380 matches
-
urmă se implică mult în luptele anticolonialiste, intervenind și în Lumea a Treia. Internaționala Socialistă se va dovedi incapabilă să rivalizeze cu comunismul. Pe de altă parte, dacă decolonizarea relativ reușită a Imperiului britanic s-a datorat în mare parte Laburiștilor, în timpul perioadei lor de glorie (anii 1945-1950) lucrurile stau altfel cu SFIO, care discreditează idealurile socialiste și internaționaliste pe toată durata războiului din Algeria. În 1956, Franța și Marea Britanie acționează în calitate de puteri coloniale, lansîndu-se în expediția Canalului Suez. Totuși, politica
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
începînd din 1933 o politică de redistribuire a veniturilor, de reducere a șomajului rata acestuia a rămas scăzută astăzi și de protecție socială mult lărgită. În Marea Britanie va trebui ca cel de-al Doilea Război mondial să se sfîrșească, pentru ca Laburiștii să poată întreprinde o vastă politică de reformă a sănătății, ca de exemplu în Franța, unde instaurarea securității sociale, inspirată de Planul britanic Beveridge este atît produsul comuniștilor, cît și al socialiștilor; ea se realizează pe baza unui compromis între
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a substituit o practică gestionară a societății capitaliste, nu mult diferită, se pare, de cea pe care ar fi putut-o realiza partidele de dreapta. Această inflexiune către mai mult "realism" privește și partidele socialiste aflate astăzi în opoziție: astfel, Laburiștii au decis să renunțe la orice referință la ideologia socialistă, prezentă în programul lor guvernamental, trecînd la economia de piață. Această evoluție nu riscă oare să modifice și mai mult fizionomia anumitor partide socialiste și în consecință și pe a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pp. 57-66. 19 Labour Party: Cards on the Table, Londres, Labour Party, 1947. 20 Cards on the Table, op. cit. 21 D. Healey, "The International socialist Conference, 1946-1950", International Affairs, iulie 1950, pp. 363-375. 22 Intervențiile lui L. Blum în Congresul Laburiștilor de la Bornemouth, "Le Populaire", 14 iunie 1947 și ale lui L. de Brouckère în Congresul SFIO de la Montrouge "Le Populaire", 2 aprilie 1946. 23 Aims and tasks of democratic socialism. Textul Cartei de la Frankfurt este publicat in J. Braunthal, History
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
tehnicile de comunicare politică. El i-a cedat locul lui John Smith personalitate marcantă provenită din aripa de dreapta a partidului după semi-eșecul electoral din 1992. Decesul neașteptat și prematur al lui J. Smith în 1994 a adus în fruntea laburiștilor o generație de quadras și un nou leader foarte cunoscut, Tony Blair, membru al Bisericii anglicane și partizan al economiei de piață. B) După modelul britanic au luat naștere Partidul Laburist Irlandez și Partidul Laburist Maltez. Primul este din toate
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
în considerare a unei puternice mișcări sindicale creștine care în Belgia sînt mult mai numeroase decît sindicatele socialiste! După ce au crezut în dispariția acestor organizații condamnate chiar de sensul istoriei marxiste, social-democrații din Benelux au ales între reînnoire și resemnare. Laburiștii olandezi și socialiștii flamanzi au optat pentru prima soluție, în timp ce socialiștii valoni și luxemburghezi s-au mulțumit cu rolul de aripă muncitorească a "lumii" sau de "stîlp" laic. După război, Partij van de Arbeid PvdA a adoptat modelul englez al
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
și socialiștii flamanzi au optat pentru prima soluție, în timp ce socialiștii valoni și luxemburghezi s-au mulțumit cu rolul de aripă muncitorească a "lumii" sau de "stîlp" laic. După război, Partij van de Arbeid PvdA a adoptat modelul englez al Partidului Laburist schimbîndu-și numele din Partid Social Democrat în Partid Laburist și a organizat trei "comunități de lucru" în sînul lui: una catolică, una protestantă și una umanistă (laică) corespunzînd celor trei "stîlpi" tradiționali, dar fără să obțină majoritatea. Evoluția spectaculoasă care
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
și a organizat trei "comunități de lucru" în sînul lui: una catolică, una protestantă și una umanistă (laică) corespunzînd celor trei "stîlpi" tradiționali, dar fără să obțină majoritatea. Evoluția spectaculoasă care marchează, după conciliu, catolicismul Țărilor de Jos, permite Partidului Laburist să-și facă mari speranțe, susținute de altfel de rezultatele alegerilor din 1971 și 1989. În Belgia, din cauza problemelor religioase, Partidul Muncitoresc nu a reușit să obțină majoritatea absolută deși, această țară, împreună cu Suedia, are cele mai multe sindicate din Europa. Conducătorii
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
66 se asemăna foarte mult cu tezele apărate în Franța, în aceeași perioadă, de clubul Jean-Moulin. Dar contrar MRG, D '66 a știut, grație pragmatismului și dinamismului său, să întruchipeze modernizarea și schimbarea moderată impunîndu-se ca "a patra mărime" alături de laburiști, creștini și liberalii de dreapta într-un sistem de partide foarte puternic. La MRG și D '66 mai putem adăuga Landesring-ul elvețian Alianța Independenților, legată istoric de cooperativele "Migros" ... Socială, liberală și ecologică ea este partenera socialiștilor. AI și D
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
constatăm că centraliștii au făcut coaliții guvernamentale cu partidele muncitorești. După război, generalul de Gaulle a guvernat Franța împreună cu comuniștii, iar SFIO a luat parte la primele guverne ale Republicii a V-a. În Irlanda, Fine Gael a guvernat cu laburiștii pentru a patra oară. În Islanda, Partidul Independenței s-a coalizat cu social-democrații. Astăzi, Philippe Seguin mai prezintă încă această sensibilitate față de RPR. 3. Caracterul popular și attrape-tout. Spre deosebire de liberali, partidele de centru sînt partide populare. Acestea, mediatoare ale burgheziei
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
colective ca și serviciilor publice, precum și trăsături conservatoare clericalism, cenzură, izolare față de Occident, anti-industrializare etc. Aceste ultime trăsături au fost treptat atenuate de succesorii lui Eamon de Valera. Actualmente, FF rămîne principalul partid irlandez care adesea guvernează singur sau împreună cu laburiștii. Succesul lui în rîndul păturilor modeste ale populației irlandeze a făcut să scadă din puterea Partidului Laburist. Anumite sindicate, mai ales cele din Vest, au sprijinit puternic Fianna Fail. În Estul urbanizat al Irlandei, partidul trebuie să facă față concurenței
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
în rîndul păturilor modeste ale populației irlandeze a făcut să scadă din puterea Partidului Laburist. Anumite sindicate, mai ales cele din Vest, au sprijinit puternic Fianna Fail. În Estul urbanizat al Irlandei, partidul trebuie să facă față concurenței centraliștilor și laburiștilor; el reprezintă aici partidul țăranilor săraci și al claselor de mijloc, în timp ce în Vest dispune de un monopol care face din el un partid dominant, pentru a nu spune un partid unic. Dintre toate partidele politice ale țărilor Comunității Europene
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
revanșe a modelului de analiză marxistă asupra marxismului: în aceste țări agricole, capitalismul de Stat, introdus de comuniști, a pus accentul pe industrializare, dînd naștere, prin antiteză, proletariatului. Solidarnosc reprezenta singurul partid care apăra interesele muncitorilor din Europa Centrală, iar laburiștii au prins teren. Pentru restul, folosirea cuvintelor "dreapta" și "stînga" demonstrează un joc semantic al cărui scop este de a intra, indiferent cum, în gîndirea politică a Europei Occidentale. Jocul este mai puțin nevinovat decît ar părea: în spatele supunerii față de
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
este capabilă să „mulgă înapoi” o proporție consistentă din fondurile plătite. În 2003, de exemplu, această cotă a atins un procent de 71%. Uriașul diferent dintre Marea Britanie și „partenerii” ei europeni a continuat an de an. Momentul în care victoria laburistului T. Blair în Parlamentul britanic, la 1 mai 1996, a fost de referință pentru liderii UE Potrivit autorilor venea alături de ei un lider căruia „înșelătoria” avea să devină caracteristică, definitorie pentru „guvernarea sa”. Aflat la mijloc între eurofilii și euroscepticii
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și înaintea italienilor, spaniolilor sau francezilor, englezii sunt cei mai numeroși parlamentari europeni din grupul PPE-DE. Cu toate acestea, conservatorii britanici, afiliați încă din 1992 acestui grup, nu mai sunt la putere din 1997, când victoria i-a revenit liderului laburist Tony Blair. William Haigue este lider al Partidului Conservator din iunie 1997. Dacă ne referim și la un alt membru important al UE, trebuie să subliniem faptul că Spania are ca prim-ministru pe liderul Partidului Popular, José Maria Aznar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Gael și Fianna Fail care, doar ele, au 60% din electorat. Pentru a forma guvernele, ele se aliază cu partide mici, cum ar fi Partidul Laburist sau Partidul Democraților Progresiști. Alegerea lui Mary Robinson la președinția Republicii (1989), susținută de laburiști, se datorează unui concurs de împrejurări, dar poate fi purtătoarea unei evoluții sensibile a vieții politice irlandeze. Cele două mari partide au provenit din vremurile eroice ale luptei împotriva prezenței britanicilor. De Valera a fondat Fianna Fail ("Soldații destinului") în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ne-am putea aștepta ca în fiecare circumscripție uninominală să apară numeroși candidați. În practică nu se întîmplă mereu astfel. Nu numai candidaturile independente și în interes personal sînt foarte rare, dar uneori, așa cum se întîmplă în Marea Britanie, pînă și laburiștii și liberalii pot să nu aibă forța și puterea de organizare suficientă pentru a prezenta candidați în toate cele 635-650 de circumscripții. Uneori, cum e cazul Statelor Unite, un loc uninominal poate să pară inatacabil, să pară că nu merită investirea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
adică 30.001 voturi. Sistemul votului alternativ este un sistem cu adevărat majoritar, care pune în valoare fie disciplina alegătorilor, care urmează indicațiile partidului lor, fie capacitatea de coaliție a partidelor. Acest sistem a condus întotdeauna către guverne, formate de laburiști sau de o coaliție liberal-națională, bazate pe majoritatea absolută a locurilor în parlament a unora sau a altora. 5. SISTEMELE MAJORITARE CU DOUĂ TURURI Formulele celor două tururi A doua categorie sau tip general de sisteme electorale este constituită din
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
069** Coogan(FG) 3.746 47 145 105 3.793 3.938 4.043** O'Connor (FF) 2.513 171 33 2,684 2.717** Brick (Sfwp) 1.211 15 1.226** Legendă: FF = Fianna Fail. FG = Fine Gael. Lab = Laburiști. Sfwp = Sinn Fein of the Workers' Party *arată alegerea ; ** arată eliminarea; a)Molloy a fost ales imediat pentru că a atins coeficientul. b)Surplusul de voturi de la Molloy a fost distribuit ca în coloana 2; Brick a fost eliminat. c)Voturile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
partide reprezentate în parlament, funcționează după un mecanism strict bipartidist. Australia și Canada, de exemplu, dar, în aceeași măsură Marea Britanie, numită patria bipartidismului, primesc în parlament, de multe decenii, mai mult de două partide. În ultimul caz numai conservatorii și laburiștii au obținut majoritatea absolută de locuri și au guvernat singuri, în mod coerent, în timp ce liberalii continuă să fie subreprezentați datorită sistemului electoral și nerelevanți în formarea guvernului. În puținele momente de dificultate, absența unei majorități a unui singur partid a
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
constant, "păcatul originar" al războiului de independență. Ca regulă generală, din 1967, când justificările legate de securitate nu mai erau suficiente, spectrul Holocaustului le ia locul. Astfel, după victoria fulgerătoare a Israelului în Războiul de Șase Zile, Abba Eban, un laburist, vorbind despre noile frontiere ale țării, desemna limitele ei anterioare ca "granițele Auschwitz-ului", asociind astfel conflictul israeliano-palestinian cu moștenirea genocidului. Venit la putere în 1977, Menahem Begin a știut apoi să folosească recurent această retorică, căutând astfel să moralizeze cucerirea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
victimelor Shoah-ului"4. Acest discurs a alimentat temeri apocaliptice. În 1992, prim-ministrul Yitzhak Shamir afirma că orice negociere teritorială cu palestinienii ar fi sinucigașă, deoarece frontierele dinainte de 1967 nu erau nimic altceva decât cele ale Auschwitz-ului, preluând astfel termenii laburistului Eban. Treptat, genocidul legitimează ocupația. El este deturnat de la semnificația inițială și împiedicat să pătrundă în conștiințe ca un apel lansat tuturor celor care-i purtau amintirea. Apel pentru ca alți oameni, alte popoare, în alte zone, să nu se plece
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
apără cu ardoare tradițiile și interesele naționale specifice 53. Din acest moment, provocarea pentru PSE este considerabilă, fiind vorba de unirea partidelor membre în jurul obiectivelor și instrumentelor comune de luptă împotriva șomajului. Așteptările erau ridicate o dată cu venirea la putere a laburiștilor britanici (1997), a socialiștilor francezi (1997) și a social-democraților germani (1998). La problematica aceasta Christophe Bouillard vine cu un răspuns clar: Toate aceste așteptări scad sau par a fi o nouă glumă istorică"54. Nu-i împărtășim totuși punctul de
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
europene solicitante. A doua temă generală dezbătută de eurodeputați ține contestarea interpretării reglementării. Se înfruntau două opinii. Pe de o parte, Jo Leinen a specificat că numai biroul Parlamentului European este competent. I s-a alăturat Ursula Schleicher. De cealaltă, laburistul britanic Richard Corbett (PSE) susținea că acest rol se cuvenea mai degrabă comitetului de "înțelepți" provenind din fiecare instituție politică. În al treilea rînd, deputații europeni au discutat criteriul transnaționalității electorale. Să ne amintim că pragul fusese fixat de Comisie
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
propunerii de reglementare din 2001, susținem ipoteza că nu a fost adoptată din cauza lipsei de consens între actorii instituționali europeni în privința locului partidelor europene în schema instituțională. În acest caz, actorii erau atît Secretariatul General al Comisiei Europene (reprezentată de laburistul britanic John Fitzmaurice), favorabil dezvoltării partidelor europene, cît și grupurile politice din Parlamentul European, mai puțin înclinate să susțină FEP, mai ales la nivelul secretarilor generali ai grupurilor, și delegațiile naționale în Consiliu, divizate și adesea orientate de considerații partizane
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]