299 matches
-
pe ceilalți să privească prin ochii ei. Lumea e așa cum o simți, îmi spunea. Dacă sufletul tău e frumos, totul în jur e la fel. Nimeni n-ar trebui să fie ursuz. Viața e prea scurtă să o risipim cu lamentări. Pentru asta au fost inventate bătrânețile, îmi spunea râzând și imitând o babă în cârje. Se maimuțărea tremurând din toate încheieturile, apoi îndreptându-se cu mâinile peste capul meu îmi spunea cu aer teatral, strangându-și buzele în gură de parcă n-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se revărsase asupra lor în cursul zilei și trecătorii își târau obosiți picioarele pe drum. Nu-l mai văzusem pe Strickland de câteva săptămâni. Ocupat cu altele, încetasem să mă mai gândesc la el și la treburile lui. Dirk, cu lamentările sale inutile, începuse să mă cam plictisească, așa că-i evitam compania. Era o poveste sordidă și nu mai eram deloc dispus să-mi bat capul cu ea. Într-o dimineață lucram. Eram în pijama. Gândurile mele rătăceau colo și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
face mai mult cu un popor asemeni celui în care am avut nefericirea de a mă fi născut. A cărui culme a spiritului este să dea din când în când naștere unor demenți care să deranjeze cerul cu astfel de lamentări nebune, cum sunt și eu. Pentru Dumnezeu, ce este ochiul acesta atoatevăzător, înăuntrul căruia evoluăm și unde nimeni și nimic nu poate face vreun gest fără a fi aflat? Unde se află închisă toată durerea fără seamăn a lumii? Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în călduri Un stol de blonde dezbrăcate; De când nu-i apt de aventuri, Așa se umple de păcate. Mărturisire la vârsta a treia Eu nu roșesc în fața damei Ce azi detestă impotentul, Fiindcă muza epigramei O satisfac doar cu talentul. Lamentare (Creatorului) Când mi-ai croit din coastă-o soață, Și carne mai aveam pe oase, Dar Eva-mi face-așa o viață, Că-mi numeri coastele rămase. Păcatul lui Adam Iar când efortu-ndelungat Vigoarea i-o secătui, Îi spuse Eva
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
Dobrescu, care tocmai voia să intre. Ce-ai pățit, mă?!... Cine te-a caftit în halul ăsta? mai apucă acesta să se mire. În clipa următoare, cei doi securiști îl înhățară și pe el de guler, cu toate protestele și lamentările lui, și îi siliră pe amândoi să se urce într-un camion militar cu prelată staționat nu departe, după colțul străzii. Autocamionul era deja plin cu studenții arestați în acea dimineață. ... Mai târziu, în seara aceleiași zile, într-o celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
totuși o simțea în momentul de față mai apropiată decât familia lui cea zgomotoasă. Deși chipul Lalei abia și-l amintea, doar că o simțea mai aproape..., dar nu atât de vie precum Lucreția, pe care n-o văzuse. Toate lamentările și istorisirile străbunicului locuiau acum neadumbrite în capul lui, ca și cum acea parte de mult îngropată a memoriei îl împingea deodată cu forță către suprafață și se suprapunea peste straturile recente. Faza 7. Lumina ce se închide De câteva zile, verișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Clubul soțiilor numărul doi Pentru Marion Mulțumiritc "Mulțumiri" Mamei mele, Pat, copiilor, Ellie, Grace și Lauren, și soțului meu, Gary - vă mulțumesc foarte mult pentru că miați suportat nesfârșitele lamentări legate de dificultățile unui scriitor. De asemenea lui Ali Gunn, de la Curtis Brown, și lui Susan Sandon și echipei ei de la Random House pentru cuvintele de încurajare... dar, mai presus de orice, le ofer recunoștința mea tuturor soțiilor numărul doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lauri zice: că Ștefan v-au depus. Din turnul mănăstirei cu fruntea-ncărunțită De patru secoli cântă un glas armonios Și-a lui vibrare dulce de-aramă curățită Prin flăcări întreite, e imn religios. E-a clopotului Buga, suspin și lamentare Ce-a munților ecouri de freamăt le-au împlut. Ah! cântă la mormântul ce astăzi e-n serbare Că glasu-ți pentru lume și cer este făcut. Te leagănă pe vânturi, și-a ta melancolie Misterioasă limbă în inimă lovind, Fă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
formule magice. Afară - nopțile calde ecuatoriale, cu cerul micșorat de stelele ce păreau mai tangibile aici decît În oricare altă parte a globului sau furtunile furioase care făceau vîntul să mugească, Îndurerat că se izbește de țărmul Înalt, Învingînd cu lamentările sale zgomotul asurzitor al valurilor aflate cu o sută de metri mai jos. Și tot afară, trei bărbați terorizați, pe a căror retină rămînea vie amintirea unui cap ce se făcea zob de pietre sau a unor ochi Încă vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
omorît ăla, bătu-l-ar Dumnezeu. L-am văzut cu ochii mei. Și-a omorît adversarul politic, gemea Cîrteală. I se trage de la muieri, șușotea Darie. Prea se dădea cocoș. La alegeri a ieșit ăla și Cîrteală a rămas cu lamentările. Doar Saveta își exprima plenar bucuria la prietenele ei de taină. L-am îmbrobodit pe al meu, pe Darie. Prea era înfocat și-l ridica în slăvi pe Cîrteală. Doamne, ce ți-a dat prin gînd! Cînd am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
existenței sale, condiție, în care nu numai că nimeni nu face nimic pentru a ieși din această deja stare de fapt, ci chiar nimeni nu mai crede că se poate schimba ceva. Și se ajunge mereu și mereu, la jenanta lamentare națională, la penibila, de acum auto-plângere de milă și la cumplita smiorcăială existențială, cu care mulți compatrioți își hrănesc sufletul zilnic și pe care o transmit ca pe o boală urmașilor. Iar timpul trece, trece timpul nemilos pe lângă o nație
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
stuf și pește pe care le-a părăsit când era Încă adolescent. Este invitat să se așeze, Împreună cu alți câțiva oameni la fel de periculoși ca și el, Într-un loc mult mai secetos, departe de baltă, În preajma unei păduri de salcâmi. Lamentarea n-ar avea nici un rost, asupra supraviețuirii Anton e de multă vreme documentat, balta oricum nu i-a plăcut Încă de când era mic, așa că și Într-un bordei din marginea pădurii de salcâmi se putea supraviețui. Apoi, dacă viața bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ta, / unul câte unul i-am scos, și asta / numai cu puterea gândului, a imaginației mele. În acest fel, ca și în celelalte părți ale volumului de față, discursul liric al lui Virgil Diaconu este un amestec de cinism și lamentare, exprimând luciditatea dureroasă care-l caracterizează în atingere cu o realitate dezamăgitoare, dar și speranța salvării, paradoxal, prin efectul devorator al iubirii - carnivor este un epitet folosit destul de frecvent în acest context! Ca o concluzie la cele de mai sus
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fi știut că ai să fii așa de circumspect, te-aș fi cruțat: mi-aș fi ales alt avocat! ― O, dumneavoastră glumiți, coniță, pentru că n-aveți experiența vieții! murmură avocatul, îngrijorat. Din nefericire... ― Nu, te rog, încetează, domnule Stavrat, cu lamentările! reluă Nadina serios. Ori vrei cu tot dinadinsul să mă faci să regret c-am venit? Nu voi regreta, fii sigur! Din contra, parcă niciodată nu mi s-a părut mai interesant la țară ca acuma! Primăvara aceasta e mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe 30 noiembrie 1946. "Suferința din dragoste are atâta farmec, încât mai mult suferi odată vindecat", adaugă ea pe un ton filozofic ceva mai târziu. Așadar Bab își cultivă în taină pasiunea și își garnisește jurnalul cu suspine, exclamații și lamentări. "Îl iubesc prea mult pe André. Sunt bolnavă după el. Nu mă gândesc decât la el", scrie ea pe 13 august 1946. "Noaptea, mă trezesc tresărind și gândesc aproape cu voce tare: "te iubesc, te iubesc și vreau să mă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
evenimente din trecut, în pofida faptului că ați discutat de multe ori cu ea, încercînd să o ajutați, însă niciodată nu a dat curs sfaturilor și nu a încercat să depășească momentele respective. Atunci cînd nu mai reușiți să faceți față lamentărilor sale, deși continuați să răspundeți la celelalte subiecte ale conversației, lipsa reacțiilor față de acel subiect o poate determina să renunțe la el, pentru că nu obține nici o satisfacție. Poate fi de folos să spuneți o dată pentru totdeauna: Știu că încă mai
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
atent la detalii. Femeile ar trebui să țină seama de aceste diferențe stilistice de conversație și comunicare și să nu le interpreteze ca lipsă de afecțiune, de respect sau de interes. Pentru a evita tensiuni și conflicte, este necesar ca lamentări de genul „Soțul niciodată nu mă ascultă cu seriozitate” sau „Nu este de acord cu nimic din ce spun eu” să fie revăzute în lumina deosebirilor firești de stil bărbat-femeie. Mulți autori, cu precădere reprezentantele orientării feministe, consideră însă că
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
comporta nu ca un filozof a cărui misiune este să cerceteze și să descopere adevărul. A fost tot mai incert de credința religioasă a soldaților săi și totdeauna prudent față de fidelitatea lor politică încă din timpul neînțelegerii sale cu Constantius. Lamentările și răscoala trupelor care luptau pe Rin, lângă Mosa (358), și răzvrătirea garnizoanelor din Aquilea (360) i-au slujit de învățătură. Inițial, soldații îl iubeau prea puțin, fie pentru că erau obosiți de a mai lupta, de a pătimi de foame
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că înfrângerea de la Adrianopol și avansarea pericolului gotic pretindeau exigența unei armate lipsite de elementul barbar. Ideea se regăsește și în Epitoma rei militaris (383) a lui Vegetius (secolul V), scrisă în timpul domniei lui Theodosius I, în care sunt frecvente lamentările sălbăticirii armatei. Predominanța barbară în armata lui Theodosius I este mărturisită de izvoare; elementul barbar nu era totdeauna și creștin când începea să slujească în armata romană. Dacă momentul convertirii vizigoților s-a petrecut între 382-395 când s-au stabilit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
desigur, în pericol, "locul în comunitatea academică americană" pe care aceste departamente îl pot și îl vor ocupa. Griffin consemnează faptul că, la momentul redactării acestui capitol al cărții sale, întrunirile dintre specialiștii în științele comunicării erau, adeseori, punctate de lamentări de genul, "nimeni nu știe cine suntem". Părerea domniei sale este că mai corectă ar fi întrebarea: "știm noi, oare, cine suntem?". Ce poate constata, în baza istoriei teoretico-metodologice pe care tocmai o încheie, este că cele două tipuri de abordări
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
o repari printr-o simplă scuză.) Nu se leagă câinele cu cârnați. (Nu se formează deprinderi sau obișnuințe trainice Într-un regim de indulgențe, de concesii În raport cu noi Înșine sau cu ceilalți.) În zadar țipă pasărea după ce a fost prinsă. (Lamentările nu pot nici consola, nici scuza imprudența de care am dat dovadă la un moment dat: „Să-ți pară rău când făptuiești, nu când te pocăiești”.) Soția să fie aleasă mai degrabă cu urechile decât cu ochii. (Ochii pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
impresia că sunt absenți, iar atunci când sunt fizic absenți să reușească totuși să acționeze spiritual ca și cum ar fi prezenți. Μ A avea remușcări doar de dragul remușcării, fără a da o nouă orientare comportamentului nostru, nu reprezintă altceva decât o jalnică lamentare. Μ Spiritul unora este Într-atât de conformist, Încât cel mai bine se simt atunci când se știu comandați de către cineva din exterior. Μ Când nu vrem să-i spunem cuiva În față că este oportunist, atunci Îi reproșăm faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și acceptând pedeapsa, pe care o consideră binemeritată (de exemplu, acea dragoste care i-a dus pe ambii amanți la moarte, deoarece n-au vrut să trădeze iubirea lor). Alții, dimpotrivă, nu recunosc păcatul comis sau Îl compromit printr-o lamentare jalnică (așa cum se Întâmplă, din păcate, frecvent În infidelitățile conjugale). Μ „La Început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu...” (Biblia). Dumnezeu a creat deci lumea prin intermediul cuvintelor (de exemplu, Dumnezeu a spus „Să fie lumină” și s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fără emoție. Poeme ca "Oracol", "Silex", "Ritm" nu spun nimic. Poetul cântă reîntoarceri, trăiește amintiri, îl prezintă pe Pan cum invocă ancore uitate pe țărm și cheamă depărtări. Un univers în care bătrânii nu au ținere de minte, în care lamentarea este un pumn de cenușă și orice drum drept este o răspântie și devine sufocant. Toate bune și frumoase, dar poezia n-are sens și nici emoție. Rămân în picioare vrăjile depărtării, deși tonul este expozitiv și retoric: "La țărm
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mecanisme de răspuns (în viziunea lui S. Freud sunt mecanisme de apărare a „Eului”), care vizează gradul organizării apărării „Eului”, capacitatea omului de a găsi un nou scop, a activitate care să-i ofere mai mari șanse de succes. Continua „lamentare”, „autocondamnare” și „autopedepsirea”, „obsesia culpabilității” etc., sunt și ele reacți care reprezintă un semn că organismul întâmpină dificultăți în procesul adaptării (ex. și-a pierdut vitalitatea, protecția împotriva agenților frustranți). Determinarea obiectivă/realistă a condițiilor situației conflictuale în procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]