371 matches
-
inece acolo, chiar dacă mai erau, încă, în viață. Puțini aveau puterea sau voința de ai trage afară. Soarta lor îngrozitoare era ignoranța. Nevoia celorlați suferinzi de dizenterie de a folosi latrina era prea urgentă, ca să le mai pese. Curios, dar latrina a salvat un tânăr locotenent înfometat, un conte a cărui familie posedă câteva castele și domenii. Auzind un soldat spunând ceva în dialectul de neconfundat al zonei din care provenea, l-a strigat imediat, întrebându-l de unde era. Soldatul i-
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
lagăr, care a fost așa de cumsecade, și am ajuns... să vă spun ce muncă am obținut: Întâi am făcut curățenie În lagăr, În așa-zisa spălătorie, apoi am fost mutată și am lucrat până mi-au Înghețat picioarele la latrină - am curățat latrina. Acolo am lucrat vreo 5 persoane. Toată iarna n-a fost pic de căldură acolo - a fost o muncă foarte grea. Totuși, bărbații care veneau să ducă ceea ce scoteam ne mai ajutau cu câte ceva. Dar, ce să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost așa de cumsecade, și am ajuns... să vă spun ce muncă am obținut: Întâi am făcut curățenie În lagăr, În așa-zisa spălătorie, apoi am fost mutată și am lucrat până mi-au Înghețat picioarele la latrină - am curățat latrina. Acolo am lucrat vreo 5 persoane. Toată iarna n-a fost pic de căldură acolo - a fost o muncă foarte grea. Totuși, bărbații care veneau să ducă ceea ce scoteam ne mai ajutau cu câte ceva. Dar, ce să vă spun, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mine discută, dar plânge, plânge Întruna. Și eu am luat medicamente... ca să nu plâng... Eu vă mulțumesc. Dacă vă mai amintiți ceva... Era groaznic - să faci munca aceea atât de umilitoare și să trăiești mai departe. Toaletă nu era, era latrină, ceva groaznic. Să-i spun cuiva care mă cunoaște acum și mă Întreabă ce-am lucrat, Întâi spun pietrele și apoi, când mă Întreabă: „Dar ce-ai mai lucrat?”, și când Îi spun, nu vrea să creadă - e greu să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
iarbă amestecată cu prundiș. Așa se simțea. Și atunci prietena asta a mea zicea: „Ce te uiți la ea? Nu contează ce conține - mănâncă, doar trebuie să supraviețuim”. Am Înghițit cum am putut și așa am trăit noi acolo. În ceea ce privește latrinele: au săpat un șanț - știți, cred că asta se Întâmplă și la război, un șanț mare și două scânduri, și stăteai unul lângă altul, când aveai voie să ieși, mă rog... La Început cred că și În lagăr era așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și iarăși ne țineau acolo ore Întregi, la numărătoare. Deci era un fel de demoralizare a oamenilor. Probabil că primeam ceva calmante, ca să nu Înnebunim cu toții, dar din punct de vedere moral, vă puteți Închipui... Nu erau WC-uri, erau latrine comune... Nici nu știu câte stăteam acolo, Într-o latrină. Nu exista sentimentul acesta de pudoare, se ștersese din noi, unul lângă altul, ne era indiferent orice, deci ca niște animale târâte la abatoare, așa ne simțeam și noi. Viața mea s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
numărătoare. Deci era un fel de demoralizare a oamenilor. Probabil că primeam ceva calmante, ca să nu Înnebunim cu toții, dar din punct de vedere moral, vă puteți Închipui... Nu erau WC-uri, erau latrine comune... Nici nu știu câte stăteam acolo, Într-o latrină. Nu exista sentimentul acesta de pudoare, se ștersese din noi, unul lângă altul, ne era indiferent orice, deci ca niște animale târâte la abatoare, așa ne simțeam și noi. Viața mea s-a Îmbunătățit, să zic așa, după o lună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sau, când se vroia să nu se audă, se auzea acea Înfiorătoare șușoteală care te scoate din minți. Tot legat de șocul provocat de lipsa de intimitate, trebuie să amintesc problema rezolvării necesităților fiziologice. Ne-au pus la dispoziție câteva latrine, pentru femei și pentru bărbați. Desigur, insuficiente, raportat la numărul extrem de mare de oameni (zeci de mii) Înghesuiți pe un teritoriu atât de mic. Asta a Însemnat că În fața latrinelor era În permanență coadă, uneori lungă de tot. Am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
problema rezolvării necesităților fiziologice. Ne-au pus la dispoziție câteva latrine, pentru femei și pentru bărbați. Desigur, insuficiente, raportat la numărul extrem de mare de oameni (zeci de mii) Înghesuiți pe un teritoriu atât de mic. Asta a Însemnat că În fața latrinelor era În permanență coadă, uneori lungă de tot. Am fost tare șocat văzând profesorii, doamnele profesoare cum stau la coadă În fața latrinelor, mutrele unora care Încearcau să se stăpânească când simțeau urgența necesității. Trebuia să mă uit În altă parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mare de oameni (zeci de mii) Înghesuiți pe un teritoriu atât de mic. Asta a Însemnat că În fața latrinelor era În permanență coadă, uneori lungă de tot. Am fost tare șocat văzând profesorii, doamnele profesoare cum stau la coadă În fața latrinelor, mutrele unora care Încearcau să se stăpânească când simțeau urgența necesității. Trebuia să mă uit În altă parte când vedeam câte o fetiță, colegă de școală, așteptând la rând... Și mie Îmi era rușine să fiu văzut acolo. Latrina nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În fața latrinelor, mutrele unora care Încearcau să se stăpânească când simțeau urgența necesității. Trebuia să mă uit În altă parte când vedeam câte o fetiță, colegă de școală, așteptând la rând... Și mie Îmi era rușine să fiu văzut acolo. Latrina nu a fost fragmentată, despărțită de pereți. Pentru prima dată trebuia să-mi rezolv necesitățile fiziologice față de alți oameni, uneori cunoscuți. Pe de altă parte, nu pot să fac abstracție de vârsta mea de atunci - și chiar dacă procesul meu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și cum păduchii erau În jurul lui. De ce spun că Îl știam pe ăsta? Pentru că v-am spus că mi-a plăcut matematica și am Încercat să discut cu el aceste probleme. În cămașă găseam Întotdeauna păduchi. Nu mai vorbesc de latrinele comune... Și cum unul se simțea rău și nu mai avea forță, păduchii Îl năpădeau și treceau și la alții. - Când ați ajuns În lagăr a trebuit să renunțați la hainele cu care ați venit? - Nu. Am rămas cu hainele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
uscam hainele sau rufăria pe care trebuia s-o spălăm. Că nu aveam schimburi și acolo uscam ghetele și chestii din astea. Deci exista o sobă În mijlocul barăcii. - Și unde vă spălați? - Afară, erau spălătoare lungi... Și mai departe erau latrinele, niște gropi așa... - Șanțuri? Toată lumea așa Își făcea nevoile... Nu exista nici un fel de intimitate acolo. Bărbați, femei, nu interesa acest amănunt. Nu vă pot spune dacă ne băgau brom În mâncare, dar este posibil să ne fi băgat... Asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne spălam afară. A fost singura posibilitate de spălare. Acolo ne spălam și rufele, cu apă rece. Nu era apă caldă. - De unde provenea apa respectivă? - Era un sistem de pompe. Era apă de robinet. Dar nu erau W. C. -uri, ci latrine obișnuite. - Care era regulamentul În lagăr? - Nu exista un regulament - sau dacă exista, nu ne-a fost adus la cunoștință. Trebuia să dăm ascultare În primul rând Lageraltester-ului și orice soldat, subofițer sau ofițer german era Dumnezeu. Ce spunea el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la rug. - Rugul unde era? - Focul se vedea. Era la capătul lagărului. Nu era În cadrul Încercuirii noastre, dar se vedea focul. - Cine deservea acest rug? - Tot deținuții. Probabil că era o echipă de deținuți care aveau această sarcină. - Cum arătau latrinele? - Cel puțin În lagărul nostru, În margine, era o Îngrăditură cu scândură, și intrai Înăuntru. Nu era ușă, ci o deschidere. Erau vreo 20 de găuri - scânduri cu găuri, cum sunt latrinele de la țară de la noi. Numai că nu era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de deținuți care aveau această sarcină. - Cum arătau latrinele? - Cel puțin În lagărul nostru, În margine, era o Îngrăditură cu scândură, și intrai Înăuntru. Nu era ușă, ci o deschidere. Erau vreo 20 de găuri - scânduri cu găuri, cum sunt latrinele de la țară de la noi. Numai că nu era una, ci douăzeci În șir. - Cum arăta, de fapt, acest rug? - Rugul se făcea cum se face un rug obișnuit. Din stativ din lemne și deasupra se puneau corpurile. Ca orice rug
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
loc special pentru asta? DAVIDOVICI: Da. - Cum arătau aceste ghetouri? ADLER: Erau un fel de șoproane fără pereți laterali decât la o anumită Înălțime, ca să aibă aerisire cărămizile, să se usuce mai bine, cu un fel de acoperiș... foarte Înalte... - Latrinele unde erau? Ziceați că se făcea mâncare la comun.... DAVIDOVICI: Afară... Dar făcea fiecare pentru el... W. C. -urile nu mai știu unde erau. Însă era o pivniță unde erau chemați diverși oameni ca să spună unde au ascuns bijuteriile și aurul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că erau ferestre zăbrelite. Cred. - Curent electric? - Da. - Exista o oră de stingere? - Sigur că da. În funcție de venirea de la lucru, după ce se distribuia mâncarea era stingerea. Puteai să ieși prin spatele fiecărei barăci, unde erau W. C. -urile. Eu am avut latrina În spatele barăcii, unde puteai să mergi. Nu trebuia să ceri voie de la nimeni, pentru că, vedeți, fiecare baracă avea și ea Împrejmuirea ei; mai rudimentară decât Împrejmuirea lagărului, nu era electrificată, dar era Împrejmuită cu sârmă ghimpată. - La ce oră Începea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pat - cred eu, nu mai țin minte... Dar spălarea o făceam În fiecare duminică. Duminica nu se lucra. Igiena corporală se făcea duminica, sub supravegherea acestor oameni care conduceau blocul. Te obligau să mergi să te speli cu apă rece. Latrinele erau spre gardurile electrificate. - Deci la șase dimineața vă sculați, unii se spălau... - Până plecai la lucru trecea un timp bun, de două ore. - Deci la ora opt... - Aprximativ. Și se lucra zece ore. - Apelul cum se făcea? - Șeful Își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o pâinică nu prea mare... - Acești kapo aveau ceva specific, adică În afară de bâtă? - Aveau banderola de kapo. Kapo-șef avea o banderolă specială de kapo, erau mai mulți kapo. De exemplu: era kapo de bucătărie, Kuchenkapo; altul, care era cu curățarea latrinelor, era kapo pentru curățarea latrinelor... Era un kapo... țin minte că era social-democrat ăsta, a murit Împușcat de mitralierele americane - era Holzkapo, adică de lemne. În fiecare dimineață, el cerea de la șeful blocului oameni și pleca cu doi-trei SS-iști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Acești kapo aveau ceva specific, adică În afară de bâtă? - Aveau banderola de kapo. Kapo-șef avea o banderolă specială de kapo, erau mai mulți kapo. De exemplu: era kapo de bucătărie, Kuchenkapo; altul, care era cu curățarea latrinelor, era kapo pentru curățarea latrinelor... Era un kapo... țin minte că era social-democrat ăsta, a murit Împușcat de mitralierele americane - era Holzkapo, adică de lemne. În fiecare dimineață, el cerea de la șeful blocului oameni și pleca cu doi-trei SS-iști pe lângă el și aduna vreascuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care erau șefii de bloc. Apoi venea Stubendienst-ul, care se ocupa de Întreținere..., nu numai a barăcii. În general numai a barăcii. Trebuiau să facă curățenie - ăștia erau mai amărâți nițel. Se ocupau cu curățenia, să ducă fecalele dimineața la latrine, ei aduceau mâncarea (care semăna mult cu ce aduceau ei acolo), tot felul de lucruri. După care urmau pe grade - erau numai două grade: ăia care conduceau echipele care mergeau la muncă. Aici erau, de fapt, trei grade. Era Vorarbeiter
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
țipau... Era o diferență enormă. Cu closetul era tot o nenorocire, În sensul că, În prima zi, când am ajuns, ne-au pus să săpăm o groapă. Avea vreo zece metri pe zece, adâncă de vreo patru metri... - se numea latrină: stăteai la marginea ei și Îți făceai nevoile; dacă picai Înăuntru mureai. - S-a Întâmplat așa ceva? - Nu s-a Întâmplat. Era poate și mai rău decât la Auschwitz, din punctul ăsta de vedere, pentru că acolo, de bine, de rău, stăteai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Thill. Aici, când am venit, erau două barăci gata. Pe urmă am mai construit. - Cât ați stat În Franța ce s-a modificat, ce ați construit? - Noi nu am construit aproape nimic acolo. Am făcut Încă două barăci, am făcut latrina, am nivelat niște teren, În alea patru ore libere, că era o șosea neasfaltată și urma un fel de diferență de nivel, un fel de vale În care era lagărul. Și de la șosea până la marginea lagărului... Sârma ghimpată era sus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ăla de sârmă ghimpată... Și poarta lagărului era aici, oarecum paralelă cu șoseaua. Barăcile, dacă țin eu bine minte, erau două: aici era o singură baracă și aici era Încă una. Patru barăci erau. Și bucătăria era aici. Aici era latrina... Între barăci era o distanță de șapte-opt metri. Aici erau tot barăci, pe exterior - două barăci. Într-una erau birourile și Într-una era locuința șefului de lagăr, iar aici erau două blocuri sau un singur bloc, nu mai țin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]