435 matches
-
este un revers al operei dantești. În timp ce dragostea lui Dante pentru Beatrice era sacră și înnălțătoare, Fiammetta povestește despre concupiscență și o dragoste adulterină distrugătoare. Întâlnim topoi familiari: Fiammetta stă în biserică în sâmbăta Paștelui și este apreciată de privirile laudative ale multor bărbați, observă privirea unui tânăr, deosebit de fermecător, plin de grație și foarte elegant îmbrăcat. Preocupată de reputația proprie, la început manifestă reticență în a se îndrăgosti, dar mândria ei va fi subjugată și va ceda. Dragostea lor este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a lui Chaucer, impun niște adevăruri în care nu suntem convinși că cei doi cred cu adevărat.465 Femeile sunt reduse, în cele din urmă, la tăcere.466 Târgoveața din Bath a fost percepută diferit de către critica literară, de la tonul laudativ, până la cel mai ironic, poate și din cauza personalității duale a personajului feminin, pe care am subliniat-o anterior. „În cei mai obișnuiți termeni, este absurdă și grotescă”467 . Walter C. Curry consideră că este „atât de plină de omenesc și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
grația pe care pasiunea lor nu a uitat niciodată să le cultive. Ceea ce este interesant ține de faptul că durerea pierderii și a plângerii femeii iubite duce la rememorarea unor imagini din trecut încărcate de bucurie 647. „Ampla descriere extrem de laudativă a ducesei, deși în mare măsură tributară convențiilor literare medievale, pare să fie veridică. Blanche, spun mărturiile vremii, a moștenit caracterul integru și bunătatea tatălui ei Henry, primul duce de Lancaster. Căsătoria ei, în 1359, cu John of Gaunt a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
chiar dacă notele ironice mai ascund firave urme de misoginism. Aspectele antifeministe pe care le am evidențiat în scrierile lor nu fac decât să contureze un portret mult mai credibil, mai autentic a ceea ce reprezintă feminitatea. Dacă ar fi fost totalmente laudativi și îngăduitori cu personajele feminine pe care le portretizează, ar fi pierdut mult în sfera realismului incipient pe care îl configurează. Virtutea și viciul personajelor feminine par a nu avea însemnătate decât dacă conduc spre aventuri, spre evenimente neobișnuite guvernate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
aici, nimic straniu. Mai greu de Înțeles e că, În această campanie denigratoare, Takeshita era prezentat drept „un mare lider, ale cărui onoare și integritate nu aveau pereche”. În Occident e un elogiu, Însă În Japonia o frază exagerat de laudativă se interpretează ca fiind o ironie sau un sarcasm. Prea multe laude la adresa unui personaj public au ca efect ceea ce În japoneză se numește homegoroshi, „a omorî cu laude”. Opoziția făcea exact acest lucru În cazul lui Takeshita. Aceste diferențe
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
cu ocazia apariției primului număr al revistei noastre - comentarii desigur verbale (intelectualul basarabean nu se prea înghesuie la masa de scris) -, m-a impresionat în mod deosebit frecvența cuvântului echilibru, pus de vorbitori mai întotdeauna în capul listei de adjective laudative. Momentelor de început, de ușoară derută și neînțelegere (altele erau, să recunoaștem, așteptările noastre imediate), le-am răspuns mai târziu cu reflecțiile ce urmează. Când o revistă de cultură cum este Contrafort e apreciată înainte de toate ca fiind echilibrată (recunoscându
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
disponibile, invitând la o meditație asupra a ceea ce ar fi putut să fie. Istoricul și, împreună cu el lectorul, se văd nevoiți să își accepte limitele de înțelegere, judecându-i pe strămoși cu mai puțină părtinire decât se obișnuiește 251. Tentația laudativă nu a dispărut complet și a produs câteva notații entuziaste, de extracție romantică, cum ar fi cele legate de portul popular. În opinia sa, privind cu atenție Columna lui Traian, oricine ar putea recunoaște: "cusătura cămășii femeilor dace, care se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
i]eri atotputernic, care îngrozise lumea prin excesele sale de tirănie"272. Așezând și cutremurul din 10 noiembrie 1940 în seria dezastrelor care loviseră țara, manualul se încheia, apologetic, cu omagierea "salvatorului Patriei din prăpastia anarhiei", aducând în același registru laudativ și proaspăta dezrobire a Basarabiei, ca și a "creștetului nordic al Bucovinei de sub păgâneasca robie a sângeroșilor comuniști Stalin și Molotow"273. Ediția a XV-a a manualului, din 1944, a fost redactată cu scopul evident de a reitera dezideratul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de Grigore Ureche era, ca de obicei, o citare incompletă, nepăstrând decât aspectele pozitive ale judecății postume asupra domnitorului. La sfârșitul lecției, elevii erau trimiși din nou la fragmentul respectiv, cerându-li-se să confirme elogiul construit prin omisiune. Caracterizările laudative abundau și lecția se încheia cu un ultim efort de a fixa în memoria copiilor un tablou greoi, plin de atribute superlative și redus, în final, la o sentință encomiastică: "calitățile sale de mare conducător și serviciile aduse creștinătății au
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cele întâmplate în 1918. Numărul din 1983 debuta cu un colaj de citate din aprecierile lui Nicolae Ceaușescu asupra unirii, unității și legităților istoriei românești în general ("Magazin istoric", decembrie 1983, pp. 2-6); exercițiul propagandistic fiind astfel rezolvat, restul textelor laudative a reușit să păstreze, în mare, legătura cu evenimentul vizat, fără a epuiza tot cuprinsul revistei. 247 Între "realizările" anului 1978, pionierii unei școli din capitală notau că "zilelor de 1 decembrie și 30 decembrie le-au fost dedicate adunări
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de organizatori, îngrijorați că ea "a suferit tot mai multe distorsiuni în perioada tulbure care a urmat evenimentelor din 1989" (Ibidem); și ar fi, deci, departe de adevărul istoric. Adevărul dorit și recomandabil temei se poate imediat deduce din tonul laudativ rezervat acelor lucrări care aminteau ceea ce "era și firesc" să apară într-o astfel de proză: organizațiile de masă, uniformele, practica agricolă, spectacolele omagiale. Astfel de "realități ale vieții de școlar" aveau, în plus, calitatea de a trimite direct la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
formelor epice și apariția romanului", este remarcată, în mod corect, distanța existentă între perspectiva modernă asupra parodiei, cea care suprapune acest tip de discurs cu cel critic, acoperind aspecte comice, ludice, metaficționale, și cea antică, neacoperitoare a unor sensuri pozitive, laudative. Primii teoreticieni vor fi mai degrabă interesați de etimologie, de practicile orale ale parodiei, dar și de o contextualizare extraliterară a acestui gen. Atentă la filiații și la continuitate, Livia Iacob urmărește, fixează, analizează pașii făcuți de parodie (cu trimitere
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în vecinătatea comicului pur, pentru ca ulterior să o asocieze ludicului sau metaficțiunii, scriitorii fructificând orizonturile de regenerare intrinsecă a artei literare deschise de aceasta. În Antichitate însă, opinia general împărtășită nu acoperea și un sens pozitiv, parodia nu era invocată laudativ. Dimpotrivă, la începuturile sale pare să fi fost privită condescendent de către primii teoreticieni. Iat-o definită drept un gen comic minor, meritând o dezbatere amănunțită cu precădere în ceea ce privește etimologia sa și o prezentare detaliată a practicilor orale, discursive și prin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și este câte-odată stimulată de invidie. Suntem poate demodați când ne așteptăm ca o judecată de valoare să fie argumentată, dezvoltată rezonabil, deschisă verificărilor, rezistentă la critică, să nu prezinte contradicții cu faptele, cu experiența sau natura. Căci, citind comentariile laudative, percutante ale unei opere filozofice, ale unei piese de teatru, ale unui documentar zeflemitor al unui cineast sau ale cărții unui sociolog, calitățile care li se atribuie nu sunt cele pe care tocmai le-am enumerat, ci cele care sunt
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
o publicație literară centrală a apărut o cronică la cartea „Cordovanii”, scrisă de Ion Lancrăjan; în numărul următor al aceleași publicații, acela și a utor de cronică literară semna o alta, la aceeași carte, dar total de-a-ndoaselea: critică la început, laudativă, mai apoi. N-am putut rezista și m am adresat în scris publi cației și directorului ei, cerând explicații, protestând la ceea ce făcuse autorul. Mi-a răspuns Zaharia Stancu: „tânărul autor caută drumul...” Căutătorul drumului nu era altul decât viitorul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
să cerșească, să fure, să dea în cap, să înșele, să violeze, să ucidă, să mintă și mai presus de toate să se rețină de la orice activitate ce ar semăna cu munca cinstită. Și presa scrie despre ei la modul laudativ. Ia să vedem ce se zice despre această națiune care orice i-ai face răsare la loc mai ceva ca pasărea Phoenix. Deci tăcere, vorbește coana mare, presa românească care glăsuiește așa: „Țiganul a fost primul întreprinzător particular, insul care
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
credit și consideră îmbucurătoare forma noii poezii pe care o numește manifest ortografic, datorită refuzului de a scrie cu "â" din "i". Monica Lovinescu surprinde noutatea revelațiilor și tonul de autenticitate al volumului despre care și presa din țară vorbește laudativ. De data aceasta, spiritul polemic nu intervine în relația dintre ea și Eugen Jebeleanu, ci între ea și receptarea critică. Subiectul disputei constă în împărțirea inutilă a volumului în două părți diferite (prima parte orfică, pe tema dispariției unei ființe
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
În schimb, nu am reușit să ne detașăm de ideea că trebuie învinovățită lupta pentru putere, pentru statutul social, pentru funcția care devine criteriu în valorificarea operei. În demersul nostru, am remarcat rolul important al cultului personalității: intelectualii scriu discursuri laudative ca să fie acceptați, promovați, răsplătiți, uneori iertați pentru anumite abateri. O parte din ei formează grupurile de contestatari ai autoarei, folosite pentru a interveni acolo unde Securitatea și colaboratorii ei dau greș. Cu cât este mai iritată, cu atât spiritul
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
concept atât de prețuit de clasici. Admirația implică o afiliere tacită, după cum aceeași semnificație o are invocarea drept autoritate absolută pe Boileau în articolul Poezia, în care era analizată creația literară a lui Cezar Bolliac. Deși articolul în sine este laudativ și încurajator, această trimitere finală la mentorul clasicismului francez în contextul unei observații cu privire la o mai mare îngrijire a limbii poetice, declanșează furia oarecum exagerată a lui Bolliac, care concretizează, cu acest prilej una din puținele diatribe explicite împotriva clasicismului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
SSS poate fi considerat profund tendențios, "asemenea celor mai otrăvitoare arme ale războiului rece". Reprezentantul Mali (stat nemembru permanent al Consiliului de Securitate) s-a arătat oripilat de o asemenea interpretare, spre deosebire de reprezentantul din Burkina Faso, care a apreciat cu cuvinte laudative luarea de poziție a Rusiei. În timp ce în numeroase țări se moare de foame, noi ne certăm pentru un conflict de unde n-a venit încă nici o știre privitoare la victime omenești" s-a revoltat delegația Zambiei. Iar dumneata vrei să așteptăm
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
SSS poate fi considerat profund tendențios, "asemenea celor mai otrăvitoare arne ale războiului rece". Reprezentantul Mali (stat nemembru permanent al Consiliului de Securitate) s-a arătat oripilat de o asemenea interpretare, spre deosebire de reprezentantul din Burkina Faso, care a apreciat cu cuvinte laudative luarea de poziție a Rusiei. În timp ce în numeroase țări se moare de foame, noi ne certăm pentru un conflict de unde n-a venit încă nici o știre privitoare la victime omenești" s-a revoltat delegația Zambiei. Iar dumneata vrei să așteptăm
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
pentru viață (Ibidem, p. 76). S-a spus adeseori că „munca este dușmanul de moarte al românului” (vezi și Barbu, 2000, pp. 40-50); fără a fi foarte harnic, mulțumindu-se cu puțin, românul pare totuși să înțeleagă munca, să vorbească laudativ despre ea („Meseria este brățară de aur”, „Cine mult vorbește lucrul nu-i sporește”, „Cine-i harnic muncitor, de pâine nu duce dor”, „Lenea e cucoană mare care cere de mâncare”, „Munca cu silință preface orice ființă”, „Cu muncă necurmată
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Sistemul de comunicare utilizat prin solicitare verbală sau non-verbală, în sensul folosirii mobilizărilor pasive, cu explicarea acțiunilor ce se efectuează, a eficienței acestora; implicarea pacientului în acțiune pe plan intuitiv și afectiv. • Reliefarea laturii formative manifestată prin opiniile critice sau laudative, ceea ce evidențiază autocontrolul din partea pacientului (Epuran, 1976). • Climatul psiho-afectiv în care acționează, în sensul modului în care KT a reușit să influențeze favorabil personalitatea pacientului, cunoscând că boala afectează în mare măsură această trăsătură de caracter. Pacientul este în situația
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
unor spectacole, fără să aștepte terminarea lor, obișnuia să se oprească în hol lângă mine și să mă ațâțe la dialog, cu inteția vădită de a-mi cunoaște opiniile despre spectacolul în desfășurare. Atunci când acestea se întâmpla să fie excesiv de laudative nu ezită să mă tempereze, formulând, cu autoritate și competență, observații plauzibile, multe nu lipsite de rezerve întemeiate. Intuiște ca nimeni altul, încă de la o vârstă a acumulărilor, unde e și unde nu e valoare. Nu l-am suspectat, de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
conduite. De fiecare dată când apare un compoament greșit, se cuvine să i se atragă atenția asupra acestuia și să se discute cu elevul în vederea conștientizării riscurilor presupuse de comportamentele deviante manifestate. folosirea recompensei Satisfacția resimțită de copil la aprecierile laudative ale educatorului sau ale părintelui trebuie să devină o motivație pentru repetarea acelui comportament. Se cuvine să se urmărească de fiecare data formularea aprecierilor laudative după un set de reguli, astfel încât să se obțină rezultatul urmărit. Astfel, lauda trebuie să
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]