28,201 matches
-
cum e să trăiești fără mare zac în patul străin și aflu că oasele mele adoră o piatră suavă prin care pulsează lumina la fel ca o inimă Eșafod Sub cearcăne încă o pereche de ochi încă o pereche de lacrimi Când cumpăna zilei o trec umbra-mi se întoarce înlăuntru Acolo iluzia limitei șterge ca pe un suflu dinadins regăsit Măștile trec prin orașul haotic un clovn și un rege paiațe și vulpi Deghizate sunt straiele verii tu cine ești
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
pescărușii ning promisiuni niciodată adevărate semne răstălmăcite vin din adânc îmi fac bine lacomă îmi smulg răsuflarea teamă îmi e doar de puținul ce mă ascunde porților ei cu un surâs veninos mă adulmecă marea Detalii Zori luminați doar de lacrimă vin cu aceleași vechi rânduieli cum ar fi pâinea și apa tristețea de fiecare zi cartea împăcarea cu sine o suită pe care o înduri zâmbitor cuprins uneori de o sete amară lângă tine arbori se aprind și se sting
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
lăsând impresia de grabă în încercarea de a vedea cât mai mult, si, în același timp, de relaxare prelungită, de causeries la o masă încărcată cu specialità sammarinese, cu vinurile locale purtând nume vaporoase, Valpolicella rosso, Bardolino rosso, Soave bianco, Lacrima Christi etc. Astfel, inevitabil, gândul m-a dus la Sadoveanu și la povestirile lui; același pitoresc, acelasi interes pentru locuri și natura, aceeași lentoare falsă, aceeași tărăgănare vicleana. În ciuda faptului că este vorba despre o călătorie reală în Sân Marino
Monte Titano by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13158_a_14483]
-
opera. Și-a strâns apoi trepiedul, a pus lentilele în cutie, a plecat. Se zărește un crâmpei de cer, inutil, depărtat, dincolo de arbuști ori arbori, ori flori. Poate că e cerul. Ori poate marea. Ori la fel de bine ar putea fi lacrimile fotografului.
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
lirismului aderent la materialitățile respinse? Ne e teamă că nu e așa. Ofensiva împotriva materiei își schimbă pe alocuri strategia, nu și ținta. Chiar dacă nu mai sînt vituperate „limitele care izbesc”, „rămînerea pe cruce”, strigătul care îneacă „surparea-n goluri”, „lacrima necruțătoare”, adică acea recuzită (melo)dramatică a lui homo patiens, rămîne statornică năzuința către divorțul de materie. Năzuință potențată (oarecum sensibilizată, umanizată) în urma armistițiului cu lumea fenomenală. Irealizarea începe cu propria alcătuire somatică a făpturii auctoriale: „Prin anotimp străin, la
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
înfățișările vieții se risipesc, se adîncesc în neființa trecutului devenit ficțiune metaforizantă: „Absență a timpului pe un țărm de fluviu oprit./ Și praful tot crește se spulberă/ cenușă a vieții purtată cîndva de puternica undă./ Ne scufundăm în uitare/ și lacrimi de pulbere curg/ din foștii noștri ochi pe fostele chipuri” (Uitare). Solitar „în pustiul rațiunii”, țipînd pentru a se sprijini „de zările genunii”, poetul își rememorează viața populată „de-acele spectre vagi/ cu visul lor bizar de a fi” (Piramida
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
poate fi spulberată de chestia asta. Îi zăresc și emoția pe sub borurile largi ale pălăriei texane. Vreau să plec și o simt pe Tita lîngă mine, aplecată cumva, pregătită pentru un mic dialog complice. Mă întorc cu ochii plini de lacrimi și îi văd zîmbetul. E fericită! , lumea e a mea. Uneori, joia, poate fi minunat! Cît pentru săptămîni, și luni, și ani.
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
Recolta solstițiului, Ocultism, vrăji și mode culturale, Alchimia asiatică, Cosmologie și alchimie babiloniană, Jurnal indian, Roman indirect, Contribuții la filosofia Renașterii, Fragmente din Jurnal, Patanjali și Yoga etc. Din Cioran a tradus, printre altele, Pe culmile disperării, Convorbiri cu Cioran, Lacrimi și sfinți. A publicat în versiune polonă Șase maladii ale spiritului contemporan de Constantin Noica în 1977, precum și Jurnalul de la Păltiniș de G. Liiceanu. Am enumerat numai o parte din transpunerile sale din literatura noastră ca introducere la dialogul de
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
care imediat am tradus-o în polonă, adăugându-i o largă prefață. Aceasta a fost prima încercare de a-l prezenta cititorului polonez ca om și gânditor. De atunci am tradus alte cinci opere din creația lui. Cea din urmă, Lacrimi și sfinți, - abia a ieșit de sub tipar. Pot afirma că, acum, când în limba polonă au apărut deja opt cărți din opera sa, Cioran a penetrat de-a binelea în spațiul culturii intelectuale a țării mele. N.M. - Fire neliniștită ca
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
schimba cel puțin încă zece ani de acum încolo. Ziua se prăvălește peste mine, eu pe scări, cu copilul în brațe, începe teroarea micului dejun, amenințările, pedepsele, laptele băut cu lingura, presiunea orei de mers la grădiniță, dezbrăcatul, îmbrăcatul, ștersul lacrimilor... După plecarea lui, caut să mă recompun din deranjul infernal din casă, din hainele azvîrlite peste tot, din vacarmul care îmi vuiește încă în creier. Și la prînz se întoarce. Și cînd îmi spune, cu ochii închiși pe jumătate, “ iubițeala
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
eu sunt sigur că vom fi cu toții nimiciți. Polonezii vor să se descotorosească de noi. Ne socotesc o națiune înăuntrul altei națiuni, un corp străin și dăunător. N-au curajul să ne extermine ei înșiși, dar nu vor vărsa nici o lacrimă când o va face Hitler în locul lor. E sigur că Stalin nu ne va lua apărarea. De când există o opoziție troțkistă, bolșevicii au devenit cei mai răi dușmani ai noștri. Lui Troțki i se spune în Rusia „Iuda”. Fapt este
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
a pus toată nădejdea etc. etc. Dacă, obiectiv, măreața Zi Internațională a Zonelor Umede ne-a surprins, așa cum spuneam la început, înghețați și uscați, zona mediatică, în special cea vizuală, a fost perfect adaptată. Adică, integral umedă, cu ochii în lacrimi, cu spume la gură și... într-o stare de excitație generalizată pe care, din pudoare, nu vreau s-o mai comentez. Trăiască Ziua Internațională a Zonelor Umede!
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
Poeții noștri de la țară, Chiar dacă vor, nu știu să moară, Doar se întorc la ei, în sat, Să facă sfinților, curat Și sfinții stau, cuminți, în rame Atâția tați, si-atatea mame, Cât nu încap nici în icoane De căte lacrimi au în râne Poeții noștri de la țară, Cănd urca-n cer, în sat coboară, De-a dreapta tatălui, năframa Precum o inimă de mama 19 ianuarie 2008 URCUȘ SPRE MOȘI CRĂCIUNI E timpul să le-aduc, la rându-mi, daruri O
Poezii. In: Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/75_a_292]
-
același gen de introducere a personajelor, același tip de emoție, de spațiu, de relații, de adresare. Și o încercare supravegheată de a alunga din interpretare ispita frivolității, căci, dincolo de etichetele purtate de fete, se găsesc o sumă de povești, drame, lacrimi, violență. Încercare parțial izbutită. Ce se va întîmpla după această frumoasă și serioasă Gală, povestitorul nu știe să spună. Voi reveni, curînd, cu finalul dansat al săptămînii mele cu Casandra. Pe care l-am ratat la momentul cu pricina. A
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
provizoratului de lungă durată ca ecou sau plăsmuire extracotidiană ne putem trăi mutual preocupările înnebunindu-ne conștiințele și poate neliniștea inconștientului încăpățânându-ne a crede că nu neantul ne e părinte încât și vidului îi pasă de semnificația ciorchinilor e lacrimi de pe obrajii eternului copil neogoit care ne întruchipează pe rând ori concomitent de-a valma - ca om sau lume servindu-se de filosofie și de înțelepciune precum de creier lezat de inimă rănită - el neștiind a geme ea neștiind a
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
prefecți udemeriști, inclusiv, sau mai ales, la Covasna unde recalcitranții PNL-PD-iști nu vor să înțeleagă că nu e vorba despre ciolanul unei noi vietăți zoocameleonice, ci de o specie aciuită pe la noi cam de prin '90 încoace, numită algoritm cu lacrimi de crocodil... Așa că privirile chiorâșe spre mine ale lui Haralampy n-au nici rost și nici haz, după ce soacră-sa, cu un picior scrântit în urma... "periniței" l-a chemat să-l scuze la emisiunea "Iartă-mă"... 8.Simpaticul Gioni Răducanu
Prefecți, șampanie și priviri chiorâșe by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12122_a_13447]
-
moartea bunicii mele, iar paginile emoționante despre agonia lui Proust, combinate cu rîndurile lui Beckett despre moartea bunicii lui Proust, pe care aveam să le citesc exact în ziua în care se stingea bunica mea, m-au mișcat pînă la lacrimi: așa cum Marcel, naratorul Căutării timpului pierdut, se va fi aplecat să-și înnoade șiretul într-o cameră de hotel, regasind în acel gest amintirea bunicii sale dispărute și izbucnind în plîns, m-am reaplecat, într-o altă cameră de hotel
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
comun legături de sânge. Dar în contextul acestei familii, în care toți sunt adulți, Lynch lasă să se manifeste exacerbat stările, etapele de dezvoltare, chiar complexele, prezente în toate familiile. De aceea, în pofida unor convenții tipic melodramatice, filmul nu extrage lacrimi, ci teamă. Pentru că oricât de perverse sunt situațiile, oricât de mult ar friza absurdul, le poți explica, poți înțelege că s-a ajuns la ele prin degenerarea unor mecanisme psihologice care funcționează în oricine. Monstruozitatea unui personaj ca Frank e
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
prin Oltenia. Aburii telurici mă învăluiau, învigorându-mă, servindu-mi de încălțări. Și năpristan un gând mă scutură, ca un atac de malarie; era ziua alegerilor, pierdeam ocazia celei din urmă înfruntări cu rivalul meu, Ghelase. Ochii mi se umplură de lacrimi. Hohoteam. Ghelase avea să mă aștepte zadarnic, fără adversar nu se putea alege. Iar postul i se potrivea ca o mănușe. Cât mă privea, degeaba achiziționam Curtea Supremă, în lipsa unor spații comerciale corespunzătoare. Și, oricum, ar fi trebuit cumpărat mai
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
putea alege. Iar postul i se potrivea ca o mănușe. Cât mă privea, degeaba achiziționam Curtea Supremă, în lipsa unor spații comerciale corespunzătoare. Și, oricum, ar fi trebuit cumpărat mai întâi Consiliul, cu lanțul său de garaje. Un nou val de lacrimi mă podidi. La contactul cu ele, mirosul de levandă al pernei se învioră. Și m-am trezit așa, nitam-nisam, într-un pat destul de larg ce plutea pe calme valuri. în jur, dalbi nuferi bolborositori jucau pe unde, piereau în adâncuri
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
Nu carele cumva să treacă asupra PSD-ului mânia pe care majoritatea românilor, inclusiv votanții din oficiu ai partidului mafiot, au resimțit-o față de eliberarea lui Cozma. Iar atunci când va prelua puterea, s-o facă într-un partid curat ca lacrima. Că la vârful său s-a adunat întreaga murdărie a cincisprezece ani de mârșăvii, pentru Ion Ilici n-are nici o importanță! În realitate, Iliescu nu și-a asumat nimic. A rosti o vorbă fără a suporta consecințele faptelor tale înseamnă
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
după strămutarea Junimii la București). "Raportul lui Gruber", dacă-l putem numi așa, sună concis și la obiect. Iată-l: "Creangă este un puternic tip senzual și auditiv, cînd scrie el e foarte emoționat, acum rîde singur, acum îi vin lacrimile în ochi, face felurite mișcări involuntare, transpiră greoi ca și cum ar merge repede, cînd scrie parcă aude fraza că i-o repetă cineva în urechi, apoi șterge, scrie și iar șterge, pînă ce fixează cuvintele și înțelesul frazei". Cu toată naivitatea
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
îl are ca producător executiv pe Almodovar. Există cel puțin un numitor comun între cei doi regizori: iau situații tragice pe care le dezvoltă contorsionând regulile melodramei. Iar subiectul lui Coixet ar fi tocmai bun pentru un gen storcător de lacrimi: o tânără de douăzeci-și-trei de ani, Ann (Sarah Polley) află că va muri în curând. Ascunde adevărul de mamă, soț și copii și-și face o listă de lucruri pe care vrea să le facă înainte de a muri. Ceea ce reușește
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
aidoma unui peisaj de Gauguin, îndrăgostit și el de teritorii exotice. "Care este Tahiti-ul al nostru? Mai există oare vreunul? Pentru cine? Unde?", mă întreb eu în tăcere, singur printre ceilalți, în timp ce în fața tinerilor săi colegi de breaslă, emoționați până la lacrimi, Barba deschide vitrina și îi dă drumul nisipului să curgă: a pus în funcțiune clepsidra care revarsă pe jos grăunții de nisip ca pe niște lacrimi ale unor vremuri ce stau să apună. Timp de trei zile, clepsidra va marca
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
în tăcere, singur printre ceilalți, în timp ce în fața tinerilor săi colegi de breaslă, emoționați până la lacrimi, Barba deschide vitrina și îi dă drumul nisipului să curgă: a pus în funcțiune clepsidra care revarsă pe jos grăunții de nisip ca pe niște lacrimi ale unor vremuri ce stau să apună. Timp de trei zile, clepsidra va marca fluxul neîntrerupt al duratei, culminând cu dispariția definitivă a operei inițiale, operă care se destramă în fața noastră, încetul cu încetul. Cu ani în urmă, de la primele
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]