840 matches
-
acest apogeu al vîrstei (în ambele înțelesuri ale cuvântului vârstă) argheziene risipa de talent și de idei a gazetarului"90. Cu toate acestea, și simțul critic al lui Șerban Cioculescu este substimulat de producțiile cotidiene, așa încât consideră suficientă o abordare lapidară, de suprafață, a cărei prezență e necesară, totuși, într-o construcție poliedrică. De altfel, e primul care-i pusese lui Arghezi un diagnostic discutabil, și anume: inaptitudinea epică structurală, în 1935, la apariția romanului Ochii maicii domnului. În afara unor secvențe
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de ce? căci altă scrisoare decât aceasta nu aș crede să fie primită pe ușe, și simt, din gesturile voastre, că aceasta chiar ar fi foarte neavenită". Se pot identifica, de asemenea, afirmații principiale care vizează o ars polemica proprie, reformulată lapidar, însă practicată continuu în anii ce vor urma. Astfel, enunțuri asertiv-valorizante precum "în scris, discuțiunea și războiul sunt libere și-mi plac" sau "unui om nu i se cuvine să scape lancea decât izbit de pe cal; a o depune cu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acțiunea obișnuită a meseriei tale și ca să intri în ceva nou și excepțional, cum este bătaia, ai nevoie de un motiv, de o temperatură. Omul se bate fierbinte, ca și fierul"139. Și judecata în sine, expresia ei concentrată, sintetică, lapidară, o anumită predispoziție de a conota pozitiv termeni din sfera semantică a masculinului (barbar, vigoare, război, valah, luptă etc.) și de a devaloriza idei sau concepte prin asocierea cu atribute cel puțin în intervalul temporal de care vorbim ale vulnerabilității
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vocație este "de a aglutina priveliști și a le pune într-o carte", Arghezi își reafirmă verdictiv principiile: "Demnitatea literară îți impune un rol activ în spectacol, o atitudine în cuvinte, o frântură de imagini, o iuțire și o abreviere lapidară, un ritm o mie și una de sarcini pe care trebuie neapărat să le răstoarne scriitorul. Ceva să umble prin fundul cuvintelor, să le reînsuflețească, să le croiască un destin, să le stăpânească și să le comande". Fie că răspunde
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
elogiul țărănimii, privită drept cea mai numeroasă și productivă clasă pozitivă, pe de o parte, și rechizitoriul adus păturii superpuse, pe de altă parte, vor fi teme predilecte ale gazetăriei eminesciene. Cedăm tentației de a insera un pasaj pe cât de lapidar formulat, pe atât de concludent în ceea ce privește unghiul din care scriitorul vede realitatea socio-politică: Noi susținem că poporul românesc nu se va putea desvolta ca popor românesc decât păstrând drept baze pentru desvoltarea sa tradițiile sale istorice astfel cum ele s-
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
stadii ale discursului (după R. Barthes), fiecare stadiu fiind secondat, așa cum se știe, de câte o competență: inventio (argumentativă), dispositio (structurală), elocutio (stilistică)227. Fiind vorba de un contra-discurs, adică de textul-răspuns în cadrul unei polemici explicite, în inventio Eminescu formulează lapidar unul din locurile comune care întrețin disputa și evident conectează cititorul la realitatea imediată, furnizându-i, în același timp, mobilul reangajării polemice: "Unul din argumentele cele mai obicinuite ale ziarului Românul, pe care îl repetă de câteva zile necontenit, este
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
românești. E, practic, perioada în care polemica de presă atinge apogeul, atât prin calitatea cât și prin intensitatea dezbaterilor. În această tectonică discursivă, Arghezi și Iorga sunt două structuri aflate la antipod. O observație a lui Alexandru George, pe cât de lapidară ca formulare, pe atât de adevărată în conținut, reconfirmă calibrul celor două condeie în gazetăria interbelică: "Arghezi a ridicat această profesie la culmile poeziei; pe atunci poate numai un N. Iorga putea oferi exemplul unui scriitor care izbutea să confere
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
s-a născut, pentru că aici a trăit și pentru că pe ea a iubit-o. Ospitalități constrânse Celebra povestire a lui Vercors 479, pe care autorul ei o narează cu o deosebită economie de mijloace stilistice, își extrage forța din caracterul lapidar al unei exprimări concise în raport cu greutatea tăcerii căreia îi dă întreaga ei densitate. Acest stil sec, cuvânt alb care a putut să-i determine pe unii să vorbească de gradul zero al scriiturii este în acord cu expresia unei rezistențe
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și răspânditor de "imondiții", colportor de "prostii" scrise la beție?" Nu invocase galantul Ovidiu "lascivul adevăr al cuvintelor?..." Creația (adăuga Arghezi) începe prin a imprima "materialelor în libertate o viață esențială, concentrată", un "destin" nebănuit, "o iuțire și o abreviere lapidară, un ritm" (Cugetul românesc, I, 1922). În alți termeni, iuțirea, concizia, ritmul implică o sinteză intensivă suplă, adecvată finalității, un mod particular de înaintare spre un punct de fugă. Nu din frecvența arhaismelor, regionalismelor și neologismelor, a nuanțelor biblice, ori
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
schițează aluziv o filozofie; se pronunță sistematic în spiritul unui umanism raționalist. "Al șaselea glas" țintește clar instalarea în "Centrul Lumii"; din vechea gândire sapiențială se preia esențialul: "A te concentra, a găsi propriul / tău centru". Sentențios, solemn, Corul clamează lapidar: "În prezent culoarele labirintului se înmulțesc". În Antistrofa intră în joc "marele Inconștient", "Trecutul", "Puterea", "Gelozia", "Umbra" și celelalte; Epoda recomandă echilibrul, pacea interioară, liniștea aceea "binecuvântată", "trandafirul împăcării cu sine". Tenacele peregrin, devenit în final "o emanație a purgatoriului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
trăsături definitorii, poți pătrunde în respectivul univers pe trasee multiple. Toate acestea duc spre un centru de coerențe, spre acel unicum care se confundă cu însăși personalitatea autorului. Într-un catren fără titlu, o simplă inscripție, Grigore Vieru se auto-prezintă lapidar ca exponent al comunității, cum anterior fuseseră Eminescu, Coșbuc, Goga și nu numai aceștia: "Noros ori clar ca o amiază, / Eu sunt poetu-acestui neam / Și-atunci când lira îmi vibrează, / Și-atunci când cântece nu am..." Iată-l apoi într-o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ironie blând-amară, uneori bravând, alteori retrăgându-se în sinele rănit cum ne încredințează printre altele Elegia tristeții din prea multă iubire, Tristețea sărbătorilor ori un remarcabil Bocet pentru Meșterul Manole. Un Nicolae Dabija apoteotic, oracular și solemn, cel care în lapidarul poem Moldova creionează o suită de definiții sclipitoare, coexistă cu un altul, retractil, savuros-narcisist și aproape sfios, în echilibru legănător. Codului estetic, statornic asumat, i se asociază eticul, în nuanțe subliniate clar în micro-eseul Necesitatea poeziei (datat 1985): "Poetul contribuie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ritmică a unor formule cu finalitate magică, constituie actul sincretic de bază în ritualuri străvechi de rodire și fecunditate. Datele privind jocul și cîntarea rituală apar în covîrșitoarea majoritate a informatorilor ce ne-au stat la îndemînă, chiar dacă unele sunt lapidare și evazive”. Alt aspect ritualic de primă însemnătate îl constituie udarea Paparudei, adică a fetelor din alai, cu apă abundentă. Paparuda nu are înțeles fără risipă de apă, și încă în plină secetă; aruncată peste toate categoriile de participanți la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
din Cluj) și recunosc faptul că ele pot fi de-a dreptul șocante pentru cititorul de astăzi. Cred însă că acestea trebuie neapărat analizate în contextul politic, istoric, social și economic al anilor '20. Pe de altă parte însă, caracterizarea lapidară făcută Profesorului de către un filosof și comentator politic contemporan nouă, ca "fascist și rasist" o consider simplistă, nedreaptă și prin acestea, inacceptabilă. Cineva care a definit naționalismul ca "... iubirea naturală care-i leagă între dânșii pe membrii unei nații. Baza
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
după mari himere risipite: „Odată, spre Cythera vântu-i purtase./ Morții curenți submarini/ singuri i-aduc înapoi./ Nude catarge. Scheletul văzduhului mort i-nsoțește. Singuri și-alături se-ntorc./ Țărmii de aur dispar...”. În Histriana poeta, mult abundentă odinioară, adoptă formula epitafului lapidar și astenic (modele ca Ion Pillat, Jules Renard sau Eugenio Montale au fost remarcate aici), gravitând cu o serenitate amară, pe tema clipei inundate în milenii. Nouă ca stare a eului e reflexivitatea calofilă asupra morții: „Estetică, pe țărmul pontic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
raportului dintre “mărunțelul” si univers. În final, observăm intenția apariției unui clișeu compozițional specific basmului, în care se face apel la cititor, să ia seamă “ pentru că (...) s-ar putea să ai necazuri”. Tonul ludic cu care e povestit și propozitiile lapidare se cam bat cap în cap cu tonul amenințător din concluzia povestirii . S-ar putea să ai necazuri”citind de două ori, facem corelarea cu temerea mărunțelului: autorul nu recomandă să sărim peste umbra nostră ( vorba lui Nechifor Lipan) și
Apogeul by Astrid Corina Băgireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1792]
-
glasului muzical, marile efecte sugestive scoase din jocul mâinilor și al bărbiei. Alți contimporani ne-au descris în vorbirea profesorului sau a oratorului parlamentar, comparată uneori cu aceea a unui general care își reduce treptat inamicul, ironia lui nimicitoare, conciziunea lapidară a expresiei, egalată și poate întrecută în aceeași vreme numai de răsunătoarele formule ale lui Carp. Modalitatea alcătuirii unei expuneri publice devenise tradițională la „Junimea”. Oratorul, ne spune Panu, trebuia să înceapă, dar mai cu seamă să sfârșească printr-o
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
constituie, în 1945, într-o grupare ce nu reușește să scoată o revistă, dar editează volume și broșuri-manifeste, precum Critica mizeriei, Dialectique de la dialectique. Message adressé au mouvement surréaliste international. Era ultima grupare suprarealistă din lume. Potrivit definiției pe cât de lapidare pe atât de abstracte a lui André Breton, din primul Manifeste du surréalisme (1924), s. este „automatism psihic pur”, menit să exprime, pe orice cale posibilă, „funcționarea reală a gândirii”, cu alte cuvinte e un „dicteu al gândirii, în absența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
și tot regnul vegetal împreună cu ea se ridică spre astrul ceresc; ciocârlia nu poate cânta decât avântându-se beată de lumină spre el, iar privighetoarea din întunericul nopții, care nu e altceva decât „aer lipsit de lumină”, cum îl definește lapidar Damaschin, își suspină parcă tremurând de panică trilurile, fiindcă soarele nu mai este. Poeții glorifică în mii de chipuri lumina și artiștii de toate categoriile o absorb în operele lor, fiindcă numai așa pot fi frumoase. Dar mai presus de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dintr-un timp și dintr-o țară. Iată pentru ce, operele cele mai universale și mai umane sunt cele care poartă mai răspicat marca patriei lor”(Jacques Maritain: Art et scolastique, p. 128). Citatul acesta e parcă amplificarea filosofică a lapidarului vers de George Coșbuc: Sunt suflet în sufletul neamului meu sau a versului eminescian: Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul. Prin personalitatea lui, artistul e un filtru al esenței etnice, o încarnare a spiritului autohton. Și pe orice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al cărui răspuns, trebuie subliniat acest lucru, adică închisoarea, nu va face altceva decât să confirme în ochii lui Pascal incapacitatea acesteia de a-l înțelege și nedreptatea ei). Această inaccesibilitate a ceea ce este denumit adesea într-o manieră, uneori, lapidară și expeditivă „nucleul depresiv” explică dificultatea aplicării tratamentului corect: acesta ar trebui să-l facă pe Pascal să accepte o revenire a afectelor depresive înainte de a putea să le analizeze și să le transforme în mod progresiv. Această evoluție a
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
un simplu rezervor de cunoștințe. Noile cercetări făcute din perspectiva psihologiei cognitive și a neuropsihologiei, care leagă comportamentul inteligent de eficiența neurologică, ar putea aduce precizări pretențioase În acest sens. Creativitate și progres tehnic 20 Există Însă și multe definiții lapidare date inteligenței, dintre care spicuim: Inteligența Înseamnă adaptare (Marin Preda); Inteligența este cel mai greu și cel mai Înalt produs al naturii, creațiunea cea mai rară și cea mai prețioasă din câte există pe lume (Arthur Schopenhauer); Inteligența este arta
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
un simplu rezervor de cunoștințe. Noile cercetări făcute din perspectiva psihologiei cognitive și a neuropsihologiei, care leagă comportamentul inteligent de eficiența neurologică, ar putea aduce precizări pretențioase În acest sens. Creativitate și progres tehnic 20 Există Însă și multe definiții lapidare date inteligenței, dintre care spicuim: Inteligența Înseamnă adaptare (Marin Preda); Inteligența este cel mai greu și cel mai Înalt produs al naturii, creațiunea cea mai rară și cea mai prețioasă din câte există pe lume (Arthur Schopenhauer); Inteligența este arta
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
el în politica externă. Adevărul este că Eduard VII s-a comportat, pe toată durata domniei, ca un rege constituțional căruia, în cartea sa The English Constitution (1867), Walter Bagehot, economist, gazetar și proprietar al ziarului The Economist, îi fixa lapidar atribuțiile următoare: to be consulted, to encourage and to warn. Substanța politicii externe a Marii Britanii era resortul Guvernului și în special al Ministrului de Externe, dar forma în care aceasta era prezentată și reprezentată direct lumii întregi depindea de calitățile
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de la prima debarcare a lui Caesar pe țărmurile Albionului în anul 55 î.Hr. pînă la urcarea pe tron a reginei Elisabeta II în anul 1952, se cuvine să ne oprim, să privim înapoi și să încercăm să dăm un răspuns lapidar la întrebarea fundamentală: care este marca identitară inconfundabilă a istoriei și civilizației britanice în concertul celorlalte națiuni ale lumii? În opinia noastră, aceasta este soliditatea și stabilitatea instituțională. Aceste două noțiuni sînt consubstanțiale; ele se condiționează reciproc: o structură solidă
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]