3,897 matches
-
jumatate de secol de viață, ăntre mecanică elegiaca a fotografiei și (admirabila sugestie) "pianul plin de oboseli", sub steaua războinic-săngeroasă a solitudinii (ibidem). Asociată cu lirismul, fiziologia se poate asocia la fel de profitabil cu morală. Dincolo de metaforă (adică depăsind-o, urmăndu-si calea lăuntrica, mai putin "formală"), existentă se impune ca atare. Autentificăndu-se prin discursul liric, ăn cadrul căreia confesiunea sentimental-dezolată, din care derivă judecată etică, are cea mai mare pondere: Femeia ăntinsă de mirosul trupului meu/ că de o boală fără sfarsit/ că
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
cu răsfrăngeri, după cum am văzut, ăn planul corporalității, al conștiinței translucide și al unei vocații sentimentale, conectate la toposul originar, Ioan Tepelea acordă atenție lumii mărunte, "a boabei și fărămei". Că și Jean Follain, de altminteri, ăncearcă a surprinde demnitatea lăuntrica a lucrurilor mici, a așeza sub reflectoarele asociative ale limbajului liric aspectele lumii deprinse cu umbră. Iată confraternitatea poetului cu paianjenul: "Locuiesc ăntr-o viață mai mult noptateca/ colț la colț cu paianjenul care ma judeca/ care-și face mendrele pana
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
artist se reprezintă doar pe sine însuși, configurează lumi individualizate pînă la autism și nu transfera grupului nici una din obsesiile și din reveriile sale. Stela Lie decupează prin desen, într-o stilistica inconfundabila, mai degrabă afecte, stări de melancolie, vibrații lăuntrice ale unor universuri pierdute, decît obiecte, lucruri și forme cu un statut cert și cu o existență indiscutabila. Întoarcerea către atmosferă domestică, în care o evidență duioșie față de inocentă kitschului se întîlnește cu grația sentimentală a unui anumit gen de
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
atît că privitor, cît și ca actor - poate cădea cu multă ușurință, nu l-au interesat defel pe Opreanu. Pictură lui nu are nimic denotativ, nimic datat și nimic ostentativ. Ea este o eliberare energetică pură, o exteriorizare a tensiunilor lăuntrice în explozii cromatice care nu exprimă nimic altceva în afara proprie-i lor dinamici. Într-un mod surprinzător și bizar, poetul-pictor reface traseele simbolice ale primitivului și ale copilului, itinerariile formării conștiinței, atît la nivelul speciei, cît și la nivel individual
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
fiind atât presiunea formidabilă la care a supus apoi URSS România, cât și firea sa foarte prudentă, ezitantă, cu reflexul vechii frici față de ruși. Cert e că Ceaușescu a declanșat intempestiv și temerar desprinderea în fapt de tutela Moscovei, deschiderea lăuntrică a supapelor naționale încremenite în anii anteriori și politica externă autonomă a României, într-un cuvânt primul dezgheț în accepțiunea corectă a cuvântului. Debarasarea științei istorice de carcasa stalinistă înăbușitoare, apărarea resurselor naționale de lăcomia perfidă a „prietenilor“, repudierea dictatului
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
frapantă că momentele de subtilitate dispar. De aceea piesele nu mai au psihologie, doar dinamică apocaliptică. Subînțelesurile sunt stîrpite în numele trepidației ca scop în sine, iar artiștii sunt înlocuiți cu saltimbanci atinși de spasme. Astăzi fiecare actor e opusul omului lăuntric, ins înzestrat cu o densitate de caracter și cu o vînă de spirit. În loc de mediumuri zbîrnîind la unison, dăm peste carcase sportive alternînd măscările cu aluziile lascive, atunci cînd nu se mărginesc să-și arcuiască membrele în trucuri scenice care
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
RUSALII. Rusaliile, adică Pogorârea Duhului Sfânt reprezintă unul dintre marile praznice împărătești ale Mântuitorului. RUSALII. Cincizecimea este o denumire de sorginte greacă, care arată că sărbătoarea are loc la 50 de zile după Paști. Sărbătoarea de Rusalii este a încheierii lăuntrice a noului legământ al harului și iubirii, prin Coborârea Sfântului Duh, reprezentând și consacrarea solemnă a bisericii întemeiate de Isus Cristos, scrie calendarinterculrural.ro. RUSALII. Duhul Sfânt nu este dăruit numai bisericii în ansamblu, ci și fiecărui creștin în parte
RUSALII. Ce trebuie să faci a doua zi de RUSALII by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/24996_a_26321]
-
proza lui, obsedată de concretul existenței, este una a tensiunilor surde, controlate prin exprimarea laconică și enunțul alb de încordare. Producându-se rareori, explozia e mai mult potențială, neliniștind într-o măsură încă mai mare. Analiză minuțioasă a unei rupturi lăuntrice, a unui refuz obscur motivat, nu însă inexplicabil, În memoria unui atlet începător...poate fi citită și ca o parabolă construită cu mijloacele unei nuvele tradiționale”. „Explozia mai mult potențială”, neliniștitoare, refuzul obscur motivat, proza care poate fi citită ca
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
parabolă pot fi regăsite în fiecare dintre cărțile lui Mihai Sin și mai ales în romanul său apărut tot în 1981, Ierarhii. ...Și personajele ei, de azi și de odinioară În centrul romanului este Mamina, ins care își trăiește «rupturile lăuntrice» „exploziile mai mult potențiale”, „neliniștitoare”. Este, se subliniază în romanul din 1981, un om care a ieșit din închisoare. Păstrează amintirea perioadei din închisoare. Căsătorit, își perfecționează însingurarea prin angajarea în cercetarea unui personaj extraordinar, David Urs de Margina. Vrea
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
acesteia, care astfel o confirmă elegiac. Oscilația între real și ireal reprezintă atît o celebrare a ceea ce dispare în mișcarea tectonică a poeziei, cît și un fapt de introspecție. Muzicalitatea e aidoma unui văl azvîrlit asupra golului dublu, exterior și lăuntric: „Sînt locuri depărtate ca un ecou prelung/ Pe unde, dus pe gînduri, aș vrea să mai ajung./ Cum am rămas pe malul înalt, nici nu mai știu./ Atîta știu, că totul mi se părea tîrziu/ Și pentru mine, totul a
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
marginea patului/ poartă nume de privighetori/ îngropate cu capul în jos/ îmbolnăvește apa de băut/ cu strictețea perversă/ a luminii din nord;/ ascultă bătăile inimii/ și pleacă/ cu toate cuvintele/ găsite prin casă/ realitatea/ ar trebui interzisă”. Sau senzația pustiului lăuntric, a secetei sufletești aplicată peste imaginea pârjolului exterior din calendar: „Zile neprielnice/ soare scăpat din căpăstru/ lătrat de câini/ în nucii lipsiți de răcoare// nu mai am pe nimeni/ care să mă părăsească”. Corespunzător temelor pe care le enunță și
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
Gândul bun, sinceritatea, cer o scormonire în adâncurile ființei actorului, mai dificil de scos la iveală. Pe Lari Georgescu îl ajută și fizicul luminos, dar acesta ar fi prea puțin, dacă interpretarea sa nu ar fi susținută și de calități lăuntrice, pe care actorul dovedește că le are din belșug. Și - de astă dată nu în mod singular, ci integrându-se unui grup mai larg - Lari Georgescu poate pune în valoare semnificația unui spectacol nu numai prin cuvânt ci și prin
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
a ei. Neputînd accepta criza în ființa sa, Ion Cristofor o expulzează proiectînd-o asupra veacului multimalformat, „în care s-au închis toate templele” iar „academiile au ajuns pe tarabă”, unde „marea doar marea se întoarce dezgustată”. O manieră de protecție lăuntrică.
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
a lumii de dincolo, de aceea ochiul estetic cu care judecă literatura nu ascultă de o impresie de gust, ci de o stare de duh, ceea ce înseamnă că autoarea face uz de un criteriu spiritual la care consimte prin afinitate lăuntrică. La astfel de naturi, aspirația spre frumos nu se poate mărgini la treapta unei satisfacții artistice, căci degustatea estetică a textelor nu aduce decît o plăcere superficială, ivită dintr-un intelect dornic de excitații docte. Potrivit acestei optici, frumosul literar
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
talentul care o mînuiește. Întorcîndu-ne la cei trei romancieri, e uimitor să vezi cum autori cu o viață atît de frămîntată au aspirat în intimitate la găsirea unui liman liniștit. Și chiar dacă în viața nu au avut parte de pace lăuntrică (isihia e pacea dobîndită prin credință și rugăciunea inimii), ei i-au compensat lipsa prin urzirea unor personaje cu rol de alter ego isihast. Incursiunile biografice prin care Nicoleta Baciu ne zugrăvește iadul interior al celor trei romancieri ne înfățișează
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
polymehanos, adică șiret, cu mai multe resurse, capabil a adopta atitudinea oportună spre a-și realiza intențiile. Elocința, fabulația, schimbarea numelui, deghizamentul se înscriu în strategia prudenței lui definitorii. Cu toate că metamorfozele la care se supune nu presupun relativizarea conștiinței sale lăuntrice, ci doar a exteriorului dușmănos, fiind procedee de salvare a ceea ce este într-însul imuabil. Barocului comportamental i se asociază setea de cunoaștere, un soi de baroc gnoseologic. Lacom să vadă totul, Ulise luptă împotriva amneziei, ca și a tuturor
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
trăit, de a se lăsa imortalizați ca într-un cadru de tablou în propria lor poveste, din care vor privi la fel de enigmatici ca dintr-o fotografie spre cei ce se vor grăbi să caute a intra în posesia adevărului lor lăuntric." Iar faptul că și-a ales ca temă germanii bănățeni nu e un oportunism dictat de discursul proeuropean, care sprijină ideea de interculturalitate, ci e "redescoperirea unei tradiții și valorizarea ei, în dauna unei morale a luptei oarbe pentru supremație
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
în lume, aidoma unei păsări de noapte ce s-ar fi aventurat în lumina diurnă. Cu greu puteai obține din partea lui cîteva cuvinte, schița unei atitudini. Doar privirea încordată ca și liniile cu ascuțișuri ascetice ale fizionomiei trădau o mistuire lăuntrică ce dubla înfățișarea publică, indolent-insignifiantă. Cred că o mască similară o va fi purtat și G. Topîrceanu. N-am știut pînă la moartea lui Victor Felea că scriitorul a ținut un jurnal. Prezent, mai întîi, fragmentar, în reviste și acum
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
am văzut pe Păunescu la televizor. A recitat două poezii. M-a surprins tinerețea lui atît de înfloritoare, piele netedă, prospețime. Ca fizionomist însă, m-a surprins și un alt lucru: expresia feței nu pare încă fixată, trăsăturile (externe și lăuntrice) plutesc într-un fel de indecizie și nu te asigură cu nimic în privința caracterului. Accentele și ponderea vocii sugerează putere, dar nu și certitudinea statorniciei". Sau următoarea "planetă" asupra evoluției lui Ion Gheorghe: "Întrevăd la Ion Gheorghe o crîncenă dorință
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
februarie 1970: "De la obsesia sinuciderii am trecut absolut firesc la obsesia nașterii. Aceasta din urmă e mai înfricoșetoare decît prima. Căci în orice joc cu sinuciderea există întotdeauna un dram de cochetărie; în schimb, o maximă gravitate domnește în dezbaterea lăuntrică privind evenimentul nașterii". Și la 30 iulie 1970: "Nu detest viața, nu doresc moartea, vreau doar să nu mă fi născut. Vieții și morții le prefer ne-nașterea. Voluptatea de a nu te naște. Cu cît trăiesc, cu atît prețuiesc
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
de măreția scopului, care este unul aprioric și denotativ. Aici artistul se desparte atît de Mestrovici cît și de Paciurea și se întîlnește, pe căi întortocheate, și poate chiar de pe poziții adverse, cu Marian Zidaru. Obiectul artistic își pierde libertarea lăuntrică și firescul manifestării, își pierde statutul și își pierde chiar inocența, dar într-un alt fel decît o face, de pildă, în postmodernism. Forma nici nu se maturizează pînă la a fi conștientă de sine, de propriile-i strategii de
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
mă mai lupt decît cu ereditatea, de care nu sînt răspunzător!" Pășesc alături de el prin parcul Herăstrău, vara, și îl aud și în miezul verii clănțănind din dinți ușor, repede, ca gonit din urmă de ceva; o crispare a lui lăuntrică, parcă de ghețuri ce se așează, căutînd o ordine a lor, cît mai echilibrată, sau pe un termen mai lung. Face infarct în noiembrie pe un minus 5 grade prematur; internat un timp la Urgență, unde captivează toți doctorii. Înainte
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
levitației din vis. Lumea sordidă și abrutizată, lumea aceea colcăitoare a mahalalelor unui imperiu secătuit și muribund, în care piatra, carnea și sufletele putrezesc deopotrivă, agonizează grotesc și exhală fără întrerupere miasmele agoniei și ale morții, se întrepătrunde cu lumea lăuntrică a unei conștiințe fragilizate, a unei sensibilități ultragiate și a unei aspirații irepresibile către puritatea eterului și către transparența celestă. în bogatele viziuni ale copilului Chagall, lumea reală este doar o materie primă pentru visare, iar grotescul și degradarea din
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
spirit este ca pîinea fără duh", iată o posibilă deviză a eseistului, extrasă chiar din cartea d-sale de care ne ocupăm Veninul metafizic. Partea cea mai valoroasă a unui text este, prin urmare, în vederile d-sale, acea mișcare lăuntrică, acea decantare și sublimare care consacră toate gîndurile calmului divin. Litera poartă în sine nostalgia originilor, astfel cum lacrima se întoarce către ochiul din care a purces sacrificial. Ținta textului e refacerea unității primordiale. Funcția sa rămîne cea a spovedaniei
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
mai incomode. "Buclele" care "complică lucrurile" sînt, evident, simbolice. Erou suficient de interesant, acest Figaro dîmbovițean care e nea Gică este adus în mediul boemei optzeciste. Mod de a indica atît relativitatea simplității, a reducției "omului comun", ale cărui ecouri lăuntrice sînt imprevizibile, cît și - din partea opusă - bufoneria junelui școlit, stigmatizat de dezabuzare, convenție, plictis, adică de un complex neoromantic. Visul ajunge în climatul cel mai anost, acordîndu-i note de feerie și totodată confirmîndu-l discret în dezolarea sa fără leac: "Nea
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]