305 matches
-
între secunde îmi spui și eu alerg pe scară sus-jos încât se dilată pereții până încapi știi totul este dezmierdat de un colind mai întâi mi se luminează glezna apoi îți înfrunzesc mâinile și cresc spre tâmple ca un copac lampadar sunt vie priviți-mi ochii sunt lemn de vioară și aștept noaptea acelui cântec un cântec auzisem din toată povestea asta cum se evadează dintr-un străin că ochii sunt porți deschise către cămășile celorlalți am înțeles cum se beau
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
celor băuți - nu-l aștepta acasă nici o soție cu reproșul pe buze. TÎnăra femeie făcu cîțiva pași pe terasă, Încercînd să urmărească cu privirea silueta care se apropia de clădire, strecurîndu-se pe lîngă ziduri. Abia cînd ajunse În preajma unuia din lampadarele grădinii Îl recunoscu pe nepotul ei, ciufulit și cu cămașa Încheiată strîmb. Schiță un zîmbet. Jeanne avea dreptate, genul ei de activitate i se urcase la cap, dacă ajunsese să vadă marea roșie de sînge și să-l ia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se Înghesuie În preajmă. Omul se grăbi să se dea la o parte pentru a-l lăsa să treacă pe prior, de Îndată Îl recunoscu. Trupul se afla dinaintea cuptorului de cărămidă, cu gâtul atârnat de unul din lanțurile lampadarului. Poate că era, Într-adevăr, Teofilo. Hainele erau ale lui, iar inelul ce Îi Împodobea degetul arătător părea și el să aparțină spițerului. Abia acum, când vedea cadavrul, Înțelese perplexitatea lui Bargello. Capul Îi era acoperit de o scursură gălbuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prin nopțile cândva frumoase Răspunsuri s-au topit în ceara unei lumânări, Și-n trupul ars de dorul rochiei de mătase. Ne risipim prin ierni, ne ningem dorul în zadarZambile înfloresc în ochiul de fereastră, în lumina prăfuită a unui lampadar Voi toarce-n gheme scame din iubirea noastră. Ninsori ... scriu pagini de-omăt cu pași rătăcind nicăieri caut urme de tot și nimic îmbrățișând dâre de fum... sub umbre de aripi înghețate îmi adăpostesc privirea orbită de scânteile altei ierni
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vioară. SANDA NICUCIE Născută în 19 februarie 1968, locuiește în București Volum “Clipa de refugiu” 2007 Antologii: “Râdeți cu noi” 2008, “Lira în patru puncte cardinale” 2010 “însemne”2010 “Vis si Pasiune” 2011 Calendar pe de rost ... sub visări de lampadar dar îmi ești și îți sunt dar te sărut ... și încă iar trec ninsori prin calendar Ca o amintire cu cireșe-amare simt în mine gustul de-a te fi avut. Mi-este dor de tine înspre disperare dor de întâmplare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
auzi doar ceva ce semăna cu Jezus Mária Înainte de a se prăbuși pe trotuarul acoperit cu un rafinat studiu cromatic din frunze uscate de castan și arțar, sub privirile curioase ale unei mulțimi pestrițe, ea Însăși vegheată de la Înălțimea unui lampadar ruginit de un pitic din tablă colorată cu privirea zbanghie, având În loc de tradiționala barbă albă, un vălătuc din vată de zahăr străpuns de o limbă lubrică. Când s-a trezit, doamna Koblicska Îi tampona fruntea năpădită de transpirație cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
on peut être cons, nous, les Roumains. Te sărut, Violeta. P.S. Am Început să graseiez. Sunt tot mai dezțărată și mai chiche. Am revăzut, urmându-ți sfatul, Place Fürstenberg. Umbrele lui Eliade, Cioran și Ionescu sunt la locul lor, sub lampadar. Par să aștepte pe cineva!? Michel e drăguț. Trăiesc bine, dar cred că voi Înnebuni. Fară motiv. Pur și simplu.” 24. Scrisoare din Toulouse. „Domnule Moduna, să-ți dea Dumnezeu sănătate! Dacă n-ai fi fost dumneata să ne deschizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Atunci ghidul a Întrebat cine e domnul Jalobeanu. Eu, am zis. De la domnul doctor, a zis el, și mi-a dat flaconul pe jumătate gol de Eau Sauvage. Apoi s-a dus În mijlocul pieței și s-a sprijinit de un lampadar. Era un băiat Înalt. Mai să i se aprindă claia de păr de la becul ăla de 400. Se uita În jur și aștepta să se Întâmple o nenorocire. Era liniște. Piața era slab luminată, adică lumina era ca o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
s-a dus la un restaurant din apropiere ca să sărbătorească opțiunea pentru o democrație consolidată a celor cincizeci de concetățeni de-ai noștri, oricare ar fi fost țara În care respectiva democrație se exprima. Eu am rămas lângă ghid, sub lampadar. Decât să vorbesc, nici nu aș fi putut din pricina unui nod În gât cât o prună renglotă, preferam să strâng În pumn flaconul de Eau Sauvage care Înseamnă Apă Sălbatică și care nu cadrează cu străvechea noastră civilizație. Ghidul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de noapte. Erau și două excepții: unul purta o cască de război germană care părea că se sprijină pe un morcov Vilmorin, atât de apreciat În supa de găină, iar altul un chipiu de milițian. Așezați În cerc În jurul unui lampadar, așteptau cu Încredere viitoarele ninsori și apoi mult lăudatul ger: cel mai cumplit din ultimii șaizeci de ani! De emoție, cărbunii câtorva dintre ei Începură să sfârâie, spre disperarea tuturor. A fost doar o impresie. Știa prea bine că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sub care aveau loc și cei ca el, altfel spus, cu destule păcate. Se pregătea să-și spună că era atâta liniște În jur că se auzeau mașinile ruginind, când, la câtiva pași de el, În țarcul de lumină al lampadarului, se auzi un grohăit tihnit de porc bine crescut. Și porc era cu adevărat, gras, alb ca zăpada. Tăiase și el câțiva din rasa asta de carne la recomandarea domnului Húsvágó și n-a regretat deloc. Să vezi un porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În apele albastre din Galapagos: era un zeu gras, bătrân și alcoolic, care făcea cu ochiul lumii Întregi Între două sughițuri; era o țară săracă fără continent; un trup fără consistență; un contur; o părere. Dădu un ocol larg În jurul lampadarului, reproșându-și că Își pierduse Încrederea În minuni. Zbura legănat ca un avion ce salută mulțimea la un miting aviatic. Înainte de a se despărți pentru totdeauna de acel loc, văzu un bărbat Înalt, cu ochelari și un fular roșu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gesturi ancestrale, peste gardurile cu uluci, fărașele cu cenușă, pe rigolă. 108 DANIEL BĂNULESCU Echipe de măturătoare și de soldați încărcau, cu lopețile, stampe, documente, hrisoave, chitanțe de achitare a instalației de gaze, carnete de sindicaliști, clișee de la botez, țoale, lampadare, pungi de plastic, capete de păpuși, obiecte de patrimoniu, dopuri de plută, șomoioage de vată, în camioane militare, contribuind și ele la atmosfera generală de bombardament, prin faptul că-și clănțăneau caroseriile. În planul doi, o sferă imensă de pâclă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plecase de mult. Apostu ridicase un turn din câteva sticle, farfurii, pahare, deasupra căruia așezase o pâine mare, neagră, peste care trecuse eșarfa albă a actorului. Din când în când, Mihăilescu-Brăila se ridica și cu paharul în mână, înălțat spre lampadar, bolborosea: „Ma’stre... și iooo, cu... cuuummmm... ar fi cu țăranul... Mon’...entul care merită bietul țăran, cum îl facem noi, artiștii,... mataaale... la ciocan și daltă... din lemn. Leeemn și eee...’trânâtate... Nemurirea! În cooo...n’l’zie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îndoială că sursa zgomotului era undeva acolo, jos și totuși nu ezitam să mă îndrept spre ea. Vedeam limpede, pentru că singurul bec care luminează mica noastră pivniță era deja aprins, iar diferitele nuanțe de maro ale dezordinii familiare a cutiilor, lampadarele cele vechi și alte nimicuri adunate acolo erau evidențiate de umbre ascuțite ca într-o pictură cubistă. Mi-am dat seama că-mi țineam respirația în timp ce coboram: bubuitul continua și, câtă vreme priveam în jur încercând să-i identific sursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
camioanelor, ale bătăușilor poliției, și chiar, deși în mai mică măsură, ale personalului ambulanțelor, prin natura profesiei obișnuit cu ce era mai rău. Pe măsură ce automobilele avansau pe străzi, se aprindeau pe fațade, unele după altele, de sus până jos, becurile, lampadarele, proiectoarele, lanternele de mână, candelabrele atunci când existau, poate chiar și vreo candelă veche de alamă în trei colțuri, din acelea alimentate cu ulei, toate ferestrele deschise și revărsând în afară, în șuvoaie, un râu de lumină ca o inundație, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu excepția faptului de a avea copii“. În timp ce ne conduce în camerele noastre de la etaj, Stanley ne spune că Peg, răposata doamnă Chowder („moartă de patru ani“) s-a ocupat de alegerea mobilei, a așternuturilor pentru paturi, a tapetului, a jaluzelelor, lampadarelor, draperiilor și a tuturor numeroaselor obiecte care stau pe diversele mese, noptiere și birouri: mileuri de dantelă, scrumiere, sfeșnice, cărți. — O femeie cu gusturi desăvârșite, spune el. După părerea mea, decorul exagerează prin prețiozitate, o încercare nostalgică de a recrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
canalul Panama, atât de exagerată de gazete, chiar și la noi, a știrbit puțin din faima domnului inginer. A trecut totuși de mult vremea când un scriitor fără mari cărți, cum este deocamdată acest Léon Bloy, numea turnul „un tragic lampadar“, iar un scriitor mai bun, dar cam excentric după gustul meu, monsieur Huysmans, l-a descris, să mă ierte doamnele și domnișoarele, ca pe un supozitor plin de găuri! Lui Procopiu i se aprinseseră obrajii și comesenii simțiră că a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în fosta prăvălie devenită garaj, dar și scara de incendiu, blocată de multă vreme, pe care te urcai direct în podul casei, fără să treci prin celelalte apartamente. Mobila aceea, aranjată cu gust și bine conservată, cu mescioare rotunde, cu lampadare extrem de vechi, cu broderii de un colorit plin de gust, în care domină bejul și bleul, cu gramofon și radio, cu televizor vechi sovietic, cu tomuri de zile mari, frumos legate în piele catifelată și aranjate atent fie în biblioteca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu seamă actele acestea de nedreptate ori pe parcursul războiului, ori în anii puterii populare, nu le putea uita niciodată. Dând drumul povestirii, trebuia să nu se grăbească și să asculte răbdător tot ce spunea despre seturile de pahare, despre un lampadar înalt, de statură umană, despre inelele, istorice și ele, pe care le cărase anchetatorul care făcea ce făcea și apărea tot când erau ei la masă, ca mâncarea să nu le aterizeze firesc în stomac, ci, imaginar, într-un fel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
barosani", așa că va începe cu ei. Sună la o poartă și o voce întreabă: Cine-i? Colindători, sărut mîna. Așa devreme? Ăsta micu n-are răbdare. Bine, intrați. Sînt primiți pe terasă și Răducu privește intens la minunile de acolo. Lampadare, canapele, mese, bradul minunat împodobit, toate i-au provocat un adevărat șoc. Hai, spune colinda, strigă Vasile nervos. Spune, bre... Steaua... Steaua, repetă timid copilul. Sus răsare... Sus răsare. Vasile îl strînge de mînă pe copil de să-i rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai are de mult această destinație. Domnul D. deschide ochii. În cameră e liniște deplină. Pe masă au rămas cîteva farfurii cu resturi de friptură, foi de salată mînjite de maioneză, pahare, unele Încă neîncepute În care lumina filtrată a lampadarului face să pulseze o inimă roșie, aprinsă, altele abandonate la jumătate cu vinul adormit În așteptare și cele goale, transparente ca suflarea unui muribund. Exitus. Domnul D. se ridică din fotoliu ușor, pe fața destinsă apare un zîmbet șmecheresc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Tekisui îl înfrânse cu mâinile goale dintr-o singură mișcare. După acestea, Isamu spuse că era uimit de priceperea lui Tekisui. Tekisui spuse: „Ceea ce ai văzut e doar ideea priceperii sau ne-priceperea. Este totul și nimic, o imagine, un lampadar, un grăunte de nisip de pe-un țărm îndepărtat“. Kenshin, Nibori și Susumu își cerură scuze pentru ignoranța de care dăduseră dovadă, iar Kenshin întrebă dacă se pot întoarce toți trei cu Tekisui în valea sa pentru a-i deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
devin „noi“, neobișnuite, se Încarcă cu semnificații pe care până atunci nu le-au avut, pot provoca nostalgia sau repulsia? Vreau să zică abia astfel ne putem explica de ce o roată veche de căruță poate deveni un așa de apreciat lampadar, de ce sfeșnicul de aramă sau felinarul de căruță sunt obiecte decorative În locuri În care necesitatea lor e nulă, de ce apare uneori Încăpățânarea de a armoniza o cergă de Maramureș cu mobila lustruită și de ce pot sta În vitrina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de asemenea, prezente prin Phoenix, Orfeu, Euridice etc., spre a accentua această atmosferă. Decoruri, butaforice adesea, venind din arena gândului avar, bordate de fecioare în plutire, născute din fumul subțire și trecute prin cetina de gene, cu lumină promisă din lampadare împodobite cu evantaie și măști chinezești, sunt animate de iubiri, accentuate prin aport cultural - amintind, de pildă, de Eminescu sau de Bacovia: îmi tălmăceai (străfulgerat accent) / din Lermontov „Pumnalul” și în mine / pietre și văi și râu surpau lumine... Iubirea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]