735 matches
-
Angel Asturias și apoi cu apariția fulminantului român al lui García Márquez, O sută de ani de singurătate, care a consolidat receptarea literaturii latino-americane în Europa. Această evoluție a narativei boom-ului da naștere unei masificări a cererii de carte latino-americană în Europa și Statele Unite. Boom-ul a dat naștere unei explozii de creativitate culturală și socială care a ajuns în Europa că un suflu de aer proaspăt, într-un moment în care românul european dădea semne clare de oboseală. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Gaspar din Franța că o metaforă la adresa dictaturii lui Stroessner, în Yo, el Supremo (1974 Eu, Supremul); în 1975, García Márquez parodia vorbăraia goală a conducătorilor în El Otono del Patriarca (Toamnă patriarhului). În ceea ce privește dispariția acestui fenomen de explozie literară latino-americană, se considera că a început să se producă la jumătatea anilor 1970, cănd represiunea militară a devenit insuportabila în multe din țările din zonă, când guvernul lui Castro a pierdut orice credibilitate, iar entuziasmul revoluționar s-a stins. Începând cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să fie prezentă în manifestări asociate conceptului ambiguu de "realism magic", un termen care a servit pentru a descrie combinația dintre oralitate și scris în alte părți ale lumii, de exemplu în românele lui Toni Morrison în Statele Unite. Majoritatea scriitorilor latino-americani de azi consideră că nu mai are sens să se asocieze continentul cu un stil specific, pentru că este vorba în realitate de culturi diferite, complexe și plurale, unde ceea ce se numeste "realism magic" nu e decât o posibilitate printre multe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
experiență eterogena din fiecare regiune și la nivel de fiecare individ. În ziua de azi, continentul este primordial urban și conectat intim la procesele de comercializare și deschidere proprii secolului XXI. Că și concluzie, putem spune că boom-ul literar latino-american, cunoscut și că "noul român", dobândește un rol deosebit, atât pentru continentul în sine, cât și pentru Europa. Grație acestui fenomen, multi scriitori exilați din America Latină și deja adaptați la vechiul continent și-au putut demonstra capacitățile narative și, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dobândește un rol deosebit, atât pentru continentul în sine, cât și pentru Europa. Grație acestui fenomen, multi scriitori exilați din America Latină și deja adaptați la vechiul continent și-au putut demonstra capacitățile narative și, astfel, să facă cunoscută creația literară latino-americană în Europa. Fără îndoială, această perioadă din istoria literaturii hispano-americane este singulară, este altfel decât orice altă epoca, iar scriitorii ei sunt diferiți de toți ceilalți. Românul nou a însemnat dezintegrarea formelor tradiționale ale românului: se folosesc teme și tehnici
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Márquez în O sută de ani de singurătate. În ciuda detractorilor acestui fenomen literar, care susțin că s-a creat artificial, ca urmare a unui bun management de edituri, al căror unic scop era de a vinde cât mai multă carte latino-americană, trecerea timpului a dezmințit această considerație, pentru că literatura latino-americană și-a câștigat, o dată cu acea perioadă, bine meritatul respect european și internațional, epoca ce cuprinde boom-ul însemnând nu numai un bun management, ci adevărată renovare literară, libertate de creație, tendințe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
detractorilor acestui fenomen literar, care susțin că s-a creat artificial, ca urmare a unui bun management de edituri, al căror unic scop era de a vinde cât mai multă carte latino-americană, trecerea timpului a dezmințit această considerație, pentru că literatura latino-americană și-a câștigat, o dată cu acea perioadă, bine meritatul respect european și internațional, epoca ce cuprinde boom-ul însemnând nu numai un bun management, ci adevărată renovare literară, libertate de creație, tendințe ce continuă și azi, când se vorbește despre perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
artistice, acestor culmi? Spune același critic român: "Ei și-au păstrat excelentă scriiturii, ba chiar i-au adăugat siguranță maturității și, totuși, sistemul narativ a suferit un proces (...) de extindere și diversificare, (...), o diminuare de atitudine și coerentă" 38. Românul latino-american al ultimelor decenii ale secolului al XX-lea a răspuns așteptărilor europene, cultivând un tip de ficțiune care le fixează și le structurează, îi dă intelectualului și cititorului european ceea ce dorește să guste, astfel că se asigura continuitatea între orizontul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acestui fenomen i se datorează recunoașterea internațională a literaturii hispanice, dar, în același timp, paradoxal, tocmai aspectului care a făcut-o celebra, conceptul de "realism magic". Criticii sunt de acord în a susține că, dacă nu se vrea decesul literaturii latino-americane, ar trebui păstrată faima internațională de care se bucură acum, dar că, în același timp, ar trebui să se transforme cel de al doilea component al succesului acestei literaturi în Europa și în lume în general, si anume, orizontul realist
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
obișnuințelor marelui public nu pare sarcina ușoară, după cum nici în materie de gusturi ale publicului specializat nu se poate vorbi de încurajatoare modificări. Jorje Volpi, tânăr scriitor mexican, ce face parte din așa-numita "generație crack", în articolul Sfârșitul prozei latino-americane, spune că în spatele multiculturalismului militant al multora din universitarii europeni și americani se ascunde în prezent o viziune reificata și esențialista a identităților, care, în numele diversității și al apărării acesteia, generează o serie de atitudini protecționiste și paternaliste, la fel de conservatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de atitudini protecționiste și paternaliste, la fel de conservatoare că cele ale marelui public. Deși obiectivul lor este, în principiu, salvarea particularităților, "rezultatul final este transformarea unei culturi într-o ființă imuabila, atemporala și izolată"40. Borges evidențiază "inflexibilitatea" receptorului de carte latino-americană în ceea ce privește temele acesteia, încât se ajunge chiar la a se refuză publicarea textelor cărora "le lipsește realismul magic", sub pretextul că ar putea fi scrise în orice parte a lumii fără "sfanțul cod al realismului magic"41. Eduardo Becerra explică
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cărora "le lipsește realismul magic", sub pretextul că ar putea fi scrise în orice parte a lumii fără "sfanțul cod al realismului magic"41. Eduardo Becerra explică persistentă realismului magic și a faptului că, în ultimii cincisprezece ani, adevăratele best-sellers latino-americane au fost aproape în totalitate scrise de cunoscuți epigoni ai lui García Márquez 42 pe seama crizei în care se află religia în ultimele decenii și a neîncrederii în fața valorilor creației contemporane, ceea ce a făcut ca lectură să se reorienteze spre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
hedoniste, în care abundă remake-urile și come-back-urile, ceea ce este recunoscut și cunoscut. Panoramă este completă dacă la toate aceste considerente adăugăm cele referitoare la reminiscențe ale ideologiei postcoloniale și antiglobalizare care implică lupta contra influenței dăunătoare a Occidentului, proprii țărilor latino-americane, consecințele acestor postúri "multi-culti" fiind dezastruoase și contraproductive pentru literatură și arta. Marele paradox spune istoricul literar Marc Jiménez -constă în faptul că aceste gesturi de rezistență contra invaziei culturii globalizării și contra asfixierii diferențelor sfârșește prin a-i promova
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ajutați de muncă celor care ne-au precedat și se știe că nu ar fi existat Rubén Darío fără Góngora, nici Apollinaire fără Rimbaud, nici Baudelaire fără Lamartine, nici Pablo Neruda fără toți aceștia la un loc"45. Azi, autorii latino-americani doresc ca Europa să aștepte altceva din partea Americii Latine, să admită că acolo se produce literatura modernă, mult diferită de epocă realismului magic. "Cum se poate explica acest act reflex se întreabă istoricul francez specialist în tematica latino-americană, Serge Gruzinski
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Azi, autorii latino-americani doresc ca Europa să aștepte altceva din partea Americii Latine, să admită că acolo se produce literatura modernă, mult diferită de epocă realismului magic. "Cum se poate explica acest act reflex se întreabă istoricul francez specialist în tematica latino-americană, Serge Gruzinski -, aceasta înclinație irezistibila care ne împinge la a căuta arhaicul în toate formele sale, până la a ignora, voluntar sau involuntar, tot ce se referă într-un fel sau altul la modernitate, ca și cum am află o plăcere diabolica în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în Argentina". Dorind să fie universal în alegerea tematicii și în relatarea acestora, a fost acuzat de "dedat străinilor"49, însă, la o lectură atentă a operei sale, "se înțelege cât de mult este scriitorul mai argentinian și, deci, măi latino-american decât toți"50. El însuși, în lucrarea El escritor argentino y la tradición, comentează cât de uimiți erau prietenii lui când întâlneau referințe metaforice la Buenos Aires în povestiri că La muerte y la brújula. Carlos Fuentes semnalează mai târziu că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
locul ei în Europa și în lume. Sábato remarcă faptul că tineretul european, atât de politizat, de stânga, insistă asupra conceptului de literatură angajată, tema arhidezbătută și care se credea a fi fost deja epuizata. Întrebat dacă mai există literatura latino-americană angajată în sensul a ceea ce europenii înțeleg prin aceasta: regionalism, indigenism, lupta împotriva injustiției -, Sábato a răspuns că "literatura este sondarea în adâncul conștiinței umane, nimic mai mult"52, aceasta este angajarea adevărată a artistului, fidelitatea față de sine însuși, în numele căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acesteia, literatura trebuie să ridice probleme, atât din punct de vedere social, cât și politic și, "în ultimă instanță, așa cum se întâmplă mereu cu o literatura mare, și probleme metafizice"54. Nu are nici un respect pentru așa-zisa explozie literară latino-americană, boom-ul, pe care îl consideră o modă, care, în opinia sa, "nu are nimic în comun cu istoria profundă a unei literaturi. Kafka nu a făcut parte din nici un boom al literaturii cehe"55. Sábato insistă pe faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
opinia sa, "nu are nimic în comun cu istoria profundă a unei literaturi. Kafka nu a făcut parte din nici un boom al literaturii cehe"55. Sábato insistă pe faptul că, în deceniul al șaselea al secolului trecut, interesul pentru literatură latino-americană se datora unor factori mai degrabă extraliterari, politici, si ca răspundea, în același timp, unei mode, ca și gustului pentru exotic. La acest fenomen al răspândirii literaturii continentului în Europa și în lume a contribuit și revoluția cubaneza, insă boom
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
literaturii continentului în Europa și în lume a contribuit și revoluția cubaneza, insă boom-ul nu a fost decât o operațiune politică, pe lângă una literară și de publicitate, ceea ce a dus că, de multe ori, să se considere că literatura latino-americană a început o dată cu acest boom, ceea ce Sábato consideră o nedreptate, pentru că "nici Roberto Arlt, nici Borges, nici Marechal, nici Bioy Casares, nici Mallea nu au început o dată cu acea mediatizata bubuitura, după cum, în alte țari de pe continent, s-a întâmplat același
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
luată unitar, în bloc, ca fiind cea mai importantă care există în lume, cu scriitori foarte talentați, fapt pentru care consideră viitorul literaturii țării sale, în plan internațional, "cu adevărat extraordinar", așa cum îi mărturisește lui Roberto Alifado 57. În ceea ce privește literatura latino-americană, crede că aceasta a atins în prezent o profunzime și o dimensiune demne de luat în considerație, dar nu pentru că autorii din acest continent s-ar citi pentru că "ar fi pitorești sau folclorici", așa cum s-a întâmplat în secolul trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
importanță, "care au proiectat literatura americană la nivel internațional"58. Sábato recunoaște că, în cadrul acestei explozii literare, au existat scriitori importanți și îi menționează pe Gabriel García Márquez, pe Carlos Fuentes, Julio Cortázar, Vargas Llosa, însă nu consideră că literatura latino-americană a început sau s-a sfârșit cu acel "vacarm". Interesul Europei pentru literatură hispano-americană persistă și acum, la atâția ani după acea explozie, însă, spune Sábato, într-un mod diferit: "mai stabil, așa cum și trebuie să fie, fără acel tumult
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ceea ce ceilalți de dinaintea noastră au vorbit, au scris, pictat și filosofat. Gonzalo Torrente Ballester 61 insistă pe conceptul de influență, pe care "nu numai că dorește să-l elimine" atunci când se referă la literaturile de aceeași limbă, cum sunt cele latino-americane și spaniolă, ci vrea chiar să "discrediteze" acest cuvânt. Consideră că se poate vorbi nu despre influență, ci despre un noian de tradiție cu care scriitorii de aceeași limbă se hranesc și o reflectă în operele lor. Spune Ballester: "Între
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spaniolă, ci vrea chiar să "discrediteze" acest cuvânt. Consideră că se poate vorbi nu despre influență, ci despre un noian de tradiție cu care scriitorii de aceeași limbă se hranesc și o reflectă în operele lor. Spune Ballester: "Între literaturile latino-americane, incluzând-o aici și pe marea literatura braziliană, există un schimb de materie, o relație profundă care este posibilă prin intermediul limbajului (...). Toți aparținem unui patrimoniu comun, toți avem, că vrem sau nu, nu numai aceeași limbă, ci și un mod
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
posibilă prin intermediul limbajului (...). Toți aparținem unui patrimoniu comun, toți avem, că vrem sau nu, nu numai aceeași limbă, ci și un mod comun, oricât de abstract ar fi, de a înțelege realitatea și lumea"62. Așa-numita emancipare a literaturii latino-americane de tutelă europeană a trecut prin etape diferite care încep cu depășirea statutului colonial (separarea de Spania), continuă cu eforturile de sincronizare cu Occidentul care înseamnă Parisul, Londra, Romă și New York, si culminează cu configurarea unei literaturi independente la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]