1,615 matches
-
cuvinte, Vârtejuri de vieți încropite, Pământ și trăiri răvășite, Speranțe și haos, cădere, Un strigăt născut în durere, Întuneric și frig, disperare, Un murmur de ape amare, Un hohot de plâns estompat, Existențe-n ruină, păcat, Coboară din ceruri, plăpând, Lăstar de Lumină, călcând Pe trepte de har, curcubee, Ce-ngroapă-n neant Astartee, Baali ce se-afundă-n abis, Să fie aievea, e vis? Purtat de un nor, strălucind, Se-apropie Cuvântul șoptind: ,,Eu sunt Cel ce sunt!” Din mărire, Coboară mirificul
EXISTENȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382576_a_383905]
-
iarnă, îmbătrânind, tu înflorești vitralii albe în ferești, când fluturi albi încep să cearnă, darul tăriilor cerești. Un foc etern păstrezi în vintre de seve dătător și viață. Paloarea ta e doar o ceață, sau voal de chiciuri puse printre lăstari și pomi, spre dimineață. Curând, din mantia omătată, căpșoare albe vor cerși lumina, spre a înflori pe pajiștea împovărată, de verde-n tonuri viorii. *** Referință Bibliografică: Pământ încărunțit / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1851, Anul VI
PĂMÂNT ÎNCĂRUNŢIT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384086_a_385415]
-
NEPĂDURII Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1998 din 20 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ei sunt copacii duși ai nepădurii, Neîmpliniți, sperând o noua zare, Își lasă stearpă glia primitoare Migrând pe urmele firimiturii. În urmă cresc lăstarii lor haotic, Sub mângâieri de vânt și ploi acide, Își strigă, noaptea, dorul prin firide, Și le răspunde, rar, ecou argotic. Ici colo'n câte-un pâlc stejari veghează, Țintesc cu fruntea spre vremelnicie, Se frâng lipsiți de orice bucurie
COPACII NEPĂDURII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383609_a_384938]
-
treptat în pulbere și frumusețea divină a eternului - lumina. O poți observa în toate tablourile, cum pășește neîntinată de colbul timpului, licărind blând în ape, întârziind în neliniștite îngândurări de nuanță violacee, asupra absențelor, sau explodând cu bucurie copilărească în lăstarii noi ce se grăbesc să acopere amputările trecutului. Privind ciclul de tablouri intitulat de pictoriță, mai în glumă, mai în serios „Șandramalele”, gândul m-a dus la poezia lui Arghezi (Omule): „ O lăcomie crâncenă, nebună/ adună, omule, adună/.../ îți trebuiesc
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
copil și parcă mi-e dor un pic de Moșu Ce-mi dăruia tot mere din tainele pădurii. Dar sunt bătrân și mărul a fost tăiat c-o drujbă, I-au smuls și rădăcina din care-a dat să iasă Lăstar de măr văratic de care-acum îmi pasă, Mă rezem de-un toiag de măr și plec la slujbă. Dar tot copil voi fi și mângâi iar... toiagul... Când nu mă vede nimeni și nimeni nu-i pe drum, Sub pasul
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
să pot să scap din acel hău Cu flori de nuferi tu să mă acoperi. Sfârșit și geneză Nu-ți plânge desfrunzirea pomule întoarce-te la nemurire nud așa cum universul te-a născut vei fi cărbune, din cercurile anilor trecuți lăstarul ce-a crescut va înfrunzi din nou iar tu zâmbește c-ai lăsat în urma ta splendoarea înfrunzită a unei vieți ce poate deveni-va lemn de foc iar tu vei aduna cenușa ce-a rămas ca pe-o îmbrățișare a
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PRIMĂVARA FIINȚEI Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017 Toate Articolele Autorului Zăpezi topite în abisuri, renașteri și emoții infinite, înalte zboruri pe aripi de fluturi, verde virgin din ramuri smerite, înmuguresc lăstarii de iubire, Primăvara zglobie ne robește, valsează luna de fericire și răsăritul înflorește. Câmpia de smarald se înveșmântă în verde crud, neîmblânzit, și îngerii de bucurie cântă că firul ierbii din nou a încolțit. De-atâta primăvară a înverzit ființa
PRIMĂVARA FIINŢEI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383194_a_384523]
-
14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ZI DE PAȘTI Fermecătoare și cuminți, Cioplite-n filigran de ceară, Se-alintă-n soarele cu dinți Plăpânde flori de primăvară. Copiii, în hăinuțe noi, Ies pe la porți în ulicioară; Pe luncă-n mărunțele ploi Răsar lăstari de sălcioară. Simți îngerii trecând în zbor Ca o lumină de făclie Și îi auzi cântând în cor, În iz de mir și de tămâie. Referință Bibliografică: ZI DE PAȘTI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2296, Anul
ZI DE PAŞTI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383235_a_384564]
-
se văzură obligați să facă un ocol, pentru ca animalele să meargă mereu pe teren pietros, evitând locurile nisipoase sau pământoase, unde ar fi putut lăsa urme. Beduinii știau din experiență că o piatră răsturnată, un salcâm cu ramuri rupte, un lăstar ros sau cea mai mică urmă de excremente erau de-ajuns pentru ca un bun cercetaș să găsească o urmă - și în adâncul sufletului, Gacel era convins că mai devreme sau mai târziu cineva o să încerce să-i elibereze pe ostatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se împiedică de ceva fiind gata, gata să cadă. Își strivi între dinți o înjurătură, pentru că se lovise destul de tare la picior și se aplecă să vadă ce s-a întâmplat. La picioarele lui, ascuns cu totul de iarbă și lăstarii sălbatici crescuți în neorânduială, era ceva ca o ladă lungă și îngustă. Împinse cu piciorul obiectul respectiv, răsturnându-l pe o parte. Își dădu seama imediat că nu era o ladă ci un scoc din lemn întors cu fundul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vale. Singurul lucru care îl mai îmbărbăta era faptul că printre brazi apăreau tot mai mulți stejari și fagi, ceea ce însemna că se apropie de poale. În față se ridica un pâlc de copaci tineri printre trunchiurile cărora care crescuseră lăstari deși. Îi văzuse de la distanță și începu se deja să-i ocolească. Nu avea nici un chef să treacă printre ei, ar fi fost un efort inutil și l-ar fi și încetinit pe deasupra. Cu coada ochiu lui i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Traversară și își continuară drumul, de data aceasta întorcându-se înapoi ca să ajungă iarăși în dreptul locului unde găsiseră picăturile de sânge. Mergeau de acum printre copaci, lăsând ravena în spatele lor. Stejari și fagi înalți se ridicau în jurul lor. Pâlcuri de lăstari tineri creșteau din loc în loc, acolo unde lumina soarelui reușea să răzbată printre coroanele dese. Nu puteau străbate printre aceștia așa încât le ocoleau, încercând să păstreze totuși direcția. În fața lor se afla un trunchi imens prăbușit de-a curmezișul. Mușchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de schimb. Când plecase de acasă nici prin cap nu-i trecuse că va fi nevoit să treacă prin apă. Pop se întorsese cu spatele și își făcea de lucru în parte opusă a scobiturii. Dădea la o parte niște lăstari veștejiți și înlătura bolovanii de după aceștia. Zgribulit, inspectorul se apropie și el cu gând să-l ajute. Toată treaba nu dură mai mult de câteva minute. În curând, apăru gura neagră a unui tunel ce se pierdea în întuneric. Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
țap, cântau și dansau și, bineînțeles, consumau o mare cantitate de vin. Poporul trebuie să fi fost impresionat de „purtarea” caprei, ca animal neastâmpărat (Capra sare masa, iada sare casa!) care se urcă și în arbori ca să mănânce frunze și lăstari. Săriturile caprei îi ajuta pe oameni să „sară” peste ani, să treacă în Noul An, punându-și speranța în belșug și bunăstare. „Capra” era confecționată dintr-o bucată de țol mai rezistent peste care se aplicau felurite accesorii, în special
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
produce în corp o explozie mult mai puternică, e un fulger orbitor care vine direct din natură. După cum știi și tu, desigur, doar mă iubești de mult, deși nu recunoști față de tine însăți. Anna distruge un obiect, mai exact un lăstar de vie, jupuindu‑l de coajă. Apoi, continuă Sophie cu glas tărăgănat, după ce s‑a umplut vasul Erlenmayer cu eter, se bagă cele două eprubete în el, astfel încât fiecare din ele să se sprijine cu fundul pe fundul vasului. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sus, - Eu voinic prea tare nu-s: Rupt din fugă, Subt o glugă De aluni, pe buturugă, Odihnii Și eu curând... Vezi, atunci mi-a dat prin gând Că tot stând și alegând Jos, în vraful de foi ude Prin lăstari și vrejuri crude, S-ar putea să dau de el: Melcul prost, încetinel... În ungher adânc, un gând Îmi șoptea că melcul blând Din mormânt de foi, pe-aproape, Cheamă Omul să-l dezgroape... Și pornii la scotocit (Cu noroc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
căutând semințe am vrut doar una, cât o linte cer frunzelor să ia locul vechilor vestigii imitând șuieratul trupurilor goale o să-mi prind în păr umbra stejarului căutând în somn pe ramul adus de dorința mea nebună la picioarele tale lăstari eiii, și, ce dacă mereu am crezut că în curtea mea va fi sărbătoare? atârnam ghirlande în colțuri ca sărutul să nu se rănească îi mai aud gâlgâitul acum peste granitul ceruit cu atâta migală viața a căptușit flori de
NU TE LAS, CERBULE! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364467_a_365796]
-
niciodată casă. Au putrezit fiind folosiți ca bancă pe care ne adunam mai mulți copii și povesteam tot felul de trăsnăi. La început, când nea Ilie al Ioanei cânta, pe copacii tăiați din curtea noastră, au început să crească niște lăstari cu frunze. Eu cred că la auzul cântecului din caval, copacii tăiați vroiau să trăiască și trimiteau spre soare câte un lăstar, ca ultimă zvâcnire de viață. Din casa lui Ilie al Ioanei au mai rămas niște ziduri fără acoperiș
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
început, când nea Ilie al Ioanei cânta, pe copacii tăiați din curtea noastră, au început să crească niște lăstari cu frunze. Eu cred că la auzul cântecului din caval, copacii tăiați vroiau să trăiască și trimiteau spre soare câte un lăstar, ca ultimă zvâcnire de viață. Din casa lui Ilie al Ioanei au mai rămas niște ziduri fără acoperiș. În jur buruienile au crescut nestingherite. E un loc ciudat pe care oamenii îl ocolesc. După nea Ilie al Ioanei tot au
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
așează pe frunte, sâni, coapse -Eu îi pun nasul și bujorii! strigă Călin ochii lui negri încă pășesc primele pagini ale primăverii paralel cu clinchetul de zurgălăi, liniștea pare resemnată o să fac un pas înapoi pe aleea îngustă, să culeg lăstari să-i înclin în ce parte vreau să arăt nonacțiunii că iarna are suflet, arde și ninge sunt de neoprit colinda pune zilei de mâine masca mimând porții egal între anotimpuri peste reveria ultimei opriri înăuntrul din mine aprinde istovitor
LINIŞTEA IERNII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361569_a_362898]
-
Ana Condeescu care i-a dăruit patru copii, iar a treia căsnicie cu Silvia Maieru cu care a conviețuit până la moarte. De la Matei ne-au rămas foarte multe relatări despre Mihai și familie. A avut un fiu, tot colonel, ultimul lăstar al Eminovicilor, și anume , Ghorghe Eminovici, care si el la rândul lui a avut două fete. Ultimul vlăstar nefericit al familiei Eminovicilor a fost Vasile, născut în anul 1858, care si el a murit de tânăr. Astfel se termină tragedia
FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363863_a_365192]
-
COVOR DE VIE Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului PĂDURE, COVOR DE VIE Pădure, covor de vie, Tot mai veselă-mi apari, Când vântul frunza adie Prin tufani și prin lăstari. Te privesc de dimineață, Soarele când îl primești, Holdă-ntinsă de verdeață - Cu rouă te răcorești. Liniștea-n suflet mi-aduci, Tinerețea mi-o găsesc... Rătăcesc pe văi și lunci, Sufletul mi-l potolesc: Și de dor și de iubire
PĂDURE, COVOR DE VIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362882_a_364211]
-
plouă Când primăveri stau bete de roze și de crini Și m-oi întoarce iară cu inima cea nouă Să salt din praf de umbră tot dorul ce-l închini. Și miezul primăverii purta-va steaua vieții Și noii ei lăstari rămași vor fi-ntre vise Pe un tărâm de basm în pragul dimineții Prinzând cerul în suflet cu brațele deschise. Și-atunci cu luna nouă ne-om încălzi la soare Și în altarul nopții cuminți vom zăbovi Vom rupe spinii
MAI STRIGĂ-MĂ O CLIPĂ de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362898_a_364227]
-
n-a putut fi descleștată. A rămas o buturugă, chezășie a unei existențe demne, a unei frumuseți în veci nepieritoare, o promisiune a renașterii viitoare. În tăcerea care s-a așternut după ce stolurile păsăretului s-au retras, parcă auzeam strădania lăstarelor din ciot de a vedea lumina zilei ... Magdalena BRĂTESCU decembrie 2013 Rehovat, Israel Referință Bibliografică: Magdalena BRĂTESCU - COPACUL / Magdalena Brătescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1080, Anul III, 15 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Magdalena Brătescu : Toate
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
pentru un nou ciclu de viață. Mai întâi a descoperit azaleea îndepărtând folia de plastic și pernele din burete care protejaseră peste iarnă planta împotriva înghețului, apoi a dezgropat butașii de trandafir cu mare atenție, deoarece unii dintre ei aveau lăstari care se grăbiră să străpungă stratul de pământ ieșind la suprafață. Erau viguroși și acest lucru îl bucura pe horticultorul amator, pentru că au ieșit bine din iarnă și nu a pierdut nicio tufă. Cu foarfeca de grădină a îndepărtat acele
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]