933 matches
-
palme cuvântul “interzis”. Se priveau neputincioase și vinovate, sfărâmându-și iluziile acelea care se îngrămădeau în colțul cel mai întunecat de vis dulceag risipit în coșmar sleit de zvârcolire.Și ea gândea încrezătoare: „poate ne om regăsi cândva,în nopți lăptoase, mirosind a flori de tei și a viață pofticioasă, cu incisivi pregătiți, gata să muște ca dintr-un măr biblic al păcatului”. Gândurile de pe șine s-au regăsit pentru un moment și au visat un vis cutremurător...A durat douătrei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
întrebat ascunzându-mi nerăbdarea. —Ți-ai uitat cerceii. Brigit și cu mine ne-am poticnit către casă, nespălate și cu ochii lipiți, îmbrăcate tot cu rochiile de la petrecere. Cu toate că nu era decât opt dimineața, era deja cald, iar aerul părea lăptos. Ne-am oprit la Benny, la ghereta Evreului Care Se Trezește De Dimineață, de unde ne luam întotdeauna, în drum spre serviciu, cafelele și covrigii, și unde am fost supuse unui interogatoriu amănunțit referitor la aspectul nostru dărâmat. —Ei, ia stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
În mintea mea... Eu pot să mulțumesc lui Dumnezeu că mi-am făcut o viață și o carieră aici, În timp ce, dacă rămâneam acolo, muream pe front sau putrezeam Într-o Închisoare... Orașul Începe să se zărească departe, Într-o ceață lăptoasă, străvezie, sub un cer alburiu. Capitolul 9 Generația expirată — Planul de măsuri! Ce holbezi ochii la minecât cepele? S-a ținut să nu răcnească la el, deși, de fiecare dată când Îi vede nasul poros, striat de vinișoare violacee, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai era nestrâcat - cum să te superi pe-ai noștri, dac-așa stau sâtuațiile: cam cum am raportat... Da lăsaț’, doamnă, bine c-au venit ai noștri, Românii! Lucruri s-a’ mai face ele, altele șî mai frumoase șî mai lăptoase!, zice Moș Iacob. Mama nu zice. Nu pare supărată tare. Așa, oleacă, de patefon (Îl găsesc eu, spart, acoperit de cioburi de plăci, În fundul grădinii, acolo or fi ascultat Rușii ’Zaraza’), ceva mai mult de ceasul de mână al tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
stânci, mereu grăbite, mereu dorind să găsească un loc de care să se agațe, un cămin permanent care să le primească și să le scape de acea veșnică peregrinare fără țintă dintr-o parte în alta a Africii. Cu lumina lăptoasă a zorilor, filtrată prin minuscule fire de praf în suspensie, scaieții apăreau pe neașteptate, ca niște fantome dornice să se năpustească asupra oamenilor și animalelor, ca să se piardă apoi - așa cum sosiseră - în infinitul neant al pustiului fără hotare. „Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din nou în noapte, în vreme ce călărețul și cămila dispăreau, ca împinși de vânt și de scaieți. Vântul plângea tot mai puternic, știind că în curând lumina soarelui avea să vină să-l potolească. Ziua nu era încă nici măcar acea penumbră lăptoasă care îi îngăduia să distingă cu greu capul cămilei sale, dar Gacel nu avea nevoie de mai mult. Știa că nu exista nici un obstacol înaintea lui pe sute de kilometri în jur, iar instinctul său de om al deșertului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în care, în cele din urmă, trebuia să acționeze. Mintea lui părea să iasă la suprafață dintr-o ciudată somnolență în care se străduise să se scufunde în mod conștient, cu speranța că va deveni o ființă neanimată: o plantă lăptoasă, o piatră din erg, un grăunte de sare printre milioanele de grăunți din sebhka, învingând astfel nevoia de a bea, de a transpira și chiar de a urina. Se simțea de parcă porii pielii i s-ar fi închis, vezica n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fantasmagorică. Targuí-ul mergea pe jos cu pas egal și monoton, ca o mașină insensibilă, în timp ce Abdul călărea pe cea mai rezistentă cămilă, o femelă tânără, pe care oboseala și lipsa apei păreau că n-o afectaseră; și când o lumină lăptoasă începu să șteargă stelele de pe cer, cel dintâi se opri, obligă animalele să îngenuncheze și apoi înălță deasupra lor pânza mare din păr de cămilă. După o oră, Abdul-el-Kebir începu să simtă că se asfixia și că aerul nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ziua trebuie să te mai miști încolo și-ncoace după copii și-i mai balamuc decât noaptea și nu poți nici să dormi. Nu-ți convine nici așa, nici așa. Vrei și viață liniștită, și nevastă bazată și frumoasă, și lăptoasă, și devreme-acasă, când îți spun că nu te-ai umilit îndeajuns ca să meriți, și el că ce să merit? După cum ne mâncăm noi viața aici cu handicapații ăștia... Asta nu-i viață! Ba-i viața noastră până la noi ordine, Milică-tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să desfacă și pupitrul pentru partituri. El era făcut din vergele subțiri de metal și abia își păstra echilibrul, încât mă miram cum de nu se răstoarnă sub apăsarea unei muzici așa de grele. Mama freca arcușul cu o piatră lăptoasă. După ce încleia astfel sunetele, lua vioara și o punea sub bărbie. O putea ține fără să-și folosească mâinile. De fapt, cred că mama ar fi putut să gătească și să-și poarte vioara în același timp sub bărbie. În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de toamnă, aproape insesizabilă, diferită de ploaia torențială de cu o seară în urmă. Îți dădeai seama că plouă doar pentru că vedeai încrețiturile de pe suprafața b\lților și auzeai pic\turile clipocind pe streșini. Când m-am trezit, o ceață lăptoasă învăluia peisajul, dar de îndată ce a răsărit soarele, aceasta s-a risipit în b\taia brizei, iar munții și dealurile din împrejurimi mi s-au arătat în toată splendoarea lor. Am luat micul dejun împreună cu fetele, ca în dimineața precedent\ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
filme. De ce n-am face-o și noi? Veni și absintul și, prin strecurătoarea pe care erau așezate bucăți de gheață, Roger turnă apă, lăsÎnd-o să picure În băutura de un galben curat, pînĂ ce aceasta luă o nuanță lăptoasă de opal. — Poftim, gustă, spuse el cînd absintul căpĂtă nuanța potrivită. — Are un gust tare ciudat. Și-ți Încălzește stomacul. Are gust de medicament. PĂi e un medicament. Și Încă unul destul de puternic. — PĂi nu prea am nevoie de medicamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care pe urmă am vrut să nu o fi scris (și nici măcar s-o fi gândit), pentru că aș fi vrut ca ceea ce am scris să nici nu se fi Întâmplat. A fost de-ajuns o comandă, o bandă de bale lăptoase s-a Întins peste alineatul fatal și inoportun, am apăsat pe un „delete” și fșșșt, totul a dispărut. Dar nu-i de-ajuns. Tragedia celui ce se sinucide e că, abia ce-a sărit pe fereastră, Între al șaptelea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
favorabile, se puteau forma acele mase noroase hieratice la suprafața pământului. Era greu să te sustragi farmecului acestei scene, mai ales că veșmintele oficiantelor se amalgamau cu albeața fuioarelor de fum, iar figurile lor păreau să iasă din acea negură lăptoasă și să reintre În ea, ca și cum ea le-ar fi dat naștere. A existat un moment În care norul a invadat tot centrul pajiștii și câteva zdrențe, care urcau răsucindu-se, ascundeau aproape de tot luna, totuși nu chiar atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui cu tandrețe și reproș. Câteodată îi ating și penisul. Prepuțul s-a lăsat în jos, eliberând capul mare și rozaliu. Își dă ochii peste cap și recită tot mai dificil. Deodată scâncește și își ejaculează pe burtă. O spumă lăptoasă, neutră, fără consecințe. - Merci, Michel, merci mult. Mă spăl pe mâini la chiuveta din cameră. Sunt ca electrocutat. Ca prin vis îl aud că mă invită în ziua următoare la Facultatea de Filosofie, unde-și va expune teoria evoluționistă. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
voluptate, încît abia mai am răbdare să duc până la capăt povestea Ruletistului. Sfârșitul lui a venit repede, după ruleta cu șase cartușe din care supraviețuise monstruos. La mai puțin de un an de atunci, întorcîndu-se de la tripou într-o dimineață lăptoasă, a fost brusc tras într-un gang de pe ulița promiscuă pe care își târa picioarele. Un adolescent de nici șaptesprezece ani i-a pus un revolver la tâmplă si i-a cerut banii. A fost găsit câteva ore mai târziu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Marțaganul propuse să-i tragem o Vrăjitroacă, până una-alta, că nu mai jucasem de mult. Așa că ne-am repezit în spatele blocului și am coborât iar în șanțurile murdare, respirând iar dragul nostru miros de pământ și râme și pupe lăptoase, dar mai ales mirosul pătrunzător al fricii. Ne-am pus iar măștile de carton pe fețe, transformîndu-ne în diavoli și monștri, și uriași, și balauri, și sălbatici, și am început să ne fugărim prin canalele întortocheate. Pe la opt seara a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi strâns laba, furnicarul fără Dali și porcul spinos, mai mult spinos decât porc, se strâmbau în vitrina din stânga, arătîndu-și cusăturile și suturile retușate artificial; în dreapta era neamul cilindric al cârtițelor, sobolilor, orbeților și aricilor, mâncători de râme și pupe lăptoase. Și astfel, prin aceste furci caudine ale strămoșilor cam dubioși, puteai intra în marea sală a mamiferelor adevărate, în cuști de sticlă, grupate în perechi ca în Arca lui Noe și gravitând în jurul enormelor schelete, unul galben-rozaliu, cu colți întorși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
parte culoarele nesfârșite ale măcelăriei. Mă fascinau jumătățile de porc, ciosvârtele de vită care atârnau de aproape în fiecare cârlig, măcelarii în halate pline de sânge care nu mai pridideau retezând cu satârele țeste de miel, din care scoteau creierii lăptoși, sau tăind bucăți groase de mușchi. Jupuite, cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate direct pe tejghea. Ca să ieșim, trebuia să trecem pe lângă butoaiele imense, puțind a zer, din care oameni nerași, cu mutre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate direct pe tejghea. Ca să ieșim, trebuia să trecem pe lângă butoaiele imense, puțind a zer, din care oameni nerași, cu mutre posomorâte, scoteau bucăți mari de telemea. Erau uzi până la coate de zeama aceea lăptoasă. Prin intersecția de la Obor fiecare trecea cum vroia. Nu exista semafor, iar milițienii care se mai rătăceau pe-acolo erau ocupați mai curând să stea de vorbă cu infirmul care ținea cântarul de precizie sau cu vânzătorul de lozuri în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mele, păianjeni de toate felurile, de toate culorile putrefacției, de la verzui la maroniu și roșcat... Știam că mă fixează cu ochii lor nevăzuți și că sânt gata să se arunce toți deodată asupra mea. În plase învălătucite, dese până la alb lăptos, pândeau alții, mult mai mari decât cei alergători și cu labe scurte, musculoase. Într-un cui strâmb și ruginit erau înfipte pagini rupte dintr-o carte cu figuri geometrice. Gaura neagră care se căsca în scaunul lustruit mișuna și ea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stăteam ghemuite una într-alta, minuscule ca furnicile în acea sală) Balena, care și-a rostit dorința , atingând cu buzele pielea de sidef a perlei. Și atunci, aproape atingând cu țeasta bolțile reci, mai întîi transparent ca de sticlă, apoi lăptos de parcă s-ar fi revărsat în fiole subțiri o emulsie albă, în cele din urmă gălbui ca fildeșul, se înălță în fața noastră un schelet aidoma celui din grota noastră de pe câmp, aidoma lui Rolando. Ridicat în picioare, trosnind sub propria
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apa argintată, închide ochii, oftează, les rêveries d’une jeune fille, uite încă un coș, acesta ascuns sub nară, atenție, fața s-a înroșit de concentrare, degetele apasă și prin canalele interne auzi cum pocnește pielea, o picătură de lichid lăptos, rețeta împotriva punctelor negre : după ce le storci, făcând în prealabil o baie de aburi feței, aplici cu pensula următoarea soluțiune : sulf 5 g ; alcool camforat 20 g ; glicerină 5 g ; apă de trandafiri... Masezi fața. Păstrezi această soluție în prima
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și ea se scarpină, tot mai repede, tot mai apăsat, cu o plăcere tot mai mare, în care s-a topit durerea. Dâre roșii, mustind din loc în loc de sânge, rămân pe carnea moale și albă a brațelor, pe picioarele înalte, lăptoase și ofilite, care încă își mai păstrează linia, în ciuda venelor ce s-au spart, inundând ici și colo albul uscat, de atâta timp nemaivăzut de soare. Picioarele ei impecabile, înalte, de fostă patinatoare, de fostă jucătoare de tenis, de fostă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aud decît vîntul, foșnind moale prin pomi, și o cucuvea care țipă calm. Se lasă frigul și noi nu putem coborî din pichet. Acum că ochii s-au obișnuit cu Întunericul, conturul negru al piscului decupează o gaură În fundalul lăptos al cerului. După două ore sub acest cer care se scurge prin noi am senzația că nu mai am trup, că plutesc fără repere, suspendat Într-un fel de nicăieri pașnic. Un moment ca o lecție care se asimilează În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]