656 matches
-
desaga cu de ale gurii, nu mânci nimic de acolo auzi? Îmi face semn cu ochiul și mă împinge încet pe ușă afară.Parcă nici nu plouă atât de tare.. Tocmai când gândeam așa s-a auzit o bubuitură, un lătrat de mitralieră și apoi încă o bubuitură.Mașina miliției a trecut deja de 2 ori în jos dar acum încetinește.Trece curba la Vasile apoi iasă de pe drum oprindu-se în salca aia mare în care m-am cățărat toată
AL TREILEA CERC..P1 FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343646_a_344975]
-
Acasă > Versuri > Minipoeme > Haiku > POEME HAIKU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 741 din 10 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului noapte cu lătraturi dimineață două gâște mai puțin * camera mirilor luna le poleiază fiecare pas * vara asta de frig mi-am udat doar picioarele la mare * din volumul Poeme cu ochii înguști Referință Bibliografica: poeme haiku / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
POEME HAIKU de ION UNTARU în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343675_a_345004]
-
ieșit afară din casă, îmi zării părinții în lumina lunii, cum în liniștea nopții, cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când, câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări în răcoarea dimineții. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă careva dintre ei și imediat ce tata a ieșit cu căruța
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
dar și-ar fi dorit să-și ia și lumea lui, cu prietenii lui, cu Azorică, cel mai credincios și drag amic, lui îi povestea toate bucuriile și tristețile, iar acesta dădea din coadă și mai scotea și câte un lătrat, semn că a înțeles tot. - Mami, dar noi ce mai mâncăm acum dacă tati a aruncat tot pe fereastră? Foamea își cerea drepturile, Ionuț era flămând, împărțise micul dejun cu Azorică și îl așteptaseră pe tati, ca să ia prânzul împreună
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378305_a_379634]
-
arșiță și secetă. Deocamdată, grădina zâmbește încărcată de verdele bucatelor, care așteaptă pârguirea, iar mireasma florilor, îndeosebi a crinilor, te îmbată și îți dă o stare de euforie, vrednică pentru viața idilică de la țară. Liniștea tronează peste tot, poate un lătrat de câine sau un măcăit de rațe, care se zbenguiau în râul din spatele grădinii, mai rupea această tăcere, care te îmbia fie la somn, fie la visare. Laura privea pe geam pierdută, cine știe pe unde-i zburau acum gândurile
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
latre furios un „grivei”, care lătra foarte gălăgios, schelălăind cu furie. Ionuț era cât pe ce s-o ia la goană înapoi la deal, de teama câinelui, dar fetița din vecini liniști câinele: - Potolește-te, Hector! Ce te-a apucat lătratul tocmai acum. La glasul fetiței, potaia din ogradă se potoli. Apoi zise lui Ionuț: - Intră în ogradă, nu-ți mai face Hector nimic. E legat. Cum era și firesc, copiii își deschiseră inima, de parcă se cunoșteau de când e lumea, și
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
La cabană era liniște deplină. Un câine negru și flocos dormea la soare cu gura deschisă și cu limba roșie scoasă afară. A fost greu până l-am trezit, căci după aceea s-a apucat sărăcuțul de el pe un lătrat arțăgos de răsunau văile din spatele meu iar mie îmi țiuiau urechile. Lătrăturile acelea au avut însă și partea lor bună, căci după vreo câteva minute, de după un colț al cărării ce ducea spre pădure, răsări un moșneag îmbrăcat în niște
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
îngrăditura ferelii... Dar nu se lăsau duse în ruptul capului! De ce? De-nfricoșate, dar și de-ncăpățânate! C-așa sunt ele, jurate! Și-n vreme ce mă munceam, simții cum vine fulger hotărât către mine câinele ospătat. Îmi trimisese un lătrat de îndemn, de mă dădui la o parte, lăsând cale deschisă. Mai lătră o dată mai ușurel către încăpățânate, se roti de câteva ori pe loc, maimuțărit de capre, apoi o apucă în susul povârnișului urmărit îndeaproape de cele trei căpoase. Să
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
este suficient să cheme, sau să sune. Atunci alerg la ea, să văd care-i problema. Uneori însă, ca de pildă în seara cu pricina ea în loc să sune ca de obicei, improvizează prin microfoane, cum doar ea e capabilă, un lătrat gros de câine, gata de atac. Din senin aud o mârâitură agresivă, apoi un lătrat în spatele meu. Luată prin surprindere m-a speriat, că mi-a căzut din mâini mixerul, cu care mixam legumele pregătite într-un castron mare, în vederea
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
problema. Uneori însă, ca de pildă în seara cu pricina ea în loc să sune ca de obicei, improvizează prin microfoane, cum doar ea e capabilă, un lătrat gros de câine, gata de atac. Din senin aud o mârâitură agresivă, apoi un lătrat în spatele meu. Luată prin surprindere m-a speriat, că mi-a căzut din mâini mixerul, cu care mixam legumele pregătite într-un castron mare, în vederea pregătirii cremei de legume pentru cina din acea seară. La cină, așteptam oaspeți. Trebuiau să
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
glumei tale! Am compromis cina. Conținutul castronului cu crema de legume e pe șorțul meu, pe jos în bucătărie și în chiuvetă. Cel puțin când gătesc, te rog, să mă avertizezi cu un mieunat de pisică, sau ceva mai blând. Lătratul de câini gata să mă sfâșie, m-au speriat rău, accidenti! Acum ce ve-ți mânca la cină? Ea se abținea cu greu să râdă, ca de o mare ispravă și mi-a zis cu o voce moale,mângâietoare: -Ești o
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
liniștit. Se vede însă, că în acel moment Dora plictisită observa strada prin videocamera de la poartă și l-a văzut trecând. Atunci, fără ezitare a pus în funcțiune microfonul sau cum naibii se numește mecanismul acela al său ce imită lătratul de câini și alte grozăvenii și au început să mârâie și să-l latre pe bietul om și pe câinele său, o haită fioroasă de dulăi, din microfon. Efectul a fost mai tare decât la mine, cu castronul de legume
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
mâinile, mulțumită că l-a speriat pe bietul Hector. Eu o priveam din hol aiurită și sincer, mă amuzam pe tăcute, după care bat la ușă deși era deschis și intru zicându-i : -Dora!Ce se întâmplă ? Afară se aud lătraturi teribile de câini și înjurături. Iar ai slobozit demonii tăi contra vreunui trecător, de pe stradă? -Vatene!Vatene !(pleacă!pleacă!) Nu te-am chemat pe tine ,,fica naso”! Fai cavoli tuoi!(vezi-ți de treabă!) Am ieșit degrabă, căci nu doream
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
ai insomnii, e posibil să-ți fie asta o pedeapsă pentru că ți-a rămas ceva neterminat în timpul zilei. În lumea satului arhaicul mai poate fi întâlnit doar în casele-muzeu. Ceva din primitivitate e încă în stare manifestă în acustica nopții: lătratul câinilor și cântatul cocoșilor în zori. Se spune că banii nu aduc... fericirea. Dar lipsa lor nu e o condiție care o garantează. Dacă-ți ridici ștacheta propriilor fapte, asigură-ți și... salteaua. Eu am cunoscut omul în trei ipostaze
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
ai insomnii, e posibil să-ți fie asta o pedeapsă pentru că ți-a rămas ceva neterminat în timpul zilei.În lumea satului arhaicul mai poate fi întâlnit doar în casele-muzeu. Ceva din primitivitate e încă în stare manifestă în acustica nopții: lătratul câinilor și cântatul cocoșilor în zori. Se spune că banii nu aduc... fericirea. Dar lipsa lor nu e o condiție care o garantează.Dacă-ți ridici ștacheta propriilor fapte, asigură-ți și... salteaua.Eu am cunoscut omul în trei ipostaze
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
casă mobilă și un câine: Bătrânii, stăteau pe scaune afară, lângă căsuța lor cu motor, iar câinele, un Pitbul maroniu solid, se plimba liber în jurul lor. Tocmai ieșisem răcorit din toiletă și mă îndreptam spre mașina mea când, aud un lătrat scurt și întorc rapid capul spre bătrâni! Văd câinele lor venind în viteză spre mine și instinctiv pun mâna pe revolver, dar abandonez imediat ideea și urc repede în mașină închizând ușa. Tocmai la timp, pentru că și câinele ajunse, începând
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
să mă ajuți să-mi dau pe fese cu niște cremă? Nu-ți fie teamă de Dori, nu mă va trăda. El e prietenul meu credincios. Pentru mine e ca un cățeluș. Ne anunță dacă e vreun pericol. Cucurigu în loc de lătrat. -Vreau, cum să nu vreau, dar ar fi trei baiuri. Primaș dată, mă tem de Șefu`. M-ar omorî. Apoi, n-aș vrea să păcătuiesc... Ar trebui iar să mă spovedesc. Da´dacă avem vreun accident și mor neîmpăcat? Și
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
-Ești, acum urcă în mașină! -Să mergem-spuse Mihai în timp ce își punea centura de siguranță-acum ajungem, nu stau departe. După câteva minute de mers prin orașul aglomerat, mașina a oprit în fața unor porți înalte din fier forjat. Din interior se auzea lătratul unui câine. Au coborât cu toții din mașină, Mihai a scos o cheie din geantă și a descuiat poarta. Câinele, un ciobănesc german, a venit și s-a gudurat la picioarele bărbatului după ce acesta îi strigase să fie cuminte. Au intrat
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
în aer liber. Dar are un simț special, când mă îmbrac știe dacă voi pleca pentru o durată mai lungă sau, dimpotrivă, la cumpărături prin jurul casei. În primul caz mă conduce indiferentă și se oprește în ușa bucătăriei, scoțând un lătrat scurt de "La revedere", în al doilea caz se lipește de ușa de la intrare. Rareori e în dubiu, dar atunci e suficient să-i faci semn din ochi "Hai". Când Leni pregătește punga de gunoi și o lasă rezemată în
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
în bucătărie, Codiță o linge fericită, uneori câte o jumătate de oră, până o ridică cineva. Și când ușa apartamentului, în sfârșit, se deschide, țâșnește ca un bolid și se rostogolește cele trei etaje, lătrând ca o nebună. Are un lătrat acut, mergând spre ultrasunete, deosebit de sonor. Nu știu de unde scoate atâția decibeli din trupușorul ăla mititel. Când vin acasă, am metoda mea de a arunca buzduganul. Încă de la intrarea în bloc, îmi scot cheile și încep să le zornăi. Dacă
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
mă apropii de etajul trei. Dar atunci e mai rău, o sperie sistematic pe Leni, pentru că mai întâi își dă brusc drumul la decibeli, de undeva de la picioarele ei și abia pe urmă țâșnește spre ușă, ca să mă întâmpine. Același lătrat sonor se iscă la auzul soneriei - e clar că apar musafiri. Îi întâmpină veselă, cu rafale de lătrat, cu fâțâieli printre picioare și cu fâlfâit de coadă. E pofticioasă ceva de speriat. Indiferent ce mâncăm, se proțăpește nemișcată lângă masă
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
își dă brusc drumul la decibeli, de undeva de la picioarele ei și abia pe urmă țâșnește spre ușă, ca să mă întâmpine. Același lătrat sonor se iscă la auzul soneriei - e clar că apar musafiri. Îi întâmpină veselă, cu rafale de lătrat, cu fâțâieli printre picioare și cu fâlfâit de coadă. E pofticioasă ceva de speriat. Indiferent ce mâncăm, se proțăpește nemișcată lângă masă și îți fixează gura cu privirea. Trebuie să-i dai și ei, are o încredere absolută în gusturile
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
și să finalizeze actul sexual. - Vezi că pricepi repede, târfulițo? Dacă ești cuminte, mâine te voi învăța primele lecții. Am o mare surpriză pentru tine. Acu..., gata! Treci la culcare și ai grijă ce faci...! Dimineața a fost trezită de lătratul câinilor, după un somn chinuit început în lacrimi și suspine înfundate, când cocoșii cântaseră de miezul nopții. Era singură în cameră. A îndrăznit să se apropie de fereastră. Se vedea mașina trasă în fața casei și i-a citit numărul de
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
a ridicat pentru a-i smulge rucsacul din mâini. L-a întors cu fața în jos și l-a scuturat până ce toate lucrurile au căzut. Când a luat primul caiet și l-a aruncat scârbit pe masă, s-a auzit lătratul câinilor asmuțiți și bătăi puternice în poarta de lemn. S-a ridicat și s-a uitat pe fereastră. - Ce paștele mă-sii vrea și prostu’ ăsta acuma, băi?! Referință Bibliografică: Episodul 3, cap. Vise spulberate, din CHEMAREA DESTINULUI / Marian Malciu
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
a obloji rănile mentale ale consumatorului recalcitrant. Individul fu întărâtat de plecarea intempestivă a unei perechi ce-i tot aruncaseră ocheade dezaprobatoare: -Ce, e locul vostru, luzărilor?! Ecoul vorbelor se prelungi în zgomot de sticlărie spartă și într-un nou lătrat de câine... Prietenii care asistaseră muți de uimire la balamucul iscat își făcură semne discrete, cerură nota și, dezamăgiți de cursul luat de seara care se anunțase atât de plăcută la început, se ridicară acompaniați de bolboroseala inamicului public. La
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]