21,649 matches
-
acum pentru a reprezenta puterea - cercul - lasă locul alteia - elipsa - care are două centre formate din conducători și conduși. Reflectând această situație, legitimizarea se desfășoară în două direcții și se constituie în două teorii: Machttheorie, justificarea prin forță, și Anerkennungstheorie, justificarea prin recunoaștere. Le vom examina pe rând și apoi le vom comenta în lumina antropologiei și politologiei actuale, schițând, în concluzie, marile schimbări care se petrec sub ochii noștri, în fenomenologia puterii. Teoria forței. Cinism și indulgență O bună călăuză
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
și obligatoriu, legitim? Teoria forței dă un răspuns oarecum tautologic, justifică focul prin flogistic: puterea se impune pe baza capacității de a se impune. Acest procedeu este în genere întovărășit de atitudini arogante sau cinice. Ele alcătuiesc seria "neagră" a justificărilor, sprijinită pe "argumentele" violenței, terorii, distrugerii, iar în ordine emotivă - pe cunoscutul sfat "să n-aibi milă" al doamnei Chiajna. Seria justificărilor sfidătoare e foarte bogată, de la fabula antică în care leul ia toată prada vânătorii în comun, quia nominor
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
se impune. Acest procedeu este în genere întovărășit de atitudini arogante sau cinice. Ele alcătuiesc seria "neagră" a justificărilor, sprijinită pe "argumentele" violenței, terorii, distrugerii, iar în ordine emotivă - pe cunoscutul sfat "să n-aibi milă" al doamnei Chiajna. Seria justificărilor sfidătoare e foarte bogată, de la fabula antică în care leul ia toată prada vânătorii în comun, quia nominor leo (pentru că mă numesc leu), și până la istoria contemporană când Stalin, la îndemnul lui Roosevelt și Churchill de a ține seamă de
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
divizii are Papa?" Al doilea procedeu folosit de teoreticienii forței combină invocarea unui rău mai mare decât abuzul de autoritate (anarhia) cu recursul la efectele secundare pozitive (ordinea, pacea) pe care le generează vollens nollens puterea bazată pe forță. Pentru justificarea prin circumstanță agravantă, Radbruch citează cazul lui Carol Martell. Atotputernicul majordom al palatului și conducător de facto al Franței, l-a întrebat pe Papa Zaharia dacă "cineva care are puterea trebuie să fie rege?", la care Suveranul Pontif a răspuns
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
facto al Franței, l-a întrebat pe Papa Zaharia dacă "cineva care are puterea trebuie să fie rege?", la care Suveranul Pontif a răspuns afirmativ, cu motivarea "Pentru a nu se perturba ordinea" (nec perturbaretur ordo). Peste secole, Goethe continuă justificarea stăpânirii prin liniștea pe care o aduce. Herr ist der uns Ruhe schafft (Faust, partea II, scena 4). Seria "iertătoare" a puterii bazate pe forță încearcă să găsească pentru ea un loc de mijloc. Pe de o parte afirmă necesitatea
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
Jellinek). Indulgența față de puterea prin forță se manifestă și azi, mai ales în condiții de criză sau de tranziție excesiv de convulsionată. Sub anumite concepte, în sine benefice ca "stabilitatea", "apărarea ordinei de drept" sau "starea de urgență", pulsează, adesea imperceptibil, justificarea roz a puterii care, bună sau rea, ar fi preferabilă dezordinei sau anarhiei. Riposta lui Jean Jacques Rousseau la aceste "contraforturi ale Bastiliei" este distrugătoare: "Și în celulele temnițelor (les cachots) se trăiește liniștit". Și mai departe, teoretizând: "Cel mai
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
Bun, cel Rău, cel Viteaz, cel Cumplit. Chiar epitetele fizice sau circumstanțiale aveau o rezonanță valorică: Șchiopul, Turcitul. Cu atât mai mult admirabilele metafore aplicate unor conducători fictivi: Ciubăr sau Papură Vodă, valabile și astăzi. La nivel cult, o neașteptată justificare a puterii prin forță vine din partea Mitropolitului moldav Dosoftei care, traducând Psalmii, a mai adăugat de la el următorul catren: "Minunată-i unda mării,/ dar mai tare-i Craiul țării,/ căci pe toți Craiul domoale,/ ca spuma mării cea moale". Totuși
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
și mai frustrant pentru spectator(-ul crescut la o altă școală decît aceea a "documentării" de tip totalitar). Nu comentez multitudinea de atitudini similare întîlnite în reportajul TV al ultimului deceniu. Odată atinsă problema "relației", ajung la una dintre potențialele justificări/ merite - în ceea ce privește virtuțile curative ale filmelor lui Iepan - ale formulei adoptate în serialul Călător în Țara Eclipsei. Încep însă prin a mă referi la o altă zonă, pe care o consider mai importantă: însăși alegerea ca ghid (din nou un
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
Cristian Teodorescu Dacă alegătorii ar fi avut puțintică răbdare să vadă că a început și redresarea economică, n-ar fi depunctat atît de tare PNȚCD-ul la alegerile locale! Mă tem că această justificare a unui partid care a dat doi premieri într-o legislatură, acceptînd în final soluția unui independent, nu-i convinge nici pe cei mai devotați susținători ai săi. Crizele din acest partid, luptele de succesiune prevestind apariția unor noi grupări
Moștenirea lui Corneliu Coposu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17013_a_18338]
-
lumea literaturii Cei care țin sus azi steagul literaturii nu sunt, cum s-ar putea crede, poeții sau prozatorii, ci criticii. Ei, cei mai lipsiți de iluzii, întrețin încă iluzia că literatura reprezintă ceva important - o formă de salvare, o justificare a existenței. Această încredere în literatură se remarcă imediat, când începem să citim recenta carte a lui Dan Cristea, Versiune și subversiune (paradoxul autobiografiei). Cunoscutul critic literar și-a ales un subiect aparent inactual - problemele teoretice pe care le ridică
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
a început să zvîrle după cîini blestemînd. (Abmination et chiennerie, W. Faulkner, Lumină în august, ed. franceză.) Scenă văzută de mine... * 1954. Un ins slab, șchiop, cap mic de șarpe, teșit; zgomotos, vorbește cu explozii de tonuri ridicate fără o justificare logică, mănîncă animalic, clefăind. Toți se feresc să mănînce la masă cu el fiind atît de dizgrațios. Cînd merge cu tine, din cauza piciorului drept mai scurt, calcă sacadat într-o parte și se bagă în tine lovindu-te ritmic în timp ce
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
descendenței se însoțește de complexe originare și manifestări schizoide de rupere între literatură și viață. Complexul lui Cervantes e la originea acestui fapt așa cum complexul lui Iona creează o ciudată isterie a "înghițirilor" succesive între cărți putînd figura și ca justificare subiacentă a cărții Monicăi Spiridon, carte "înghițind" ea însăși meta-realitățile fiecărei cărți luate în discuție. Însăși tipologizarea sau subsumarea față de arhetipuri reprezintă metaforic "înghițire". Efortul ulterior al cărților de a-și impune originalitatea se însoțește de umori diverse. Dincolo de melancolia
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
ale vorbitorilor din lumea caragialiană". Este un tip de abordare care își are adepții și contestatarii ei și care conține o cantitate de ezoterism ce amintește de studiile lui Vasile Lovinescu. Cert este că Ștefan Gencărău pune în mișcare pentru justificarea demersului său un întreg sistem de referințe dintre cele mai onorabile, numele cel mai des invocat fiind Ernst Cassirer. Secțiunea care se ocupă propriu-zis de "numere caragialiene", mult lăudată de către referenți pentru ineditul ei, se constituie în "medalioane micromonografice dedicate
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
succinte ale autorului și cărții respective. Două articole mi-au atras atenția: "Mircea Eliade în anii de ucenicie" și "Corespondența lui Eminescu" - lecturi critice atente cu informații utile și observații pertinente. Cît despre rest... poate e util să vedem chiar justificarea autorului: Deși demonul bun al reluărilor și prelucrărilor laborioase, al modificărilor perpetue, mă bîntuia la tot pasul, am hotărît să nu schimb nimic din substanța acelor judecăți de valoare. Aceste texte, țesătură grafică, urzeală de litere (textus), apărute majoritatea în
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
ar fi fost - și țării, și partidelor - utili. Cazul Emil Ghilezan, de care PNȚCD "nu a avut nevoie" este de la sine cel mai evident: s-a scris îndelung despre el, fără nici un efect, dar și fără să se încerce o justificare. Tăcere absolută! Liberalii au și ei militanți de seamă, membri valoroși întorși în țară din Occident: și aceștia rămîn fără o întrebuințare cuvenită. Desigur, se poate merge înainte și fără acești "repatriați" (care însă nu și-au "pierdut" niciodată patria
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
săi (Eminescu, Caragiale, Creangă). Dar se situează, cu siguranță, în imediata lor succesiune. În capitolul despre Junimea din lucrarea colectivă Istoria literaturii române moderne Tudor Vianu, integrîndu-l pe Slavici în paragraful "mari creatori", nota că inițiativa sa "are nevoie de justificări" pentru că lipsa seducției verbale și imaginative, limba săracă evidențiază că "după faimosul banchet al lui Eminescu, al lui Caragiale, al lui Creangă, Slavici ne invită la un ospăț mai sărac". Socotea totuși că, după această ierarhizare obiectivă, Slavici - pentru multiplele
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
629). Jurnalul constituie - alături de poezia și critica sa - un ansamblu considerabil de cuvinte scrise în care el se va fi transformat, cu speranța de a-și pereniza identitatea. Pe 27 martie 1984, la pagina 608, câteva rânduri rezumă cu pregnanță justificarea obsedantului demers scriptural: " Notele de jurnal sunt marginalii, ferestre, defulări, intuiții - o mărturie mai mult sau mai puțin acută despre incidentele persoanei cu lucrurile, cu timpul, cu istoria.." Destule alte observații de această calitate nuanțează gândirea autorului pe sutele de
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
pledează parcă pentru români, Cantemir se grăbește, fără temei adesea, să-i și critice. E ceva inconsistent, e o lipsă de armonie în sufletul său înstrăinat. Inima, elanurile lirice ale gîndului îl îndreaptă spre înțelegerea țării sale așa cum este, spre justificarea stării ei de inferioritate; conștiința lui de european însă îl face rigid și neînduplecat cu păcate ale căror resorturi adînci nu le mai vede". Să reținem această surprinzătoare contradicție a condeiului noician: analiza obiectivă a defectelor propriei nații ar fi
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
între 1985-1993, iar actualmente este vicepreședintele organizației pentru drepturile omului Freedom House, apariția acestor veritabile oaze de libertate pentru Europa de răsărit a fost tot un act de propagandă. Propagandă occidentală, de astă dată, cum o numeau comuniștii, cu oarece justificare, aparent. Părintele spiritual al Europei Libere a fost George F. Kennan, unul dintre cei mai vehemenți susținători ai campaniei anti-comuniste peste ocean, autorul unui document în care propunea sabotarea Uniunii Sovietice nu pe față, ci în "subteran", folosind metode propagandistice
O istorie a Europei Libere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16022_a_17347]
-
mai multă moderație în astfel de aprecieri. Cum, adică, n-au existat oameni liberi și curajoși printre intelectualii români aflați sub vremile întunecate? Cronicarul se desparte, încă o dată, de astfel de pusee sceptice, de un pesimism care n-are deplină justificare, și își amintește de vorba cronicarului din care își făcuse Maiorescu deviză: birui-va gîndul. În același număr din Contrafort, dl Vitalie Ciobanu scrie o lungă recenzie la o carte pe care Cronicarul n-o cunoaște, dar care i se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
cel mai bine cu modelul sintactic destul de puternic în înjurăturile și blestemele românești: fir-ar să fie, arză-l-ar să-l arză, ducă-se să se ducă etc.: cazuri în care o construcție sintactic încheiată își reia (aparent fără justificare) un component deja exprimat - e drept, cu o oarecare variație a formei. Mecanismul nu e deci al unei elipse, ci al unui adaos: formă a redundanței cu valoare expresivă tipică pentru oralitate. Ar fi interesant de aflat care e sursa
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
veșniciei, se simte străin, exilat, însingurat, în timp ce convențiile, minciunile, grimasele și deghizările vieții sociale se prăbușesc rînd pe rînd, odată cu propriile sale metereze interioare. Ca și Malraux, Sartre surmontează însă disperarea prin activism, descoperind că acțiunea își creează propria sa justificare. Dacă Sartre va găsi ieșirea din angoasă prin ,,angajamentul" politic, mari scriitori ai secolului precum Albert Camus (,,Oamenii plîng pentru că lucrurile nu sînt ceea ce ar trebui să fie" /,,Caligula"/), Nikos Kazantzakis (,,Există momente teribile și neprevăzute cînd văd într-o
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
Bîtfoi Restul psihologic 1. Oamenii elimină psihologia din vederile lor din chiar momentul în care îi conștientizează adecvarea la o situație. Ceea ce ar putea fi calea de ieșire pare tocmai din acest motiv o fundătură. Rezolvarea este refulată - culmea, sub justificarea unui pragmatism neconcesiv (lipsa de timp, bani, răbdare). Aceste frisoane heirupiste trădează o imaturitate obișnuită să se ia în serios. Solicitarea și căutarea de soluții a devenit de mult un joc în sine. Soluțiile se mulțumesc doar să excludă alte
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
pentru că primii de după '89 sunt greu de încadrat într-o formulă rațională. Nici una dintre aceste modalități de exprimare solidară experimentate pînă acum, fie acelea care privesc expozițiile tematice, acțiunile zonale, asocierile din interes sau cele concepute eseistic sub copertina unor justificări teoretice, deși extrem de interesante în sine și de fertile în spațiul public, nu s-au putut substitui aspirației profunde și atîția ani reprimate a manifestării solidare și a precizării identității în planul larg al ansamblului social. Renașterea Salonului național marchează
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
România, economic vorbind. Reprezentant el însuși al unei minorități, etnice însă, Zigu s-a numărat printre cei puțini care au crezut în idealurile Revoluției Franceze, nu și în groaznicele ei forme de manifestare. Lui Zigu îi repugna violența, indiferent de justificările autorilor ei. Ura violența, tocmai pentru că credea în treimea Libertate, Egalitate, Fraternitate. Observațiile de istoric îl făceau să n-aibă încredere în politicieni. Visa la o societate civilă suficient de puternică încît să-i țină pe politicieni sub control. Poate
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]