336 matches
-
târziu: prăbușirea a fost decizia pilotului, nu o acțiune comandată a fi comisă. De asemenea, scufundarea în ocean a remorcherului Sonoma la 24 octombrie este listată de unele surse ca fiind prima acțiune și primul vas scufundat de un atac "kamikaze" dar atacul s-a desfășurat înainte de 25 octombrie (data primelor misiuni) iar avionul utilizat era un Mitsubishi G4M, model care nu făcea parte din flota Escadrilei Speciale. Succesele inițiale - precum scufundarea lui St. Lo - au fost urmate imediat de o
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
un atac eficient. Misiunile erau atât de periculoase încât recomandările adresate piloților de a se salva înainte de impact erau ineficiente, personalul experimentat - vital situației în care se afla Japonia - era adesea pierdut nereușind să se salveze dacă atacul eșua. Atacurile "Kamikaze" au fost planificate și pentru misiuni depărtate de bazele japoneze. La 8 ianuarie, Onishi a format o a doua unitate oficială aeronavală "kamikaze" în Formosa. Unitatea"Niitaka" utiliza avioane "Zero" și "Judy", și avea baza la aerodromul Takao. Pe 29
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
situației în care se afla Japonia - era adesea pierdut nereușind să se salveze dacă atacul eșua. Atacurile "Kamikaze" au fost planificate și pentru misiuni depărtate de bazele japoneze. La 8 ianuarie, Onishi a format o a doua unitate oficială aeronavală "kamikaze" în Formosa. Unitatea"Niitaka" utiliza avioane "Zero" și "Judy", și avea baza la aerodromul Takao. Pe 29 ianuarie 1945, șapte Kawasaki Ki-48 "Lily" din grupul special "Shichisi Mitate" a decolat din Palembang, Sumatra, cu misiunea de a lovi Flota Britanică
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
au organizat o a doua escadră specială, "Mitate" la Iwo Jima la 16 februarie, pe măsură ce forțele Statelor Unite se apropiau. La 11 martie, portavionul american USS Randolph a fost atins suferind avarii moderate la Ulithi Atoll din Insulele Caroline, de un "kamikaze" care a zburat aproape 4000 de km din Japonia într-o misiune denumită "Operațiunea Tan nr. 2" iar la 20 martie submarinul american "Devilfish" a supraviețuit atacului unui alt avion, chiar in apropierea insulelor japoneze. Adițional avioanelor modificate în scopuri
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
care a zburat aproape 4000 de km din Japonia într-o misiune denumită "Operațiunea Tan nr. 2" iar la 20 martie submarinul american "Devilfish" a supraviețuit atacului unui alt avion, chiar in apropierea insulelor japoneze. Adițional avioanelor modificate în scopuri "kamikaze" și bombardierelor în picaj, au fost construite și avioane cu scopul exclusiv al misiunilor sinucigașe. Aspirantul Mitsuo Ohta a sugerat dezvoltarea unor bombe care să planeze (bombe cu formă aerodinamică uneori beneficiind de sisteme de control, diferite de cele pur
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
acțiune sporită) transportate către țintă de avioane. Primul Birou Tehnic Aeronaval ("Kugisho") din Yokosuka a preluat ideea lui Otha. "Yokosuka MXY7 "Ohka"", un avion cu reacție și blindat cu explozibil, era lansat din bombardiere și au fost utilizate în atacuri kamikaze în martie 1945. Personalul militar al Statelor Unite a dat acestora numele ironic de "Bombe Baka" ("baka" însemnând in japoneză "idiot" sau "stupid"). Un avion cu elice special conceput, Nakajima Ki-115 "Tsurugi", era un avion de vânătoare simplu construit pe un
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
trupelor Aliate în perspectiva unei inva-ii a Japoniei. Doar câteva au fost utilizate. La începutul anului 1945, comandorul John Thach, pilot al marinei Statelor Unite, devenit deja cunoscut prin dezvoltarea tacticii aeriene "Valul Thach", a imaginat o strategie defensivă împotriva atacurilor "kamikaze" numită "marea pătură albastră". Aceasta recomanda mari patrule de luptă aeriene (CA), plasate la distanțe mai mari de portavioane decât se obișnuia anterior, o linie de pichetare formată din distrugătoare și distrugătoare de escortă plasată și ea la cel puțin
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
patrularea aeriană în regim continuu deasupra și în jurul flotelor Aliate dar programul Marinei Militare a Statelor Unite de pregătire a piloților de pe avioanele de vânătoare fusese redus astfel ca flotele nu dispuneau de suficiente echipaje pentru a contracara mai eficient amenințările "kamikaze". Un element final al strategiei îl constituia "măturarea" intensivă a aerodromurilor japoneze din proximitate folosindu-se bombe cu explozie întârziată asupra pistelor pentru a face reparațiile mai dificile. Către finalul anului 1944, Flota Britanică din Pacific (BPF) s-a folosit
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
face reparațiile mai dificile. Către finalul anului 1944, Flota Britanică din Pacific (BPF) s-a folosit de performanțele deosebite în ceea ce privește altitudinile mari ale avioanelor sale Supermarine Seafire în misiuni de patrulare aeriană. Seafire a fost puternic implicat în contracararea atacurilor "kamikaze" în timpul debarcării de la Iwo Jima și ulterior acesteia. Ziua de grație a avioanelor Seafire a fost cea de 15 august 1945 când au doborât opt avioane "kamikaze" înregistrând o singură pierdere. Slaba pregătire a piloților "kamikaze" făcea din aceștia o
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
în misiuni de patrulare aeriană. Seafire a fost puternic implicat în contracararea atacurilor "kamikaze" în timpul debarcării de la Iwo Jima și ulterior acesteia. Ziua de grație a avioanelor Seafire a fost cea de 15 august 1945 când au doborât opt avioane "kamikaze" înregistrând o singură pierdere. Slaba pregătire a piloților "kamikaze" făcea din aceștia o țintă relativ ușoară pentru experimentații piloți Aliați care, în plus, mai beneficiau și de avioane de luptă superiore. Fast Carrier Task Force a Statelor Unite putea aduce în
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
implicat în contracararea atacurilor "kamikaze" în timpul debarcării de la Iwo Jima și ulterior acesteia. Ziua de grație a avioanelor Seafire a fost cea de 15 august 1945 când au doborât opt avioane "kamikaze" înregistrând o singură pierdere. Slaba pregătire a piloților "kamikaze" făcea din aceștia o țintă relativ ușoară pentru experimentații piloți Aliați care, în plus, mai beneficiau și de avioane de luptă superiore. Fast Carrier Task Force a Statelor Unite putea aduce în luptă peste 1000 de avioane combatante iar piloții erau
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
peste 1000 de avioane combatante iar piloții erau instruiți și pregătiți să distrugă avioanele inamice înainte ca acestea să ajungă la vasele de luptă vitale. La rândul lor, tunarii navelor aliate au început să dezvolte tehnici pentru a neutraliza atacurile "kamikaze". Aceștia formau un baraj prin focul continuu cu artileria de mare calibru în apă, în fața avioanelor care se apropiau razant. Scopul era crearea de valuri și jerbe de apă care să aspire și să scufunde avioanele inamice. Antiaeriana ușoară, deși
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
formată din tunuri Bofors de 40 mm și Oerlikon de 20 mm cannon erau ineficiente în a opri atacul în timp atât de scurt dar tunurile antiaeriene grele precum cele de 127 mm aveau puterea de a produce explozia avioanelor "kamikaze" în aer. Tacticile acestea nu puteau fi folosite împotriva avioanelor-bombă cu reacție "Okha" și a altora la fel de rapide, cu unghiuri de atac ridicate, în schimb focul rapid antiaerian era mai eficient. În 1945 a devenit accesibilă o mare cantitate de
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
în schimb focul rapid antiaerian era mai eficient. În 1945 a devenit accesibilă o mare cantitate de obuze antiaeriene care beneficiau de declanșatoare de proximitate bazate pe frecvențe radio, eficiența lor sporind de șapte ori față de obuzele obișnuite. Apogeul atacurilor "kamikaze" s-a produs în aprilie-iunie 1945, în decursul bătăliei de la Okinawa. La 6 aprilie 1945, valuri de avioane au produs sute de atacuri în Operațiunea "Kikusui" ("crizanteme plutitoare"). La Okinawa, atacurile "kamikaze" s-au concentrat inițial asupra distrugătoarelor Aliate aflate
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
de șapte ori față de obuzele obișnuite. Apogeul atacurilor "kamikaze" s-a produs în aprilie-iunie 1945, în decursul bătăliei de la Okinawa. La 6 aprilie 1945, valuri de avioane au produs sute de atacuri în Operațiunea "Kikusui" ("crizanteme plutitoare"). La Okinawa, atacurile "kamikaze" s-au concentrat inițial asupra distrugătoarelor Aliate aflate în misiuni de patrulare iar apoi asupra portavioanelor din mijlocul flotelor. Atacurile sinucigașe ale avioanelor sau ambarcațiunilor la Okinawa au scufundat sau au scos de pe teatrul de operațiuni cel puțin 30 de
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
trei nave comerciale americane alături de altele ale trupelor Aliate. În atacuri s-au pierdut 1465 de avioane. Multe vase de război din toate clasele au fost avariate, unele sever dar niciun portavion, cuirasat sau crucișător nu a fost scufundat de "kamikaze" la Okinawa. Majoritatea navelor pierdute au fost distrugătoare sau nave mici, în special cel aflate în misiuni de patrulare. Portavioanele americane care aveau pundea de zbor din lemn, au avut de suferit mai mult din cauza atacurilor "kamikaze" decât cele cu
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
fost scufundat de "kamikaze" la Okinawa. Majoritatea navelor pierdute au fost distrugătoare sau nave mici, în special cel aflate în misiuni de patrulare. Portavioanele americane care aveau pundea de zbor din lemn, au avut de suferit mai mult din cauza atacurilor "kamikaze" decât cele cu armură din oțel ale Flotei Britanice din Pacific. De asemenea, pierderile umane ale acestora au fost mai ridicate, de exemplu cele ale portavionului USS Bunker Hill care a pierdut 346 de membri ai echipajului. Rezistența ridicată a
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
exemplu cele ale portavionului USS Bunker Hill care a pierdut 346 de membri ai echipajului. Rezistența ridicată a navelor blindate s-a dovedit concludent la 4 mai, în jurul orei 11:30, când s-a produs un atac al unui val kamikaze împotriva BPF. Un avion japonez a efectuat un picaj abrupt de la mare înălțime asupra portavionului HMS Formidable fiind întâmpinat de un puternic baraj antiaerian. Deși atins, avionul s-a izbit de puntea de zbor cauzând un crater de 3 metri
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
gradual adus sub control iar craterul a fost astupat cu beton și plăci din oțel iar în jurul orei 17:00 avioanele Corsairs aflate în aer erau capabile să aterizeze. La 9 mai, "Formidable" a fost din nou avatiat de un "kamikaze", la fel ca și portavionul HMS Victorious și cuirasatul HMS Howe. Britanicii au fost capabili să elibereze punțile de zbor, să le repare și să reia operațiunile de zbor în termeni de ore în vreme ce aliații americani erau implicați în operațiunile
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
aliații americani erau implicați în operațiunile de reparații timp de căteva zile sau chiar luni, de multe ori navele trebuind scoase de pe teatrul de operațiuni și andocate la Pearl Harbour. Uneori avioane cu două motoare au fost folosite în atacuri "kamikaze" planificate, precum Mitsubishi Ki-67 "Hiryū" ("Peggy"), un bombardier mediu cu baza la Formosa care a participat la atacurile asupra forțelor Aliaților care sufocau Okinawa. Amiralul Matome Ugaki, al doilea în ierarhia de comandă a Flotei Combinate, a ordonat ultimul atac
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
precum Mitsubishi Ki-67 "Hiryū" ("Peggy"), un bombardier mediu cu baza la Formosa care a participat la atacurile asupra forțelor Aliaților care sufocau Okinawa. Amiralul Matome Ugaki, al doilea în ierarhia de comandă a Flotei Combinate, a ordonat ultimul atac oficial "kamikaze" trimițând avioane "Judy" din Grupul Aerian 701 împotriva flotei Aliate de la Okinawa la 15 august 1945. Pe măsură ce sfârșitul războiului se apropia, forțele Aliate nu au mai suferit pierderi semnificative în ciuda faptului că vasele sale se aflau la distanțe apreciabile de
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
Aliate de la Okinawa la 15 august 1945. Pe măsură ce sfârșitul războiului se apropia, forțele Aliate nu au mai suferit pierderi semnificative în ciuda faptului că vasele sale se aflau la distanțe apreciabile de baze și se confruntau cu o intensificare a atacurilor "kamikaze". Cauzând unele din cele mai grele pierderi de portavioane ale Statelor Unite în 1945, IJN a sacrificat însă 2.525 de piloți iar IJAAF 1.387; cifrele depășesc mult pierderile din 1942, atunci când au scufundat sau imobilizat trei portavioane. În 1942
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
paralizat inițiativa operațională. Dar, până în 1945, Marina Militară a Statelor Unite era suficient de mare încât să detașeze navele avariate și să le trimită acasă pentru reparații fără să afecteze capacitatea operațională a forțelor aeronavale din care proveneau. În bataia atacurilor "kamikaze" au fost puse distrugătoarele și navele mici care aveau capacitatea de a susține avarii serioase fară a se scufunda. Per total, "kamikaze" nu au reușit să răstoarne mersul general al războiului sau să oprească invazia Aliaților. Potențialul lor distructiv a
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
trimită acasă pentru reparații fără să afecteze capacitatea operațională a forțelor aeronavale din care proveneau. În bataia atacurilor "kamikaze" au fost puse distrugătoarele și navele mici care aveau capacitatea de a susține avarii serioase fară a se scufunda. Per total, "kamikaze" nu au reușit să răstoarne mersul general al războiului sau să oprească invazia Aliaților. Potențialul lor distructiv a stat la baza Operațiunii Bumblebee, un program militar care a dus la apariția rachetei teleghidate RIM-8 Talos în 1959. În confruntările imediate
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
reușit să răstoarne mersul general al războiului sau să oprească invazia Aliaților. Potențialul lor distructiv a stat la baza Operațiunii Bumblebee, un program militar care a dus la apariția rachetei teleghidate RIM-8 Talos în 1959. În confruntările imediate cu atacatorii "kamikaze", portavioanele britanice cu blindajul din oțel al punților par să se fi recuperat mult mai repede dar analizele post-război au indicat că unele, precum HMS "Formidable", au suferit avarii structurale care au dus la casarea lor drept măsură mai economicoasă
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]