745 matches
-
precizie trăsături caracteristice unor personaje aparținând de preferință, ca și la I.L. Caragiale, burgheziei mărunte. Înrâurite de realism și având ca model câteva dintre creațiile lui Costache Negruzzi, „copiile” vizează, de regulă, obiective ce au stat frecvent în atenția criticii junimiste: politicianismul (Tachi Zâmbilă, om politic), demagogia (Ștefan și Mihai), mania latinistă (Vespasian și Papinian), veleitarismul literar (Poeticale). Scrutând atent moravurile contemporane, N. realizează câteva portrete remarcabile: Părintele Gavril, Cucoana Nastasiica, Ioniță Cocovei, Cuconul Pantazachi. O contribuție deosebită la campania începută
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
Maiorescu și contemporanii lui, II, București, 1944, passim; Dicț. lit. 1900, 624-625; Faifer, Semnele, 269, 343-346; Mănucă, Analogii, 53-59; Dicț. analitic, I, 226-228; Nicolae Mecu, Iacob Negruzzi sau Vocația comunicării, București, 1999; Dicț. scriit. rom., III, 435-437; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 135-160, 184-187; Săndulescu, Memorialiști, 51-57. D.M.
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
un antijunimist convins, iar în ultimii ani (1885-1893) Vasile Negrutz. Diversitatea de procedee satirice întrebuințate, precum și menținerea satirei și a umorului la un nivel literar mai întotdeauna acceptabil fac din P. o gazetă interesantă. Se criticau în primul rând politica junimistă, mai ales sub aspectele ei culturale, dar și personalitățile societății ieșene: Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Mihai Eminescu, N. Gane. Față de Vasile Alecsandri se adoptă o atitudine contradictorie - când critică aspră, când laudă fără rezerve. Criticile nu ținteau numai actele și
PERDAFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288755_a_290084]
-
personalitățile societății ieșene: Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Mihai Eminescu, N. Gane. Față de Vasile Alecsandri se adoptă o atitudine contradictorie - când critică aspră, când laudă fără rezerve. Criticile nu ținteau numai actele și atitudinile politice, ele erau îndreptate și împotriva literaților junimiști: N. Gane era ironizat pentru mai puțin realizata nuvelă Două nebunii, satirele lui Iacob Negruzzi deveniseră un prilej de comentarii umoristice și de parodie, versurile Matildei Cugler-Poni erau interpretate echivoc, obținându-se efecte comice. După 1876 calitatea umorului din P.
PERDAFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288755_a_290084]
-
comune ale vremii într-un întreg oarecum armonios, caracterizat prin fluiditatea limbajului și acuratețea prozodică, situând astfel ciclul Resunete printre cele mai reușite versuri ale deceniului 1860-1870. Broșura Puține cuvinte despre coruperea limbei române în Bucovina (1869), scrisă de pe poziții junimiste, recomandă cunoașterea limbii populare pentru a contribui la tendința de individualizare a celei literare. Tonul pamfletar la adresa lui Aron Pumnul a atras replica vehementă a lui Mihai Eminescu, de unde o inimiciție de durată. P. a tradus versuri de Goethe, Heine, Emanuel
PETRINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
191-192; Ciorănescu, Lit. comp., 187-191; Vianu, Opere, II, 199-201; Augustin Z. N. Pop, Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, București, 1969, 151-157; Mănucă, Scriit. jun., 128-148; Dicț. lit. 1900, 677-678; Dicț. scriit rom., III, 727-728; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 135-160. D.M.
PETRINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
stabilească relația hotărâtoare dintre esența operei poetului și epoca în care aceasta a fost creată. O atenție deosebită a arătat P. relației dintre public și literatură. Cauza pentru care scriitorii români nu aveau cititori el o considera a fi intransigența junimistă față de scrierile cu caracter patriotic, singurele care - după el - puteau câștiga o largă adeziune. De aceea, în activitatea sa critică a adoptat o atitudine de toleranță față de orice lucrare provenind de la un scriitor român, mai ales dacă aceasta era inspirată
PETRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
un test” - sau obstinația autorului de a șterge orice urmă de pată de pe statuia maestrului, „cazul” Titu Maiorescu fiind singurul asupra căruia criticul stăruie în Sub zodia proletcultismului, ci și similitudinea programatică dintre scrierile lui N. și cele ale mentorului junimist. Astfel, Între Scylla și Charybda cuprinde o substanțială Introducere la poezia actuală, în fond un pandant peste un secol, o „cercetare critică” a poeziei române din jurul anului 1967. Aprecierile valorice vizează atât „direcția” poeziei din această perioadă, cât și figurile
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
viitorul culturii, care trebuie să fie „potrivită geniului său, ferită de ademenirile falsului patriotism, bazată pe respectul adevărului și al dreptății și cu un ideal înțeles de toate straturile sociale ale neamului românesc”. În esență, programul preia atât din doctrina junimistă, cât și din aceea a lui C. Dobrogeanu-Gherea, aceasta din urmă considerată în articolul lui C. Rădulescu-Motru Idealurile sociale și arta mai adecvată, într-o măsură, momentului. Pledând ca scriitorii să „destăinuie lumii suferințele poporului și să devină educatori morali
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
românești (Cugetări literare), relevabil și pentru că unul dintre personaje este N. Bălcescu. O. c. a sprijinit „noua direcție” inițiată de Titu Maiorescu și de „Convorbiri literare” prin articole în care se încearcă realizarea unui acord între ideile politice și culturale junimiste și cele ale fraților Ghica. R.Z.
OPINIUNEA CONSTITUŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288548_a_289877]
-
a devenit românească, identificându-se „cu întreaga tinerime română de azi”. Autorul remarcă și faptul că această ultimă generație, deși cu „fața întoarsă spre Europa, spre Occident”, știe să valorifice în aceeași măsură și filonul autohton: „nici o generație de la cea junimistă n-a ajuns la o îmbinare mai fericită a celor două elemente, decât tânăra generație românească”. Rubrica „Cronici” cuprinde secțiunile „Cărți”, „Reviste”, „Însemnări”, „A.B.C.”, reunind recenzii și comentarii despre unele evenimente culturale. Rubricile „Am primit la redacție” și „Bibliografie
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
contabilitate și comerț, P. a fost unul dintre cei mai reputați economiști transilvăneni. În vremea studenției, ca membru al societății România jună din Viena, el înțelege de ce este util să fie sprijinită pătrunderea în Transilvania a mai noii orientări literare junimiste. Publică, din 1879, în „Albina Carpaților”, „Gazeta Transilvaniei”, „Familia”, „Poporul”, „Școala și familia”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Rândunica”, uneori semnând și cu pseudonimul I. C. Frunză. În nuvele, povestiri, schițe P. se străduiește - într-o măsură după modelul lui I. S. Turgheniev
PANŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
periodice uitate, cum ar fi „Deșteptarea”, „Spectatorul”, „Britanica”, toate având drept liant voința asiduă a cercetătorului de a configura specificul cultural al Bucovinei, prin necesare restituiri și valorizări ale spiritualității acestei provincii românești cu un destin istoric particular. Cartea Marginalii junimiste (2003) propune o intrare în istoria „obscură” ori mai puțin cunoscută a societății Junimea, despre care stăruie impresia că, încă de multă vreme, s-a spus tot ce se putea spune. Sunt aici numeroase documente - acte oficiale, texte și trimiteri
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
istoria literară. Un capitol reface avatarurile tipografiei patronate de Junimea, altul se referă la librăria Junimii, cu detalii pitorești culese din scrisorile lui Titu Maiorescu, altundeva autorul încearcă să dezlege misterele celor „trei Junimi” - masonică, politică, literară -, integrând astfel mișcarea junimistă în destinul cultural și politic european. Nici „caracuda”din întâlnirile societății ieșene nu este ignorată, ci văzută ca „grup de presiune”. Firește, nu lipsesc importante precizări despre bibliotecarul Mihai Eminescu, spicuite cu răbdare din registrele instituției, ca și din corespondența
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
Femeilor Române, la vârsta când semna Ana Verona Câmpeanu, despre bibliotecile personale ale junimiștilor Vasile Pogor, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, A. D. Xenopol, Ștefan Vârgolici ori Iacob Negruzzi. Nu mai puțin demnă de interes este ultima parte a cărții, dedicată parlamentarismului junimist, ca și capitolul special dedicat lui P. P. Carp, atât de cunoscut ca maestru al oratoriei politice și atât de puțin ca, de pildă, traducător din Shakespeare, „aparițiune neobișnuit de interesantă” și pentru elita apuseană. Dacă Frânturi de cultură bucovineană
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
traducător din Shakespeare, „aparițiune neobișnuit de interesantă” și pentru elita apuseană. Dacă Frânturi de cultură bucovineană, ce are meritul de a constitui un document cultural solid în slujba ideii de românism dincolo de granițele politice, este oarecum grevat de fragmentarism, Marginalii junimiste, volum dezvăluind aceeași răbdătoare pasiune de cercetător, se bucură, în schimb, de o perspectivă integratoare, de judecăți de valoare mai prudent afirmate și oferă numeroase oaze de plăcere intelectuală, lipsa de pedanterie și rafinamentul „arheologului” literar creând o dimensiune discret-literară
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
și de publicist. SCRIERI: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” (în colaborare cu Nicoleta Popescu și Radu Tătărucă), Iași, 1989; Biblioteca edițiilor Mihai Eminescu românești și străine (în colaborare cu Constantin Mălinaș), Oradea, 1989; Frânturi de cultură bucovineană, Iași, 1997; Marginalii junimiste, Iași, 2003. Traduceri: Francis Scott Fitzgerald, Visuri de iarnă și alte povestiri, Iași, 1992; Edgar Wallace, Conturi lichidate, Iași, 1994; Iris Johansen, Un colț de paradis, Iași, 1994; Alfred de Musset, Gamiani sau Noaptea plăcerilor, Iași, 1995; Jacques Bergier, Cărțile
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
fluctuații și înainte de arestare și după detenție”, înregistrând „niște oscilații pe un evantai destul de mare”: de la stânga, chiar extremă, la dreapta, nu extremă (i-a sfidat într-o împrejurare publică pe legionari), și la cea pe care o numește „dreapta junimistă”. Mai multă consecvență a arătat scriitorul în planul opțiunilor politice după decembrie 1989. Scrisul lui P., eseistul prin excelență al literaturii române din ultimele decenii, dă impresia de a fi mereu în contact cu un strălucitor stil tânăr aflat într-
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
Universitatea din Iași. Tot în 1882 este ales membru corespondent al Academiei Române. L. s-a remarcat ca filolog îndată după publicarea studiului Limba română vechie și nouă. Tălmăcirea românească a scrierilor lui Oxenstiern (1873), unul dintre textele reprezentative ale orientării junimiste în probleme de limbă. Plecând de la principiile unui pozitivism lingvistic de esență neogramatică, s-a arătat preocupat de aflarea unor legi fonetice, morfologice și sintactice ale limbii noastre. De mare ajutor i-au fost cunoașterea istoriei limbii române și a
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
erau forța expresivă și plasticitatea, proprii numai cuvintelor din limba veche, nu și neologismelor. Recomandând îmbogățirea limbii literare prin cuvinte din graiul popular, el arăta o deosebită prețuire față de scriitorii care o foloseau. Consecvent acestor principii și condus de ideea junimistă a unei educații în spirit național, a alcătuit în 1882 și o Carte de citire, cuprinzând texte vechi românești. A demonstrat un deosebit interes față de istoria și tradițiile poporului român, ceea ce i-a permis să încadreze folclorul literar într-un
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
fiul lui Grigore Chirileanu, pădurar. Face gimnaziul la Fălticeni, urmând școala normală și liceul la Iași, unde în 1895 își ia bacalaureatul. Începe literele, dar va absolvi dreptul la Iași, în 1900. Pe parcursul studiilor secundare și universitare are mulți profesori junimiști și e apreciat de Titu Maiorescu pentru erudiția sa în materie de limbă populară și folclor. Lucrează la Dicționarul limbii române al Academiei Române, coordonat de A. Philippide, și face anchete etnofolclorice sub îndrumarea lui A. D. Xenopol. După o serie de
KIRILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287713_a_289042]
-
îngrijit, din însărcinarea lui Titu Maiorescu, de strângerea fondurilor necesare ajutorării lui Mihai Eminescu, a cărui găzduire în Iași a și supravegheat-o un timp. Între 1889 și 1900 a redactat, alături de alții, săptămânalul „Era nouă”, oficios al grupării politice junimiste, iar în 1902 a fost membru în comitetul de redacție al „Revistei române”, alături de Mihail Dragomirescu, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru ș.a. În 1913 trece în partidul politic al lui Take Ionescu, părăsind definitiv gruparea junimistă. În 1926 a fost ales
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
nouă”, oficios al grupării politice junimiste, iar în 1902 a fost membru în comitetul de redacție al „Revistei române”, alături de Mihail Dragomirescu, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru ș.a. În 1913 trece în partidul politic al lui Take Ionescu, părăsind definitiv gruparea junimistă. În 1926 a fost ales membru onorific al Academiei Române. M. rămâne unul din ideologii reprezentativi ai celei de-a doua generații junimiste atât prin fermitate, cât și prin sinceritatea pusă în răspândirea și apărarea principiilor societății. Influențat de H. Spencer
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru ș.a. În 1913 trece în partidul politic al lui Take Ionescu, părăsind definitiv gruparea junimistă. În 1926 a fost ales membru onorific al Academiei Române. M. rămâne unul din ideologii reprezentativi ai celei de-a doua generații junimiste atât prin fermitate, cât și prin sinceritatea pusă în răspândirea și apărarea principiilor societății. Influențat de H. Spencer și Em. Durkheim, el susține existența unor analogii între fenomenele sociale și cele biologice, dar și a unor deosebiri fundamentale, date de
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
o ruptură, a susținut în același timp că aceasta nu poate fi remediată doar prin intervenția cercurilor literare, ci prin adoptarea unui complex de măsuri sociale. Deși restrânsă, activitatea de critic literar a lui M. se înscrie pe aceleași coordonate junimiste. A dus o campanie susținută împotriva galicismelor și a germanismelor din traduceri și din scrierile originale, condamnând, de pildă, drama Mort fără lumânare a lui I. C. Bacalbașa. Ascuțișul criticilor sale a fost deseori îndreptat contra a ceea ce numea și el
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]