754 matches
-
Unele, alcătuite, traduse ori prelucrate de T. Maiorescu sau de I.G. Meșotă, au și apărut sub egida Societății care, cumpărând o tipografie, a putut să imprime lucrări de T. Maiorescu, P. Paicu, N. Culianu ș.a. Preocupați îndeaproape de chestiuni didactice, junimiștii au înființat o școală care, sub numele Institutul Academic, a funcționat între 1866 și 1879, având printre profesori pe T. Maiorescu, A.D. Xenopol, M. Eminescu, P. Paicu, I.M. Melik, V. Burlă. O formă eficace de răspândire a ideilor junimiste a
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
România jună” din Viena, precum și a redactorilor ziarului transilvănean „Telegraful român”. O contribuție deosebită la răspândirea junimismului în Transilvania i-a revenit „Tribunei”, atâta timp cât s-a aflat sub conducerea lui I. Slavici. Apartenența, pentru o scurtă perioadă (1866-1875), a unor junimiști marcanți (Maiorescu, Negruzzi, Pogor, Rosetti) la Loja masonică ieșeană nu a avut vreo influență asupra activității culturale a J. Dacă a avut numeroși membri și aderenți, J. a numărat însă și mulți adversari, majoritatea proveniți din rândurile celor pe care
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
Maiorescu, a cărui puternică individualitate a constituit un liant al întregii grupări. Încă de la înființare J. a arătat predilecție pentru problemele actualității. O mare atenție a acordat teoriilor lui Charles Darwin, pe care le-a popularizat prin „prelecțiuni”. În general, junimiștii s-au situat pe pozițiile evoluționismului englez și german și, mai puțin, pe cele caracteristice pozitivismului francez, prin prisma cărora au preluat și unele elemente ale criticismului lui Kant. Fără a-i accepta întru totul sistemul, au fost totuși înrâuriți
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
filosofia lui Schopenhauer. Atitudinea lor filosofică a fost întotdeauna pusă în slujba intereselor culturii naționale. Orice problemă luată în discuție avea în vedere necesitățile actualității și păstrarea specificului național. Considerând că generația de până la 1848 a creat cultura română modernă, junimiștii erau de părere că între 1848 și 1870 s-a produs o ruptură adâncă între cultura tradițională și cea modernă, explicabilă prin adoptarea unor „forme” occidentale nepotrivite „fondului” românesc. De aici și calificarea culturii românești contemporane drept „formă fără fond
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
conținutul național. Acolo unde J. a avut însă un rol decisiv în trasarea unei noi orientări a fost literatura. Societatea nu a avut o concepție estetică proprie, ci una eclectică, optând pentru principiile verificate de timp ale diverselor școli literare. Junimiștii manifestă o tendință accentuată spre realism și, în parte, spre un clasicism pedagogic. J. are o funcție net critică, acțiunile ei fiind destinate exclusiv aprecierii literaturii române contemporane, din ale cărei necesități s-a născut și ale cărei cerințe le-
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
ortografice, reușind să impună, prin Maiorescu, un sistem de scriere care, îmbunătățit de autorul lui în câteva rânduri, se află la baza ortografiei actuale. Continuând campania începută de Al. Russo și concomitent cu V. Alecsandri, A.I. Odobescu și B.P. Hasdeu, junimiștii s-au opus latinismului, contribuind, într-o măsură hotărâtoare, prin studiile și articolele lui Maiorescu, Quintescu, Negruzzi, Lambrior, la înlăturarea lui. Reunind membri din toate ținuturile locuite de români, J. a combătut provincialismele și a militat, în același timp, pentru
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
Quintescu, Negruzzi, Lambrior, la înlăturarea lui. Reunind membri din toate ținuturile locuite de români, J. a combătut provincialismele și a militat, în același timp, pentru impunerea normelor limbii române literare moderne, singurele capabile să asigure unitatea limbii. În criticile lor, junimiștii acordau o deosebită atenție limbii, fiind intransigenți față de orice exces neologic și recomandând graiurile populare drept sursă de îmbogățire a expresivității. În general, junimiștii se remarcau în scrierile lor prin corectitudinea, proprietatea și sobrietatea exprimării. Supunând unei examinări severe literatura
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
pentru impunerea normelor limbii române literare moderne, singurele capabile să asigure unitatea limbii. În criticile lor, junimiștii acordau o deosebită atenție limbii, fiind intransigenți față de orice exces neologic și recomandând graiurile populare drept sursă de îmbogățire a expresivității. În general, junimiștii se remarcau în scrierile lor prin corectitudinea, proprietatea și sobrietatea exprimării. Supunând unei examinări severe literatura vremii, critica junimistă a îndrumat-o spre respectarea unor principii artistice clare. Ironia fină, caricarea defectelor și atacul global constituiau procedee favorite, mânuite cu
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
XI; Ornea, Junimismul; Leon Volovici, „Adversarii” Junimii (1867-1887), ALIL, t. XIX, 1968; Junimea. Amintiri, studii, scrisori, documente, I-II, îngr. și pref. Cornel Regman, București, 1971; Marcea, „Convorbiri”; Documente literare junimiste, îngr. și introd. Dan Mănucă, Iași, 1973; Junimea și junimiștii. Scrisori și documente inedite, îngr. și introd. Ion Arhip și Dumitru Vacariu, Iași, 1973; Dan Mănucă, Critica literară junimistă, Iași, 1975; ed. 2 (Principiile criticii literare junimiste), Iași, 2000; Al. Zub, Junimea. Implicații istoriografice, Iași, 1976; Dicț. lit. 1900, 473-476
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
consistorial la Episcopia din Oradea. Pleacă din nou la Viena, unde își tratează o boală gravă, care îl reține în spital și apoi în sanatoriu o bună parte a anului 1874, încercând, probabil, să își continue și studiile. Invitat de junimiști, în octombrie 1874 ajunge la Iași, fără să fi dobândit vreo diplomă universitară. La începutul lui decembrie vine la București, este numit secretar al Comisiei pentru publicarea documentelor Hurmuzachi. Această funcție a păstrat-o trei decenii, timp în care a
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
a lui Confucius - pe care o cunoscuse prin intermediul lui Schopenhauer -, s-a opus șovinismului, fiind adept al conviețuirii pașnice a naționalităților. Considera că în Transilvania românii nu sunt asupriți de poporul maghiar, ci de nobilimea maghiară (Rase ori clase?, 1893). Junimist se arată S. în cea mai mare parte a opiniilor sale despre literatură și artă, expuse cu deosebire în cronicile din „Timpul” (1877-1880), unde combate cu asprime educativă ceea ce considera a fi „necuviințe estetice”. El vede estetica strâns legată de
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
Imagini și cugetări duminecale, București, 1930; La ribellione di un sanzionista, pref. N. Iorga, București, 1936; Pax americana - o pax sovietica, I-II, Madrid, 1947; Dotla - rien que des cendres, Paris, 1948; ed. tr. Badea Nicolescu, Alba Iulia-Paris, 1996; Un junimist antisemit: A. C. Cuza, Madrid, 1956; Un singuratic: C. Stere, Madrid, 1956; Poezie și politică - Octavian Goga, Madrid, 1956; Nicolae Iorga, Madrid, 1957; ed. București, 1990; Tudor Arghezi: tejgheaua cuvintelor, Madrid, 1958; Articole de fond - „Curentul”, ianuarie-august 1944, München, 1978; Adevăruri
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
mai mare pe care Îl avusese România până atunci. Resursele create de guvernul Cantacuzino abia depășeau 8,4 milioane lei. Conservatorii se vedeau depășiți de situație . În toată această perioadă, preocuparea principală a regelui a fost realizarea unei concilieri Între junimiști și conservatori pentru a da țării acel „guvern tare” care să poată aduce ordinea În situația financiară. În februarie 1900 regele Îi spunea lui Pallavicini că „... o recoltă bună poate să scoată țara din cele mai grave dificultăți, dar de
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
acționat ca să punem din nou ordine În finanțe. Sigur că pentru realizarea acestui deziderat trebuie un guvern foarte puternic și, din acest motiv, la fel ca Înainte M. S. și-a fixat drept țel să-i concilieze pe conservatori cu junimiștii și să formeze un cabinet conservator junimist. Lucrurile n-au ajuns Încă până aici, dar regele tot mai speră că va reuși În cele din urmă. Dacă dl Cantacuzino se va Întoarce din concediu Într-o stare de sănătate măcar
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
parte, dl P. P. Carp și adepții lui nu l-ar recunoaște niciodată pe general ca șef al partidului. Dl D. A. Sturdza și adepții săi fac tot ce le stă În putință pentru a Împiedica o Înțelegere Între conservatori și junimiști. În privința asta regele mi-a spus că nimic nu-și dorește mai mult dl D. A. Sturdza decât chemarea la guvernare a d lui Petre P. Carp cu cabinetul său junimist pentru că este sigur că un astfel de guvern nu s-
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
din ce în ce mai simțită spre sfârșitul primăverii anului 1883, când Eminescu scrie tot mai rar, lăsând grijile redacției în seama unor colegi mai tineri și, fără îndoială, mult mai docili. Nu se știe cu siguranță de când datează colaborarea lui Caragiale la oficiosul junimist, deși unele articole, povești și parodii nesemnate, din noiembrie-decembrie 1877, par să îi aparțină. Este însă cert că a devenit redactor, la insistențele lui Eminescu, din luna februarie a anului următor, când îi apare un articol despre spectacolele actorului italian
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
unității culturale a tuturor românilor și necesitatea de a se strânge relațiile cu principalele mișcări politice din Regat. Într-un stadiu inițial, care poate fi delimitat cu aproximație între 1884 și 1889, tribuniștii s-au situat, sub toate aspectele, alături de junimiști. După 1889, cel puțin pe plan politic, ei se apropie tot mai mult de cercurile liberale din România, rămânând însă, în ceea ce privește atitudinea în problemele culturale, sub influența lui Titu Maiorescu și a revistei „Convorbiri literare”. Orientarea projunimistă s-a făcut
TRIBUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
albaștri (2003). Primează în aceste cărți sinceritatea și autenticitatea rememorării unor întâmplări de zi cu zi: coșmarul anchetelor, munca istovitoare din Balta Brăilei, lagărul de la Stoenești, boala contractată în celulă se întrețes cu imagini venite din copilărie. Volumele Junimea și junimiștii (1973) și Din cronica unui veac (1978), editate în colaborare cu Ion Arhip, reunesc manuscrise și documente literare. Primul conține un număr mare de scrisori transcrise după originalele aflate la Muzeul Literaturii Române din Iași, relevante și pentru alcătuirea unui
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
Iași, 1995; Cronica regatului blestemat, Iași, 1996; Planeta lui Orim, Iași, 1999; Casa cu iederă, pref. Ioan Holban, Iași, 2000; Templul amăgirii, Iași, 2000; Cerbul de lumină, Iași, 2001; Praznicul orbilor, Iași, 2001; Porumbeii albaștri, Iași, 2003. Ediții: Junimea și junimiștii. Scrisori și documente inedite, introd. edit., Iași, 1973 (în colaborare cu Ion Arhip); Din cronica unui veac. Documente inedite (1850-1950), Iași, 1978 (în colaborare cu Ion Arhip); Alexandru Vasiliu-Tătăruși, Focul cel mare. Amintiri din primul război mondial (1916-1918), pref. Petru
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
ai marilor iubiri. Lirică universală închinată femeii, pref. Ioan Holban, Iași, 1999 (în colaborare cu Gheorghe T. Zaharia și Liviu Moscovici). Repere bibliografice: Marius Robescu, Teatrul ieșean pentru copii și tineret la București, RL, 1973, 43; Dan Mănucă, „Junimea și junimiștii”, CRC, 1973, 51; Virgil Vintilescu, „Junimea și junimiștii”, O, 1974, 14; Constantin Radu Maria, „Bing - bang - bing”, TTR, 1975, 7; Ioana Angelescu, „Junimea și junimiștii”, AIX, t. XIII, 1976; Viorel Horj, „Cele trei domnițe”, F, 1978, 2; Ioan Holban, Un
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
Ioan Holban, Iași, 1999 (în colaborare cu Gheorghe T. Zaharia și Liviu Moscovici). Repere bibliografice: Marius Robescu, Teatrul ieșean pentru copii și tineret la București, RL, 1973, 43; Dan Mănucă, „Junimea și junimiștii”, CRC, 1973, 51; Virgil Vintilescu, „Junimea și junimiștii”, O, 1974, 14; Constantin Radu Maria, „Bing - bang - bing”, TTR, 1975, 7; Ioana Angelescu, „Junimea și junimiștii”, AIX, t. XIII, 1976; Viorel Horj, „Cele trei domnițe”, F, 1978, 2; Ioan Holban, Un roman istoric, „Flacăra Iașului”, 1984, 11 752; Ion
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
Teatrul ieșean pentru copii și tineret la București, RL, 1973, 43; Dan Mănucă, „Junimea și junimiștii”, CRC, 1973, 51; Virgil Vintilescu, „Junimea și junimiștii”, O, 1974, 14; Constantin Radu Maria, „Bing - bang - bing”, TTR, 1975, 7; Ioana Angelescu, „Junimea și junimiștii”, AIX, t. XIII, 1976; Viorel Horj, „Cele trei domnițe”, F, 1978, 2; Ioan Holban, Un roman istoric, „Flacăra Iașului”, 1984, 11 752; Ion Apetroaie, „Vornicul Țării de Sus”, CRC, 1984, 27; Tudorel Urian, „Vornicul Țării de Sus”, O, 1984, 48
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
fost agent diplomatic al României la Berlin, sprijinind activ politica externă a lui Kogălniceanu într-o perioadă foarte dificilă pentru tânărul stat român. Devine membru al Junimii în 1870. Orientarea către cultura franceză îl deosebea pe V.-L. de alți junimiști. În articolele publicate în „Convorbiri literare” (1873-1893) critica sa literară s-a sprijinit cu deosebire pe gustul propriu și mai puțin pe principii estetice. Pentru el istoria literară, care înglobează și critica, trebuie să ofere date despre cadrul și circumstanțele
VARNAV-LITEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290436_a_291765]
-
Investigarea lor l-a preocupat, de asemenea, insistent. De pildă, faima poemului Dumbrava roșie de V. Alecsandri s-ar fi datorat faptului că publicul, dezabuzat de imitații, a primit cu încântare un poem de profundă inspirație națională. Ca la toți junimiștii, preferințele se îndreptau către echilibrul și armonia clasică, către acele scrieri care înfățișează caracterul general-uman sub haina unei epoci determinate. Articolele lui V.-L. au susținut cu fermitate teoria junimistă a „formelor fără fond”: în loc să se dezvolte organic, în strânsă
VARNAV-LITEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290436_a_291765]
-
scriitori români, inflamația retorică, confuziile, inadvertențele i-au adus multe ponoase, printre care și critica lui Titu Maiorescu într-o serie de articole (Observări polemice, Beția de cuvinte, Răspunsurile „Revistei contimporane”). E aici o „execuție magistrală” (G. Călinescu), unde criticul junimist procedează metodic, minuțios, cu o fervoare rece, necruțătoare, extrem de eficientă, în vreme ce replica lui U. (Noua direcțiune din Iași), în pofida justeții unor puncte de vedere, rămâne inconsistentă, neputincioasă. Ca scriitor, U. este un meșteșugar. Nu se poate vorbi despre primul deceniu
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]