767 matches
-
condiția de cercetător. Concluzia Congresului Filologilor Români din 1994 avea în vedere faptele oferite de cercetarea limbii române în toate variantele ei și de limba moldovenească, precum și rezultatele la care ajunsese lingvistica actuală: „Limba română este unica reprezentantă actuală a latinității orientale, oriunde ar fi întrebuințată ca limbă de stat, limbă de cultură, limbă de comunicare, își are fixată identitatea definitiv, într-o singură denumire: limba română și are un singur alfabet în măsură să-i exprime esența și să-i
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
popular al limbii folosite de populația majoritară de la est de Prut, dacă aceasta diferă de limba română, în varianta regională vorbită în spațiul dintre Prut și Carpați <footnote La nivel de principiu, problema a fost magistral rezolvată de Eugen Coșeriu, Latinitatea orientală, în „Limba română“, Chișinău, 1994, nr. 3, p.10 - 25. footnote> . Pentru aceasta vom supune comparației 3 texte dialectale culese între anii 1931 - 1936 și publicate de Emil Petrovici în Texte dialectale, culese de..., Supliment la Atlasul lingvistic român
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
științifică; din punct de vedere istoric și practic, o absurditate și o utopie; și, din punct de vedere politic, e o anulare a identității etnice și culturale a unui popor și, deci, un act de genocid etnico-cultural“ <footnote Eugen Coșeriu, Latinitatea orientală, în „Limba română“, Chișinău, 1995, nr. 3, p. 49. footnote> . Dar încercările de a susține în continuare conceptele și sintagmele poporul moldovenesc și limba moldovenească n-au dispărut. În 1990 apărea la Moscova Dicționar lingvistic enciclopedic, unde limba moldovenească
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
operele lui Mihail Sadoveanu să fie traduse în limba moldovenească, fapt care a atras reacția autorului: „Auzi, mișeii! Să mă traducă pe mine în limba mea!“. Într-o comunicare prezentată la Congresul al V-lea al Filologilor Români din 1994, Latinitatea orientală, Eugen Coșeriu, reprezentant ilustru al intelectualității românești din Basarabia, a demonstrat, cu argumente ce nu pot fi contestate, că „a promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română este, din punct de vedere strict lingvistic, ori
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Lerian repetă destinul lui Boubouroche" (op. cit., p. 64). Dimpotrivă, iubind-o așa cum o iubește (recte: doar în imaginație!), Lerian refuză cu obstinație viața ca viață și, implicit, rolul încornoratului. 179 Înainte de a fi înțeleasă ca expresie a raționalității și pragmatismului, latinitatea desemnează aici capacitatea de a reacționa instinctiv, în spiritul luptei pentru supraviețuire, cum și o serie de trăsături psiho-morale (îndeosebi curajul) ce caracterizează comportamentul "fiilor lupoaicei". 180 "Gușa de porumbiță" e o sintagmă utilizată în mod predilect de Lovinescu pentru
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o anumită sensibilitate, autentică și îndreptățită, a societății românești, în anii 1990-1993 au putut fi impuse, fără îndreptățire, modificări în scrierea limbii române prin invocarea caracterului ideologic, comunist etc. al sistemului de norme ortografice adoptat în 1953, „menit să ascundă latinitatea limbii și poporului românesc”; fără înlăturarea acestor norme avea să se proclame „nu poate fi vorba de încheierea bazelor necesare renașterii Academiei Române și, prin ea, de revenire a culturii române la matca ei firească”. În toți acești ultimi ani, anterior
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
scrie cu î.” (Critice, p. 329). Singura dimensiune și totodată marcă autentică a instituirii unei tradiții în ortografia românească este alfabetul latin, care înlătura definitiv, în 1860, tradiția scrierii limbii române cu alfabetul chirilic, impropriu naturii sale de limbă romanică. Latinitatea este esența limbii române reale, limba orală. Transpunerea în scris îi susține și-i evidențiază latinitatea prin alfabetul de tip latin în ansamblu. Niciuna din litere, însă, nu poartă în sine mai mult decât altele capacitatea de a asigura acest
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în ortografia românească este alfabetul latin, care înlătura definitiv, în 1860, tradiția scrierii limbii române cu alfabetul chirilic, impropriu naturii sale de limbă romanică. Latinitatea este esența limbii române reale, limba orală. Transpunerea în scris îi susține și-i evidențiază latinitatea prin alfabetul de tip latin în ansamblu. Niciuna din litere, însă, nu poartă în sine mai mult decât altele capacitatea de a asigura acest caracter: și a și i sunt litere latine; și î și î sunt litere românești pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
său, rostit În limba rusă: . Se punea astfel capăt unei tentative despre care vorbise publicația Plugarul roșu din 21 august 1924: Interesată să-i atragă pe basarabeni la cauza comunistă, de fapt de realipirea Basarabiei, administrația din RASS Moldovenească recunoștea latinitatea moldovenilor și accepta chiar introducerea alfabetului latin, ceea ce Îi punea În derută pe moldovenii de pe ambele maluri ale Nistrului, chiar și pe ceilalți români. Este izbitoare asemănarea cu formula care apare În nota ultimativă adresată de Uniunea Sovietică României În
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
operele lui Mihail Sadoveanu să fie traduse În limba moldovenească, fapt care a atras reacția autorului: Auzi, mișeii! Să mă traducă pe mine În limba mea! Într-o comunicare prezentată la Congresul al V lea al Filologilor Români din 1994, Latinitatea orientală, Eugen Coșeriu, reprezentant ilustru al intelectualității românești din Basarabia, a demonstrat, cu argumente ce nu pot fi contestate, că a promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română este, din punct de vedere strict lingvistic, ori
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
oferă postul de profesor de latină la gimnaziul din Vârșeț. Observații de limba rumănească, carte publicată la Buda în 1799, conține idei și principii care îi conferă lui I. un loc aparte în filologia românească. El susține cu argumente originale latinitatea limbii române, dar combate cu bun-simț ideea purității ei. Rădăcinile lexicale moștenite din latină sunt explicate și în limba germană sau franceză. Ultima parte, eterogenă, este un discurs tipic iluminist despre importanța majoră a științei educării copiilor. I. a elaborat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287607_a_288936]
-
Vocabularium pertinens ad tria regna naturae și un Vocabulariu ce se ține de istoria naturii, ambele cu echivalente în latină, română, maghiară și germană. Preocupările pentru studiul limbii constituie alt aspect al complexei acțiuni de emancipare națională, atât prin demonstrarea latinității limbii române, cât și prin expunerea metodică și inteligibilă a modului de învățare și folosire corectă a acesteia. Colaborând la Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (1780), concepută de Samuil Micu, Ș. sistematizează materialul și expunerea, simplifică ortografia etimologizantă. În prefață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
sunt eseurile Cinci sute de ani de la căderea Bizanțului și 450 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare sau Povestea cu doi coți de postav și două sute de galbeni, deoarece Horia Stamatu consideră necesar să fixeze dimensiunile specifice ale latinității răsăritene și totodată să clarifice polemic problema abandonării ei, în evoluția istoriei românești, de către romanitatea occidentală. Este și acesta un mod de a răspunde cu argumentul tradiției unei politici pe care Occidentul o introducea conceptual în manifestările sale, în numele „coexistenței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287798_a_289127]
-
excesiv și întreținut prin forță"95. Vede în România, "caz tipic de cultură minoră", "țară fără nici un trecut", căci "ce viziune în trecutul nostru ne-a exagerat rolul în lume?", care nu a făcut decât să apere și să păstreze latinitatea, dar "se cheamă acesta destin?", se întreabă, retoric, Cioran, pentru că știe răspunsul: "Națiunile mari au spintecat istoria în pornirea lor de a se afirma. După flăcările lor rămâne o dara de foc în lume, căci o cultură mare seamănă unei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cuprinsul lor era interzis pescuitul, vânatul, culegerea fructelor de pădure, tăiatul lemnelor <footnote Ibidem. footnote>. (vezi: supra) Aceste braniști au fost locuite cu mult timp înainte de întemeierea statului Țara Românească a Moldovei, constituind o modalitate de supraviețuire a insulelor de latinitate care tindeau spre organizare și unitate. Protoromânii și românii cei vechi au înțeles și ne-au transmis importanța pădurii: “Pădurea te hrănește, pădurea te încălzește, pădurea te tămăduiește, pădurea te înveselește, te adăpostește și te apără în vremuri de primejdie
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
glosar apărut probabil, la Roma, în secolul al III-lea. Cuprinde în partea a treia o listă cu 227 de cuvinte din latina vulgară, majoritatea forme sincopate, corectate cu variantele corespunzătoare, existente în latina clasică. În analiza limbajului obiectual al latinității târzii sunt utilizate forme de metalimbaj, de tipul: oculus non oclus; columna non colomna; viridis non virdis; rivus non rius; speculum non speclum; auricula non oricla etc. I.1.5. Funcția poetică Funcția poetică (numită și funcție estetică) a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
șaisprezece la peste șaizeci. Deschiderea o face Aron Cotruș, al cărui poem Părintele Damian murind se tipărește în numărul 1/1950. Dacă în numărul următor se reproduc fragmente din eseurile cu tentă religioasă ale lui Nichifor Crainic, Roma eternă, Glasul latinității, și se oferă o serie de informații despre Centrul Român de Cercetări de la Paris, ulterior în sumar intră colaborările lui Alexandru Gregorian (poema Basilica San Marco), Basil Munteanu (Patria românească văzută de Michelet), Dimitrie Găzdaru (Atitudinea unor voievozi români în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290017_a_291346]
-
Lingvistică din perspectivă spațială și antropologică, "Știința", Chișinău, 1994; Lezioni de linguística generale, Torino, 1973 (trad. rom. Lecții de lingvistică generală, Editura ARC, Chișinău, 2000); Limbaj și politică, în "Revista de lingvistică și știință literară", nr. 5, 1996, p. 10-28; Latinitatea orientală, în culegerea Limba română este patria mea. Studii. Comunicări. Documente, Chișinău, 1996, pp. 15-31; Geschichte de Sprachphilosophie, Vor der Anfängen bis Rousseau, A. Francke Verlag, Tübingen und Basel, 2003 (trad. rom. Istoria limbajului. De la începuturi până la Rousseau, Humanitas, București
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de neadaptare la specificul național. A condamnat aspectele minore ale romantismului, pentru motivul că îndepărtează pe cititor de problemele vieții practice, și a recomandat studierea clasicilor Antichității greco-latine. Atras și de problemele limbii literare, a adus câteva contribuții la demonstrarea latinității limbii române și în stabilirea unor premise pentru formarea limbii artistice. A dedicat o cercetare specială dialectului românesc din Istria, contribuind la întemeierea dialectologiei noastre. SCRIERI: Itinerar în Istria și vocabular istriano-român, îngr. și pref. Titu Maiorescu, Iași, 1874; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
întinse spații de referință, propunându-și realizarea unei sinteze a legăturilor româno-italiene din secolele al XIII-lea- al XVI-lea. Precumpănitor istorice, investigațiile subliniază pătrunderea, mai întâi în Transilvania, a elementelor culturii umaniste, care au accelerat formarea conștiinței naționale pe baza latinității, precum și aportul cărturarilor italieni la difuzarea în perimetrul european a numeroase informații despre istoria, geografia, economia, cultura și obiceiurile din ținuturile locuite de români. Datele vor fi completate pe alte direcții în volumul Prezențele românești în Italia (1995). Interesul pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
În 1 op. cit., p. 284 2 op. cit., p. 285 3 op. cit., p. 288 4 op. cit., p. 291 5 op. cit., p. 293 6 op. cit., p. 294 7 op. cit., p. 301 81 contra direcției socotită germanizantă „Literatorul” va susține modalitatea literară a latinității noastre; în contra așa-zisului cosmopolitism și universalism estetic, va recomanda scriitorilor identitatea națională; până și în contra ateismului grupării din Iași, va înscrie pe stindardul său postulatul Religiei”1. Poetul va respinge motivele lirice ale vremii; „Literatorul” recomandă o poezie care
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de presiunea unor autorități confesionale până atunci de necontestat, pentru acești cărturari se limpezesc în spirit modern și alte imagini și concepte însemnate. Spațiul etnic, de pildă, este descoperit ca loc al genezei (renascentiștii afirmaseră cu entuziasm romanitatea poporului și latinitatea limbii), al solidarității naționale, al organizărilor politice. „Moșie” întâi, hereditas, „moștenire” lăsată de înaintași, acest spațiu capătă curând semnificațiile din câmpul semantic al ideii de patrie și devine cu timpul un concept prioritar al dezbaterilor intelectuale și al dovedirii pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
s-au închinat, ascultând această minunată limbă românească. 5. ÎNFĂPTUIREA UNUI MIRACOL a. Torța arzândă a romanității Pe vremea Antichității, exista un continuum teritorial și lingvistic al romanității care se întindea la nord și sud de Dunăre. În niciun caz, latinitatea nu era izolată în Balcani. Se afla în contact atât cu restul romanității orientale (prezentă în Anatolia și chiar Orientul Mijlociu), cât și cu partea ei occidentală. Arborele latinității din trunchiul căruia s-au desprins cele două ramuri și-a desfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care se întindea la nord și sud de Dunăre. În niciun caz, latinitatea nu era izolată în Balcani. Se afla în contact atât cu restul romanității orientale (prezentă în Anatolia și chiar Orientul Mijlociu), cât și cu partea ei occidentală. Arborele latinității din trunchiul căruia s-au desprins cele două ramuri și-a desfășurat coroana pe întreg teritoriul luat de Roma sub stăpânire. Fiind vorba de un imperiu puternic, politico militar, dar și cultural, procesul de romanizare a fost pe măsură. Latinizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu a funcționat. La adăpostul greco catolicismului, românismul a putut să se afirme politic și cultural în Transilvania. Din rândul credincioșilor uniți cu Roma, s-au născut fii ai neamului, crescuți într-un puternic simțământ patriotic, care au purtat stindardul latinității. Să privim, prin urmare, cu admirație la Școala Ardeleană și la cărturarii ei: Samuil Micu, Gheorghe Șincai sau Petru Maior. Emanciparea națională nu avea să țină seama în Transilvania de apartenența noastră religioasă. Întâlnim angajați în lupta politică și militară
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]