480 matches
-
firul Într-o buclă cu mâna stângă, Nick trase de undiță, Încercând să-l conducă spre minciog, dar peștele Îi dispăru din fața ochilor, trăgând brusc firul. Nick se luptă cu el Împotriva curentului, lăsându-l să se zbată. Își mută lanseta-n mâna stângă și Începu să tragă păstrăvul, care trăgea de undiță, opunându-se cu toată greutatea sa, În susul râului, și apoi În plasă. Îl ridică mult deasupra apei, un semicerc greu atârnând În minciogul din care picura apa, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gura mare, să știe toți proștii de afacerile lor, și uite-l și pe Rafael îndurându-se să-și întrerupă exercițiul de craul dezlănțuit, ca să ia aminte la cel care-l bălăcărește de mama focului aplecat peste un evantai de lansete. O căpățână fricoasă, căruntă și rumenă, de Moș Crăciun bărbierit, cu ochelari aburiți, crăpați, prinși cu o bucată de elastic peste ceafă și o gură mare, plină cu dinți îmbrăcați în tablă, care mai ales de bani pomenește, Rafaele, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Fuji. Păduri dese urcă pe coaste pînă la linia zăpezilor. Ici-colo, fuioare de fum plutesc, ca niște semne de Întrebare, deasupra copacilor. La un alt balcon, un bărbat pîntecos cu un șort albastru cu ancore roșii se luptă cu o lansetă. Soția lui, la fel de rotundă, Îi sare În ajutor, Îmbrăcată În șort și Într-o brasieră albă. Își Înfășoară brațul pe după al lui și trage. Undița se Încovoaie; ceva din apă se luptă pe viață și pe moarte. Wakefield vede la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mormăia ceva și porneam mai departe). Un înotător plutind pe spate o lungime de lac ar fi fost cel mult o curiozitate, privirea-mi se plimba în zona dintre cea mai îndepărtată pană flotantă (locul unde ajunsese un fir cu ajutorul lansetei și al dibăciei pescarului) și mal, unde valurile stârnite de înotători și micile ambarcațiuni închiriate cu ora se transformau în unde abia perceptibileoo. Intervin apoi "insulițele de cunoaștere" ignorate de AS. Cine o fi acel Arthur Cravan pe care Luca
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
însăși Viața: "dacă există un dumnezeu/ nu poate fi decât femeie", conchide vocea dubitativă din Dacă există un Dumnezeu. Aroganța celui care se plasează pe o poziție de egalitate cu divinitatea este, într-un astfel de context, evidentă. Începând cu Lanseta cea mai lungă din lume, poetul pare "hotărât să nu mai intru-n dialog/decât cu dumnezeu". Dar evidența propriei inferiorități îi apare imediat, într-o viziune coșmarescă, cea a vieții proprii în Eden, când "vineri l-am surprins pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca un Nietzsche al sfârșitului de secol XX, că "dumnezeu încă nu s-a născut/ (...) el a fost inventat pentru că oamenii/ au nevoie de o memorie a tuturor timpurilor", ca în Antares, poetul se consideră egalul celui existent, ca în Lanseta cea mai lungă din lume. În fine, uneori chiar afirmă, cum am văzut mai sus, că, Dacă există un dumnezeu, acesta nu poate fi decât femeie, dovedind astfel pasul final al contestării, și anume voința de instaurare a unei noi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-l dăm naibii de pescuit și să mergem la terasa Ciric să ne încălzim cu un vin fiert. - Mai stăm o jumătate de oră și dacă nu trage peștele, mergem, a conchis el. - Bine, așa să fie. Pusesem câte două lansete la peștișor viu, îl aveam pregătit de acasă într-o gălețică. Eu am pus și un băț de mână de vreo cinci metri. Stăteam cocârjiți ca doi pui de bogdaproste, când Țuți mi-a zis:Nelu, pluta ta nu se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tot și am băut din el. Într-adevăr, era bun al naibii și destul de tare. Vinul ne-a mai încălzit un pic. Mie, după prinderea acelui șalău, nu-mi mai era frig chiar deloc. Apoi au început să vină la lansetă șălăiași de 300-500 de gr. bucata, încât ne-am umplut juvelnicele. Eram fericiți, și datorită peștelui prins, dar mai cu seamă datorită vinului negru. Nu mâncasem nimic de ieri, dar nici foame nu ne era. Fârtații noștri stăteau cuminți cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aveam la dispoziție tot timpul din lume pentru toate. La sosire, ne-am dat jos din tren și am luat-o spre locurile de pescuit, la dreapta, înspre halta Ulmi. Am ajuns, ne-am instalat tabăra și ne-am pregătit lansetele pentru a începe pescuitul. Nădisem bine locul și rezultatele se lăsau încă așteptate. Se însera repede. Fiecare era ocupat acum cu observarea semnalelor, care nu erau altceva decât niște clopoței sau bile făcute din plastilină, mămăligă sau chiar lut, puse
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Nădisem bine locul și rezultatele se lăsau încă așteptate. Se însera repede. Fiecare era ocupat acum cu observarea semnalelor, care nu erau altceva decât niște clopoței sau bile făcute din plastilină, mămăligă sau chiar lut, puse pe fir în capătul lansetelor care, atunci când mușca peștele, se mișcau înspre înainte și atunci trebuia „să înțepi”, adică să tragi scula spre tine și să mulinezi pentru a aduce peștele la mal. Din când în când, ne udam buzele cu „harașpincă”, o băutură făcută
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îi erau închiși. În primul moment n-am știut ce-aș fi putut face. L-am zgâlțâit un pic de umăr, l-am pălmuit ușor de două ori, dar fără niciun rezultat. Am lăsat din spate rucsacul și husa cu lansete și am alergat la baltă, mi-am luat batista în palme și am adus în căușul lor apă. I-am dat-o pe față, frecându-l ușor cu batista udă la tâmple. S-a trezit, a deschis ochii miopi și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spuneam că era așa de tare, încât am botezat-o „molecula”. Câte o cafea și câte o bucată de ciocolată a încheiat masa noastră. Am mai pus pe foc câteva lemne mai groase și apoi miam pregătit și eu o lansetă să dau la apă. Tot timpul cât am stat pe Șontea am folosit ca momeală cuburi de mămăligă și râme negre, puse în cârlige mai mari. Primul care a scos un pește a fost Gabi, un crap frumos de vreo
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acolo, nu am dormit nici unul noaptea. Ne duceam la cort pentri hodină pe după prânz și prindeam câte două-trei ceasuri bune de somn. Pescuiam după pofta peștilor din apă, adică după orarul amintit mai sus. Pe la ora 10, mergeam cu o lansetă vreo sută de metri mai în stânga, legam de agrafa din capătul firului un cap de plumb viu colorat, care amintea de un cap de pește, iar în cârligul a cărei coadă era înfipt în plumb agățam o lipitoare, căci se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
firului un cap de plumb viu colorat, care amintea de un cap de pește, iar în cârligul a cărei coadă era înfipt în plumb agățam o lipitoare, căci se găseau din belșug. Aruncam la vreo 20 de metri și ținând lanseta cu vârful în sus, așteptam mușcătura știucii. Și ea nu întârzia prea mult. Când simțeam în pumn zvâcnitura, înțepam. Așa am adus la mal vreo 8 știuci de un kilogram bucata, pe care le băgam într-un juvelnic de sârmă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
culmea, nu am căzut nici cu nasul de pământ, nici în apă, nici într-o parte sau alta. Am dormit vreo două ore, acolo, pe scăunel, după cum mi-au spus băieții la trezire. În timpul acesta, ei mi-au scos cu lanseta mea doi crapi și-un caras mare. Spuneau că eu sforăi, că scot niște sunete de piculină și de motor de Zambilică ceva mai turat, uite, domnule că sforăi și eu! Și mai spun de alții! Le-am mulțumit pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dat prin cap că o să întâmpinăm în august așa o vreme vitregă? Pe toată acea întindere nu eram decât noi și... apa. Neam ocupat locurile de pescuit, fiecare în câte un intrând de stuf și am dat cu câte două lansete. Prindeam bibani cât palma, erau buni și aceștia la saramură, dacă am fi izbutit să aprindem focul. Dar ploaia rară, rece și vântul, care ne cam tăia la mațe nu ne permitea acest lux. Oricum, îi curățam și le dădeam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
au început să curgă și bancurile. În general, suntem oameni optimiști, nu ne doboară un necaz așa de repede, știm să ducem și greul, când n-avem altceva mai bun de făcut. Eu, consecvent, stăteam mai tot timpul să pândesc lansetele, în speranța că voi avea o trăsătură de pește mai de doamne-ajută. Tovarășii mei, din cauza frigului, se retrăgeau noaptea în corturi și trăgeau la aghioase. Pe timp de noapte aveam la îndemână două lămpi cu carbid care luminau destul de bine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
jumătăți de vodcă și într-o pungă de plastic, două pachete de țigări și chibrituri. Era într-o vineri seară. Băieții s-au retras devreme în corturi, nu știu unde mai încăpea în ei atâta somn. Eu mi-am pregătit cele două lansete și am dat departe, în partea opusă copacilor. Era acolo o întindere de apă lată de vreo 70-80 de metri. Pe apă, curentul aducea dinspre stânga, de pe lacul Fortuna, bucăți mai mici sau mai mari de plaur. Multe din ele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cuțitul, căci luna nu a apărut deloc cât am stat noi pe insulă. Nici aceasta nu s-a lăsat aprinsă. Rămăsesem pe întuneric. Să fi fost ora 4 spre dimineață, când am avut o trăsătură de crap la una din lansete. Mai mult am intuit-o că de văzut... Am înțepat și am simțit greu în vargă. Mi-am zis că e pește mare, nu putea fi vorba să fi agățat vreun plaur. Aveam un spațiu liber între cele două laturi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în altă parte. De fapt, parcă mă aflam acolo și peste tot, iar acordurile acordeonului mă urmăreau mereu. Apoi a adormit. L-am acoperit cu pătura, era spre dimineață, când cade roua și se lasă răcoarea. Îmi trăsese la o lansetă și am scos un somn frumos de vreo două kilograme. Am pus momeală în cârlige, am aruncat în apă și m-am culcat lângă Sandu.Târziu, pe la zece, când s-a sculat, a spus că-i e sete. I-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lotca și ne despărțim, poți să-mi spui despre ce era vorba? mă întrebă el. I-am zâmbit larg, de data aceasta, i-am arătat tot ce mă înconjura, ba chiar și o libelulă ce se lăsase pe vârful unei lansete și-și etala în soare nuanțele sidefii în ape de argint, aur și rubin și i-am răspuns. - Vezi tu priveliștea asta? Vezi pelicanii de colo? Vezi egreta aceea mare care se înalță deasupra stufărișului? Dar ia uite ce frumos
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
frumoasă, cu un cer azuriu, căci acum dădea spre ziuă, adia și un fir de vânt, atât cât trebuie pentru a pune peștele în mișcare și a fugări nemișcarea apei. Și n-am apucat să arunc în baltă cu prima lansetă, când am auzit pe moș Bâcu șuierând așa, ușor, mai mult printre dinți. Se auzea vag, ca un zvon de poveste, niște găgăituri, apoi din ce în ce mai deslușit, iar moșul era numai urechi. Napucase să-și monteze sculele de pescuit când, pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nostru a cârmit-o spre stânga, în fața sculelor noastre de pescuit și, pe moment, am crezut că vrea să meargă spre suratele lui, dar s-a oprit la acea distanță, chiar în fața noastră. Mirarea noastră era la culme. - Scoateți acum lansetele și puneți cuburi de mămăligă. Dacă aveți pe forfacuri cârlige mici, schimbați-le cu altele mai mari. O să prindeți niște crapi, pe cinste! Cine ăi fi și tu, să le știi chiar pe toate!" mi-am zis în gând neîncrezător
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
duce acolo. Acum uitați-vă ce tărăboi face! Iară nouă ne prinde bine. M-am uitat la moș Bâcu lung, apoi spre fratele meu, am zâmbit neîncrezător, dar n-am mai avut timp să mă gândesc la această minune: o lansetă o lua razna, mai mai so pierd în apă. Am apucat-o repede, am potrivit mulineta din frână și dă-i dă-i, încet, cu răbdare, am scos pe mal primul crap, cam de vreun kilogram două sute. Moșul, între timp
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu grimaza feții a mirare de o așa rară întâmplare. Pe la ora unsprezece, când eroul nostru se întorcea din larg, de data aceasta direct spre mine, ne făcusem toți trei suma. Venea încep, obosit; a trecut paralel printre cele două lansete ale mele, spre mal și s-a așezat... pe pelerina mea de ploaie. Am pus din nou forfacuri cu cârlige mai mici, numărul 6, le-am încărcat pe unele cu cubulețe de mămăligă, mici și ele, cu latura de cinci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]