330 matches
-
lăsat intimidat de preceptele artei compoziționale și-și plimbă cititorul printre moravuri și năravuri, prejudecăți, fixații, apucături bizare, păreri exagerat de bune sau mult prea proaste despre sine ale corespondenților, destăinuiri naive sau cutremurătoare. Le-a legat lax prin comentarii laconice, dar cu haz și cu tâlc. Corespondența dintre Cehov și actrița Olga Knipper i se pare a fi mai ales o corespondență despre corespondență. Impiedicați de marea lor iubire pentru teatru să-și trăiască laolaltă marea iubire dintre ei, își
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
a doua viață. De o astfel de existență nouă am și eu nevoie. Cred că mă înțelegi. - Te-nțeleg! răspunse Ioana cu un glas liniștit, dar îngroșat în surdină, șoptit profund, din obișnuință scenică. Pomponescu fu satisfăcut de această corespundere laconică ce-l scutea de gesturi teatrale. Genul său era o discreție pompoasă. Ioana pricepu și ea că o excesivă rezervă putea să bleseze, și de aceea veni spre Pomponescu și, făcîndu-se a mai admira inelul, netezi cu dosul mâinii reverul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
desfășoară acolo, dar adevărații legislatori vin aici. Știu că sînteți dornic să-i întîlniți, dar mai întîi va trebui să dormiți. Acum vorbesc în calitate de doctor, nu ca preot al evangheliei, așa că nu trebuie să mă contraziceți. Trecură peste inscripții mai laconice decît cele din cimitirul din deal. „William Skinner: 2 ½ m nord × 60 ¼ cm vest.“ „Harry Fleming, soția sa Minnie, fiul lor George, fiica lor Amy: 1,83 m vest × 60 ½ cm nord.“ Ajunseră la o intrare laterală, traversară un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aserțiunea "Romînului" că noi am fi declarat "cumcă în țara aceasta, de la Cerneți până la Focșani și de acolo până la Dorohoi, nu există decât două tabere: albi și roșii", ne impută că uităm pe liberalii independenți. Întâmpinarea noastră ar putea fi laconică. N-am făcut nicicând declarația ce ne-o atribuie "Romînul" și "Binele public", n-am tăgăduit existența de facto a nici unuia din grupurile politice, prin urmare tot ce zic ziarele în cestiune în privirea aceasta se aseamănă cu lupta lui
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
îndemnă calul cu călcâiele și, ținându-l la pas, se intră în luminiș. în spatele lui, Audbert simți cum se naște în el din nou acea neliniște ce îl chinuise încă de la începutul aventurii: după câte înțelesese până atunci, din spusele laconice ale lui Balamber, omul pe care să pregăteau să-l aștepte trebuia să fie un personaj de seamă din cercul lui Gundovek. Dar de ce - se întreba el - fusese ales un asemenea loc de întâlnire? Nu ar fi fost mai logic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
delimitate de R. Jakobson în Eseuri de lingvistică generală, următoarele funcții estetice: declanșează și motivează o acțiune, definește relațiile dintre personaje, exprimă reacția lor mentală și afectivă în raport cu o anumită situație, contribuie la caracterizarea personajelor (direct și indirect). Replicile scurte, laconice ori, dimpotrivă, ceremonios-ample, alternarea timpurilor verbale, enunțurile exclamative, vocativele, interpelările, pauzele în rostire, reluarea unor cuvinte ori sintagme, punctele de suspensie sunt printre cele mai frecvente mijloace de realizare a comentariului din perspectiva internă a celor direct implicați în desfășurarea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
autorului față de această rătăcire, a cărei dezbatere i se părea presantă, obligatorie, importantă și, de ce nu, „productivă”. Psihologia mulțimilor, da, ca și a Autorității care se substituie mulțimii și se revendică din ea... N-ar mai fi de adăugat decât laconica afirmație: „Ideologia și mentalitatea legionară reprezentau o formă inferioară a unui eon”, Înainte de a trimite lectorul să citească sau recitească În România postcomunistă de astăzi extraordinarul volum publicat, sub atenta și Învățata Îngrijire a lui Ion Vartic (autor și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să... mă Întrebam doar dacă... M-ar fi interesat să... De data asta, era rândul lui să-și găsească greu cuvintele. M-am grăbit să răspund scurt și clar. - Da, desigur. Am fost. Am fost și acolo. Părea mulțumit cu laconicul răspuns, n-a insistat. Am privit Îndelung În urma sa. Am privit apoi cerul, vrăbiile În copacul din fața casei. Copacul, liniștita sa fidelitate. Berlin, vara 1987 (Text difuzat, În traducere germană, de postul SFB 3 șSender Freies Berlinț, În emisiunea Passagen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
urâte. Singurul loc din lume unde asta nu pare un handicap, nu devine motiv de excludere sau frustrare...”. Divagări, divagări... Așteptam ca vreun student să comenteze comentariul citit În fața clasei. Liniște, amplă tăcere. Am insistat să aflu opinia audienței. Câteva laconice și caustice condamnări ale buclucașei teze. Am Împărțit, apoi, mici pătrate de hârtie studenților, rugându-i să dea o notă lucrării și, eventual, să justifice calificativul. Le-am atras atenția că nu este necesar să semneze, opinia poate rămâne anonimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
român”, cum Îi fusesem recomandat, pentru a-i trezi simpatia, avusese, se pare, efect contrar, ceea ce nu mă mira și nici nu mă stimula să Încerc a schimba situația. Semăna, cumva, cu Arghezi. Nu doar prin aerul taciturn și replica laconică, nici doar prin mustață și chelie, ci printr-o promptă mușcătură lexicală la apropierea necunoscutului, dar și, nu o dată, a familiarului. Hirsut și hâtru, sceptic și, nu o dată, cinic, atât cât să intrige interlocutorii, Își proteja cu grijă solitudinea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pentru că nu se vedea nici un centimetru de ceramică sub cantitatea impresionantă de ouă, costiță, cârnați, caltaboși, fasole, ciuperci, roșii concasate și o prăjitură cu răvaș. O prăjitură cu răvaș? Am cules-o de pe farfurie. —Patronul are un cumnat, explică Alfie laconic. Nu m-am deranjat să-l rog să-mi explice pe larg. O fi el prietenul meu, dar rămâne șofer de taxi care nu cunoaște înțelesul unei anecdote scurte și picante. Pentru a-l distrage ca să nu-și înceapă epopeea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Pruteanu, divă incontestabilă a scenei ieșene, care a preferat Naționalul moldav, celui bucu reștean, din motive (aparent) numai de ea știute. E o carte care, pentru un om de teatru, nu poate fi una oarecare : conține date seci (premiere, distribuții ), laconice amintiri din copilărie (Vaslui) , apoi amintiri din Conservator, un film al ascensiunii artistei, o trecere În revistă a marilor sale creații scenice. Întîlniri epocale, ecouri În rîndul publicului, opinii ale criticii. Evenimente istorice dramatice. Jocuri de culise dezagreabile. Finalul este
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pună mâna pe el și umbla vorba că se alăturase partizanilor din munți. Cum să fie? Bine. Dă-mi hârtiile alea de care spuneai că trebuie semnate. În sfârșit singur, în siguranța relativă oferită de biroul său, desface biletul. Textul laconic spune doar atât: "Dulapul personal, raftul de sus." Curios, deschide ușa dulapului său. Așa cum citise caută în locul indicat și după ce înlătură câteva efecte personale, găsește sub un prosop ordonat împăturit fotocopia unei fișe personale, bătută la mașină, cu numele tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
voință" (p. 157). Ca impresie de ansamblu, textul este, pe rând, mozaicat, sinuos și contradictoriu, efect al nehotărârii, precum personajul masculin, misterios și provocator precum Adela. Începutul și sfârșitul romanului punctează psihologic evoluția personajului: de la solitudinea malițioasă a notațiilor obiective, laconice, la nostalgia poetică a frazării calde; de la stilul comunicării (cu multe neologisme și formulări eseistice) la stilul emoționării, al evocării tandre, simbolic-realiste. Personajul și textul cresc organic, se intercondiționează. Orice dimensiune a epicului reflectă un pliu al personalității personajului, răspunde
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
obținut și rezultanta ce are numele „GIOCONDA”. Mikalojs ĈIURLIONIS în plus, comparativ cu DA VINCI, a redat în unele lucrări și fenomenul migrării undelor, ceea cel face purtătorul numelui de UNIC. Mihai EMINESCU, a redat prin cuvinte, într-o formă laconică și precisă, cvintesența oscilațiilor întrerupte și cu frânturi în poezia „La steaua” la 1 decembrie 1886. Aceasta î-L și face să fie UNIC, care prin cuvinte, nu voalate, nu enigmatice să declare rezultanta de la interacțiunea a două forțe corelate
Revela?ia Eminescu ?ienigma "DA VINCI - CIURLIONIS" by Zaharia Don?u () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83666_a_84991]
-
Ialomițeanu (că victimele bombardamentelor ar fi propriile noastre victime !) d-l Ioachim o auzise și el de la d-l Marghiloman, ce o auzise de la Petre Ghica ; Ioachim nu părea deloc înclinat să o creadă. Cu cât ziarele au devenit mai laconice, cu atât zvonurile înfloresc : unele se dovedesc a fi adevărate, pe altele eu le-aș suspecta că ar fi puse dinadins în circulație, pentru a crea anume reacții și stări colective : de panică, de îngrijorare excesivă etc. Sigur, chiar la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
măicuței pianiste și că acum Învăța un preludiu de Chopin... „Multe măicuțe, multă dragoste!“, Îl Întrerupse Juan Lucas, nerăbdător fiindcă nu sosea băutura și el surprinse un zîmbet cu subînțeles cu care medicul ținu să arate că apreciază acest spirit laconic; nu găsea nicăieri Înțelegere, semănau ca două picături de apă, parcă erau făcuți În serie precum cravatele și toți aveau ceva cu el: i se puse un nod În gît, din fericire Susan Îl luă În brațe și-i zîmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aruncăm noi mănușa. Scuze, Toal, da nu-i stilulu Bruce Robertson. Hai să ne duelăm. — Vrun martor ocular? Întreb eu, Încântat că n-am folosit termenul de „Șefu’“. Împuțitu mi-e șef numa de formă. — Nu Încă, Bruce, spune el laconic, supărat că i-am Întrerupt șirul vorbelor. Așai Toal, șo iala labăn fața noastră, ca să nu mai pomenim de micile detalii practice cariar putea să ne ajute cu adevărat să punem laba păla care i-a făcut felu cioroiului. — Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cele mai vechi timpuri, omul a ajuns la conștiința propriei sale valori, valoarea pe care i-o conferă capacitatea sa de a transforma natura înconjurătoare prin muncă, prin activitate creatoare. În folclorul românesc, această conștiință este sintetizată în două proverbe laconice, evident complementare ca sens: Omul cinstește locul și Munca cinstește locul. Este interesantă substituirea noțiunii de om prin noțiunea de muncă, în aceste expresii care, prin corelația lor semantică, vorbesc despre superioritatea omului în ierarhia existenței și despre rolul pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și își mișcă grotesc buzele. Dora nu vrea să le mai vadă. Închide ochii. Ar vrea să ațipească, să se pregătească pentru vizita medicală de după-amiază. Formalitățile de spitalizare, urmate fără nici un răgaz de examenele preoperatorii, au obosit-o. Comunicarea laconică despre slăbiciunile inimii ei nu o alarmase peste măsură. Încearcă să se detașeze de ambianță, să se simtă acasă, în patul ei, în universul ei, dar vocea aparent veselă și exuberantă a vecinei de pat o readuce la realitate : Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că vidul acesta știe să gândească. Strânge bine pleoapele parcă din dorința de a ajuta gesturile tânărului intern. Cum nu se poate mai bine, se aude din nou vocea profesorului, care privește cu atenție plaga și apoi dă niște ordine laconice : pansament compresiv, oprirea alimentației artificiale și trecere la regim alimentar numărul trei, ridicare în poziție șezândă pentru scurte perioade. În rest, păstrarea poziției alungite și somn cât mai prelungit. Medicamentația obișnuită ?, întreabă o necunoscută voce de femeie. Desigur, urmați protocolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dar avea mâinile umede și nu putea apuca nimic. Ascultați aici! spuse Barnes prin intercom. Chan și cu mine vom ieși afară! Fletcher preia comanda! — Nu ieșiți afară! țipă Harry. Nu ieșiți afară! — Deschidem trapa În acest moment, replică Barnes laconic. Tina, urmează-mă! — Veți fi omorâți! țipă Harry, care fu azvârlit și se izbi de Beth. Norman se afla din nou la podea; se lovi cu capul de un picior al canapelei. Suntem afară, comunică Barnes. Și deodată izbiturile Încetară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a binemeritat elogiile multor conferențiari de la Universitatea Columbia, Simbolisme en La Recherche de l’Absolu de Balzac (1914) și ambițiosul roman istoric Feuda familiei Gomensoro (1919), pe care autorul l-a repudiat in articulo mortis. Zadarnic căutăm și răscăutăm În laconicele notații ale lui Novato chiar și cea mică minimă referire la cenaclurile franco-belgiene din Parisul sfârșitului de veac, pe care Nierenstein Souza le-a frecventat, măcar ca spectator tăcut, sau la miscellanea postumă Bric-à-brac, pe care, prin 1942, a publicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
estetice și gastronomice, ca și de Paul Éluard. Fondurile colectate n-au Îngăduit ridicarea a două busturi, iar dalta a trebuit să se rezume la o singură efigie, care aglutinează artistic vaporoasa barbă a unuia, nasul cârn al amândurora și laconica statură a celuilalt. O sută douăzeci de pilule neînsemnate dau acestui tribut o notă de prospețime. O dată expediați ambii ideologi, iată-ne acum În fața marelui sacerdot al bucătăriei pure: Pierre Moulonguet. Primul său manifest datează din 1915: un Manuel Raisonné
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
este și fiica lui, a acționat obținând o aprobare esențială de la cine știe ce mahăr din partid, dar n-a fost de față când a urcat-o în trenul de Elveția, de unde după vreo jumătate de an avea să afle, din scrisori laconice, că situația se stabilizase și după alte două luni că totul mergea bine, dar trebuia să urmeze, ambulatoriu, un tratament special și încă nu se putea întoarce și după alte două luni că s-a îndrăgostit și după alte două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]