462 matches
-
Tabori, internat în lagărul nazist de la Bergen-Belsen, cu adversarul său "electiv", pe viață și pe moarte, ofițerul SS căpetenie a stabilimentului, alias Dieter Frisch. Cartea începe în cel mai autentic stil polițist: moartea prosperului om de afaceri münchenez Frisch în labirintica grădină a vilei sale din preajma Vienei. Avem cadavrul bătrânului domn, există și arma omuciderii, nu alta decât pistolul de ordonanță al mortului. În biroul său, nici un fel de mesaj în afara unei insolite table de șah cusute cu petice de stofă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mandala cercului e un simbol la puterea a doua, este un spațiu sacru de buzunar, de aceea este perceput ca strîmt”... El este și centru și este asimilat cu Paradisul iar cei doi eroi se află aici Împăcați Între figuri labirintice și florale, precum Adam și Eva neprihăniți, iar zeul de deasupra nu poate să fie decît maleficul șarpe care nu a reușit să corupă perechea, se poate citi aici prin prisma teoriei mitocritice un astfel de mit, propus Încifrat de către
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
aflăm în fața unui (supra)autor/ regizor autosuficient, care nu mai are nevoie de alte complicații decât ale sale mottoul la volumul Spre Fericitul Nicăieri (Editura Panteon, 1995), din Nietzsche, este cât se poate de elocvent din această perspectivă: "Un om labirintic nu caută niciodată adevărul, ci numai Ariadna sa". La nivel propriu-zis textual, se exploatează nu atât motivul labirintului (și complementele lui firești: monstrul, rătăcitorul-Tezeu "printre lacrimi și minotauri", firul roșu conducător), cât retorica alterității interioare. Textele dintr-o secțiune extinsă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Vinea, București, 2000) și din Centura de castitate (Editura Cartea Românească, București, 2007). Majoritatea textelor se construiesc, și aici, integral pe tiparul inițierii, al iluminării. Frânturile de povești relatate în ele configurează trepte ale rătăcirii, ale căutării halucinante prin spații labirintice, ascunse în alte spații labirintice, în care obiectele și spațiile însele se convertesc, printr-un bizar proces de umanizare, în forme ce reiterează perpetuu același tipar al orbecăirii. Seara, toate sufletele ies de la Second-Hand, în biserică sfinții din icoane se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Centura de castitate (Editura Cartea Românească, București, 2007). Majoritatea textelor se construiesc, și aici, integral pe tiparul inițierii, al iluminării. Frânturile de povești relatate în ele configurează trepte ale rătăcirii, ale căutării halucinante prin spații labirintice, ascunse în alte spații labirintice, în care obiectele și spațiile însele se convertesc, printr-un bizar proces de umanizare, în forme ce reiterează perpetuu același tipar al orbecăirii. Seara, toate sufletele ies de la Second-Hand, în biserică sfinții din icoane se rotesc cu capul în jos
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aceste scursuri ce sunt? de ce se îndreaptă/ spre mine? cel din față cu glugă și exploziv de/ unde iese?/ din înlăuntrul tău iese.../ din înlăuntrul tău iese..." Într-o bibliotecă îndrăgostindu-se fără de moarte). Între demonii schizotimici proveniți din hrubele labirintice ale subconștientului și himerele suav liliale ale mitologiilor culturale de dată recentă se proiectează scenarii textualiste, complicate adesea excesiv. Tiparul cel mai frecvent utilizat este concepția chinuită a poemului, fixată într-un decor similiamniotic fastuos, în care se amestecă elemente
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un oraș-spectacol, femeia pariziana este imaginea și simbolul-cheie al acestui spectacol. Ea are un rol fundamental în comedia urbană. Parisul devine pentru femeia pariziana un oraș-pretext, oraș-scenă, pe care ea evoluează cu succes. Parisul este un decor-complice al femeii. Spațiu labirintic, el protejează un secret, o intimitate, invită la o disimulare. 2) Spectacolul textului În tradiția franceză, Philippe Sollers întrevede "posibilitatea textului că teatru și în același timp pe cea a teatrului și a vieții că text" [p.273]. În abordările
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a intertextualității; o s-a încercat apropierea de un al treilea model cosmologic, neexplorat de Ioana Em Petrescu, și anume cel einsteinian. Sub aspect metodologic, analiza pe text a urmat o stilistică progresivă (după modelul stilisticii contrastive), pe traseul intratextual uneori labirintic între text și avantext, circumscris criticii genetice care a adoptat intratextualitatea ca și demersul nostru. 1. Intertext / intertextualitate. Intratextualitatea Spre deosebire de practica literară pe care o descrie, cuvântul intertextualitate redă un concept tânăr, propus de Julia Kristeva în 1967. Noțiune deosebit de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
poziționăm undeva în afara spațiului literar. Intertextul, ca și mitul, relevă condiția omului în plan istoric. Studiul de față va confirma inclusiv pentru istoria individuală a scriitorului realitatea mai devreme formulată. Devenirea operei este punctată de momente-cheie, al căror traseu uneori labirintic sau disimulat orientează cercetătorul, dacă este cititor atent, către repere ale destinului auctorial. Este ca și cum opera l-ar scrie pe autor, definind, cu fiecare nod intratextual, sensul Nirvanei lui. Caracteristicile esențiale ale mitului se verifică pentru intertext, dacă acesta din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nuntă, care și acesta este de fapt un voal de doliu. Cadrul acesta ireal, aproape oniric, îl regăsim și în Inima reginei (1971), unde "guvernează aceeași atmosferă gotică, cețoasă, cu tot felul de castele, cetăți, turnuri, scări, ziduri, un spațiu labirintic, în care urcușul și coborâșul, morții și viii se confundă ambiguu, în care Ieronim regele, Ierodesa regina, Nathanael fiul și eul poetic joacă aceeași dramă cu măști a iubirii imposibile, a substituirilor gemelare, la granița incertă dintre lumi. Trupul, unul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tulburătoarele ilustrații ale lui Aubrey Beardsley la piesa lui Oscar Wilde, Salomé99, ar putea fi utilizate cu ușurință ca adjuvant grafic la o ediție de lux Domnișoara Christina.) Divizat în nouăsprezece capitole (număr mistic, încărcat de semnificații speciale în cifrul labirintic eliadesc)100, romanul lui Eliade are centru evenimentele stranii petrecute la un conac din Câmpia Dunării. Narațiunea debutează în registru convențional, cu o masă în familia Moscu, la care iau parte pictorul Egor Pașchevici și profesorul universitar Nazarie, discipol al
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vorbitor. Voi încerca să delimitez experiența urbană de acest statut. Orașul este, voi încerca să arăt, el însuși un subiect anonim, iar povestea sa este, de asemenea, anonimă. Flaneurul, cel care o mărturisește, este el însuși „povestit“, constituit de traseele labirintice ale orașului. O distincție importantă, atinsă în cadrul capitolului de față, este aceea dintre trăire (Erlebnis) și experiență (Erfahrung). Textele lui Benjamin despre Baudelaire sunt importante în legătură cu acest aspect. Prin această distincție, Benjamin afirmă caracterul mediat, dialectic al experienței, sustras intenționalității
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
verirren, wie man in einem Walde sich verirrt, braucht Schulung. Da müssen Straßennamen zu dem Irrenden so spre chen wie das Knacken trockner Reiser und kleine Straßen im Stadtinnern ihm die Tageszeiten so deutlich wie eine Berg mulde widerspiegeln.““ Străzile labirintice, aleile marelui parc se între taie în puncte care capătă, cum încercam să arăt mai sus, valoa rea de sinteză metafizică a numelor. În plus, observă și Gilloch, labi rintul conține, în logica sa, ideea de circularitate: există „no duri
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
labi rintul conține, în logica sa, ideea de circularitate: există „no duri“ care sunt revizitate venind de pe trasee mereu noi. Străbaterea orașului presupune această cartografiere „inten sională“ a spațiului, parcurgerea unor trepte ale realului, cobo rârea în tărâmul Mumelor. Structura labirintică este legată de cisiv de conceptul orașului, ea face posibilă, în mod privilegiat, experiența urbană. Memoria - rememorarea locurilor - sau descifrarea scriiturii urbane care oferă clădirilor, străzilor, oamenilor un chip sunt ispite ale acestui labirint, încercări și, în același timp, Ariadne
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
amintiri. Materialitatea orașului ocupă un loc important în această reprezentare a Bucureștilor: fie ca materialitate apăsătoare, greoaie a mobilelor din saloanele lui Pașadia, fie ca materialitate pestilențială, viciată a mahalalelor, a cârciumelor, a bolgiei Arnotenilor. Povestitorul parcurge calvarul acestei lumi labirintice, ca spațialitate și temporalitate deopotrivă, spre o biruință decisivă a visului: cei trei Crai, însoțiți de măscăriciul Pirgu, slujesc „vecernia de pe urmă“, pentru a dispărea apoi „în purpura asfințitului“. Imaginea Bucureștilor stăpâniți de craii de Curtea-Veche ia naștere, ca și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Klimt, Beethovenul lui Klinger pare sustras oricărei determinări mondene. Solitar, așezat pe tronul său, cu corpul aproape gol, se abandonează unei contemplări armonioase, sustrase oricărei contingențe. Arhitectul Josef Hoffmann transformase spațiul Casei Secesiunii într-un templu al artei, "un altar labirintic" (Carl Schorske), consacrat temporar divinității muzicii, la care s-a adăugat prezentarea simfoniei a IX-a de către Gustav Mahler, și ea adaptată spațiului sacerdotal. Klimt și-a organizat Friza în trei tablouri; primul, intitulat Tânjind după fericire, îi înfățișează pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
instituțiilor culturale ale societății civile, care funcționează pentru a "populariza" și a reproduce printre clasele și grupurile subordonate sensul dominant burghez al realității sau hegemonia. De cele mai multe ori, dar nu întotdeauna complet, Gramsci aseamănă societatea civilă cu sistemul de tranșee labirintice de pe fronturile războaielor moderne. Așezate în spațiul îngust dintre stat și economia structurată pe clase observați inedita geografie a prezentării societății civile de către Gramsci aceste "fortărețe și întărituri" protejează în mod normal "șanțul exterior" al puterii de stat și apără
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
incandescent al unui text care continuă să vorbească minții și inimii noastre. Mircea ANGHELESCU PARTEA I PROSPEȚIMEA Prospețimea... unui "Învechit"... Motto: ,, Pare inexplicabil ca un pionier, un clasic cu expresia primitivă, un ardelean așezat să vrea să surprindă psihologia aproape labirintică, obscură, de o finețe extraordinară (n.a. a personajelor sale) [...] și să creadă după toate acestea că încă nu e destul, că poate încă mai mult!" Vasile Popovici În 1928, George Marinescu își publica lucrarea de doctorat cu titlul Nuvela în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
armonie între formă și conținut, între tema predominantă a labirintului și modul în care ea se manifestă la nivelul expresiei propriu-zise. Labirintul metaforic în care intră Ștefan Viziru nu putea fi redat decât prin această compoziție complexă, la rândul ei labirintică. Ca și în celelalte două romane, și în Noaptea de Sânziene Eliade utilizează câteva procedee care sunt specifice artei cinematografice, reușind să le adapteze perfect textului. Trecerea bruscă de la un plan la altul dă impresia unui scenariu vast în care
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
paragrafe sau prezența punctelor de suspensie la începutul unei fraze nu sunt suficiente pentru a reda clar trecerea de la un plan la altul, de la prezent la trecut și invers. Sau, mai exact, aceste metode nu fac decât să completeze structura labirintică ce rezultă din folosirea succesivă a imperfectului, a perfectului simplu și a mai mult ca perfectului. Cele trei timpuri au și rolul de a ghida într-un fel cititorul în mulțimea de evenimente de care, fără să vrea, este nevoit
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
vor fi împreună, fără sacrificarea Ioanei.” De fapt, ,,mașinile au o funcție arhetipală în roman, și cititorul avertizat va observa că de câte ori apare imaginea unei mașini, se întâmplă o «rupere de nivel» și destinele se decid sau devin perceptibile.” Structura labirintică a discursului narativ din Noaptea de Sânziene este justificată, dincolo de motivele deja arătate, de numărul imens de personaje care se succed pe scena romanului. Există un întreg sistem de relații între eroii romanului, sistem care ia naștere în jurul celor două
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
leagă în mod concret, corpul neînsuflețit este legat de sfori sau metaforic demonii leagă sufletul defunctului (...) Pretutindeni, țelul comun al omului este să se elibereze de legături, inițieri mistice în labirint, în cursul căreia omul învață cum se dezleagă nodul labirintic, pentru a-l putea desface atunci când sufletul îl va reîntâlni după moarte, îi corespunde inițierea filosofică, metafizică, al cărei scop e să destrame vălul ignoranței și să elibereze sufletul din lanțurile existenței." (Ibidem, p. 146). 204 "Cercetând simbolismul ascensiunii, creațiile
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Nopțile unui Patriarh rniversul narativ captează întotdeauna tocmai prin multitudinea de teme și motive care se întretaie, labirintic, comunicând sau/și obligându-ne să aducem argumente pro/contra subiectului oferit în toată dezlănțuirea lui epică. și-atunci, e posibil, ca să asistăm (in extenso) la două atitudini de percepție a lecturii: pe de o parte, cititorul „profan” să fie
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fiecare rafală cădeau patru, cinci persoane împușcate..., un ARO albastru metalizat apărea de fiecare dată și câțiva ridicau cadavrele...” Lecturând romanul s-ar putea să ne-ntrebăm ce am simțit: fascinație sau apăVătoare povară? Povestea nu se derulează in crescendo. Labirinticul devine cheia dezlegătoare de mister. Constatăm întreimi întretăiate de întretăieri de destin croit din linii ambigue, funambulești chiar. Prozatorul preferă ca prin Anca 3ătrașcu să o cunoaștem pe Irina (Pop) Teodoru/Pătrașcu (cheia dezlegătoare de destin) și apoi pe Vitoria
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
introspecția pare o necropsie spirituală. Curiozitatea exagerată i-a făcut pe mulți creatori geniali să-și piardă paradisul. Mă tem să rămân cu mine însumi. Întotdeauna e bine să ai și un martor. Nu ne regăsim pentru că am devenit extrem de labirintici. Arta atârnă de har, știința de studiu. Aleg din îndoieli zona expusă mai puțin regretelor. Noutatea devine alambicată numai în mințile confuze. Într-o polemică, în afara numelor competitorilor, mai trebuie să fie ceva adevărat. Frustrările ne problematizează viața. A avansat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]