1,024 matches
-
Marin urlînd de furie, ca un turbat așa era cînd se enervă urcînd pe stîlp cu funia pe umăr, ajunge sus leagă funia, îi privește sfidător pe toți îi înjură, mai ales pe nevastasa. Calcă peste glasul conștiinței își pune lațul în jurul gatului și se avînta în gol, și atunci începe strangularea acsfisierea rapidă, galopanta și că o fulgerare devine conștient îi pare rău și strigă : Dumnezeule ai milă de mine păcătosul." Iar în clipele următoare moare, acum întrebarea mea este
MARIN (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365840_a_367169]
-
lucru să faci o casă. Mai întâi o strici pe cea veche, părintească, alegând din ea tot ce poți folosi. Dacă ai ceva salcâmi crescuți în grădină îi tai, căci mare nevoie vei avea de lemn pentru stâlpi, grinzi, căpriori, lațuri. Te rogi apoi de ruda care are un cal și o căruță să te ajute; bucuroasă aceasta te va ajuta mai ales dacă îi rămâne ceva de pe urma plecării tale definitive. Fiecare își freacă mâinile gândind că a făcut o treabă
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
un bărbat în pielea goală având numai pălăria bine așezată pe cap, stând imperturbabil în văzul mulțimii. Tu însă te-ai apucat de o casă și nu să desenezi caricaturi în spațiu, așa că îți vezi de treabă în continuare. Bați lațuri în cuie pe stâlpi, de jur împrejur, amintindu-ți de locul ferestrelor și al ușilor. Stâlpii par a se fi prins în horă și chiar așa și este; rezistența construcției a sporit. Continui să bați lațuri și totul pare a
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
treabă în continuare. Bați lațuri în cuie pe stâlpi, de jur împrejur, amintindu-ți de locul ferestrelor și al ușilor. Stâlpii par a se fi prins în horă și chiar așa și este; rezistența construcției a sporit. Continui să bați lațuri și totul pare a deveni un schelet uriaș. Dacă ai neșansa ca prin apropiere să treacă cumva vreun academician doctor-inginer sau careva înhăitat cu acesta, visul de a avea propiul tău acoperiș deasupra capului îți va fi spulberat căci, ei
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
ce o simți înlăuntrul tău. Pașii îți sunt apăsați. Paiele și pământul sunt totuna. Este rândul mâinilor să își intre în rol. Ceea ce simți acum, când frămânți și modelezi lutul, nu vei mai simți niciodată. Bulgării frământați îi strecori între lațuri, îi îndeși cât mai bine cu pumnii, scheletul descărnat își schimbă încetul cu încetul înfățișarea; puțin câte puțin o părticică din sufletul tău devine al lui, găsindu-și locul în vreun ungher, după ce vei fi terminat și tavanul, alcătuit din
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
pe gânduri și poteci Traversează căscând printre clipele reci. Trei versuri se aleargă după ceașca de cafea... sublim. Le fur rima și o arunc în...poem Până ajung la Marin, Ifrim. Răresc pasul, la capătul sforii S-a prins în laț croncănitul ciorii. Trec stoluri, stoluri, privirea-mi năucă Urmărește cum, din taninul toamnei, Mai cade o nucă. Teo Cabel Referință Bibliografică: Taninul toamnei / Teo Cabel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 989, Anul III, 15 septembrie 2013. Drepturi de Autor
TANINUL TOAMNEI de TEO CABEL în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364976_a_366305]
-
numărului de jurământ al eroilor, cunoscători de înfrigurări existențiale: Mergeam prin zăpadă înfrigurat / când deodată am auzit-o strigându-mă dinapoia mea: Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine, ea m-a rugat, / cele două picioare din spate / în laț greu îmi sunt ferecate. Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», mi-a zis. // Mergeam înfrigurat și nici că-mi păsa, / vulpea argintie din laț spre mine se lungea, / «Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», mi se
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
ia-mă cu tine, ea m-a rugat, / cele două picioare din spate / în laț greu îmi sunt ferecate. Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», mi-a zis. // Mergeam înfrigurat și nici că-mi păsa, / vulpea argintie din laț spre mine se lungea, / «Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», mi se ruga, / mie nici că-mi păsa, / înfrigurat prin zăpadă mergeam, / fără de suflet în mine și fără de ram, / se albea argintiu spre dimineață, / vulpea prinsă în laț
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
laț spre mine se lungea, / «Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», mi se ruga, / mie nici că-mi păsa, / înfrigurat prin zăpadă mergeam, / fără de suflet în mine și fără de ram, / se albea argintiu spre dimineață, / vulpea prinsă în laț se lungea ca o frânghie în spatele meu / începuse să ningă, dar tot o mai auzeam / cum mă ruga s-o iau cu mine. // Mergeam înfrigurat prin zăpadă și mă ningea, / vulpea argintie în spatele meu se lungea, / ca o rază a
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
vulpea argintie în spatele meu se lungea, / ca o rază a frigului se făcea, / «Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», scâncea, / cât un orizont de lungă și de curbată se făcuse ea, / vulpea argintie cu picioarele de pe urmă în laț, / ca o rază rece a flugilor de nea, / din urmă mă ajungea și nu mă ajungea. Ia-mă, ia- mă cu tine, ia-mă, ia-mă cu tine !» // mă înfrigurasem de tot și mergeam prin zăpadă / și ningea atât de
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Vlaga iernii s-a topit în ploi Frigul cătrănește ca arsura casele mărunte. Impostura Zvârle peste garduri cu noroi Stinsă amintirea ce ne leagă Pâlpâirea ei e doar un laț Bate-n geam aromă de fânaț Din copilăria mea beteagă Caravana pleacă în amurg Drumurile sunt ca niște riduri Toată viața curățăm la bliduri Și visăm să cumpărăm un murg! Referință Bibliografică: Caravana / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CARAVANA de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361731_a_363060]
-
reporterii au trebuit să dea informații care sună astfel: În urma inundațiilor cauzate de o rupere de nori localnicii au trecut deîndată la repararea pagubelor. În același document, și fără nici o legătură cu mica informare de mai sus, reporterii din estul lațului carpatic au constatat, bineînțeles la cârciumi, marile dezastre provocate de ploicică și grija guvernanților care, de îndată, au trimis armata țării, pompierii și alte mari instituții să repare cele câteva clădiri inundate. Guvernul, bine reprezentat, a dispus chiar repararea surpărilor
LOCALNICII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350515_a_351844]
-
ducă la ei LECȚIA DE ISTORIE Portretele din searbădul muzeu Azvârl istoria mută către mine; de lovituri căzute-n vârf de lance privirea mi-o feresc cum pot mai bine. Cu un bilet de șaisprezece lei m-au prins în lațul lor fără scăpare, să-ndur venin, reproșuri și insulte; dar ce-am făcut? Cu ce-s de vină oare? De spun ca-i recunosc și că-i iubesc, și a lor nume de-mi răsar pe buze, cu-n dos
LECŢIA DE ISTORIE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345685_a_347014]
-
nimeni gratuit Nici măcar un compliment în gaj Dai ce nu-ți convine și ești chit Chit că ți se ia din avantaj Dă-mi și luna ce-ți puneam în brațe La-ntâlniri sau prin telepatie Pasărea când scapă din laț, e Alergică la orice colivie Eu îți las grădina și terasa Cu niscai ofaturi amintire Rău că viața nu ne trece clasa La capitolul conviețuire Numai banca veche doar lipsește Au trecut probabil ostrogoții Și-au luat-o ca să dea
CE NI S-A PĂRUT A FI IUBIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356507_a_357836]
-
dar ce mai poate însemna Omul în ziua de azi și cine mai are nevoie de el ca entitate superioară și nu doar ca sclav mârâindu-și animalic soarta în aburii ignoranței ucigașe și ai propriei sale nevolnicii cadaverice?!... Cu lațul bine strâns în jurul gâtului costeliv și mut, ca și cum singura lui religie de apartenență nu ar fi alta decât acest aspru și cu facies amenințător virus al pauperismului dominant (ce îndrăznește să îi stabilească în permanență noua direcție gnoseologică a prezentului
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A NEMUNCII ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354885_a_356214]
-
311 din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pachetul cu plictiseală Pachetul cu plictiseală Duminica îl ține sub braț, Seara mai picură din el Câte un strop de lene Ce ne circulă uneori Și prin vene. Bătrânul cu câinele în laț Mută colțul străzii în alt colț Până-n zori Când cocoșul se umflă-n pene Și lunea își duce pachetul pe umeri. Eu mă plictisesc să tot număr Stropii de lene, La fiecare pas Slobosesc din tâmple cocori- Idei ce-mi
PACHETUL CU PLICTISEALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355409_a_356738]
-
cu lună. Cu păr ce-i cade-n valuri, cu ochii ce-i scânteie Tu ești numai ofranda râvnită de-o femeie. Când ea cu duioșie, crezi că-ți întinde brațul Trezește-te din vise că tocmai ți-a-ntins lațul Pe gâtul ce-ți mângâie și simți cum te-nfioară Tu crezi că-ți dă iubire, când picură doar ceară. În pat te-ademenește și ca o desfrânată Tu crezi că-ți aparține, a ta o crezi că-i toată Când
IMPERIUL IUBIRII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355482_a_356811]
-
DE STEAG Nu mai dau randament La capacitatea maximă a imaginației mele, Nici fluturii din lurexul brodat peste tiv Nu-i mai prind În duzină de agrafe cumpărate din târg . Bravez, fac piruete interesante De-a lungul și de-a lațul fitilului Care arde între două sticle de lapte. Trec prin viața mea nefardată Revoluționarii și manechinele La parada. Azi, Cei mai vestiți dintre textiliști se pensionează; Generali de steag cu decorații în piepții jachetei. Scame de vise se smulg, zboară
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
Veșnic, ce promite-nfăptuiește, Ți-e Îndrumător și Sfetnic, Domnul încă te iubește. Românie, țară mamă, mult ai suferit sub daltă, Pruncii tăi din zări te cheamă, inimile lor tresaltă. Mi-amintesc mirosul reavăn de țărână, văd și plugul, Însă lațul strânge tare, pe grumaz apasă jugul, Ne dorim o libertate dar nu una pământească, În Cristos vrem unitate, Duhul Sfânt să propășească, Chiar de-s lupte de partide, care, cine e mai mare, Doamne, fă-Ți Împărăția sfântă și biruitoare
DOR DE ȚARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370482_a_371811]
-
prunci voi - eu bonă - din poală să vă scap să vă trosnesc în dinți ca pe-o alună trândàvii viermi la crimă se soresc din umilința noastră-și umflă mațul puroi degustă cinic - clefăiesc lacrima-o scuipă - ura-și strânge lațul blestèm pe bogăția fără milă blestèm rânjetul sfidei desfrânate oricând strivi-v-aș - chiar de-mi este silă de-aceste lepre sumbre - gulerate... ...nu privi - Criste - când pe ei îi judec: voi ști cămașa-mi de pe gât s-o suflec
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
printre dinți osândiții ce săpau lăcrimând groapa bietului nefericit Și poate nimic n-ar fi fost dacă “mamele” n-ar fi născut fii unii victime alții călăi nemiloși... Păsările cerului au stat de pază lângă leșurile atâtor cuvinte atârnând în lațul timpului fără rost ... - “morții măsii! părea ( că se mai aude) la marginea unui câmp părăsit și ... și scrâșnetul lopeților ce loveau cu furie într-un pământ pietros ... ... dar peste toate jelitul timpului și-al “puilor de năpârcă” condamnați de propria
LEŞUL ATÂTOR CUVINTE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369433_a_370762]
-
ori «birul [ce] joacă bruma / în foc, în joacă», «bătaie de joc și de toacă» al celor ce «ne fac cutuma» (p. 31), este scrâșnetul din dinți când vezi / constați că Neamul / Poporul tău se „bălăngăne“ în ham, sau în laț - prin voința / acțiunea programat-polidirecțională și massmediatizată a mascatelor imperii contemporane de își îmbină roțile dințate în spațiul-matcă al Daciei / Thraciei Pelasgilor > Valahilor («Scriu iar sau mi se pare / și mult mi se floare / cu program în geam, / ca prostituția și
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
ei imaginara stare de sațietate încununarea efortului depus. Masă era goală dar curată cu o fată de masă imaculat de albă, fără nimic pe ea, nici măcar o muscă. Degetele avide și nesătule se perindau de-a lungul și de-a lațul mesei într-o încercare dealtfel inutilă de a prinde ceva ce nu era. Citește mai mult La masa de pe terasa se adunară mai marii comunității să cinstească nu-i așa, victoria. O victorie culeasa pe o felie de șansă sora
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
ei imaginara stare de sațietate încununarea efortului depus.Masa era goală dar curată cu o fată de masă imaculat de albă, fără nimic pe ea, nici măcar o muscă. Degetele avide și nesătule se perindau de-a lungul și de-a lațul mesei într-o încercare dealtfel inutilă de a prinde ceva ce nu era.... XXI. ATINGEREA, de Borchin Ovidiu , publicat în Ediția nr. 1072 din 07 decembrie 2013. Te voi atinge întâi cu privirea mea Da, pe tine voi pune a
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
primejdia iubirii. Mă strigă-n cruci uitate, amară amintire, Mă troienesc fuioare și nechezat de iarbă. Nu fuga ta absurdă respiră a uimire Ci viscolul din mine și clipa mea cea oarbă Înghesuită-n ore stă pânza unor gânduri Și lațul greu al serii ne spânzură-n tăcere Îmbătrânesc dorindu-mi să-ți scriu acele rânduri, Ce-mi vor aduce poate puțină mângâiere Din colți de piatră seacă abia închid în mine Toți nasturii dorinței de-a fi știut din timp
AM STINS ÎN RAMURI LUNA… de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362583_a_363912]