370 matches
-
pimniță de piatră. Den viile cele mari de la Săteni și cu pimnița de piatră și cu casele deasupra, jumătate. Den viile de la Pitești, de la Leșcioară, iar a patra parte. 18 pogoane de viie la Scăiani, care s'au cumpărat de la Jupâneasa Preda a lui Statie Vistierul și de la Radul Stolnicul Izvorarul. Moșia Miclăușanilor și cu morile, după cum arată zapisele cele de cumpărătoare. Moșia de la Drăgoești, după cum arată zapisul lui Mihaiu Postelnicul Corbeanul. Cu mila lui Dumnezeu, scriem ce s'au dat
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
îl cheamă astfel". Elogiile lui Heliade se îndreaptă către femeia neamenințata de modele străine, cea care "simte că i se ofere omagele cele mai respectuoase cînd este onorată cu numele său propriu din botez: cocoana Săftico, cocoana Catinco, cocoana Marito..., jupîneasa Călino" (articol din 1857, în Opere III, ed. Vl. Drîmba, 1975, p. 175-6). N-aș vrea să se înțeleagă de aici că pledez pentru o extindere a tiparului popular în discuție. Mi se pare doar că el merită cercetat, mai
Doamna... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18067_a_19392]
-
române imaginile prototipice pentru odaliscă (lux, calm și voluptate) și pentru femeie de serviciu (tîrn, halat și detergent) sînt cît se poate de divergente. De altfel, termenii din sfera semantică a acestui tip de muncă subordonată - cameristă, fată-n casă, jupîneasă, menajeră, îngrijitoare, servitoare, servantă, slujnică etc. - au conotații istorice extrem de puternice, astfel că deplasarea lor de la o epocă sau o cultură la alta devine extrem de riscantă și permite ușor alunecarea în ridicol. Observațiile de mai sus sînt de fapt o
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
de vampir..." Ei, așa mai merge ! Finalul revistei ne va permite, sîntem asigurați, să rămînem "cu cel mai plăcut gust pe limbă (și nu doar)". În același stil grosier e redactat și sumarul revistei. Spicuim un titlu: "Fanar: La umbra jupîneselor în floare. De ce vechii boieri erau sclavii "păsăricii din colivia de aur" veți simți pe mușchiul vostru, savurînd scenele de iatac ale jupîneselor Isabela și Anișoara." Mergem la pagina indicată și descoperim un text inept, prefațînd o suită de 7
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
nu doar)". În același stil grosier e redactat și sumarul revistei. Spicuim un titlu: "Fanar: La umbra jupîneselor în floare. De ce vechii boieri erau sclavii "păsăricii din colivia de aur" veți simți pe mușchiul vostru, savurînd scenele de iatac ale jupîneselor Isabela și Anișoara." Mergem la pagina indicată și descoperim un text inept, prefațînd o suită de 7 imagini "saphice": "Lăutarii schelălăiau pe sub balcoanele curtezanelor pre limba lui Ienăchiță Văcărescu: "Tu ești puișor canar / Ce te hrănești cu zahar"..." (Corect: "Nu
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
familia, egal înstărită, a Băbenilor: „Din păcate, la Biserica Mântuleasa nu există o astfel de frescă, dar ne putem imagina portretele, cel puțin pe cele de tinerețe, ale Mariei și Stancăi, asemănătoare cu acelea (ori, poate, ceva mai modeste), ale jupâneselor din familia Băbeanu." (p. 95) Urmează câteva pagini de asemenea garderobă prin ricoșeu. Iar astfel de apeluri la disponibilitățile fanteziste ale cititorului sunt în carte destule, nu de ordinul a unul sau două. Pe de altă parte, atunci când, pe unul
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
ace ori elastic. Revistele și rubricile de modă din ziarele care apăreau imediat după război (1946) puneau în valoare tinere zvelte, cu alură sportivă, fără pălărie, dar cu „short-uri“ care abia dacă le acopereau coapsele. Ce vremuri... Între doamne și jupânese „Podoaba omului este pălăria“, afirma Schiller (1757-1805) într-o vreme când „îmbrăcămintea capului“ se conforma unor norme ce indicau locul fiecăruia în mijlocul colectivității din care făcea parte. Mai mult decât o modă, pălăria a fost de-a lungul timpului „purtătoarea
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
la curte, doamna Maria, soția lui Duca Vodă i-au luat ișlicul din cap și i l-au băgat în foc și-au lăsat-o cu capul gol, zicând că numai doamnele se cade să poarte ișlice iară nu și jupânesele lor“. Cercetătorii în domeniu sunt de acord că pălăria, costumul românesc în ansamblul său, exprimă la nivelul claselor de rang înalt, conducătoare, înseși meandrele istoriei noastre. În culorile și formele modei din secolul al XVIII-lea, unui călător englez, McMichael
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
botezasem Nae. Mă întâlneam cu el când se termina dejunul; după ce masa era strânsă, mă duceam tiptil-tiptil să aștept la gaura de lângă ușă, unde îl descoperisem cu un an înainte, căutând vreo firimitură uitată; îl chemam, terorizată să nu vină jupâneasa să-i tragă cu mătura-n cap. Nae sosea, iar eu, cu pâinița în mână, îi dădeam prânzul. Seara, Miți, motanul, venea după mine, simțind trădarea. Trebuia să fiu cu ochii-n patru tot timpul. A durat vreo doi ani
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
apărea Ștefan cel Mare și Sfânt în foaia România Mare dacă ar fi acum, când blândul creștin Vadim s-a radicalizat din nou, pe post de Ion Iliescu: „Bătrâna piticanie erotică Fane Pohticiosu n-a mai scos nasul din crețul jupâneselor decât ca să pecetluiască trădarea de țară, pacea ticăloasă cu turcul. Curvăsăria de la Curtea Domnească e mai greu de îndurat decât foamea și blestemul pentru masele de moldoveni năpăstuiți. Oricâte biserici și-ar trage acest Scaraoțchi sângeros, Dumnezeu vede și judecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
uimit, pervers și speriat ca al unui puști de 12 ani, își imaginează sexualitatea ei dezlănțuită cu fervoarea adolescentului care a răsfoit prima revistă porno. Perversitatea versurilor bătrânului satyre - referință obligatorie pentru poeții din ultima generație, lectură de taină pentru jupânesele mai coapte, prilej de antologice grimase pentru criticii esteți - stă nu atât în imaginile erotice pe care le expune publicului fără nicio pudoare, cât în stropii (scuzați!) de inocență care pătează puritatea uneori dezgustătoare a tabloului. Ce i-a adus
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
în: biserici dărâmate, biserici translatate și biserici agresate. Prima „victimă” a sistematizării capitalei a fost Biserica Enei. Construită mai întăi din lemn, în anul 1611, de o anume Iana, soția unui târgoveț, rezidită, între 1720-1724, din cărămidă și piatră de către jupâneasa Safta, cumnata doamnei Marica, soția domnitorului Constantin Brăncoveanu, biserica a fost dărâmată, în mai 1977, din ordinul Elenei Ceaușescu, prin 60 înscenarea unui accident tehnic (Comisia Monumentelor Istorice nu si-a dat acordul de demolare) . (anexele 58) Apoi, pe măsură ce proiectul
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
-l puteau auzi. Îl văzu în clipa aceea pe taică-său, descumpănit, cu două icoane în brațe, și strigă: — Și icoanele, și talgerele de argint... Atât. Grăbiți-vă! Țigăncile așezară pruncii pe o laviță înaltă și porniră să i îmbrace. Jupâneasa Stanca ieși, începând să poruncească cele spuse de bărbatul său. Papa dispăru pe ușa ce dădea în cerdac și coborî în curte. Lepădase caftanul boieresc iar cojocelul strâns pe trup îl făcea să pară și mai arătos. Avea de gând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se întrebau din ochi dacă boierul mai e în toate ale lui, când un urlet neomenesc și izbitura de perete a porților celor mari le făcu să înțeleagă că seimenii și gloata au pătruns în bătătură. Copiii începură să țipe, jupâneasa Stanca năvăli în odaie, îi luă pe cei doi mai mărișori de mână și porunci Zamfirei, care îl ținea pe Constantin, s-o urmeze. Coborând repede treptele în tinda din spate, jupâneasa trase un chepeng, deschise pivnița casei, împinse fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au pătruns în bătătură. Copiii începură să țipe, jupâneasa Stanca năvăli în odaie, îi luă pe cei doi mai mărișori de mână și porunci Zamfirei, care îl ținea pe Constantin, s-o urmeze. Coborând repede treptele în tinda din spate, jupâneasa trase un chepeng, deschise pivnița casei, împinse fără vorbă țiganca înăuntru și-i făcu semn să tragă după ea și pe ceilalți doi copii. Se repezi înapoi în odaie și aduse o candelă aprinsă, o puse pe treptele pivniței, lăsă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se zbătea se scurse tot sângele. Din cerdacul înalt, Stanca, albă ca varul, privea sprijinindu-se de bătrânul Preda. Când trupul zvâcni pentru ultima oară, din gâtul uscat al tatălui străbătu un răcnet prelung. Hoarda dezlănțuită se repezi spre cerdac. Jupâneasa Stanca, mută, se trase cu spatele în casă, trântind ușa de stejar, iar pe cerdac boierul Preda și Tudora, ținând în brațe pruncul Zamfirei, rămaseră la voia mulțimii. Când unul dintre seimeni ridică arma să-l pălească pe bătrân, ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
minți urlă Tudora: — Stați!... Mulțimea se opri, de parcă un farmec se abătuse asupra ei. — Staaați, ajunge, ajunge sângele boierului celui tânăr! În șoaptă se întrebau cine-i fetișcana și răspunsul veni tot șoptit de la un știutor a toate: — E țiganca jupânesei, care-i dă țâță celui mic. — Ha, ha, îți lăsăm moșul, dacă ne dă două pungi cu galbeni înnumărați... Dacă ne dai pruncul, care-i finul măriei sale vodă, te lăsăm și pe dumneata în pace, he, he, jupânică..., râse un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spatele din ogradă. Porțile s-au închis. S-au înhămat caii rămași nefurați. Boierul Preda dădea porunci plângând încetișor. Pe Papa l-au adunat din drum ca să-l spele și să-l îngroape la Brâncoveni. Căruțașii stăteau pregătiți. Tudora și jupâneasa Stanca au scos-o pe Zamfira din pivniță și, ținând-o pe după umeri, au dus-o să și ia copilașul zdrobit. Cineva îi curățase fețișoara de sânge și-l lăsase așa pe trepte, cu ochii închiși, cu părul lung și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncoveanul, Cristea fiul lui Socol, Udrea slugerul Doicescu, Preda Beca de la Maia, Sava Șufarul, Dumitrașcu Frejureanu, Dumitru Comisul, Mihai Ciohodaru și patru căpitani: Gâdea, Băncilă, Iancu și Ivan. Și s-au prădat casele, bisericile și mânăstirile. Și s-au siluit jupânesele și jupânițele copile și jăhuit toată țeara din cap până în cap și cruciș și curmeziș.” Pe locul unde a fost răpus Papa Brâncoveanul, tatăl ucisului a ridicat o cruce mare de lemn. 1674 Sta la masă cu bărbații, fără să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu grijă bucățile de șalău, le-am împărțit pe feliile de pâine prăjită și am turnat deasupra ostropelul. Vă place? Spătarul întinse mâna spre bucătar, ținând între degete o monedă de argint. Bucătarul sărută grăbit mâna și-și primi darul. Jupâneasa Ilinca zâmbea șugubăț. Era Mihai, Mihai cel dintotdeauna. — Cât despre steaua cu coadă care a măturat cerul, preacinstită jupâneasă Brâncoveanu, începu repede Mihai să vorbească, îmbră-țișându-le din ochi pe amândouă boieroaicele, când a început steaua să deretice bolta cerului, mânăstirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
place? Spătarul întinse mâna spre bucătar, ținând între degete o monedă de argint. Bucătarul sărută grăbit mâna și-și primi darul. Jupâneasa Ilinca zâmbea șugubăț. Era Mihai, Mihai cel dintotdeauna. — Cât despre steaua cu coadă care a măturat cerul, preacinstită jupâneasă Brâncoveanu, începu repede Mihai să vorbească, îmbră-țișându-le din ochi pe amândouă boieroaicele, când a început steaua să deretice bolta cerului, mânăstirea din dealul Cotrocenilor era demult sfințită. Că doar eu am fost ispravnic. — Da, așa e, la Înălțare a fost
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și cu maică-sa și cu tot alaiul merg la Mitropolia din deal, iar doamna cu domnițele și cu bărbații lor, Maria cu aga Bălăceanu, Smaranda cu Băleanu și Ilinca și Bălașa și frumoasa Casandra, nepoatele mele, merg cu toate jupânesele și jupânițele la Biserica Doamnei. Când se aude clopotul de la Mitropolie că iese mitropolitul, popa de la Biserica Doamnei zice amin la predică și miruiește grăbit înaltele fețe, astfel încât cele două alaiuri cucernice să se întâlnească chiar în fața porților curții domnești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
l-ar fi iertat, cum o mai făcuse. Despre care neam mai scrie în cronică la fel ca despre neamul ei, atunci când l-au iertat pe Stroe Leurdeanu: ,,Deci, Stroe Vornicul fiind asupra morții, căzut-au cu multă rugăciune la jupâneasa Elina postelniceasa și la feciorii ei, ca să-i ierte capul și să-i dea zile de la dânșii, și să le plătească toată paguba ce li s-au făcut pre limba lui. Deci jupâneasa Elina cu feciorii ei și temători de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
morții, căzut-au cu multă rugăciune la jupâneasa Elina postelniceasa și la feciorii ei, ca să-i ierte capul și să-i dea zile de la dânșii, și să le plătească toată paguba ce li s-au făcut pre limba lui. Deci jupâneasa Elina cu feciorii ei și temători de Dumnezeu nu s-au potrivit faptelor lui cele rele, ci i-au iertat capul.” Niciodată nu i-a părut rău de fapta aceasta, chiar dacă, bătrână fiind, a alergat pe la Istanbul pe la toți marii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Stanca cea mică, depănând de pe fus pe vârtelniță, ce să facă, vrăji, asta face ea. Zice c-a dat leușteanul pe la grădinarii sârbi și ea s-a dus la Slobozie în mahalaua Broștenilor să adune leuștean ca să frece ușorul casei. Jupâneasa Marica, torcând la lumina puțină a lumânărilor sau mai degrabă a vetrei cu jeratic, că deși ziua crescuse era tot frig și ea și fetele și mai ales soacră-sa Stanca nu se lăsau duse la culcare decât când toropeala
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]