758 matches
-
numărul! Și este atât de convingător încât îți vine să-l crezi. S-a apucat și de cultură. Este critic. Este doct. Dar de fapt este semidoct. Sau mai bine sfertodoct cum îi spunea un confrate. Critica lui pute a larmă didactică. N-a făcut în viața lui o poezie. N-a scris nici un roman. El doar critică. Crede că un carton de filolog îi dă acest drept. Nici nu-și poate imagina cum ar ieși din mâinile lui un sonet
LICHEAUA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362729_a_364058]
-
pe voievodul Roman, darul fiind o blană de hermină otrăvită. Stihiile răscolite din adâncuri răzbună intenția mârșavă a lui Iagelo: „Un vuiet părea că vine din marginea pământului, câinii începură să urle, caii să necheze prelung, iar celelalte animale stârneau larmă asurzitoare. Sub picioarele tuturor, pământul începu a se clătina, hornul de pe casă se prăbuși, tavanul din bârne se desfăcu peste mesele cu bucate zdrobindu-le, pereții hornului se crăpau, pământul se scutură fără măsură.” În timp ce solii poloni se întorc într-
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
de mirele ce se afla înconjurat de fete neprihănite ale tinereții sale. Mirele arunca din chimir bani copiilor care ieșeau cu gălețile de apă în fața miresei. Lăutarii nu mai conteneau cu instrumentele. Clopotele cele mari abia se mai auzeau de larmă. Nașii veneau imediat după mire, întâmpinați de ovațiile mulțimii. Curteni, rude și prieteni, urmau nașii. Voievodul Mircea aflat în poartă, aruncă grâul fertilității și al bunăstării peste capetele lor și le zise: „Fiți bine veniți copiii mei ...” Nașii nu erau
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
el nu provoacă așa o zguduire în cap! Puiul de șarpe nu cunoaște această spaimă, culmea, pricinuită de om, omului, nu de om șarpelui! Dar, o doctoriță dintre puținele câte or fi în lumea suspinătorilor cu mâna la falcă preschimbă larma săpatului în creier prin canalul măselei, într-o simfonie a oaselor craniene. E așa de frumoasă și delicată doctorița, încât găurirea ori smulgerea măselelor părând aducătoarea morții, aduce durerea de bunăvoie, în tot cazul...! E adorabil de privit într-un
DR. DIANA-GEORGIANA TRIFAN. INEPUIZABIL MOTIV DE ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353337_a_354666]
-
Încotro, măi nebunaticilor? - La nunta lui Mărțișor! Hai cu noi, tăicuță! Și râdeau cu toții în hohote. Uite așa alaiul veseliei ajunse în sătucul uitat, revărsându-se în curtea Speranței, care se dovedi neîncăpătoare. Majoritatea rămase pe ulițele satului, cu toată larma și chiuiturile. Mulți continuară drumul pe valea unui pârâu, până pe malul lacului, la marginea pădurii, într-o poiană, unde începu petrecerea. Ei, dar când văzu Speranța mândrețea de fată ținând de mână flăcăul cel chipeș și alături flăcăiașul cel frumușel
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
sau pe cei de acum o mie de ani, ca să nu mai vorbim de Cartea Sfântă, le dăm dreptate! Noi însă, care trăim în această societate modernă, avem nevoie să ne păzim gândurile, să nu lăsăm să vină spre noi larma, zgomotul supărător și bolnăvicios al lumii, și totuși să ne implicăm în relatarea și rezolvarea unor fenomene. În asta cred că stă de fapt, secretul longevității, arta de a trăi! Am rostit acest îndemn și cu alte prilejuri, mai ales
DE VORBĂ CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU DESPRE VIRTUŢILE VINDECĂTOARE ALE POEZIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354288_a_355617]
-
nu de noi scria pe înserări în gândul tău, când îl simțeam ades, te iert de frigul Ei, dar, mai ales, de teama mea te iert, prin disperări că vei uita și-acest poem de lut, care-am ajuns, sub larma unor pluguri crestând cu dor, pe talpa unor juguri iubirea ta, sfârșit fără-nceput. Te iert că m-ai iubit suav și vag, încercănat și tandru ca o vină că nu sunt Ea, că Ea n-o să revină; Te iert
TE IERT... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353954_a_355283]
-
l-aduseseră acasă pe tată-său leș, băiatul tot dormea. Venise c-un car de uscături de la pădure tocmai în zori frânt, nu altceva. Și n-apucase a pune bine geană peste geană, că ce să vezi, zgomote, țipete, o larmă înfricoșătoare îl scoaseră din liniștea somnului. Sări din așternut, smulse din țâțâni ușa, rămânând trăznit de ce i se înfățișa ochilor. Un străin își făcea cu greu loc printre curioșii strânși deja pe la porți. Venea dinspre calea ferată, ducând pe brațe
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
spre Țara Zăpezilor. În fruntea alaiului, pe un cal alb înaripat, în costumul său alb, de mătase sclipitoare, viteazul Ghiocel zbura printre nori, având alături pe credinciosul locotenent Sabie de Raze. Mult mai pe urmă, cârdurile de păsări făceau mare larmă cu țipetele lor. Cântau flăcăii cântece de dor, iar luptătorii, cântece de slavă pentru împăratul lor. Veselindu-se mereu, nici nu își dădură seama când văzură-n zare troienile viscolite. Locotenentul îi spuse lui Ghiocel: -Iată că am ajuns și
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
Ștefan de câteva ori cu parul, lovindu-l în coaste, în spate, una din lovituri îi căzu mai sus de ceafă, în cap. Ștefan căzu la pământ lovindu-se la cap de bordura trotuarului, rămânând inconștient întins pe jos. Din cauza larmei Sandu și mai toți din barul vecin, ieșiră afară încercând să-i potolească pe cei ce se băteau. Se produse o hărmălaie mare aproape că nu se mai distingea cine cu cine se bate și cine pe cine împacă. Într-
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352707_a_354036]
-
înviind înmugurirea, Pendula de sus, într-un joc vrăjit. În văzduh aurul, din nou, dospește Aruncat zilnic de pe roata de foc, Amorțit pământul se învârtește Deși ni se pare că el stă pe loc. Se țes, urcând, arome visătoare Și larma gâzelor ieșind din pământ. Ca-ntr-un miracol își plimbă o floare Fâșia de umbră, atinsă de vânt. Se-ntâmplă ca cerul să se-nvelească C-un strat pufos, dar... clätinat usor Să-ncerce, tot mai jos, să se topească
APRILIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354118_a_355447]
-
merg acolo unde intenționez și eu să ajung. Între timp apăruse culoarea verde a semaforului. Am pornit liniștit, urmând cu încredere „calea” chitarelor. Intuisem bine. Cei patru m-au condus în fața intrării principale a liceului, unde au fost întâmpinați cu larmă mare de mai multe persoane, bărbați și femei, care se aflau acolo. Am recunoscut pe actorul Eugen Cristea și soția sa, Cristina Deleanu, pe care i-am salutat cu respectul cuvenit. Îi cunoscusem personal la o altă lansare de carte
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
volume puis je m'arrête et je mets tout au feu attentivement, je rassemble leș cendres que puis -je demander d'autre à l'éternité quand le ciel de matin frappe à mes tempes 5 et même ainsi, avec une larme sur la joue je te prie la vie, donne moi du temps pour trouver une âme plus pure que la lumière de l'ombre FIN Referință Bibliografica: RITMURI / Cristina Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul ÎI, 18
RITMURI de CRISTINA LILA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357084_a_358413]
-
2011 Toate Articolele Autorului La pian un bobocel Exersează-un cântecel. Două ciori lângă ponton Cârâie într-un trombon. Trei sturzi, pe o creangă-naltă Susțin un concert de harpă. Patru tinere egrete Scutură din castaniete. Cinci presuri fac mare larmă Dau examenul la goarnă. Șase ciocănitori mari Vor s-ajungă toboșari. Șapte vrăbii pe balcon Se bat pentr-un xilofon. Opt grauri pe ram, vioi, Dau concert, live,la oboi! Nouă ciocârlii istețe Vor vioara să învețe. Zece fluturi de pe
PROFESORUL DE MUZICĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357297_a_358626]
-
cu aceea din visul tatălui Melisei, vis în care, discutând cu ea, Melisa apare... „înveșmântată în alb din cap până-n picioare ... cu floricele la urechi, printre mioare blânde și iezi ... înconjurată de cete de îngeri ..care zboară în continuu. O larmă fermecătoare de ciripituri ține isonul” În marginea unui izvor, fata se oprește și îi vorbește tatălui de la distanță: „-Aici, în raiul unde mă aflu, totul este de vis. Mă simt în al nouălea cer, dar să știi că nici pe
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
aduc un parfum de lumină din zorii care seamănă speranță: “zori de zi: cineva sechestrează întunericul / într-un zâmbet / îi pune pe gheare cătușe de rouă / astupă gura flamândă cu pletele azurii / pulbere de aur picură / în abisala retină / cu larma trezirii sparge / timpanul diform / orb și surd / cerberul capitulează”. Floriana Turculeanu găsește în vers, exact sintagma care dă elementul surpriză și face din poezie o bijuterie. Toate acestea sintetizate magistral în doar 8-10 versuri, ceea ce e admirabil. Cristian Țîrlea - maestru
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
brazi Sus pe coasta lângă vie. Aceleași salcii peste apă Plâng și astăzi despletite Unde râul malu-l sapă Lângă vadul pentru vite. Doar pe uliți lume nu e Ci doar case părăsite, Din islaz azi nu mai suie Prunci cu larma praf și vite. Stana veche e pustie Că nu mai sunt ciobani nici oi, E pârloaga vechea glie Și-n sat sunt doar bătrâni că noi . Trist în urmă satu-si lasă Cei tineri duși printre străini Iar pământul lor de-
SATUL MEU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350700_a_352029]
-
mare și victorius, Cum îmi spunea mama ... frumos. LICINIUS Eu sunt tatăl tău, copile, Îl lipește de el.). Și ne-am cunoscut în clipe umile. Sunt prizionierul tău ... Dar îmi este teamă să nu fie și ... mai rău. ( Bubuituri, lovituri, larmă de luptă se aud în apropiere. ). 42 Scena 5. (Duras, Baldobal, Hasdrubal, însoțiți de alte căpetenii intră înspăimântați.). DURAS Nimic nu mai este cu putință! BALDOBAL Cetatea e pierdută și a noastră ființă. HASDRUBAL Oștenii o mai apără încă. Au
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
trebuie lăsată. I-iul OȘTEAN Iată minunata băutură! II-lea OȘTEAN O povară în oase lasă, un somn greu și o arsură. I-iul OȘTEAN Câte două duști pe gât am dat. DURAS Te-ai grăbit, dragă fârtate! ( Oștenii cad și mor. Larmă mare, țipete și vaiete se aud. Scena 7. Intră în grabă trei fruntași de oaste.). I-iul FRUNTAȘ DE OASTE Au spart poarta de intrare și în cetate au năvălit! II-lea FRUNTAȘ DE OASTE Împăratul lor e în frunte, l-
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
ești Hasdrubal și aid at de necaz, Totuși multe fapte ai săvârșit cu brațul viteaz! HASDRUBAL Iubite rege mare! Muriom cu speranța Că aici va continua viața. Peste sute de ani, chiar mii Dacia de-apururi va fi. ( bea. Se aude larmă de bătăi în poarta domnească.). I-iul FRUNTAȘ DE OASTE Și eu! II-lea FRUNTAȘ DE OASTE Și ei! DECEBAL Beți fiecare. Să nu vă fie greu. ( Din nou se aud bătăi și mai puternice în poartă.). OLACUL Mărite! Și eu
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
Duras, Baldobal, Hasdrubal, așa repede se poate murii!? OLACUL Împotriva morții dacul nu știe cârtii! Moartea chin nu are, Când duce la dezmierdare. 46 E o altă viață dincolo fericită, De dureri ferită. ( Bătăi tot mai puternice se aud. Zgomot, larmă, strigăte.). Ionuț te las în grija tatălui tău, Să nu cunoști în viață ce este rău. ( Bea. Se aude spărgându-se poarta domnească. Tropot și pași, iureș pe scări, se aud năvălind înăuntru.). DECEBAL ( Așezându-se pe scaunul domnesc. ). Troznește
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
ales Dați-mi tot ce mi-ați promis: Dați-mi dreptul meu la vis Că l-ați invocat prea des Dați-mi liniștele care Le răpiseră ceilalți Când cobori să te înalți Stinge vântul felinare S-a făcut prea multă larmă C-au să vină gunoierii Inimă, să nu te sperii Că tu n-ai permis de armă Un pikamer ce nu sparge Nici asfat, nici asfaltite Leagă nopțile tihnite Cu o spaimă de catarge Ce să facem împreună Când nici
DREPTUL LA VISARE de ION UNTARU în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359354_a_360683]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ORICE FES ARE UN ÎNȚELES Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului S-a făcut prea multă larmă C-au să vină gunoierii Inimă, să nu te sperii Că tu n-ai permis de armă! Sluga care nu e slugă Nu știe cuvântul rugă - Ce frumoasă ești în păr Cu atâtea flori de măr: Delicată și involtă Păcat
ORICE FES ARE UN ÎNŢELES de ION UNTARU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359507_a_360836]
-
vioară nouă, Și nici curajul de a te mai căuta. Oricum, Nu te-aș auzi dacă m-ai striga, deși nu mă strigi, Nu te-aș mai auzi nici pe tine, dacă nu aud eu Nici sirenele pompierilor, de atâta larmă interioară, De-atâta urlet-de-fiară-în-comă, în creierul meu. Prea târziu pentru pace-ntre noi Pentru pace între noi, e mult prea târziu. Totuși, Câteva lucruri trebuie făcute, orice-ar fi, Pentru o înmormântare civilizată a noastră, Nici măcar o întâlnire de adio
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
în grajdul cailor, unde, lângă iesle, adormirăm pe dată, încrezătoare că Dumnezeul babei Mărgărita (așa ne spusese că o chema) o va lumina cum să ne cruțe viețile. La primul cântat al cocoșilor să fi fost, ne-am trezit în larmă de voci și în fornăituri de cai. Se întorseseră, am aflat mai târziu, Șeful și ajutorul său din patrulare. Ne adunarăm ghemotoc în colțul ce ne păruse mai întunecat, speriate nu că am fi fost descoperite și alungate, cât de
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]