346 matches
-
români de la Muntele Athos? Pe parcursul dialogului, Emil Hurezeanu dădea uneori impresia că intră în jocul lui Gigi Becali, resemnat că acesta îi arată cîmpuri, grajduri, limuzine, icoane, canapele luxoase și șemineuri. Peste cîteva minute, ziaristul cotea brusc și-i smulgea latifundiarului dezvăluiri în premieră. Că fiecare zi de muncă a sa e una de vacanță, că, dacă primește o palmă, dă imediat un pumn, că nu poate să citească, adormind după două-trei pagini. Abilitatea jurnalistului a contribuit din plin la conturarea
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
otrăvesc”, a remarcat Cojocaru. Și a adăugat: „Mă otrăvesc eu, care sînt malnutrit și obosit, și atîția alții ca mine!” Amărăciunea sa nu poate fi înțeleasă, dacă nu precizez că prietenul meu e un universitar onest și că aproape toți „latifundiarii” care treceau pe lîngă noi sînt „adunătură”! Prin geamul întredeschis ajunge pînă la mine cearta a doi copii. Unul, enervat și, probabil, umilit, îi strigă celuilalt: „Boul dracului!” în apostrofarea sa e, fără îndoială, o reminiscență a vechii noastre civilizații
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În ultima casă, ar fi trebuit să intre, conform propunerilor mele, personalitățile fălticenene În viață, ca un fel de expoziție permanentă, atrăgându-se astfel piese și documente valoroase. Proiectul a căzut, din motive care m-au depășit. 121 Jenică Tatos, latifundiar fălticenean, frate cu doctorii Iacob și Gabriel Tatos; unchiul pictorului și publicistului Teodor Tatos. A colaborat strâns cu prof. Virgil Tempeanu, fiind vicepreședinte al Ligii Culturale din oraș. A adăpostit În copilăria lor, vara, pe frații Valentin și ștefan Gheorghiu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
generate de evenimentele de război și faptele celor vizați ca inamici ai statului nu ar fi existat, astfel încât aceste prevederi legale sunt neconstituționale. Autorul excepției arată că Legea reformei agrare din anul 1921, care a dus la exproprieri ale foștilor latifundiari cu mari suprafețe de pădure, urmată de împroprietărirea unor categorii de persoane după cerințele legii, a vizat și proprietățile care sunt revendicate în prezenta cauză, lege care este ignorată prin articolele din legile fondului funciar apreciate a fi neconstituționale. Totodată
DECIZIE nr. 634 din 12 mai 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , ale art. 24, art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (2^1)-(2^3), (3) şi (3^1), art. 27, art. 28 şi art. 31 alin. (1), (2), (5) şi (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 , astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale acestei legi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/234472_a_235801]
-
SNSPA, a început să aibă tot felul de obiecții neprincipiale care se traduceau în felul următor: „Păi ce faci domnule aici, eu sunt conducătorul tezei tale de doctorat și tu îmi vii cu așa ceva? Eu, câștigător al tranziției neoliberale, moșier, latifundiar, am interese aici în sistem!”. Și a fost la un pas să reușească să mă dea afară. Norocul amândorura a fost acela că, într-un final, am acționat ca doi actori raționali, care înțeleg că o confruntare poate avea repercursiuni
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
uneia mai vechi din lemn. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 110), satele inițiale Ghiriș-Arieș și Ghiriș-Sâncrai apar sub numele de „Gyéres” respectiv „Sz. Kiraly”. La Ghiriș-Arieș existau in anul 1920 (înaintea Reformei Agrare din 1921) trei mari latifundiari: Betegh Miklos, Statul Român (proprietar de drept al unei foste moșii a Statului Austro-Ungar) și Parohia Reformată-Calvină. La Ghiriș-Sâncrai existau de asemenea trei mari latifundiari: Betegh Miklos și soția, văduva contelui (gróf) Bethlen Bálint (n. 1856, Beclean - d. 1913, Budapesta
Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/296962_a_298291]
-
Sz. Kiraly”. La Ghiriș-Arieș existau in anul 1920 (înaintea Reformei Agrare din 1921) trei mari latifundiari: Betegh Miklos, Statul Român (proprietar de drept al unei foste moșii a Statului Austro-Ungar) și Parohia Reformată-Calvină. La Ghiriș-Sâncrai existau de asemenea trei mari latifundiari: Betegh Miklos și soția, văduva contelui (gróf) Bethlen Bálint (n. 1856, Beclean - d. 1913, Budapesta; căsătorit cu contesa Uzon Adalberta Béldi în 1882 la Cluj; contesa (n. 1863, Cluj - d. 1946, Budapesta) și Illyés Olga (cu reședința în Sâncraiul de
Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/296962_a_298291]
-
și, mai târziu, Lipoveni) și de oieri Mocani și Tătari. În perioda 1840-1940 satul a fost populat și de așa numiții germani dobrogeni, purtând în limba acestora denumirea de "Büffelbrunnen" (în ). Numele de „Costinești” l-a luat de la Emil Costinescu (latifundiar și om politic la sfârșitul secolului al XIX-lea). În anii 1960 apare pe hartă sub denumirea de „Dezrobirea”. În Costinești, turismul a debutat în anii 1920, cu amatori de pescuit în mare și de cercetări arheologice (eroziunea falezelor dezgropa
Costinești, Constanța () [Corola-website/Science/301137_a_302466]
-
așezare agricolă - moșavá - în anul 1890 pe 10.000 de dunami de pămînt ai așezării Duran pe care l-au cumpărat evrei din primul val de emigrație sionista din Polonia (în vremea aceea parte din Imperiul Rus și Austro-Ungar) de la latifundiarul arab creștin Butrus Rok. În 1914 localitatea numără 955 locuitori.În 1950 când a atins numărul de 18,000 locuitori a fost declarat oraș. În prezent Rehovot are 115,000 locuitori. În vremea Mishnei și a Talmudului se știe că
Rehovot () [Corola-website/Science/300221_a_301550]
-
special în domeniul militar. Pentru serviciile aduse țarului, boieriilor li s-a îngăduit să definitiveze lungul proces al iobăgirii țăranilor. În secolele care trecuseră, statul îngrădiseră gradual dreptul țăranilor de a se muta de pe o moșie pe alta, de la un latifundiar la altul. Cum statul acceptase total iobăgia, țăranii care fugeau de pe moșiile de care erau legați deveneau infractori împotriva statului. Stăpânii de pămant aveau puteri depline asupra țăranilor lor și puteau să-i dea la schimb, să-i împrumute, să
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
în trecut "Hădărău"; în sau "Aranyoshadrév") este un sat în comuna Chețani din județul Mureș, Transilvania, România. Localitatea Hădăreni este atestată documentar prima dată în anul 1270 sub denumirea de "Hadrevet". În Evul Mediu era un sat iobăgesc, aparținând domeniului latifundiar al familiei nobiliare din localitatea învecinată Luncani. În 1588, satul a fost cumpărat de cetățenii sași și de notarul Lucas Trauzner din Cluj. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 125), localitatea apare sub numele de „Hadrev”. Între satele
Hădăreni, Mureș () [Corola-website/Science/300582_a_301911]
-
Montschebicher Wiech" (drumul călugărilor), "Montschenauer Hill" (dealul călugărilor) etc. Localitatea și-a schimbat deseori demografia datorită migrațiilor (1780 în Țara Românească, 1907 și 1920 în SUA), războaielor sau deportărilor (1945 în URSS). În anul 1510, în Șercaia erau 35 de latifundiari, în 1900, 896 sași, iar în 1944, 821 de suflete. Astăzi în Șercaia se află 3.068 locuitori. În privința populației românești, aceasta nu a fost admisă să locuiască decât „"Peste Vale"” sau „"În Români"”, în partea satului unde se află
Șercaia, Brașov () [Corola-website/Science/300969_a_302298]
-
a secolului al XIX-lea, până în anul 1834), doamna Eufrosina Ghica - soția domnitorului (între anii 1840-1855), frații Mihail și Nicolae Dumba - oameni politici și mari proprietari din Viena (între anii 1855-1900), Irina Dumba - fiica lui Nicolae Dumba (între anii 1900-1910), latifundiarul Gheorghe Negroponte (între anii 1910-1930). Frații Dumba au construit în localitatea Bragadiru un conac -ruinele zidului de împrejmuire există și azi - în anul 1872 o școală cu etaj - nu mai există astăzi - iar în 1898 primăria - azi gradiniță, precum și biserica
Comuna Bragadiru, Teleorman () [Corola-website/Science/301786_a_303115]
-
fi fost distrus de tătari, în invaziile acestora din sec. XIII . Anul 1458, când apare prima informație scrisă despre existența satului Marin, coincide cu urcarea pe tronul Ungariei a regelui Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara. Cei dintâi proprietari latifundiari ai satului Marin atestați documentar au fost membrii familiei Bánffy . La 11 martie 1458, regele donează Marinul pentru „veșnicie” lui Bánffy Ștefan și fiilor acestuia (Ladislau, Ioan, Gheorghe, Andrei și Mihai); pe urmă, Martin de Nușfalău, fiul lui Mihai Bánffy
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
din Nușfalău. În urma acestei înțelegeri, se pare că întreaga moșie a Marinului a intrat în posesia Báthoreștilor. Așa se explică faptul că, în urbariul din 1594 această moșie apare ca ""integra possessio"". În secolul al XVII-lea, informațiile cu privire la proprietarii latifundiari ai Marinului sunt destul de sărace. În anul 1648, Marinul este proprietatea lui Rákócyi. Din scrisoarea de învoială încheiată la Cluj în anul 1671, rezultă că moșia Marinului a fost vândută, cu drept de răscumpărare, de către Deak Thobias lui Szabó Ștefan
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
1918, sunt consemnate, momentul izbucnirii revoltelor, devastarea locuinței notarului cercual din Bănișor și jefuirea fermei lui Ketheli Istvan din Valea Ratinului. Au fost anchetați 17 mărinani părtași la “acțiunile revoluționare din toamna anului 1918” . Revolta a fost înăbușită de către jandarmii latifundiarului Ketheli din Boghiș, iar un mărinan a fost împușcat mortal (Chirilă Petru a Sferdii). În părțile centrale ale comitatului Sălaj, organizarea consiliilor și gărzilor naționale - noile organisme politice și militare pur românești - a început pe data de 10 noiembrie 1918
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
Corneni (până în 1925 "Șintereag" sau "Șintereguț"; ) este un sat în comuna Aluniș din județul Cluj, Transilvania, România. Satul a aparținut în Evul Mediu domeniului latifundiar al familiei nobiliare maghiare Kendi. După 1600 au fost colonizate aici numeroase familii de români. Comunitatea reformată-calvină s-a dizolvat în secolul al XIX-lea, din lipsă de credincioși. Localitatea Corneni este situată în partea centrală a județului Cluj, la
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
localitatea apare sub numele de „"Boas"”. Situl arheologic din punctul “Lângă Sat” este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Sat românesc, a aparținut în trecut domeniului latifundiar din Rediu, atestat documentar în anul 1214, sub denumirea de "Villa Boscu", ca urmare a unui litigiu cu iobagi de la Cetatea Dăbâca, pricina soluționată la Capitlul din Oradea. De asemenea satul Boju mai este menționat în 1346, sub denumirea de
Boju, Cluj () [Corola-website/Science/300320_a_301649]
-
Iuriu de Câmpie (în ) este un sat în comuna Cojocna din județul Cluj, Transilvania, România. Este atestat documentar din anul 1320. În secolul al XV-lea sat românesc, aparținând domeniului latifundiar al familiei nobiliare maghiare Beke. Se presupune, că denumirea localității (Mezőőr înseamnă "loc de straja din câmpie" în limba maghiară) vine din secolul al X.-lea din timpul descălecatului maghiarilor în Bazinul Carpatic și semnifică existența aici spre vest a
Iuriu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300334_a_301663]
-
de pe teritoriul localității provine un denar de la Septimius Severus. Satul are și o importanță economică prin lacul de acumulare populat cu pește, în care se practică pescuitul sportiv. În Evul Mediu, Suatu a fost un sat preponderent maghiar, aparținând domeniului latifundiar din Unguraș. Satul Suatu s-a format prin unificarea satelor Suatu de Sus și Suatu de Jos. În primăvara anului 1966 în comuna Suatu a fost descoperit în grădina casei nr. 348 un tezaur format din 1303 monede de argint
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
în anul 1987 și Premiul pentru critică și istorie literară al Uniunii Scriitorilor din România în anul 2000. Prima atestare documentara a satului Aruncuta este dată de 18 noiembrie 1346. Satul este unul românesc, care a aparținut în trecut domeniului latifundiar al familiei nobiliare Suki. Cercetările arheologice scot în evidență locuirea satului cel puțin din epoca bronzului timpuriu. În Aruncuta, de-a lungul istoriei, au existat multe familii nobiliare, care au deținut mari suprafețe de teren, din care menționam familia Medjes
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Pentru 1,97% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. De-a lungul timpului populația comunei a evoluat astfel: Prima menționare documentară a satului Căpușu Mare este din 1282. În Evul Mediu sat preponderent maghiar, aparținând episcopatului ardelean, apoi domeniu latifundiar al Gilăului.
Comuna Căpușu Mare, Cluj () [Corola-website/Science/299558_a_300887]
-
denumiri de-a lungul timpului:Vizateluke (1332), Wysa, villa Vysa ( 1348), Visa (1587), Vissa (1652), Visa (1733), Vischa (1750), Viza (1760), Vissa (1835), Jisa ( 1850), Iisa (1854) . În evul mediu, sat preponderent maghiar, a aparținut domeniului familiei nobiliare Suky. Alți latifundiari mai importanți ai localității au fost membri ai familiilor "Erdélyi de Somkerék", "Bánffy de Losoncz", "Bakó de Hete" și "Teleki", contele de "Szék". Satul este locuit din neolitic, iar în epoca romană (107 - 275 d.Hr.) aparținea provinciei Dacia, a
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
ca și a evreilor polonezi și a bielorușilor polonezi. Din documentele cercetate îndeosebi în perioadele guvernărilor Gorbaciov și Elțîn reiese că poliția politică NKVD a selecționat cu premeditare pentru execuție ofițeri și oameni cu pregătire, ingineri, profesori, avocați, funcționari înalți, latifundiari, aristocrați, preoți. NKVD-ul a aplicat o epurare pe criterii de „clase sociale” (subliniază, bazat pe documente, cercetătorul Zaslavsky). Ordinul de execuție, a fost emis de NKVD la 5 martie 1940 și a fost semnat și de Nikita Hrușciov, potrivit
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
creării unor ferme mari. Primul război mondial și revoluția a stopat acest proces în Rusia. În timpul revoluției, marile proprietăți agricole au fost confiscate de țărani și împărțite în conformitate cu sloganul la modă în acele timpuri "Pământul - țăranilor!" Pământurile confiscate de la marii latifundiari și de la "chiaburi" produceau înainte de revoluție aproximativ 70 % din cerealele de pe piață care erau disponibile pentru export. Înainte de revoluție, țăranii dețineau controlul a 2.100.000 km² de teren împărțite în 16 milioane de proprietăți agricole. După revoluție până la colectivizare
Colectivizarea în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299094_a_300423]