2,595 matches
-
ca și pornirea maniacală de a avea mereu dreptate, chiar dacă, pentru asta, își nega vehement astăzi ideile expuse ieri. Energia conținută în veritabilele explozii ale unui om cu un fizic inhibant (avea aproape doi metri și un gabarit asigurat de lăcomia sa, de asemenea intrată în folclor, la mâncare) le inducea groaza celor care aveau neșansa de a se afla prin preajmă. Viața sa, oscilândă între crize de mânie și secvențe de autocompătimire înduioșătoare, nu explică, însă, ca, de altfel, în
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
influenței acestor clanuri de vreo 2-3 ani, dar asta nu înseamnă că ele nu mai activează. Și, mai ales, în campaniile electorale, acum își fac cu mai multă forță intrarea pentru că acum ei își trag seva pentru următorii 2-3 ani. Lăcomia de a rămâne pe posturi sau de a accede pe la un post naște monștri, pentru că ai nevoie de bani. Banii aceștia nu sunt totdeauna albi", a declarat Cezar Preda, la emisiunea "România 60 de minute". Întrebat dacă acești bani provin
Cezar Preda: Interlopii îşi trag seva în campaniile electorale () [Corola-journal/Journalistic/44843_a_46168]
-
o arhitectură barocă a frazei. Există o memorie a lecturilor și una a experienței personale care fac front comun în această arhitectură a imaginației delirante. Descrierea și interpretarea evenimentelor istorice țin de subiectivitatea autorului și îi justifică pofta de texte, lăcomia referențială. Cât privește speculațiile, ele sunt rodul inteligenței fugitive și vizează o strategie proprie. Ai spune că personajele nu se pot adapta la presiunea istoriei și o subminează, încearcă să-i scape. Exodul, fuga de încremenire, e una din însușirile
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
Florența cu treabă. În Roma a fost doar în trecere, nu a avut timp să viziteze. Dar Florența? A văzut câte ceva, dar nu prea multe. Îi povestesc despre vacanța mea maraton de anul trecut de la Florența, când am bifat cu lăcomie obiectiv după obiectiv. Îi place ce aude. Data viitoare o va vizita cu siguranță și el. Vorbim despre Roma. Îl cert: Cum se poate doar să treci prin Roma? E de acord cu mine, dar n-a avut timp. Cere
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aceea, ce-o apucase, cum să-i aducă un costum de-al lui Bădia?! Ce va zice mâine dimineață maică-sa când va vedea? Ce va zice Tom când se va întoarce? Dar el, el, lacomul și fanfaronul, cu toată lăcomia și fanfaronada lui, avea dreptul să-l primească? Să-l umilească pe frate-su purtându-i hainele? Înfoindu-se ca un păun în hainele lui? Cred că noaptea e de vină, își spuse tulburat de șuierul vântului care se izbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu trupul lui mare și puternic, iar ea se strânse sălbatec în el înfigându-și unghiile și scânci rugător: Spune-mi ceva. Te iubesc! șopti el grăbit, și-i strivi fața cu fața lui aspră, țepoasă, căutându-i gura cu lăcomie. CAPITOLUL 13 Din cei aproape zece mecanici de locomotivă și fochiști "sechestrați" de hitleriști în retragere, închiși în vagonul de vite cu intenția să-i transporte în Germania sau să se folosească de ei pe drum în lipsă de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de fericire, în sufletele îmbătrânite înainte de vreme. Dar tu, tu cui să te plângi pentru tot ce ți-au făcut? Pentru nepăsarea cu care mai scot, în fiecare zi, ceva din tine, la mezat? Pentru indiferența cu care, sub impulsul lăcomiei, ți-au știrbit farmecul și ți-au călcat în picioare, de atâtea ori, puritatea? Ție cine îți vede lacrimile, cine îți ascultă țipătul mut? Cine îți alină rănile lăsate pe chip de propriii tăi copii? Ei își strigă durerile. Se
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
îl concep ca pe o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantități, și te miști în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie și prin toate imperfecțiile legate de orgoliu și de pofta de stăpân. BĂTRÂNEȚE Nu pot evita neplăcerile bătrâneții și nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a ținut până aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrânii au o supapă
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ați ajuns pe Pămănt? Adam: Eva cu mărul, dom’profesor... Eva: Dom’profesor eu, ca orice femeie, am poftit la un măr. Si, Dumnezeu îmi este martor, eu am mușcat din măr dar Adam l-a măncat cu o așa lăcomie că l-a supărat pe Dumnezeu. Adam: Dom’profesor, am fost dus în păcat de Eva, care nu mi-a spus că mărul era din pomul interzis. Eva: Dom’profesor, am știut, dar șarpele m-a mințit și mi-a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
tăieri de „necredincioși” și mai ales de oi carpato-dunărene, cu atât mai multe pagini de cronici, plângeri la „zidurile Vavilonului”, stihuri la stema țării și altele. Cum românii au fost, din vechime, mari crescători de animale, cu carnea au rezistat lăcomiei asupritorilor, iar cu pielea au rezistat năvalei timpului. Astăzi, în ce privește ultimul punct, nu mai avem probleme: fabrici de hârtie câte vrei!” Am reprodus in extenso meditațiile tovarășului Chiracu, deoarece și aici se vede cât de colo „școala Perju”). Câte subiecte
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mâinile în sân” se recomandă a sta cât mai rar! Când valoarea-i în căptușeală și nu în stofă la vedere, de vină nu e neapărat croitorul! Lacomul de ce are, de ce-ar vrea să aibă mai mult, uitând că lăcomia strică omenia. În adolescență te îmbeți cu gândul libertății; mai la bătrânețe aducându-ți zâmbitor aminte de inocența acelor ani te îmbeți înțelept cu libertatea gândului („libertate” însă destul de relativă!) Nu răspunde la provocările unora și altora; gândește-te la
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
crește având o vorbă a lui... Vorbele-n vânt sună și urât și zadarnic! Iubirea adevărată este iertătoare (dar nu întotdeauna...) Unui obiect oarecare trebuie să-i desfaci învelișul pentru a ajunge la eventuala parte de mister! Nu înghiți cu lăcomie că te îneci; soarbe încet, ca să te saturi! Este un timp pentru muncă și unul pentru odihnă. Nu trebuie exagerat nici într-un sens, nici în celălalt! E obositor să vrei mai mult decât îți trebuie, ține minte asta!... Uneori
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
lumină nouă, mai apropiată de psihologia modernă. Din păcate, faptele se diluează, căci zeci de detalii încarcă acțiunea, iar personajele, inconsecvente cu ele însele, surprind prin schematism. Agememnon e dominat de impulsuri, sacrificând-o pe Ifigenia numai din orgoliu și lăcomie, pentru a nu pierde ocazia de a pleca spre Troia, unde-l aștepta perspectiva unei prăzi bogate. Nu are nimic din măreția simplă și înalta responsabilitate a personajului lui Eschil. În schimb, Clitemnestra este mult umanizată; ea dobândește frumusețea morală
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Noi am preferat de multe ori să ascundem informația tehnologică și Încă optăm pentru varianta asta, pentru că ați ales consumul de carne care a adus vibrația morții și care v-a transformat din ființe iubitoare În războinici. Iar moartea, lupta, lăcomia nu se potrivesc evoluției vibraționale. Prin urmare, dacă ați avea contact cu tehnologia supersofisticată și evoluată, nu ați folosi-o decât ca În secunda următoare să vă anihilați pe voi sau pe cei pe care Îi numiți dușmanii voștri. Deoarece
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
și fără fond, fiind persoane fără nicio calitate, mințile lor fiind stăpânite de idolul mândriei. Popoarele din vechime numeau “idoli” acei zei mincinoși la care se închinau în rătăcirea lor. În creștinismul contemporan, cuvântul “idol” a primit și alte înțelesuri: lăcomia de bani (iubirea de arginți), de mâncare, de haine, de mașini scumpe, de produse ale tehnologiei moderne (telefoane mobile, tablete), jocuri de noroc, beție, fumat, consum de droguri și tot ceea ce constituie o obsesie, ceea ce îl face rob pe cel
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
este că are bani mulți, fără a munci. În societatea românească actuală, în care s-au inversat valorile cu nonvalorile, este valabilă zicala: “Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea. Cine-i leneș și chiulește are mai ceva!” Lăcomia de mâncare sau “lăcomia pântecelui” este un alt idol la care, din păcate, mulți se închină. Un înțelept spunea că “este mai ușor să aduni în pântece decât în cap”. Cu siguranță, societatea românească care trece printr-o gravă criză
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
mulți, fără a munci. În societatea românească actuală, în care s-au inversat valorile cu nonvalorile, este valabilă zicala: “Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea. Cine-i leneș și chiulește are mai ceva!” Lăcomia de mâncare sau “lăcomia pântecelui” este un alt idol la care, din păcate, mulți se închină. Un înțelept spunea că “este mai ușor să aduni în pântece decât în cap”. Cu siguranță, societatea românească care trece printr-o gravă criză morală și culturală, nu
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
se fi ascuns în umbra unor proiecte de cucerire sau de revoluționare a ceea ce este. Semn că tiraniile se nasc și pe fondul unor raporturi violente cu viitorul. Uneori trăsăturile de caracter devin proiecte fundamentale ale existenței noastre; spre exemplu, lăcomia. Este un a proiecta ce vine parcă de dinainte de libertatea noastră. Putem compara organizarea unei armate cu logica: amândouă sunt rezultatul unei acțiuni de cosmotizare a ceea ce altfel ar sta sub semnul anarhiei. Organizarea servește în special comandanților pentru a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în alte scopuri. De aici, se naște și conflictul dintre sport de performanță și sportul pentru toți); contribuie la fenomenul de “deformare” a personalității și a comportamentului unor sportivi (dopping-ul, practicat din ce în ce de mai mulți sportivi, speculația, lăcomia după avere, înșelăciune în special după încheierea activității sportive etc.). Percepția de către opinia publică a rolului sportului în domeniul social este un alt domeniu de cercetare. E.Spreitzer și E.E.Snyder au realizat o anchetă asupra unui eșantion din Ohio
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
de menghina asta care îmi frânge capul? Luminează-mă tu, care m-ai iubit atâta, ce să fac? Și, ca un posedat, luă mai întâi Jurnalul și apoi scrisorile și le aruncă în flăcări, care mistuiră hârtia de mătase cu lăcomie. Se înălță la început, pentru câteva clipe, o flăcăruie albastră și apoi... nimic. Lui Petre nu-i venea a crede că totul, își zicea el, se terminase, în sfârșit, că pusese capăt unei dureri ce-l măcina de atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mâncase pe la Paris, pe la restaurante sau cumpărate de la magazine. Păi ăia de acolo să poftească la badea Ion și lelea Maria să guste ceva ca lumea! Badea Ion îl urmărea cu bucurie pe "domnul Petre" cum se înfrupta, cu o lăcomie de copil, din toate. Totul era nemaipomenit de proaspăt și gustos, iar pâinea, rumenă și pufoasă, părea cozonac. Mai luară câte un pahar, mai discutară de una de alta... Badea Ion se interesă ce mai e prin capitală, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și mincinoasă. După câtva timp, fiind el din nou trimis cu o altă asemenea Povară, precum și cu o Scrisoare care spunea Numărul exact de Smochine ce trebuiau să fie predate, el însuși, potrivit Obiceiului său de mai înainte, mâncă cu lăcomie o mare Parte din ele pe când mergea pe Drum. Însă înainte de a se atinge de ele (ca să prevină orișice Învinuire), El luă Scrisoarea și o ascunse sub o Piatră Mare, liniștindu-se la gândul că, dacă Ea n-o să-l
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
plină de transparențe și limpezimi de cristal, o lume poate puțin plicticoasă, dar mult mai simplă decît aceea în care trăiesc. Totul ar fi fost într-adevăr mai simplu, dacă bunătatea, puritatea, generozitatea, sinceritatea, integritatea, sensibilitatea, pe de-o parte, lăcomia, egoismul, lipsa de scrupule, prostia, grosolănia, viclenia, ipocrizia și vanitatea dusă la extrem pe de altă parte, ar fi fost întotdeauna înscrise în culoarea și forma ochilor, în alcătuirea sprîncenelor, în linia și grosimea buzelor, în curba frunții și în
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
suntem desculți și goi. În dorință și sete Gura înfierbântată Cere umezeală. Curând vine simunul. Puternic, Mărunt se zbate pântecul. După o pătulită culme Stă și așteaptă cămila. Curând e și ultima trudă! Curând în nisipul simunului - întâlnirea, țipătul, lupta. Lăcomie!... Doamne, rătuiește-ne și ne miluiește. NOCTURNĂ III Degerând, se clătina felinarul la ușa casei. Ca o lumânare mițoasă, polițistul fumega... Iar peste-acoperișul de tablă cerul lumina Peste zăpadă, peste o neagră și strâmbă vergea. În omăt tânjea un cal fără
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
român înseamnă și o necesară protecție socială. În 1990, o întreagă generație - optzeciștii - au năvălit în spațiul presei, abandonând masiv uneltele scrisului de până atunci. N-au făcut-o din dorința de îmbogățire (câți s-au îmbogățit? Nici unul!), nici din lăcomia de notorietate. Momentul istoric i-a îndemnat să grăbească schimbarea lucrurilor, dar, încetul cu încetul, s-au îndepărtat de vocația lor primă. Scriitori pe care decembrie 1989 i-a prins la o vîrstă la care nu se mai puteau reinventa
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]