290 matches
-
de a organiza în timp record (o saptămână) o formație pentru nunți, prin care avea să-și întrețină familia. În 1985, formația Azur este angajată în restaurantul „Rubin” din Brăila. Repertoriul este în permanență îmbogățit, fie prin preluări din muzică lăutărească și din muzică de dans la modă în țările balcanice, fie prin compozițiile lui Nelu Vlad. Restaurantul devine tot mai influent, astfel încât și formația câștiga reputație în oraș. Într-o seară a anului 1986, comerciantul de casete audio Costel din
Azur (formație de manele) () [Corola-website/Science/317871_a_319200]
-
moderne electronice, înființată în primii ani 1980 la Buzău. Alături de Azur și Generic, este unul dintre primele grupuri care au contribuit la apariția muzicii depetrecere și pahar modernă, folosind ca sursă de inspirație muzică pop din țările balcanice și clasică lăutăreasca din românia. Printre cele mai cunoscute piese interpretate de grupul Odeon se numără „Trenul vieții” compoziție proprie (1984) Cenușăreasa (1984) Cunoșteam Iubirea (1986) Copil De Suflet (1987) și Din prima zi când te-am văzut (1987) adaptare liberă a sârbei
Odeon (formație) () [Corola-website/Science/316134_a_317463]
-
1987) adaptare liberă a sârbei „Ne-am despărțit”, cunoscută în interpretarea Romicăi Puceanu). Piesele „America-i departe” (1984) și „Mavi mavi” (1986, preluare după turcul İbrahim Tatlıses) sunt dintre primele care folosesc un ritm de turcească macedoneasca în afara contextului muzicii lăutărești. Versurile cântecelor sunt în limbile română, dar ocazional și în alte limbi (greacă, aromana, turcă). Solistul vocal al formației se numește Costel Geambașu, care a activat o vreme și în calitate de baterist (până în 1986). Grupul s-a produs la început în
Odeon (formație) () [Corola-website/Science/316134_a_317463]
-
țambal Gheorghe Pantazi. În 1936 debutează la casa de discuri Electrecord cu piesele "Hora lui Fănică" și "Doina Oltului „Ciocârlia”", cântând cu tarafului vioristului Fănică „Chioru” Vișan. În 1944 concertează la Viena cu taraful lui Grigoraș Dinicu unde interpretează muzică lăutărească și muzică „națională” (populară) românească, dar și muzică internațională de café-concert. În 1945 este solicitat de compozitorul Mihail Jora să cânte, împreună cu fiul său Iani Ciuciu, propria sa transcripție pentru două țambale a "Rapsodiei Române nr. 1 în La major
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
de concert și cu viața muzicală din străinătate, încă din ținerețe și dorința de a ridica muzica populară românească pe o nouă treaptă artistică. „Faimosul virtuoz român”, cum a fost numit de către presa germană, a depășit stadiul cunoscut de muzică lăutărească românească în sec. XIX. S-a născut la data de 11 noiembrie 1855 la Slatina, în județul Olt, într-o veche dinastie de lăutari, fiind fiul violonistului Bebe Buică. În 1860 este părăsit de către tatăl său, care se recăsătorise, și
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
în general, Ion Matache are o „aură” aparte între violoniști. O virtuozitate cu totul specială, care nu se baza nicio clipă pe viteza exagerată, transformă prin valorificare motivică piesele lui Ion Matache din teme argeșene în adevărate perle ale muzicii lăutărești urbane. Alături de violonistul Alexandru Cercel, Ion Matache trebuie așezat între creatorii mari de muzică instrumentală tradițională din ultima sută de ani, din zona Argeșului. Totuși, este notabilă o pătură profund rurală ce încă se mai distinge în arta muzicală a
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
(n. 20 septembrie 1924 — d. ?) a fost o vestită solistă de muzică populară și lăutărească, al cărui nume se leagă de cel al tarafului unchiului său Ion Matache. Născută la data de 20 septembrie 1924 în satul Vâlcelele din comuna Merișani, județul Argeș, a început să cânte de la 14 ani, încântând publicul cu melodii „primite
Măriuca Matache () [Corola-website/Science/321209_a_322538]
-
a Casei de Cultură din Giurgiu, cu care a început să facă înregistrări la Radio. Din 1962 începe să facă înregistrări la casa de discuri Electrecord, cu orchestra violonistului Nicu Stănescu. Piesele înregistrate (ce constau în vechi melodii populare și lăutărești urbane) au apărut pe mai multe discuri de gramofon și de vinil. Cântă ocazional pe litoral la restaurantul „La calul Bălan” din Neptun împreună cu Romica Puceanu și Gabi Luncă, local frecventat de persoane din conducerea regimului comunist, printre care și
Constantin Eftimiu (lăutar) () [Corola-website/Science/320614_a_321943]
-
multe discuri de gramofon și de vinil. Cântă ocazional pe litoral la restaurantul „La calul Bălan” din Neptun împreună cu Romica Puceanu și Gabi Luncă, local frecventat de persoane din conducerea regimului comunist, printre care și Nicu Ceaușescu, iubitor de muzică lăutărească. Moare în anul 1988 la Giurgiu, la vârsta de 80 de ani.
Constantin Eftimiu (lăutar) () [Corola-website/Science/320614_a_321943]
-
muzician, un artist desăvârșit.. Florian Lungu, la Festivalul de Jazz de la Sibiu '78, după ce a ascultat compoziția "Nuntă" scrie: : "reușită creație vădește maturitatea gândirii muzicale și aplomb în vehicularea mijloacelor de exprimare". Deasemenea au fost apreciate compozițiile cu influențe folclorice "Lăutăreasca", "Muguri sub zăpadă" și "Bătută", menționate în articole de către Doru Constantiniu și Mihai Berindei În ziarul Rondul - Sibiu, melodia "Păpușarii" e descrisă că o piesă ce creează o atmosferă de pace și dragoste: "linea melodica, precum și mesajul acestei piese au
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
8 octombrie 1946, București) a fost un violonist român din galeria lăutarilor din prima jumătate a sec. XX, așezat între violoniștii și șefii de orchestră valoroși, a căror moștenire artistică a intrat în anonimatul specific virtuozilor de muzică populară și lăutărească. Deși rar menționat (pe mai puțin de 10 discuri), arcușul său rămâne o patină inconfundabilă ce a influențat școala bucureșteană de vioară de la începutul anilor `30 până astăzi. Născut la 2 februarie 1897, în București, dintr-o familie de lăutari
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
din registrul de piept în falset. Dar într-un cântec de dragoste ca pe Vlașca, preluat aproape aidoma dintr-o culegere din Clejani, Giurgiu a etnomuzicologului Gh. Ciobanu care-i fusese coleg la Conservatorul bucureștean, Dan Moisescu abandonează tehnicile vocale lăutărești în favoarea unui patos mai romantic, cu intonație caldă cu vibrato cult, menite să scoată în evidență mai mult frumusețea cu totul deosebită a creației muzicale și poetice, decât particularitățile stilului de cântec lăutăresc. În anul 1968 este distins cu medalia
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
Conservatorul bucureștean, Dan Moisescu abandonează tehnicile vocale lăutărești în favoarea unui patos mai romantic, cu intonație caldă cu vibrato cult, menite să scoată în evidență mai mult frumusețea cu totul deosebită a creației muzicale și poetice, decât particularitățile stilului de cântec lăutăresc. În anul 1968 este distins cu medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a, pentru activitatea sa ca dirijor și solist la Orchestra de muzică populară „Miorița” a Filarmonicii din Brașov.
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
(n. 1914, Oltenița, județul Călărași - d. 1985 București) a fost un violonist și lăutar din România, vestit atât pentru felul în care cânta la vioară, dar mai ales pentru talentul de a reproduce sau crea pe loc cântece lăutărești. S-a născut în 1914 în Oltenița, județul Călărași într-o familie de lăutari. Din 1929 începe să studieze vioara. În perioada 1944-1949 compune foarte multe piese vocale, melodii ce au influențat foarte mult repertoriile incipiente ale unor artiști cunoscuți
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
născut în 1914 în Oltenița, județul Călărași într-o familie de lăutari. Din 1929 începe să studieze vioara. În perioada 1944-1949 compune foarte multe piese vocale, melodii ce au influențat foarte mult repertoriile incipiente ale unor artiști cunoscuți ai muzicii lăutărești (Romica Puceanu sau Gabi Luncă), dar și ale unora mai obscuri (repertoriile lui Gheorghe Lambru sau Florică Roșioru). În 1949 se mută la București unde devine cunoscut până la jumătatea anilor ’50 în majoritatea zonelor mărginașe (Voluntari, Ferentari, Zăbrăuți, Zețari etc.
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
ce-ai făcut”"; "„Amorule, amoraș, vedete-aș călugăraș”"; "„Mă miram, puică, miram”"; "„Auzi, lele, popa toacă”"; "„Marițica din Ploiești”"; "„Arde foc în București”" ș.a., despre care exista date precise că figurau în repertoriul lăutarilor Capitalei. În această latură de activitate lăutărească se distinge, în mod cu totul evident, figura lui Petrea Crețul Șolcan, lăutarul Brăilei. Iată ce se desprinde din interesanta conferință a lui Gh. D. Teodorescu, ținută la Ateneul din București, în 11 mai 1884: <br> <br>
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
, (n. 17 decembrie 1870, București - d. 26 februarie 1927, București) a fost un violonist român de etnie roma , unul dintre primii creatori ai folclorului orășenesc, transformând tehnica lăutarilor români după stilul său propriu de interpretare (secunda mărită lăutărească și tendința spre un stil de virtuozitate). El a reușit, prin maniera sa de interpretare, să ridice tehnica violonistică lăutărească, fiind o influență uriașă pentru stilul dezvoltat mai târziu de Nicolae Buică și Grigoraș Dinicu. S-a născut în 1870
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
roma , unul dintre primii creatori ai folclorului orășenesc, transformând tehnica lăutarilor români după stilul său propriu de interpretare (secunda mărită lăutărească și tendința spre un stil de virtuozitate). El a reușit, prin maniera sa de interpretare, să ridice tehnica violonistică lăutărească, fiind o influență uriașă pentru stilul dezvoltat mai târziu de Nicolae Buică și Grigoraș Dinicu. S-a născut în 1870 în Bucuresti, în str. Speranței nr. 9, fiind fiul naistului Radu Ciolac și fratele violoniștilor Dănică Ciolac (ce a participat
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
Cartier General al Armatei, protejat fiind de intervenția lui George Enescu pe lângă forurile militare în privința scutirii muzicanților de linia întâi a frontului. Influențat de activitatea muzicală de pe front a lui Ciolac, Radu Rosetti începe să scrie sonete inspirate din versurile lăutărești ale violonistului. Tot acum Enescu începe să strângă legăturile sale cu Ciolac, notând o altă serie de melodii populare din repertoriul său mai târziu: „Ca la brează”, „Sârba din căruță” și „Hora Bâzoiul” din care se va inspira pentru Sonata
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
un sicriu improvizat, nebărbierit, cu haină de cerșetor, l-au înmormântat în cimitirul „Pătrunjel”, cu ajutor bănesc adunat cu talerul. <br> <br> Cele 43 de melodii notate de George Enescu de la Ciolac în 20 de pagini, poartă titluri precise. Melodiile lăutărești culese, constituie, în realitate, o parte din repertoriul lui Cristache moștenit de la precursorii săi. Culegerile sunt redate, în integralitate, așa cum le-a transcris Enescu după dicteul lăutarului: Ele au fost transcrise de pe manuscrisul original pus la dispoziție de muzicologul Viorel
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
proprie formație de lăutari, printre care Ștefan Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas). În 1957 formează „brigada” din Ferentari alături de Costel Vasilescu (trompetă), Mieluță Iordache (acordeon), Fane Bobeșteanu (țambal) și Grigore Ciuciu (contrabas), printre cele mai influente tarafuri de muzica lăutărească urbană de la sfârșitul anilor `50, rival în perioadă cu cel al fraților Gore și cu cel al lui Ion Nămol. În 2008 Paula Rosenberg, un muzicolog tânăr care a studiat muzica țiganilor timp de peste 20 de ani, a decis să
Cornel Bosoi () [Corola-website/Science/326247_a_327576]
-
în anii '30-'40 (zona Gării de Nord). Deși era orb de mic (jucându-se cu carbid, i-a sărit în ochi rămânând fără vedere) avea un simț extraordinar și o voce puternică, numărându-se printre primii lăutari care au înregistrat muzică lăutărească de mahala. S-a născut la începutul anilor 1900 în Valea Argovei, județul Călărași, într-o familie de lăutari vestiți în zonă. Mai avea doi frați, ambii lăutari: Sterică Vișan, care cânta cu țambalul mic și Niculae Vișan, ajuns țambalist
Fănică Vișan () [Corola-website/Science/322600_a_323929]
-
populară Radio. Devine activ începând cu anii 1930 când se stabilește în București și își începe angajamentele la restaurantele din zona Gării de Nord, Herăstrău și Floreasca. Debutează în 1936 la casa de discuri Electrecord împreună cu taraful său, înregistrând piese și jocuri lăutărești clasice.. Din componența formației sale făcea parte și tânărul țambalist Mitică Ciuciu. În perioada 1940-1957 face două serii de înregistrări pentru arhiva Institutului de Etnografie și Folclor, unele cu taraful său, altele acompaniat la țambal de fratele său, Sterică Vișan
Fănică Vișan () [Corola-website/Science/322600_a_323929]
-
care conduc câteodată la dizolvarea specificității locale. Așa se explică de ce lăutarii din Godinești (mai precis satul Pârâu de Pripor) sunt bine reprezentați. Ceilalți, care nu sunt de altfel mai prejos, provin din localități în care au existat cândva nuclee lăutărești relativ puternice: Târgu Cărbunești, Tismana, Runcu, Bălești, Motru, Târgu Logrești și Brădiceni. Lăutarii satelor gorjene satisfăceau nevoia țăranului de destindere la hora satului, în zilele de sărbătoare ori se impunea prezența lor cu ocazia momentelor importante din viață: la botez
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
Ciuciu (contrabas), Constantin Eftimiu (vioară și voce) și Costel Vasilescu (trompetă). Cântă cu marii lăutari ai vremii, în diferite tarafuri, formându-și un repertoriu foarte variat, la fel ca tatăl său, Mitică Ciuciu, fiind un mare păstrător al pieselor vechi lăutărești. Moare la data 19 august 2012, în vârstă de 76 de ani, bătrân și bolnav.
Iani Ciuciu () [Corola-website/Science/327167_a_328496]