754 matches
-
e filologiche), s. VIII, 2, 1950, pp. 417-469. Il Mezzogiorno nel quadro dei rapporti culturali italo-romeni, "Relazioni adriatiche" (Rassegna universitaria, Bari) 1, 1950, pp. 9-12. Unirea bisericilor. Perspective de viitor, "Suflet Românesc" (Roma) 2, 1950, nr. 3-4, pp. 102-119. 1951 Latinitatea poporului nostru în lumina actualității, "Tribuna" (Londra) 1, nr. 3-4, 1951-52, pp. 90-1000. 1952 Continuitatea elementului daco-roman în Dacia, "Orizonturi" (Stuttgart) 4, 1952, nr. 1, pp. 16-20. "Biserica" și originea creștinismului nostru, "Îndreptar" (M(nchen) 2,nr. 3, 1952, pp.
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
se formează în mediu iezuit, iezuiții avînd, prin 1640, un colegiu la Iași. De asemenea, congregația răspîndirii credinței trimite iezuiții în Moldova pentru a reînvia parohiile catolice, în timp ce cronicarii moldoveni, Ureche și Miron Costin ultimul scriind în poloneză trimit la latinitatea originilor române regăsită în alianța cu Polonia catolică. Oscilațiile spre spațiile culturale periferice Polonia -, care trimit spre un centru al istoriei naționale Roma trezește reacții de respingere. Mitropolitul Kievului, Petru Movilă, creează în 1633 un colegiu ortodox în serviciul apărării
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Gheorghe Șincai și Petru Maior întruchipează coerența construcției identității naționale. Formați la Blaj, la Viena și la Roma, ei sînt istorici, lingviști, juriști. Ca istorici, ei regăsesc originile romane și continuitatea latină a Antichității românești. Ca lingviști, ei impun o latinitate a limbii române. Ca juriști, ei participă la reflecțiile inteligenței Vienei privind dreptul natural. Micu publică la Sibiu, în 1800, o lucrare intitulată Legile firei, inspirată de filosofia lui Baumeister care alimenta, pe la 1750, gîndirea politică a despotismului luminat. Acești
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la cei cu dare de mînă, ca Mavrocordat, de exemplu, lăsînd pe liberali să ocupe sălile primăriei. Grupul provoacă imediat o oarecare nemulțumire în oraș. Atmosfera nu este favorabilă pentru critică, ci pentru mobilizarea patriotică în jurul ideii de națiune, de latinitate a ei, în jurul idealurilor Școlii Ardelene. La Iași, reprezentantul acestei școli patriotice, latiniste și pașoptiste este profesorul Bărnuțiu care vine din Transilvania, fiind aureolat de trecutul său pașoptist. El predă filosofia și este un profet pentru studenții săi discipoli care
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Puterile centrale din septembrie 1915. După reprezentanții Antantei, Brătianu tergiversează: acest du-te-vino de speranță și decepție se explică prin natura levantină a personajului, prin neîncrederea Bucureștiului față de Rusia. Se exaltă și se celebrează prietenia României cu Franța și Italia în numele latinității. Prietenii Antantei sînt Take lonescu, Filipescu, fostul ministru de Război. Universitatea din București înclină de partea Antantei: profesorul Istrati, președintele societății franco-române Diamandi. organizează manifestații în sprijinul Antantei. De cealaltă parte, cabinetul din Sankt-Petersburg se plînge că Bucureștiul ușurează trecerea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
revoluția conservatoare. Chiar în momentul în care România anilor '20-'30 se vrea și se crede în afara timpului, ea se află pur și simplu în timpul său. Ceea ce rămîne sînt tradițiile retorice, o rescriere, în spiritul anului 1919, a victimizării, a latinității, a inocenței unei mici puteri, a capacității sale de sinteză între Orient și Occident, a moștenirii Bizanțului și a capacității de a transmite spiritul francez celorlalte națiuni din Sud-Estui european. Aceste teme care au fost vehiculate la 1848, reluate în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
liberalilor și a moderniștilor, cei care, încă din prima jumătate a secolului al XlX-lea, au angajat identitatea românească pe calea occidentalistă, ce își are rădăcinile în originea latină și în comemorarea inauguralului 1848. " Cînd ne-am exprimat îndoielile în privința latinității noastre și cînd am afirmat caracterul oriental al civilizației românești declară Nae Ionescu în 1930 -, am exprimat nu numai un fapt, ci mai ales necesitatea orientării politicii noastre în funcție de realități. Nici măcar o clipă, niciodată nu ne-am gîndit că a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dur. Intrarea în război alături de Germania și Italia se face fără rezerve, însă argumentele care o justifică iasă să se întrevadă cîteva contradicții sau cel puțin cîteva distorsiuni în privința izvoarelor de inspirație ale filosofiei politice de la Gîndirea: cum se împacă latinitatea cu autohtonismul și ortodoxia? Cum se împacă sublimarea autohtonismului românesc cu celebrarea germanismului? În privința relației dintre Biserică și fascism, răspunsul este dat de Crainic într-un text din martie 1937 asupra fascismului italian. Fascismul a restaurat nu numai cesaro-papismul medieval
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sînul ecumenismului ortodox. Or, Germania, neutră și total dezinteresată din punct de vedere spiritual, poate să ajute la fraternizarea popoarelor ortodoxe, iar Constantinopolul, intrat în sfera politică a Axei, ar putea redeveni centrul religios al popoarelor ortodoxe... Poziția Gîndirii în privința latinității este complexă. Valoarea atribuită acestei origini a romanității are la bază contactele lui lorga și ale unor gîndiriști cu maurrasienii pe de o parte, iar pe de altă parte, admirația avută pentru Mussolini. Crainic îl întîlnește pe Maurras în septembrie
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
memoria lui Mistral. În 1930, Gîndirea propune un număr special consacrat lui Mistral, cu două articole importante ale lui lorga și Pamfil Șeicaru. În 1933, Crainic este primit de Mussolini. În 1939, teologul D. Stăniloaie face sinteza între ortodoxie și latinitate pe care le prezintă ca specifice identității românești. BLAGA SAU SALVAREA PRIN STIL. ARHAISM ȘI ORTODOXIE Gîndirea își deschide paginile pentru filosoful și dramaturgul Lucian Blaga, a cărui operă se impune definitiv în perioada dintre cele două războaie. Ca poet
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Chimet, vol. III, Dacia, Cluj, 1992; Scrieri, vol. 3, București, Editura Minerva, 1981. Rebreanu, Liviu, Jurnal, București, Editura Minerva, 1984; "Liviu Rebreanu", în Cahiers roumains d'études littéraires, București, Editura Univers, 1/1985; Răscoala, București, 1932. Stăniloaie, Dumitru, "Ortodoxie și latinitate", în Gîndirea, aprilie 1939. Stere, Constantin, Scrieri, București, Editura Minerva, 1979; În preajma revoluției, București, Editura Cartea Românească, 1991. Vianu, Tudor, Masca Timpului. Schițe de critică literară, Arad, 1926; Estetica, I-II, București, 1934-1936. CAPITOLUL III: Deruta economică și socială a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mai, când e încă răcoare...? [ 25 martie 1880] UN NOU JURNAL NAȚIONALE-LIBERALE Per aspera ad astra! Un nou drapel [se] desfășoară pe câmpia romînismului! Un nou matador se aruncă în arena publicismului național! Un nou luceafăr apare pe horizontul geniului latinității! Dar, pentru ca să nu pierdem răsuflarea urmând mai departe pe acest diapazon costiș și apoi să nu zică cineva că esclamațiunile noastre de intuziasm sânt numai vorbe sforăitoare, să ne coborâm mai binișor, să trecem la fapte. Mijlocul cel mai nimerit
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cum unirea politică a românilor era marele manipul ce se întrebuința dintr-o parte pentru a câștiga simpatiile țărilor noastre, cum pe de altă parte ideea națională, conștiința deosebirii noastre de celelalte popoare ale Orientului, reamintirea originii romane și a latinității noastre era timp îndelungat contragreutatea ce se opunea unui ideal politic care se promitea a se realiza cu ajutorul slavilor. "L'Independance roumaine" ne-ntreabă dacă se poate dovedi aceasta tot atât de limpede pentru politica austriacă precum se poate face în privirea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cele ale primitiv-dogmaticilor Dej și Ceaușescu), au căpătat reflexe care nu mai au nimic din cele, naturale, ale națiunii ce s-a constituit prin voința unor minți românești luminate. De unde și durerosul paradox al însușirii de către o insulă de certă latinitate a unui comunism mai habotnic decît al vecinelor slave, mult mai demne, acestea, în confruntarea cu agresiunea rusească, consangvină. Dacă, după 13 ani de la răsturnarea, de iure, a comunismului, masa votantă românească rămîne constant alături de formațiunile neocomuniste cu tot fardul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
elementele,aspectele, personajele care nu ți-au plăcut? Argumentează într-un scurt text pe care să-l prezinți clasei. 3.6.Aplicații Studiul de caz l-am aplicat la cl. a XI-a, programul prescriind 7 studii de caz obligatorii: Latinitate și dacism Formarea conștiinței istorice Rolul literaturii în perioada pașoptistă Criticismul junimist, etc. Ex. Simbolismul european Direcții de investigație * Tehnici poetice simboliste (simbolul, sinestezia, vagul și sugestia) * Stări și atitudini (sentimentul efemerității, spleenul, apăsarea monotoniei existențiale, trăirile obsesionale, artificializarea și
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
speranțe, Torino, 1871; Martirii libertății, Râmnicu Sărat, 1884; Publiu Ovidiu Nasone, Constanța, 1887; Iluzii și dezamăgiri, Constanța, 1891; Dezmoșteniții, București, 1903; Pro Patria, Craiova, 1913. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, I, 180-182, 185, 187; Encicl. rom., II, 212; Elie Dăianu, Forțele latinității regeneratoare. Un suflet eroic uitat: dr. Ioachim C. Drăgescu, Cluj, 1938; Dicț. lit. 1900, 302-303; Popa, Tectonica, 198-201; Faifer, Semnele, 96; Dicț. scriit. rom., II, 149-150. G.D.
DRAGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286848_a_288177]
-
cu Constantinopolul, și funcționând ca un mijloc de apropiere, de simbioză cu Apusul. Este îndreptățită întrebarea: care este sensul acestei "fundațiuni" religioase a lui Justinian? Este o nouă creațiune organică, țâșnind din substratul popular al regiunilor din sudul Dunării, a latinității din sud-estul Europei și ea cuprinde, prin solidaritatea și interferența malurilor dunărene, și influența, conștiința de drept și așteptarea de viitor asupra vechii Dacii. Noua lume romană care se încheagă acum, epoca lui Justinian, evocă trecutul latin. Pe vremea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Comunitățile creștine intracarpatice au continuat formele tradiționale de conducere și organizare autonome. Și în secolele V-VI, bisericile din fosta provincie Dacia s-au aflat în sfera de autoritate a Romei-această realitate bisericească a fost benefică, deoarece a conservat latinitatea nord-danubiană. Ritul funerar predominant a fost inhumația în tot arealul romanic. Ca o concluzie, în secolele V-VI, dovezile privind răspândirea creștinismului în spațiul carpato-dunărean sunt mai numeroase, dar multe elemente ale vechii spiritualități erau încă active, însă stabilirea proporției
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de altă parte, începutul penetrației vocabulelor slave în limba română, în anii 800-900, secolele IX-X. În acest context, viața religioasă a populației nord-dunărene a jucat un rol excepțional. Astfel, în secolele V-VI, s-a încheiat bilingvismul și încorporarea în latinitate a celei mai mari părți a populației din nordul Dunării. Generalizarea creștinismului de limbă latină a fost unul din factorii fundamentali ai acestui proces. Schimbările survenite în evoluția de ansamblu a limbii, în secolele VII-X, au avut rezonanță și în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
greci (bizantini), nu latini. Dar, la rândul lor, solii Papei au arătat că, înaintea venirii slavilor și bulgarilor, aceste teritorii din sudul Dunării aparțineau Romei, bisericii apusene (latine). În momentul creștinării din secolul al IX-lea, mai dăinuiau urme ale latinității dunărene și ale unui creștinism de limbă latină. În cele din urmă, instituirea definitivă a bisericii slavo-bulgare, ca parte a creștinătății răsăritene, s-a făcut prin traducerea cărților sfinte în limba slavonă și propovăduirea credinței în Bulgaria în această limbă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de aceea a lui Attila. Scrierile umaniștilor europeni din secolele XV-XVIII, despre prezența românilor pe teritoriul vechii Dacii în evul mediu, transformă această idee într-un fapt de conștiință europeană. Esența teoriei umaniste despre autohtonia românilor, asociată cu aceea a latinității lor, constă în susținerea descendenței lor din "coloniile romanilor" aduse de Traian la nord de Dunăre. Această idee o întâlnim la cei mai de seamă exponenți ai lumii intelectuale europene, de la Flavio Biondo și Enea Silvio Piccolomini până la Francesco della
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dacia (nordul Dunării), din coloniștii romani lăsați aici de Aurelian, amestecați apoi cu slavii. Este cât se poate de clar că ei (coloniștii) au primit sprijinul elementelor romanizate din sudul Dunării, care au evoluat într-un mediu mai favorabil păstrării latinității. Însă, subliniază Brătianu, este "absolut inexact" să presupunem că teritoriul ocupat actualmente de români (nordul Dunării) a fost părăsit în întregime, de către strămoșii lor (daco-romanii), și că nu a mai existat nici un contact între provinciile din nord, invadate de barbari
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
80%! Același este raportul în limba vie, vorbită de popor și, în mai mică măsură, în cea scrisătehnică, științifică, filozofică. În concluzie, preponderența elementului latin, ca valoare circulatorie și frecvență, în scris și viu grai, reprezintă nota de căpetenie a latinității limbii române. Lexicul românesc se împarte în trei grupe: cuvinte latine, autohtone (traco-dace) și străine (de împrumut)slave, grecești, turcești, ungurești și neologisme. Elementul latin formează majoritatea cuvintelor pentru că noțiunile și lucrurile principale, abstracte și concrete, se numesc cu termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limba franceză, O făclie de Paste și 25 de minute. Cezar Petrescu e prezent cu El cămin de Corcho și La aventură, Liviu Rebreanu cu un fragment din Ciuleandra. Li se adaugă un articol inedit al lui Liviu Rebreanu, Două latinități, apărut în numărul 28 al revistei, si Rusia și România dinainte de războiul mondial semnat de M. Diamandy. M.Pp.
DACIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286646_a_287975]
-
oamenii de cultură și scriitorii prin care s-au așezat temeliile culturii moderne s-au format sub egida modelului clasic: fie în școlile din București și Iași, cu limba de predare greacă, fie în cele din Blaj, animate de ideea latinității, fie în licee și universități occidentale. Un curent clasicist n-a existat în literatura română. Nu avea cum să apară, de vreme ce emanciparea de teologie s-a produs abia în secolul al XVIII-lea, sub impulsul iluminismului, și a început să
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]