspăt refuzat la „Jokey Club”: „Un sentiment de rău inexprimabil Începu atunci să fiarbă În sufletele june. Condamnați la nemișcare de către suveranii lumii, lăsați la cheremul tuturor pedanților, al trândăvelii și plictisului, tinerii vedeau cum le pier puterile. Toți acești gladiatori Îmbibați În uleiuri purtau În adâncul sufletului o suferință de neîndurat. Cei mai bogați au devenit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
DOBROGEA LITERARĂ, revistă apărută la Constanța, bilunar, între 1 aprilie și 1 noiembrie 1925, ca supliment al ziarului „Dobrogea jună”. Din redacție fac parte, între alții, Hortensia Papadat-Bengescu, C. Brătescu, N. Dunăreanu, Al. Gherghel și N. Țimiraș. Publicația urmărea „strângerea energiilor” și reliefarea „notelor locale în sufletul național”, cultivând, cel puțin programatic, ideea stimulării vieții culturale a zonei. Primul număr
DOBROGEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286803_a_288132]
-
conduce în anul următor „Epoca literară”, supliment al ziarului „Epoca”, avându-l ca secretar pe St. O. Iosif. A mai colaborat la „Voința națională”, „Lumea veche”, „Lumea nouă”, periodic socialist, „Asmodeu”, „Povestea vorbei”, „Gazeta săteanului”, „Foaia interesantă”, „Lumea ilustrată”, „România jună”, „Literatură și artă română”, „Adevărul”, „Pagini literare”, „Constituționalul”, „Noua revistă română”, „Universul”, „Luceafărul” „Convorbiri” (și „Convorbiri critice”), „Flacăra”, „Universul literar”, „Viața românească” și, bineînțeles - ca membru al Junimii -, la „Convorbiri literare”. A semnat o singură dată cu numele întreg (poemul
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
cu revista „Contemporanul”, unde între 1884 și 1890 îi apar cele mai semnificative schițe și nuvele, continuând cu „Drepturile omului”, „Revista nouă”, „Adevărul”, „Lupta”,„Vatra”, „Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Adevărul de joi”, „Pagini literare”, „România jună”, „Noua revistă română”, „Șezătoarea săteanului”, „Sămănătorul”, „Viața literară”. A fost director și proprietar, împreună cu Zamfir C. Arbore, al revistei „Amicul copiilor” (1891-1895). I-au apărut în 1893 patru volume de Schițe și nuvele, iar în 1899 romanul Ovreiul, o bună
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]