292 matches
-
laudă. Îl ia pe rex drept martor: — Vezi ce elevă deșteaptă vei avea de acum încolo? Regele zâmbește la rândul său. Micuța se îmbujorează de plăcere și rostește fără să se mai fâs tâcească: — Și acasă le oferim de mâncare larilor. — Desigur, răspunde Occia. Numai că noi - în calitate de slu jitoare ale Vestei - facem legătura între viața religioasă a fiecărei familii și comunitatea în ansamblul ei. Se gândește că a folosit cuvinte prea pompose și se pregătește să-i explice mai pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu blândețea-i obișnuită: — Cetatea noastră, când a luat ființă... — Când? vrea să știe Domitia. — Acum 763 de ani, răspunde rex. Occia insistă: — Cetatea s-a organizat după modelul familiei... — Cu o vatră..., arată micuța către altar. Râd cu toții. — Cu lari, completează regele. — Și penați, se bagă-n vorbă o vestală. — Cu genii tutelare, încheie Occia. Le trimite cu un gest scurt pe fete la treabă. Nu vrea să con tinue această discuție. Nu cumva să fie obligată să răspundă la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vestei. Îi dă drumul ușurel și spune cu convingere: — Cei ce uită de credință se scufundă cu iuțeală în mocirla păcatelor și greșelilor. Pomponia întărește: — De aceea, pe lângă zeii poporului nostru, trebuie să-i ado răm în fiecare zi pe lari și penați. Ajunși la parter, Germanicus este surprins de zumzetul înă bu șit din spatele ușii închise ce dă spre vestibul. Se întoarce neliniștit către Tigellin. — Clienții veniți pentru salut s-au adunat și așteaptă să fie primiți, îi șoptește acesta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a lăsat înduplecat în ruptul capului, deși Germanicus, dacă i s-ar permite, ar putea deveni un al doilea Alexandru cel Mare. — Vrei să-ți ia foc părul? o ceartă în continuare pe copilă. Și ce umbli așa despletită în fața larilor? Acoperă-te! îi poruncește scurt. Antonia pune repede mâna pe capul fetiței și o trage speriată spre ea. Mulți dintre servitori schimbă între ei priviri îngrozite, pline de înțelesuri ascunse. Cu toții știu că focul are puteri magice, incontrolabile. Nu se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
azi-noapte îi revine tumultuos în minte. Pune potirul înapoi pe altar cu mâini tremurânde. Încearcă să se stăpânească, dar glasul cu care începe rugăciunea îi sună până și lui străin în urechi: — Iane pater, Jupiter, Mars, Quirine, Bellona și voi, lari, stră moșii Claudiilor, ce ne tragem din sabini... Îi trebuie un efort supraomenesc de voință să poată bâigui mai departe cu voce stinsă: — Cei de o bărbăție deosebită și impunătoare care s-au numit Nerones... CAPITOLUL X O rază sâcâitoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și o să întârziem! se plânge Plautius. Tiberius îl liniștește: — Intrăm prin parcul Mausoleului, care este închis publicului. Dar nu și lui. Iar altarul ce preamărește binecuvântările păcii instaurate de Augustus se află în imediata apropiere. CAPITOLUL XI Mare tâmpenie și larii ăștia! suspină Iulius Herodes Agrippa, uitându-se la Germanicus cum aduce libații în fața altarului. Dacă altar poate fi numită o nișă plină cu figurine din bronz. Pufnește nervos. Oameni în toată firea, și se smeresc în fața unor jucărioare de copii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-se la Germanicus cum aduce libații în fața altarului. Dacă altar poate fi numită o nișă plină cu figurine din bronz. Pufnește nervos. Oameni în toată firea, și se smeresc în fața unor jucărioare de copii. Cât primitivism, să se încredințeze protecției larilor pentru a obține mântuirea, prosperitatea casei și a recoltelor. Nici ei nu știu exact cui se roagă. Spiritelor morților? Sau Vestei, care întruchipează focul ce nu e lăsat niciodată să se stingă în cămin? În acest moment asistența păstrează o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se stingă în cămin? În acest moment asistența păstrează o tăcere respectuoasă. Fiecare mișcă din buze și murmură în sinea sa cuvintele rugăciunii. Îi vine să râdă când se gândește că Augustus a mai dezvoltat și el un pic cultul larilor, astfel că din publici au devenit acum auguști. Oare harababura asta idolatrică nu-i zăpăcește? În mijlocul altarului se află o statuetă din bronz care întruchipează un băietan, încoronat cu flori. Drept veșmânt are o tunică largă și scurtă, strânsă pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zeii cărora ei le zic penați! Suspină ostenit. La romani, totul este confuz. Un cult se asimilează cu altul și se înglobează reciproc, într-o învălmășeală totală. Observă pe altar, alături de grupul format din cei trei, alte două figurine. Tot lari și penați? Nu prea seamănă. Războinici mai degrabă. Dar au stele în jurul capetelor. Dioscurii deci. Stau așezați, cu lancea în mână și un câine între ei. Vigilența întruchipată. Oftează și îi învăluie pe cei prezenți cu o privire compătimitoare. Care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și se întâmplă în continuare numai din voința Lui? Își flutură pletele cu un aer de superioritate batjocoritoare. Cum pot fi de un pragmatism atât de josnic? Germanicus s-a apucat să împrăștie sare peste altar, iar copiii le oferă larilor platouri încărcate cu alimente. Cărnuri roșii și vin. Pe măsuța sacră, în afară de vin și solniță, se află prăjiturele din alac, o pâine de orz și felurite trufandale. Ofrande ce nu trebuie consumate, ci doar consacrate. Câtă risipă! suspină evreul, cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o parte și de alta a Prutului sub numele de Podul de Flori, etc. Ei au făcut astfel pasul hotărâtor, fiind precursorii afirmării unor mari valori ale spiritului și culturii românești din Basarabia prin: Ion Ungureanu, Matcaș, Grigore Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija, Dumitru Matcovschi, Mihai Cimpoi, Alexandru Moșanu și atâția alții care Înfruntă Încă, cu tenacitate și curaj, talazurile răsăritene. Același vânt de primăvară a adiat și În societatea românească din țară, supusă timp de decenii unei duble presiuni: din
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
linia ascendentă și colaterală feminină erau așa administrate, încât cuprindeau informații curioase despre civilizația sudică, cu ale ei excese și perversiuni. Filologicește deasemeni aveam dovezi că dumnezeii cu care se apostrofau unii pe alții rudarii erau zeii păgâni și zeii lari: dovadă că jargonul special se păstrase din vremea păgânismului. Găseam în viața fierbinte a mocirlelor, cu toate dihăniile și gângăniile lor, o stranie asemănare cu coloratura verbală a acestui vechi idiom rudăresc. Moartea e putrezirea vieții și viața își înfige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în ultimii ani ai comunismului ascultam zilnic radio Chișinău și urmăream emisiunile televizate de acolo. Așa i-am cunoscut pe marii patrioți români, pe neînfricații luptătorii întru trezirea conștiinței naționale, precum Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Ion Ungureanu, Leonida Lari, Arcadie Suceveanu, Mihai Cimpoi, Ion Vatamanu, Ninela Caramfil, Olga Ciolacu, Petre Teodorovici, Gheorghe Ghimpu, Nicolae Costin, Ion Dumeniuc, Mircea Druc, veșnic regretații Doina și Ion Aldea Teodorovici. Am trăit cu maxime emoții momentele de redeșteptare națională din Basarabia, mitingurile din
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
declarat lui Aurelian că mă voi împăca, deși nu-mi cade bine, cu Păunescu pentru că eu "nu am dorit moartea păcătosului, ci îndreptarea lui...". Să nu-ți mai spun că și cretinul Păunescu zvonea (mi-a șoptit o viorea, Leonida Lari) cum că eu aș fi instigat oamenii să-l omoare... Să afle acum și tovarășul Păunescu (așa-i zicea Hajdu Gozo) la Palatul "Elisabeta", în 1993, când bunicul Păunescu împlinea frumoasa vârstă de 50 de ani... Asta-i România, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care veni lângă Valerius dând bucuros din coadă și se așeză la picioarele lui. Sunt stele, zise Antonius. Vântul care bate în jurul cortului creează fantasme. Rămâi aici, să nu ieși. În fundul cortului, în penumbră, se zărea micul altar al zeilor Lari. Antonius umplu cupa cu vin și o așează pe altar. Își oferea credința, însă nu le oferi zeilor victoria asupra quazilor. Îi arătă lui Valerius una dintre cele două saltele, iar el se întinse pe cealaltă și adormi imediat. Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Valerius să mănânce. Puse pe masă mâncarea simplă a soldaților, completată de un fazan pe care el însuși îl vânase și îl gătise. În cortul lui Antonius Primus erau aprinse câteva lămpi, dintre care una pâlpâia în fața altarului zeilor Lari. Din când în când, Valerius se ridica și ieșea din cort, nerăbdător. De ce nu mai vine? Poate că nu l-au lăsat să intre în Ludi... Ar trebui totuși să-l lase, pentru că e tribun... — Tribun? zâmbi Errius. Așa deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
neplăcute, sparte; tocșoiști cu defecte de dicție și de direcție, dar plini de aplomb. Emisia corectă și informarea corectă: o iluzie. Vezi episodul Druță, cu reporterul atotneștiutor: Bine ați venit la București, domnule Grigore Vieru. Nu-s Vieru. Sînt Leonida Lari, a răspuns Ion Druță, cu năduf. Bine ați venit, domnule Leonida Lari. Închid paranteza. Cu atît mai mult cu cît Antofiță prinde mereu conjunctura, e mereu în background-ul unui premier, unui potentat, fapt benefic pentru co'iția socială, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de aplomb. Emisia corectă și informarea corectă: o iluzie. Vezi episodul Druță, cu reporterul atotneștiutor: Bine ați venit la București, domnule Grigore Vieru. Nu-s Vieru. Sînt Leonida Lari, a răspuns Ion Druță, cu năduf. Bine ați venit, domnule Leonida Lari. Închid paranteza. Cu atît mai mult cu cît Antofiță prinde mereu conjunctura, e mereu în background-ul unui premier, unui potentat, fapt benefic pentru co'iția socială, cum pronunță el, de political scientist. "Is'oria nu mai co'tează ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și internaționale au utilitatea lor. Cronici și recenzii semnează Paul Dugneanu, Costin Tuchilă, George Pruteanu, Smaranda Cosmin, Octavian Soviany, Florin Grigoraș, Camil Marius Dădârlat, Valentin F. Mihăescu, Constantin Schifirneț, Traian Podgoreanu ș.a. În primele două numere apar poezii de Leonida Lari și Ioanid Romanescu, dar ulterior se renunță la textele beletristice. Interesante sunt interviurile de la rubrica „Editorii față în față”, realizate cu unii conducători de edituri, ei înșiși scriitori: Gabriel Liiceanu (Humanitas), Daniela Crăsnaru (Ion Creangă),Vasile Igna (Dacia), Valentin Tașcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290361_a_291690]
-
pentru oamenii săi din trupă, este o manifestare a păgânismului oficial într-o localitate aflată sub stăpânire romană. O inscripție de la Sucidava (Celei, jud. Olt) menționează refacerea unui templu al zeiței Nemesis din secolele III-IV. Apoi o statuetă a zeilor Lari din Sucidava, din secolul al IV-lea, denotă că unii dintre limitaneii (soldați) din castrul de la Dunăre erau atașați credințelor vechi, romane. Pot fi menționate și alte exemple. Însă dincolo de aceste manifestări, superstițiile și practicile magice populare din secolele II-III
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ștafeta. Credem destul de puțin în ceea ce au crezut înaintașii noștri. Motivat sau nu, adesea ținem să-i contrazicem. Dacă lor le plăcea să rîdă, noi arătăm o față serioasă. Sau, din contra: dacă ei erau gravi, noi înclinăm spre amuzament. Larii și penații lor nu sînt decît rareori larii și penații noștri. Se întîmplă și să ne întoarcem la ceea ce ei au admirat, dar și atunci o facem diferit, fie exaltînd, fie denigrînd. Contemporan cu Petică și Șt. O. Iosif, Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
înaintașii noștri. Motivat sau nu, adesea ținem să-i contrazicem. Dacă lor le plăcea să rîdă, noi arătăm o față serioasă. Sau, din contra: dacă ei erau gravi, noi înclinăm spre amuzament. Larii și penații lor nu sînt decît rareori larii și penații noștri. Se întîmplă și să ne întoarcem la ceea ce ei au admirat, dar și atunci o facem diferit, fie exaltînd, fie denigrînd. Contemporan cu Petică și Șt. O. Iosif, Bacovia îi anticipează pe Emil Cioran și Eugen Ionescu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
asupra lucrurilor lumina firescului, a naturalului și de a deconspira automatismele, convenționalul, conformismul social și psihologic. În parodii T. adoptă rolul de critic literar care ironizează clișeele, pozele meditative, ticurile stilistice, ca în textele care pleacă de la Grigore Vieru, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Aureliu Busuioc ș.a. Epigramele și miniaturile lui valorizează paradoxul, surpriza comică, poanta și caricarea absurdă a viciilor, în spiritul unei tradiții bine însușite: „La izvoarele cu ape/ Vii, ca limba strămoșească,/ Cerbii vin să se adape,/ Porcii... să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
sentimentală și metaforică conferă relief spiritual poemelor: „vino să-ți dau lecții de moarte / să te bucuri și tu de bucuria zborului meu pe spate”. A fost distinsă cu Premiul Salonului Național de Carte (Chișinău, 1999). SCRIERI: Adagio, pref. Leonida Lari, Chișinău, 1989; Aura de apărare, Chișinău, 1989; Soliloc, Chișinău, 1992; Descărcare în egretă, Timișoara, 1999; Canonul tăcerii, pref. Adrian Dinu Rachieru, Chișinău, 2000; În regatul suferinței, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: A. Basarabeanca, Existența în cumpănă, LA, 1993, 18 februarie; Călin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290273_a_291602]
-
România și din Cehoslovacia, cuvintele atestate sunt "vatra" și "vatro". 77 La romani ca și în India ariană "focul domestic" era venerat, aducându-i-se, zilnic, sacrificii alimentare și, de trei ori pe lună, flori; cultul era adresat Penaților și Larilor, "personificări mitico-rituale ale strămoșilor", dar și lui "genius", un fel de "dublu" care ocrotește individualul. Aceste divinități domestice patronau riturile de trecere specifice, la naștere, căsătorie, moarte. 78 La români, "vatra" și "hornul" îndeplineau un rol hotărâtor în ritualul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]