1,287 matches
-
cătrănită-mi ești Ai tăi picuri, roi de apă, spun nopții povești Rece boare de umbrire se presară-n lut Frig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut. Plouă pragul dintre prispe, streașinile curg... și curg Șarampoii de la grinde lăcrimează-n putred pârg, Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate, Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte! Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced! Frunzele tercite, ude, plâng în icnet lânced; Citește
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
n-ai nici suflet, cătrănită-mi eștiAi tăi picuri, roi de apă, spun nopții poveștiRece boare de umbrire se presară-n lutFrig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut.Plouă pragul dintre prispe, streașinile curg... și curgșarampoii de la grinde lăcrimează-n putred pârg,Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate,Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte!Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced!Frunzele tercite, ude, plâng în icnet lânced;... III
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
iudeii care se aflau în casa lor pentru a le mângâia pentru moartea fratelui. Văzând-o plângând, înconjurată de iudeii care și ei plângeau, Iisus Hristos, ne spune evanghelia, a suspinat cu duhul, S-a tulburat întru Sine și a lăcrimat. Acest gest i-a dus pe iudei la observarea și constatarea marii iubiri a lui Iisus Hristos față de Lazăr și la nedumerirea lor, exprimată prin cuvintele: „Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă în așa fel
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
aproape Cât mai e vreme să-i veghez ivirea Și s-o respir din străluciri de ape. Ea în adâncu-mi prinse rădăcini Prin care noi în taină ne-am legat O recunosc,azi, îngerii marini Și prima stea care a lăcrimat Pe zorii,de rubine,plini ! Citește mai mult DE-O VREME..... Mi-am așezat sub pleoapeDe-o vreme amintirea...O vreau nepieritoare și aproapeCât mai e vreme să-i veghez ivireași s-o respir din străluciri de ape.Ea în
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
vis!... Nu triluri ieșeau din gușa ei, ci boabe de mărgăritar ce cădeau ușor, ușor, pe pământ, ca niște fulgi, și se transformau în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
ea de aici. Și cu furie izbește cu piciorul în tăblia patului. - Dar uite ce frumoasă este, e copilul nostru, trebuie să o iubești la fel ca pe celelalte, când o să vrea Dumnezeu o să avem și un băiat, spuse femeia lăcrimând. -Niciodată, auzi?... niciodată, pentru mine nu există, spuse Alexandru după ce bău cu sete din sticla cu rachiu, iar cu mâna stăngă strănsă-n pumn sparge oglinda de lăngă ușă. Magdalena tresare și se retrage cu copila-n brațe în fundul chilerului speriată
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
e zarea cu brâuri de moarte. Noptarea în lume e însăși un iad Din ceruri urnite luminile cad. E seară târzie, Păstorul e sus O, vino degrabă mărite Iisus. Ce sete adâncă și noapte de groază Icoana Fecioarei la schit lăcrimează. Păstorul se-ntoarce, mireasa-I vândută Și turma-i în vale demult coborâtă. Vai, cin’ne va unge osânda cu mir? Vai, cin’ne adună cenușa-n potir? Citește mai mult Vai, turmele mele de vise-s pe moartePe malul
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Păstoru-I departe,Cernită e zarea cu brâuri de moarte.Noptarea în lume e însăși un iadDin ceruri urnite luminile cad.E seară târzie, Păstorul e susO, vino degrabă mărite Iisus.Ce sete adâncă și noapte de groazăIcoana Fecioarei la schit lăcrimează.Păstorul se-ntoarce, mireasa-I vândutăși turma-i în vale demult coborâtă.Vai, cin’ne va unge osânda cu mir?Vai, cin’ne adună cenușa-n potir?... XV. MIELUL, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2277 din 26 martie
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
numai chipul tău.... IV. GLOSSA VEȘNICIEI (MARELUI POET MIHAI EMINESCU), de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017. Numele-ți sfințit de stele A eternizat cuvântul, Mările te-aduc și ele Azi, înseninând pământul. Dacă cerul lăcrimează Și te-mbracă-n veșnicie, Tu de-a pururi ne veghează Lăcrimând cu poezie. Noaptea curge-ntre ruine Și îți cântă o baladă, Inimile sunt străine, Cine rana să le-o vadă? Tu cunoști a lumii boală, Vindeci patimile grele
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Mihalache, publicat în Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017. Numele-ți sfințit de stele A eternizat cuvântul, Mările te-aduc și ele Azi, înseninând pământul. Dacă cerul lăcrimează Și te-mbracă-n veșnicie, Tu de-a pururi ne veghează Lăcrimând cu poezie. Noaptea curge-ntre ruine Și îți cântă o baladă, Inimile sunt străine, Cine rana să le-o vadă? Tu cunoști a lumii boală, Vindeci patimile grele, Mai răsune` sub cerneală Numele-ți sfințit de stele. Dacă plopii se
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
de războaie,Armele le-am ridicat la cer,Ochii mei s-au transformat în ploaie,Iartă-mă! E tot ce îți mai cer.... XVII. LACRIMA UNEI AMINTIRI, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016. A lăcrimat o amintire În care te-ai adăpostit Și-n înserarea din privire Cu lacrima te-am învelit. Doar cerul îți ședea sub frunte Brodând cuvântul ce l-am scris, Zăpezile păreau mărunte Iar ochii tăi de nedescris. Cântam cu îngeri
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
ai dispărut în umbre iară Stingher în lume m-ai lăsat. Dar cânt și astăzi pentru tine Același cântec cum n-a fost Poate-o fi rău, poate-o fi bine, În lacrimă s-ai adăpost. Citește mai mult A lăcrimat o amintireîn care te-ai adăpostitși-n înserarea din privireCu lacrima te-am învelit.Doar cerul îți ședea sub frunteBrodând cuvântul ce l-am scris,Zăpezile păreau mărunteIar ochii tăi de nedescris.Cântam cu îngeri la vioarăUn cântec cum n-a
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
ridicat, dar cu blândețe. Având privirea în jos și tulburat cum era, căpitanul văzu cârja lui Miță. Deși nu-l privise, știu de prima dată că era el, pentru că-i cunoștea vocea. După ce-o privi câteva secunde, ridică ochii lăcrimați spre el și îl întrebă curios: - Da ce-ai pățit, de umbli așa? - Aaa! Nimic grav, un mic accident la fotbal, săptămâna trecută, minți el. Accidentul nu fusese chiar așa de mic, dar nu vroia să-l îngrijoreze prea mult
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
împreună l-au mângâiat pe băiat. Le jucau ochii în lacrimi la toți trei, fiecare avea un motiv al lui, dar mai presus de toate motivele era întâlnirea lor, era emoția de a fi toți trei la aceeași masă. Mihai lăcrima pentru copilul mort, Mihaela plângea pentru fetița ei pe care nu o mai văzuse de atâta amar de ani, iar Florin plângea pentru părinții lui pe care nu-i știa și lăcrima de bucurie pentru familia ce tocmai se năștea
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
a fi toți trei la aceeași masă. Mihai lăcrima pentru copilul mort, Mihaela plângea pentru fetița ei pe care nu o mai văzuse de atâta amar de ani, iar Florin plângea pentru părinții lui pe care nu-i știa și lăcrima de bucurie pentru familia ce tocmai se năștea. -Florine, să nu uit, ai grijă să umbli din nou în ascunzătoarea lui Gilă, să iei caseta de acolo, apoi să i-o dai Mihaelei . Nu este bine să mai rămână în
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
pleca cu fata în străinătate să petreacă vacanța, nu mai revenise niciodată în țară, de atunci trecuseră peste 15 ani. A făcut multe demersuri să-și găsească copila, nu a reușit, acum se resemnase, dar undeva în sufletul ei, inima lăcrima neîncetat după copilul pierdut. Probabil ăsta fusese motivul ascuns, pentru care Florin îi intrase la suflet. Când a auzit, că Mihai îl invită pe băiat în weekend la el acasă, s-a bucurat, ar fi vrut să fie și ea
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
de sacrificarea porcului în ogradă. Onoarea de a gusta nu doar odată ci chiar de două ori din urechea porcului Grigore, cu care apucase de fapt să se împrietenească înainte, îi e fatală bietului William. Nu reușește să înghită șoriciul, lăcrimând ca un copil care refuză convertirea la canibalism, sub privirile amuzate ale maramureșenilor contrariați. Sunt multe pasajele de acest gen, care fac deliciul cititorului, răspândite generos pe tot parcursul volumului de 300 de pagini, dar ar fi păcat să le
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
copii, sunteți ai mei! Urați-mă, pocnind din bici, Hai, plini de viață, mari și mici, Ca niște-artiști adevărați, Începeți să ne bucurați Cu cel mai strașnic plugușor!” Le-a spus al lor învățător , Emoționat, profund vibrând, În pragul casei, lăcrimând .. Referință Bibliografică: HAIDEȚI, COPII! / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2191, Anul VI, 30 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
HAIDEŢI, COPII! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383157_a_384486]
-
Luca Publicat în: Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Inimă...în care spin Te-ai rănit așa de tare De în nopțile târzii Plângi adesea și te doare? Oare-o vorbă negândită Te-au făcut să lăcrimezi Sau un gând te-a chinuit Când n-ai vrut să îl urmezi? Poate grijurile multe Ți-au ajuns povară grea... Poate vrei măcar o clipă Pace în ființa mea... Spune-mi...spune-mi inimioară Ce să fac să-ți
DIALOG CU...INIMA! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383174_a_384503]
-
să vărs din mine roșul sânge Pentru că mult și sincer te-am iubit Eu încercat voi fi de dorul care Te mistuie de câte ori oftezi Văpaia deveni-va tot mai mare Și-acuma recunosc, și-ți dau crezare De câte ori începi să lăcrimezi Iubita mea, propun ca toată viața Să nu mai luam a noastre inimi înapoi Să mă privești pe când îmi mângâi fața Eu de pe trup îți voi sorbi dulceața Rămâne-vom de-a pururi amândoi. Citește mai mult SCHIMB DE INIMIautor
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
tristețea să-i cerni, s-alungi toți norii de pe cerul tăciune, să plouă cu soare peste răni și dureri. Coboară la el, coboară pe-o rază când stelele se aprind iar pe cer, o inimă de mamă și-n cer lăcrimează când pierdut pe lume e orfanul stingher. Referință Bibliografică: Inimă de mamă / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
INIMĂ DE MAMĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383278_a_384607]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > PRIMĂVARĂ Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARĂ În pântecul iernii te-am așteptat Cu ochii mei însetați de soare, Gânduri printre gene au lăcrimat Pictând vise în veștedă floare. Îmi sprijin tâmpla pe un ram de gând Cu tine caut răsăritul în a mea viață, Cu tine am învățat să râd să plâng Candele albe pâlpâie sub umbre de ceață. În orologii în tăcere
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383330_a_384659]
-
tânguinzi, cu niște târsoage de bărbi cât badanalele, grecotei cu nas subțire, bulgăroi cu ceafa destul de groasă, cazaci trosnindu-și fălcile a spleen, nemți stăpânindu-și cu demnitate vagi zgomote interioare, ungureni chipeși vorbind ceva cu niște vrânceni șovăitori, moldoveni lăcrimând de atâtea povești, ba, într-un colț, mai la fereală, și doi turci, afumați bine, cercând a măsura și mereu căzând peste el, niște postav. Din când în când, peste toți și peste toate, dinspre încăperile luminate ale hanului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu te mai ascultă, carnea începe să se fleșcăie, buzele să dondăne, dinții să se clatine, gingiile să molfăie, genunchii să tremure, degetele să se facă covrig în cizme, nasul să-ți supure, urechile să se ceruiască, ochii să-ți lăcrimeze, spada ți-o uiți la scăldat, gâtul îți hârâie, burta îți ghiorăie și singur gândul îți mai rămâne vârtos: așa văd eu momentul când trebuie să fii mazilit. Dar dumneata, spătare, departe ești de vremea aceea - grăi Cosette. Câteodată suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
oală aburindă. Măcar o cană! — Nu, mulțumim frumos - răspunse Metodiu. Și-așa am stat destul. Dacă dânșii tot pleacă - interveni căpitanul Tresoro - n-am putea să le reținem noi porțiile? — Ei, atunci, la revedere! - zise Metodiu. — Să ne scrieți! - spuseră lăcrimând surorile Acetosa. — Aveți grijă la răscruci, sunt hoți - îi sfătui doctorul Peleto. Zvelta Laura sări de la masă și-n timp ce călugării noștri ieșeau în fața stabilimentului căutând din ochi o gondolă liberă, ea îi ajunse din urmă. — Știi, preacuvioase - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]