6,022 matches
-
passant, Constantin Acosmei, creând o senzație aproape fizică a Răului tatotant. Mai târziu, ochii aprinși ai diavolului vor scăpăra în întunericul compact, tulburat de o tuse convulsivă: "(întind mâna iau de pe calorifer o/ baterie veche de lanternă pun limba/ pe lame și mă gâdilă curentul slab// prind între degete o șuviță murdară/ din părul încâlcit o pârlesc cu țigara/ la rădăcină și apoi o arunc sub pat// când tușesc zvârcolin-du-mă o pereche de/ ochi aprinși răsar o clipă din întuneric)" (Tratament
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
Alexandru Chira cu fatalitatea actului de comunicare devine patetică. Nevoia preciziei și a acurateței ideilor îi complică halucinant discursul, conceptele se materializează, definiția se revarsă în epică, frazele se despletesc, iar vocea rece, dicția de tonomat și demonstrația ca o lamă de brici cresc, se umflă, asemenea aluatului pus la dospit, se inflamează și, pe nesimțite, trec din denotația austeră în tangajul poematic al unei epopei fără sfîrșit. Sever cu lumea exterioară și de o suavitate extatică și blîndă cu cea
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
le-am numit "Catalog de nimfe". Mă ajută cînd am goluri în cîte un vers, îmi dau îndrăzneala de a le pocni neașteptat de alte cuvinte deja aranjate în rînduri. La Dolhasca aveam un pahar plin cu creioane ascuțite cu lama, anume cu lama. Mă delectam ore în șir, făceam movilițe din lemn de creioane B, mai ales B6!, și eram înarmat temeinic. Precaut să nu mă întrerup, cînd se tocea un creion, luam rapid altul și îl consumam cu lăcomie
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Catalog de nimfe". Mă ajută cînd am goluri în cîte un vers, îmi dau îndrăzneala de a le pocni neașteptat de alte cuvinte deja aranjate în rînduri. La Dolhasca aveam un pahar plin cu creioane ascuțite cu lama, anume cu lama. Mă delectam ore în șir, făceam movilițe din lemn de creioane B, mai ales B6!, și eram înarmat temeinic. Precaut să nu mă întrerup, cînd se tocea un creion, luam rapid altul și îl consumam cu lăcomie. Îmi plăcea la
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
În haina bucuriei, în haina iubirii? Treapta a XXIII-a Doamne Iar de la ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea, a strigat Iisus cu glas mare: Eli, Eli, lama sabahtani! Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Doamne, de ce cuvântul scris sau rostit nu schimbă oamenii? Doamne, de ce cuvintele noastre destrupate nu-i schimbă? Dar oare Iisus, Cuvântul întrupat, i-a schimbat cu adevărat? Câți, din miliardele de
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
viață? Oameni rămași, undeva, într-o fundătură? Ce-mi dai a înțelege prin aceasta? Știu că nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie să ne sperie, să ne trezească repulsie, să ne încovoaie sufletul. Știu asta. Și totuși, Eli, Eli, lama sabahtani! 8 septembrie 1985, prima lună ca angajat Treapta a XXIV-a A doua scrisoare către cel născut, al meu Dragul meu, când vei veni pe această lume, să nu te obosească înțelegerea faptului că micimea oamenilor este felul lor
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
î.e.n.) aparține așanumitei epoci a aramei care este reprezentată de purtătorii culturii Coțofeni. Au fost descoperite urme de viețuire a unor astfel de locuitori și la Moldova Veche( Insula Decebal). Materiale arheologice: - la Gornea- cârlige cu undița, ace, dăltițe și lame de cuțit, lucrate din cupru în stare nativă. S-au descoperit și așezări din epoca bronzului. Amintim: fortificația și așezarea de la GorneaPazariște și tot aici așezarea din punctul Vodniac; pentru așezările de la Moldova Veche amintim două puncte: unul în zona
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
ne arată că locuitorii se ocupau cu prelucrarea oaselor și a pieilor de animale. La Moldova Veche s-a descoperit un ac finisat, iar unul neterminat. La Gornea; un împungător de fier cu mânerul de os, ace de dimensiuni diferite, lame de cuțite folosite pentru curățarea pieilor. Alte ocupații: - olăritul( dovedit de abundența ceramicii locale executată cu mâna sau roata); - torsul și Țesutul( fusaiole de lut, piatră sau ceramică);comerțul( cel mai important partener era Imperiul Bizantin- comerț cu cereale, animale
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
ce-i poate osul Cocârlatului ăsta mare când se pornește. - Dreapta, Mite! țipă scurt Vicențiu Popa, și-n același moment dreapta lui Mite îl făcu pe Cocârlatu să se cutremure din creștet până-n tălpi. Îl văzură toți vibrând ca o lamă de oțel bine înfiptă în dușumea. - Acum, Mite, peste el! zbieră ca scos din minți Florin Marcu. Nu-l lăsa! Mori cu el de gât, Miteluș! Ei se înfipseseră deja în mijlocul careului de frânghii de aproape jumătate de minut, cu
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
incomod, uneori irascibil peste măsură, mereu în răspăr cu locurile comune ale vremii noastre, Cristian Bădiliță nu se înclină în fața "senatorilor de drept" ai vieții culturale și nu admite ideile de-a gata. Până când nu îi simți pe propriul gât lama rece a spadei nu se poate să nu îl admiri și să nu îi recunoști partea sa de dreptate. Mai ales că, spre deosebire de alți polemiști, Cristian Bădiliță crede sincer în ideile pe care le susține. Fără a fi cea mai
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
Căloiu Oana Senior-editorul Gândul, Cristian Tudor Popescu, a susținut că parlamentarul Gigi Becali este "Dalai Lama al poporului român". Invitat la Întrebat de studenții de la FJSC dacă opinează că dispariția presei tipărite se leagă de obiceiul cititului, senior-editorul a spus că procesul este strâns legat de evoluția poporului român. CTP a spus că România este o
CTP susține că Becali este Dalai Lama al României by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80293_a_81618]
-
în legătură cu polițista violată, în legătură cu incinerarea lui Nicolaescu, în legătură cu Parlamentul și Procuratura. În orice domeniu îl vedem pe Gigi Becali sau îl auzim, voce venind de undeva din eter, din cer și ne spune, ne arată calea, adevărul și viața! Dalai Lama al poporului român este domnul Becali, în momentul de față. Principalul lider de opinie din România", a susținut jurnalistul. Revenind pe făgașul întrebării despre dispariția presei și obiceiul cititului, CTP a recunoscut că în România nu există un nucleul de
CTP susține că Becali este Dalai Lama al României by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80293_a_81618]
-
obișnuite, lustre și lămpi petromax, feronerie, arme de vînătoare și pentru sport, pietre prețioase, mărgele, figurine, articole pentru pom de iarnă; - import picupuri și piese de schimb, articole sport-strand, jucării, rechizite școlare și de birou, articole muzicale, articole pentru fumători, lame de ras; - importul de mijloace de agrement cu piese de schimb aferente, precum și al unor produse specifice desfacerii prin restaurantele din rețeaua comer��ului interior și turismului. Anexă 3 MINISTERUL TURISMULUI 1. 1. - Denumirea și sediul întreprinderii: Întreprinderea de turism
DECRET nr. 22 din 24 ianuarie 1984 privind îmbunătăţirea activităţii de turism internaţional, precum şi de negociere şi încheiere a contractelor externe de turism. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106638_a_107967]
-
Elena merge la școală, dar prea puțin înțelege. Semnele durerii pe corpul tatălui său Tatăl Elenei, Silviu, își duce cu greu traiul, dar îi dau putere fiica și soția lui. Silviu are brațul stâng tăiat, la fiecar doi centimetri cu lama, cu un briceag sau chiar cu cuțitul cel mare. Întrebat de ce face asta, răspunde sec: "De supărare. Nu vedeți ce viață avem?". Silviu și soția lui mai au o fată care, la rândul ei, are doi copii. Trăiesc toți de
Campania oamenilor buni. Elena, fetița cu o poveste cumplită. "Nu vedeți ce viață avem?" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77416_a_78741]
-
a apropiat și experiența sa de jandarm bătrân l-a făcut să se mire de performanța lui Vizanti care intrase cu tot cu cap În locașul scormonit. A concluzionat că pământul era afânat, s-a aplecat și a Început să sape cu lama securicii (un vechi topor pierdut sau lăsat de nemții aflați În retragere) și după câteva zeci de secunde s-a oprit brusc pentru că securea nu mai săpa și lama sa a scos un sunet metalic. Aici nu-i lucru curat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
era afânat, s-a aplecat și a Început să sape cu lama securicii (un vechi topor pierdut sau lăsat de nemții aflați În retragere) și după câteva zeci de secunde s-a oprit brusc pentru că securea nu mai săpa și lama sa a scos un sunet metalic. Aici nu-i lucru curat! Dacă este un proiectil de război ne-am ars, Vizanti! Dacă cei cu mașina au ascuns ceva și se Întorc să-l ia, ce ne facem? A Îndreptat lumina
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dar acum razele soarelui îi cercetau înfățișarea cu meticulozitatea unui negustor de haine vechi și-i arătau stofa roasă, nasturii lipsă și aspectul general mizerabil. Singura consolare a lui Charlot era că întregul Paris arăta mizerabil. În buzunar avea o lamă de ras, o bucățică de săpun și trei sute de franci; nu avea acte, dar avea ceva mult mai de preț: dovada emisă de ofițerul închisorii, pe care nemții însemnaseră cu grijă anul, alături de datele incorecte pe care chiar el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
demonului shabriri, al orbirii, o cârtiță-oribil-dansatoare face abuz de scârboasele gheare, prinde un pluton de furnici albe foarte harnice, care tocmai voia să suie o rădă cină groasă către grădina suspendată a dragostei tale, și cu ghearele ei ca niște lame ascuțite face măcel, țâșnește sângele roșu din furnicuțele albe, botul împuțit al cârtiței se înfruptă din carnea dulce a furnicuțelor albe, nu scapă decât furnicuța letix, cea mai chitinoasă dintre furnicile albe, care se cațără iute în grădina suspendată a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu mâinile mormântul încă reavăn. Săpa fără spor cu unghiile, luând în căușul palmelor pământul și dându-l la o parte, în timp ce lacrimile îi curgeau fără istov. Fiecare fărâmă de pământ era însoțită de cuvinte dureroase, vorbe ce tăiau ca lama unui brici sufletul ei îndoliat, împuținat, istovit de durerea fără margini pe care o trăia. Ce ți-au făcut, Răducu' mamei, cine te-a adus aici? Te ia mama acasă, nu te las eu aici. Mi-ai promis că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe dinăuntru și mă storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest chin și acest martiriu? În sfârșit, de ce Judecătorul meu este atât de aspru cu mine? Ah, parcă eram mai bătăios înainte... Eloi, Eloi, lama sabachthani?” (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (în limba aramaică).) Cuvinte atribuite lui Isus Cristos Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se numără printre victi... În clipa următoare, am simțit cum peste mine se prăvălește Întunericul vieții, strivind și ultima picătură de lumină. Viața căpătase forma unui călău hidos, care, cu un rânjet sinistru, a ridicat securea timpului... Aproape că simțeam lama subțire și rece pe artera În care mai pulsa Încă sufletul zdrobit. Am Închis ochii și două brațe puternice au oprit trupul ce se prăbușea, zguduit de spasmele unei realități crude, care nu putea să fie realitate. Oct. 2004 Destin
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce-a fost, din tot ce-am fost, doar o umbră chinuită, ce-și târăște fiecare clipă printre mărăcinii amintirilor. Doamne! De ce? Cum ai putut? Țipătul meu se oprește undeva În piept și mi provoacă o durere ascuțită, ca o lamă de cuțit. Ce-a mai rămas, Doamne! din frumusețea unei iubiri atât de profunde și de Înălțătoare, iubire pe care erau geloși, poate și zeii?! N-a mai rămas decât o durere insuportabilă, renunțare și umilință, până la desființare. Doamne, iartă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
incintă. Nu știu cum s-a făcut că, P. a luat-o Înainte și, dintr-o dată, am auzit lumea țipând. Toate bare metalice pe care le Împingeai cu mâna pentru a ieși ( ca Într-un film de groază) s-au transformat În lame lungi și ascuțite, având o forfecare permanentă și din ce În ce mai rapidă. Vedeam doar cum era Împărțit În bucăți mici și sângele țâșnea peste mulțime. De unde aveam să știu că visul meu era un avertisment. Luni ( a doua zi) - treisprezece octombrie 1997
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zilnică și pașnică. Caucia lui Pascal, cel mărinimos cu sportivii, aflată în drumul nostru spre stadion, ne era locul de întâlnire dinaintea mult doritelor antrenamente sau meciuri. Toți căscam gura la curățatul copitelor de unghiile crescute în exces, cu o lamă de oțel înroșită în forjă, la fixarea potcoavelor incandescente cu caiele bătute oblic în copite. Aici am avut un conflict spontan cu colegul meu de clasă Nicușor Leontieș, poreclit Buzăul, ce s-a materializat cu o bătaie de pumni, iar
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mă agăț de ceva concret, dar realul Își refuză parcă solida prezență. O căldură dulceagă Îmi năvălește În palmă. Apoi, pereții camerei se adună iarăși În jurul meu. Și scaunele Înalte.. Și masa de lângă pat, pe care se află cuțitul cu lama tăioasă, de care m-am agățat ca să-mi sprijin verticalitatea gândirii. O rană adâncă mi se adăpostește acum În palmă. Îmi vine să râd. Râd. Râd cu toată ființa. Un râs copilăresc la Început, care capătă tot mai pronunțat accente
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]