368 matches
-
Oamenii ăștia nu știu că eu și Julia sîntem aici, goale, una În brațele celeilalte... I se părea incredibil. Ea Însăși se simțea expusă, dar la modul delicios, de parcă toată carnea de deasupra nervilor dormitînd fusese dată la o parte, jupuită. Niciodată n-o să mai traverseze o cameră, n-o să mai dea drumul la radio, n-o să mai pună vătraiul În foc - nimic de genul ăsta - se gîndi ea, fără să se gîndească la faptul că doi Îndrăgostiți ar putea sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la internate, în țara lor. Unele femei încep să-l urmărească, să caute în amintiri, să-l plaseze undeva. De fiecare dată când se simte urmărit, observat, se mută în altă parte. Stă mult timp lângă un poster pe jumătate jupuit: Vizitați Bombay, poarta Indiei. Cât pe ce să fie abordat, când aude fluierul unei locomotive, care împunge aerul îmbâcsit. Iese pe peron și vede un tren trăgând în gară. Imediat începe îmbulzeala, acțiunea. Soldații se întind și coboară din vagonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sugerează că nu mi-ar strica o ședință de lăbăraie cu Hector Fermierul. O labă bună cu o curvă cu țâțe mari, apoi să Încerc să expediez rămășițele curry-ului de azi-noapte pe lumea de dincolo. Coaiele Încă-mi sunt puțin jupuite și solzoase, iar eu mă excit și mai tare la gândul buzelor micuței Ste-pizda În juru pulii mele. După un timp devine prea mult așa că mă duc Înspre sauna lui Maisie, cunoscută și sub numele de Fabrica de Pește. Maisie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
KAREN FULTON ȘI-O TRAGE ÎN CUR. Nu recunosc scrisul. Hai scumpo... Bruce e aici. E noaptea ta cea mare... asta e... haide... Îmi scot afară pula țeapănă și solzoasă. Se degajă puțină duhoare când Își face apariția vârful, palpitând, jupuit și roșu, străpungând prepuțul ăla decolorat. Coaiele mele de rahat mă mănâncă atât de tare... uau... haide scumpo... labagiu ăla de doctor și cremele lui de căcat... Nu te gândi la asta ... uau scumpo... e atât de bine... ooo... ooooo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ea. N-are rost să-mi pun un prezervativ fiindcă mi-a zis că n-a fost decât cu Hurley de ani Întregi adică la fel de bine ar fi putut să fie și virgină. Nu-mi mai simt scula atât de jupuită. Când ne apropiem de final, Îi strâng cureaua În jurul gâtului ei uscățiv. Îmi găsesc ritmul și Încep să i-o trag În stil mare. Își ridică picioarele intrând În joc. — Rahatu meu de curea, țip eu, mărind ritmul, oprește-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu care s-a măritat ea... Mă trezesc În toiul nopții cu un spasm care mă cutremură, mă simt de parcă aș cădea prin propriu-mi corp. Transpir și dârdâi. Nu-i nici o curvă lângă mine, da coaielemi sunt roșii și jupuite. Încep să disting obiectele prin Întuneric. E camera din hotel din Amsterdam. Mă gândesc la Carole și o durere năprasnică aproape că mă rupe-n bucăți. E doar o reacție la pierderea mea. Îmi simt gura de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
plin de spermă stătută și firimituri. Mă Înfig direct În pizda ei cu gura, sorbind-o zgomotos, devorând-o. Are gust de căpșuni. Săpunul. Îi place la nebunie, dar nu vrea să-mi ia pula tare În gură, pula mea jupuită și solzoază care pute, și o dă la o parte din fața ei și trage de ea, iar noi suntem cât p-aci să ne dăm drumu, așa că mă retrag mă pun În spatele ei și-mi Înfig pula-n ea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Îngheață sângele În vine: PE JUMATE BĂRBAT PE JUMATE BULANGIU ZERO CA POLIȚAI POLIȚAIU ROBBO PULA VIITORUL FORȚELOR DE ORDINE Acum nu mă mai pot concentra asupra lui Jilly din Bath. În mâna mea nu văd decât o pulă bleagă, jupuită și care mă mănâncă. Mă scarpin și mă zgârmăn la coaie. Ce glumă bună de rahat. Ha ha puțoilor. Mă forțez să nu mă gândesc la cine ar fi putut să scrie asta... Toal, Lennox, Inglis... da el n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
spectacolul cu fetele, s-au retras Într-acolo, dar deoarece nu aveam luminile aprinse, nu mi-am putut da seama despre ce fel de ceremonie e vorba. Cum nu duceam lipsă de imaginație, mi-am Închipuit niște halci de carne, jupuite și tăiate frumos, agățate În frigiderul măcelăriei. Lumina nu ardea, dar În fața lor se afla un sfeșnic mare și ele erau pătrunse de o tensiune solemnă... Mulțumită fetelor, mașina mea n-a mai fost băgată În seamă. CÎnd, În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
can’t help it... Codruț 10 ianuarie 2006 Vinerea trecută a trebuit „să ridic un colet de la poștă“, așa cum spun românii. Mai exact, dintr-un oficiu poștal pierdut undeva, prin cartierul periferic Pantelimon, la parterul unui bloc din care cădeau, jupuite, betoanele și tencuiala. „Vechiul“ sediu al Oficiului Poștal, desfășurat pe toată fațada de la parter era în refacere-distrugere, în dulcele stil românesc, în sensul că în jumătate din spațiu se puteau vedea câțiva saci de ciment și 2-3 muncitori distruși și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
lux de amănunte secvențe picante din viața ei de familie. Dar în ziua aceea, amestecul acela de soare ce promitea și întărâta speranțele, mirosul de clor, genunchiul Mariei dezgolit, mâinile desfăcute în poală, relaxate ca după un efort teribil, oglinda jupuită, pereții vopsiți de un verde catran, toate îi creaseră o senzație nelămurită de silă, un gen de irascibilitate tulbure, se gândea cu dezgust la toate aceste stereotipii, viață, moarte, asimilație, dezasimilație. Ce stupiditate, spuse, când și cum să mai crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încă un răspuns, dar pentru moment nu aceasta era urgența visului, el se derula calm într-un sens natural, ca o apă care curge într-o unică direcție. mașina părea să fie în pană, pe un drum cu asfaltul destul de jupuit, la doi pași de o intersecție. Da, Victor încerca să repare motorul mașinii în mijlocul unei spațiu plat și extrem de arid, sub un cer încă blînd pentru că soarele abia răsărise, probabil de cîteva zeci de minute. Lumina era încă generoasă, plină
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
delicat era faptul că oamenilor nici că le păsa cu adevărat, se obișnuiau destul de repede cu orice nouă lipsă, cu orice calamitate. După aproape cinci ani de cînd Șerban Pangratty n-a mai venit în Vladia, coastele dealurilor arătau ca jupuite, pîrloagele se întinseseră în vii, vița înghețase pe un deal întreg pentru că proprietarii se obișnuiseră cu iernile domoale și n-au mai făcut efortul să-și închipuie că s-ar putea să vină și un geruleț. Așa că via a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cameră. Stăteam trântit în pat, cu ochii în tavan, cu capul golit de gânduri sau, când și când, năpădit de amintiri. Mă revedeam uneori la școala de corecție, fumând prin closete, sau la închisoare îndesînd cârpe între bocanci și pielea jupuită. La Belle Arte pierdusem un examen numai fiindcă mă încăpățînasem să pretind că orice sculptor ar trebui să sufere de agalmatoremafobie, adică de teama că statuile vor vorbi. Întâlnisem acest cuvânt complicat pe lista fobiilor, îmi plăcuse cum suna și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lumânării. Acum nu mai putea să încapă nici un fel de îndoială. L-am recunoscut și după izmenele lungi și largi cu șireturi înnodate în fundulițe deasupra gleznelor murdare, dar mai cu seamă după acel cap de păstârnac lunguieț, cu obrazul jupuit și țeasta pleșuvă, în creștet cu un moț de păr cenușiu. El l-a ucis pe bietul Ramses cu premeditare, prin surprindere, străpungându-l pe la spate cu frigarea în inimă, pentru că acesta a refuzat să-i împrumute abonamentul pe calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cadavre, pentru ca să-ți însușești ceea ce nu ți se cuvine. - Stai să-ți citesc o poezie, îi replicai, scotocindu-mi febril buzunarele înțesate cu hârtii mototolite. Dar Omul cu ciocul de aramă făcu: „nu” din sprâncenele abia vizibile, pe fruntea sa jupuită. Mai adăogă câteva cuvinte ciripite din sucombatul meu vocabular și, fredonând apoi, cu toate tonurile false, cântecul vâslașilor de pe Volga, a coborât scara de piatră în ritmul ciocănit al frigării, pe care o lovea de muchea fiecărei trepte și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
său cu vibrațiuni profunde. „Să vorbești, de pildă, despre carnea catifelată a fecioarelor din faza pubertății. De cea de muiere oacheșă cu sânii pietroși și cu pielea brună și aspră la pipăit. Despre carnea de om mort. De a mânzatului jupuit și trecut prin țeapa de fier a cuierului din hală; despre carnea de ciupercă, și câte ceva și despre cea a melcului culcat în umezeală. Îți stau la dispoziție cu câteva amintiri și cred că, dacă nu scrii birjărește, te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-i lu’ Santa! — Stai o clipă. Vreau să văd dacă-i tot în cadă. Doamna Reilly ascultă temătoare vuietul ca de talazuri care se auzea din baie. Cu o pufnitură ca de balenă, un val răzbătu în hol pe sub ușa jupuită a camerei de baie. E-n regulă. E tot acolo. Nu pot să te mint, Santa. Sunt nenorocită! — Cum? — Ignatius a venit acasă cam acu’ o oră, îmbrăcat ca un măcelar. — Ei și? Se cheamă că golanu’ ăla gras a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un sfert de dolar în palma mamei sale care tot mai ținea disprețuitoare ochii închiși și plecă la el în cameră. Înainte de a intra, se opri ca să aranjeze mai bine hârtia prinsă în pioneze pe ușa de lemn cu vopseaua jupuită. Pe ea scria: PACE OAMENILOR DE OMENIE. Toate semnele indicau în sus. Roata sa se învârtea spre cer. Doisprezece Se stârnise un val de agitație. Fluieratul nerăbdător al poștașului, pufăitul camionetei poștale oprite pe Constantinopole Street, strigătul emoționat al mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cafea sau vin din cești de plastic. Danny parcă în față și intră, iar ciorchinele se destrămă ca să-l lase să treacă. Înăuntru era ca într-o peșteră: scaune pliante dispuse în șiruri inegale, mucuri de țigară punctând un linoleum jupuit, fotografii din Downbeat și Metronome lipite pe pereți cu scotch - jumătate tipi albi, jumătate negri, de parcă managementul încerca să impună un echilibru jazzistic. Peretele din stânga susținea o poliță încastrată, cu fișete pline cu dosare dincolo de ea, iar o femeie albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
astfel, Încărcat cu un munte de ziare - din pură curiozitate cumpărase și ziarul ultrareligios Yated Neeman -, Fima intră Într-un mic bufet colțul străzii Țfania. Era un fel de restaurant familial, cu trei mese acoperite cu un plastic laminat roz, jupuit, luminate de un bec slab care răspândea o lumină galbenă, lipicioasă. Muște leneșe se plimbau peste tot. Un bărbat cu statură de urs moțăia În spatele tejghelei, cu barba Între dinți, iar Fima luă pentru o clipă În considerare posibilitatea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
alta. Din l-a deschis și a dat la iveală niște sârmă Încâlcită și câteva borcane pline cu un lichid gălbui, prinse laolaltă cu niște tije de metal. Mai era acolo o sticlă de bere Bintang goală, cu eticheta parțial jupuită, o păpușă cu Înfățișare europeană și alte câteva obiecte a căror utilitate Îi era străină lui Adam. S-ar fi zis că era un năvod aruncat la Întâmplare peste resturile unui naufragiu. Din a scotocit printre lucrurile din cufăr și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asemenea mie, Oskar Mazerath, înainte să fi fost urmărit și supus la cazne de către copiii din vecini. De acolo exersa cântatul cu efecte la distanță; pentru mine, însă, a devenit important cufărul supraviețuitor. Văd petele de soare pe pielea lui jupuită. Nu, nu a existat nici un porumbel al cărui uguit să-mi atragă atenția. Mie și numai mie mi-a revenit privilegiul de a-l descoperi în apropierea locului meu secret de citit, de a-l deschide. Nerăbdător, cu briceagul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ai chef. Îți înăbuși câte-un hohot de râs. Ai piele de vară. Știi? Din aia aurie, care miroase a mare. Numai că tu o ai de la tub. Altfel te cojești. Te faci solzoasă ca un pește japonez cu spinarea jupuită. Și nu vrem asta. Nu, nu. În colțul sălii nr. 7 e o cameră de luat vederi. Te uiți direct în ea și râzi înfundat, cu nasul în eșarfă. E albastră. Ți-ai legat-o la geantă. Iei o bomboană
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a gîndit niciodată. Mulțumea doar cerului că nu le-a împărtășit soarta. Și avea dreptate, n-ar fi vrut să sape albia pentru mine și n-ar fi vrut să aibă mîinile mele bătătorite, de vîslaș, cu umflături și piele jupuită, de care eu eram atît de mîndru. Schneiderhahn a privit în vînt, vîntul l-a tras de jachetă și de părul scurt. Extrăsese culoarul șase, cel mai îndepărtat de turnul de finiș și de tribună. Privirea cu care Schneiderhahn observa
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]