333 matches
-
meșterul Luca despre tradiție și toate celelalte, umilește-te, iar în însemnările lui și ale meșterului Vasile nu se vorbea decât despre modestie și umilință, N-ar fi trebuit să accept niciodată lucrarea asta! în zadar întorci mereu capul spre lavița din colțul odăii, nu-i nimeni acolo și nici n-o să fie, ești singur în toată încăperea și El n-o să apară la dorința ta! Ce tot vorbești acolo?! nu știu la ce te referi, La gândul tenebros ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ascunde de tine însuți, recunoaște cu glas tare de ce nu ești în stare să pictezi în biserică! Asta vreau să înțeleg! Răspunsul e în tine, dar încă nu-l vezi! Mă uit iarăși spre colțul odăii, la locul gol de pe la laviță, Degeaba, dragul meu, El nu va veni! Nu-mi spune mie, dragul meu! Nu vei semna nici un pact cu diavolul sau Doamne ferește, nu trebuie să-i spun numele cu voce tare, mai ales într-un asemenea loc sfânt, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu! Nu vei semna nici un pact cu diavolul sau Doamne ferește, nu trebuie să-i spun numele cu voce tare, mai ales într-un asemenea loc sfânt, nu-ți vei vinde sufletul și nu te vei pierde, nu-i nimeni pe lavița din colțul odăii de pe care cu grijă ai adunat în seara asta toate cartoanele, ca să-i faci loc, în caz că va veni, zadarnic îl aștepți și dacă vei scrie în acest caiet, de dragul literaturii, că te-a vizitat și ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
imaginație tot felul de scene care mai de care mai fanteziste, ai face bine să desenezi, nu pierde vremea cu scrisul, tu trebuie să ții în mână pensula, nu stiloul, lasă stiloul pentru altcineva și nu te mai uita spre lavița aceea, ia-ți o coală de hârtie și, Pași în tindă, E-adevărat, nu minte, se aud pași ușori în pridvor, urcă treptele de piatră, mâna pe clanță, amândoi tulburați, îi bate inima că i-o aud până aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cutezat să vin eu la tine, dacă tu mă ocolești, Tac la mustrarea lui și-i arăt prin gestul larg al mâinii patul tare de lemn acoperit cu o pătură decolorată de prea desele spălări, Dar el se întoarce spre lavița de lemn din colțul odăii și se așază cu mișcări încete, e cald în încăpere, nu îndrăznisem să deschid fereastra din pricina gângăniilor atrase de lumina becului meu, îi propun părintelui să las ușa deschisă și să stingem lumina din odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ce mă adusese și asistenta mi-o pusese sub pernă, ca să nu se piardă, N-am înțeles atunci de ce și ce era cu cartea aceea pe care nici măcar n-o puteam citi, am păstrat-o totuși, Părintele Ioan stă pe lavița din colțul odăii mele, nu mă uit la el de teama propriei mele fantezii, umbra lui în haloul de lumină al lunii s-a oprit la picioarele mele, dacă aș face o mișcare, Cum m-am refăcut m-am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încântat de ninsoare, nu știu cum vom ajunge mâine la școală, îmi cobor sania din pod, râde el către ninsoare, îmi fac pârtie, Unde, Daniel? De sus de la toacă până-n poarta bisericii celei vechi, Daniel învață pentru mâine la geografie, stă pe laviță cu picioarele întinse spre foc, a venit cu cartea de geografie să mă întrebe ceva și aici a rămas, Cum se numea podișul acela de care ne-ai vorbit la oră și unde stau oameni de altă religie, budiști, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
li se încrucișeau și se schimonoseau la față, dacă nu-s duși la timp la descântat pot rămâne pe viață sluți sau mor, Cu un băț de lemn cu care zgândăre focul femeia face semne hieroglifice lângă vatră, eu pe lavița de după masă aștept ca ea să-mi dezlege această taină ce mă urmărește din copilărie, Spune-mi descântul, o rog cape Dumnezeu, Ți-l spun, dar să știi că nu-i acela, De unde știi? Pentru că nici un descânt pe lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aflu și am nevoie de Daniel să mă poarte ca pe un neputincios până la izvor, așteptăm apa să vină, stropii reci în cascadă, ce cad cu forță pe umerii mei, restabilesc realitatea lumii, pun biserica cea veche pe vârful dealului, lavița de lemn unde mă așteaptă Daniel cu cearceaful o lasă la locul ei sub ulmul bătrân, cerul îl readuc stropii de apă la locul lui pe cer și nu pe bolta bisericii și, abia atunci ochii mei încep să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cer ceva de mâncare fratelui Rafael, am sărit peste masa de prânz, grăbit să ajung cât mai repede, alături, lângă casa bătrânească de oaspeți, pe o pătură întinsă la soare, o femeie, un bărbat și doi copii, mănâncă, îmi trag lavița de pe prispă mai aproape înspre ei și ascult, să-ți mai curețe mama un ou? fetița se răsfață până să răspundă nu, vreau apă, cere băiatul, și tatăl se întinde spre bidonul de plastic acoperit cu o haină, copilul primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-o într-acolo și o găseam fie la radio vacanța, fie la salvamar, fie cu niște copii făcând castele de nisip, pretutindeni era în largul ei, parcă pentru întâia oară se uită preoteasa la mine și mă descoperă aici, pe lavița de sub vie, unde stăm și vorbim, ea povestește despre Diana, știi că îți stă bine cum te-a tuns, oare știe ceva?! eu îmi plec privirea undeva în pământ între vârfurile pantofilor prăfuiți de drum, Doamne, și ce-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o vreme, era amiază, bărbatul ajunse acasă, era o după-amiază de iunie. Îl aștepta nevasta lui care era Însărcinată. Intră În curte, nu era nici țipenie, câinele plecase. Lanțul zăcea În praf, casa era pustie și el se așeză pe lavița de lângă masă. Trecu o vreme, nevasta nu mai venea și, Într-un timp, obosit, fără să se atingă de ciorba de fasole verde care se răcea În farfurie, se coborî În grădinița de lângă râu, unde era fântâna, ca să scoată apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mare poftă de râs, așternură fețe de masă din pânză subțire de in, pe care le înținară îndată de vânt, punând castroane de aluminiu, linguri de cositor și farfurii atât de albe, încât, fără îndoială, erau de marmură. Lumea, încălecând lavițele ascunse sub scoarțe moldovenești, cu rumeni trandafiri și cu indescifrabile amintiri monarhice, se mai potoli din vesela frământare. Un nimb de tihnă și de plăcere naviga pe deasupra mesenilor, ce priveau cu îngăduință la târgovățul cu buci mari, de ins care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Se vede că beculețele verzi îi sugerau meseanului Chirpic, cel supranumit Faraon, din Kotonoaga, un veritabil simțământ sărbătoresc, fiindcă, în timp ce-și freca și își scărpina dureroasa umflătură a unui recent sugel, de la degetul mare, el se ridică de pe lavița așternută cu scoarțe, anunțând: Trecem la pavazare! Pe urmă să raportăm cum desfășoară colectiviștii noștri muncă de partid! Vezâcă, să afle Tovarășului Popescu... Păpălăul cel de la oraș, care iar meșterise anapoda la geamantanul lui cu ochi verzi de pisică, reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la gât se retraseră, învinse, din fața unor meseni, înspumata bere de casă, fierbând potolit în pântecoase căni străvezii, umpluseră burțile multora destui goldăneșteni, omeniți la masa cumetriei, se ridicau, în răstimpuri, plecând prin dosnice porumbiști, pentru a mai ușura sarcina lavițelor încălecate... Lingurile de cositor conteniseră să se mai afunde în grăsimea aceea de soi a găinilor porumbace din Goldana neam de galinacee răspândit odinioară de Iustiniana lui Petrea Păun. Fiecare își făcuse datoria, la horă și la jocul de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Goldana neam de galinacee răspândit odinioară de Iustiniana lui Petrea Păun. Fiecare își făcuse datoria, la horă și la jocul de doi, față de nănașă, doamnă din cap până în picioare, față de verele ei, ba rânduiseră și pe câteva femei, de dincolo de lavițe... Petrecerea începuse să se sleiască și, de aceea, Nicanor se ridică, glăsuind pentru toți: Dragi meseni, ghici ghicitoarea mea, ce e? Am un iaz, malurile-s verzi, apa-i sânge de iepure, mâlul roșu, ca steagul Partidului și crapii negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înscrierea obligatorie a agricultorilor în colhoz, au venit și au intrat în ogradă la Tata-bătrân Moșneagul, cam ghebos fiind și cam țeapăn, dar încolo se ținea bine, i-a chemat în casa cea mare și i-a așezat, care pe lavițe, care pe scaune, întrebându-i bățos, cum era el: cu ce treabă vă aflați pe la noi? Iar ei, ca să-l îmblânzească pe moșneag și să-l câștige de prieten, l-au întrebat: în ce an s-a născut? Deci, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se conjugă, se cheamă și se susțin linii segmente, trasee direcții, forme rotunde sau prismatice bine definite, clare. Privind natura moartă cu joben, vom descifra regulile de organizare compozițională vizibile și în alte lucrări. Recuzita însumează planul orizontal al unei lavițe acoperite cu o țesătură dungată cu alternanțe de zone cu ornamente geometrice dar și figurale peste care, un baston din bambus, orientat oblic spre dreapta, traversează cadrul marcând, pe laturile mici ale dreptunghiului pânzei, împărțirea acestora după raporturile secțiunii de
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
și le ursea soartea pre viața-ntreagă, de la leagăn și până la mormânt". Un boier cere găzduire la o căsuță unde i se spune că muierea se trudește să nască și nu este primit în casă. Boierul se așează pe o laviță, lângă fereastră. Între timp, femeia naște un "fecioraș frumos și sănătos". Boierul aude hotărârile ursitoarelor (prima se referă la necazurile prin care va trece copilul, dar de "fata din par" și, în cele din urmă, îi destăinuie soției sale că
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Prahova material rulant, pe cît nu oprește aici, dunga carpatică printre surogatele verticale de pe loc, casele provizorii, mai de durată este trenul, calcul al trecerii lor, Perișul în trei oameni, lacuri, casă de vacanță străvezie, mai mult un pavilion cu lavițele pe margine, numărul 645, cîmp, o clipă darul munților, pe sector infim de orizont, oi și capre pe miriște, teren arat, ocean de pămînt, în pilda lui s-a făcut peste tot netezime, contralumină cînd se ridică un avion de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sau la încheietura mâinii. În cele trei zile, care trebuie să treacă până la punerea în mormânt, răposatul trebuie să fie privegheat tot timpul, fie zi, fie noapte, de rude, de prieteni de vecini. În casă, el va fi așezat pe laviță cu capul spre apus, astfel ca să poată privi spre răsărit, acolo unde presupunem noi că trebuie să se afle intrarea în domeniile Domnului nostru Dumnezeu, în grădinile Edenului, unde fiecare își dorește să fie primit după ce părăsește această lume. În
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cinci zile de rude, după care se afuma sau Îmbălsăma cu ierburi speciale; casa de locuit, supraînălțată pe patru stâlpi, rezistentă la inundații, seisme, grad sporit de ventilație, despărțită În două compartimente: bucătăria cu vatra focului și ustensilele necesare, dormitorul (lavițe și rogojini din rafie pe jos); casa cea mare pentru Întrunirea sfatului bătrânilor satului 659 (pe jilțul de lemn sculptat stătea șeful tribului, ceilalți membri pe scăunele mai mici); case pentru tinerii căsătoriți ș.a. Spre seară ajungem În Banaue, unul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
frunții nimb subțire-i ninge!... Vrăjmașii gem la pragul lui pe coarne!... Movilă-i stă nisipul lângă ușă... A tot crescut rugina pe zăvor, uleiul a-nflorit într-un ulcior, dar trupu-i stă-n genunchi, deși-i cenușă... Pe-o laviță, alături, rânduite mai multe cărți. Pe-o foaie, în Ceaslov, scrisese el sfințitul lui hrisov în patru rânduri, vorbe aurite: „Să mă iertați, părinților, vă rog , c-având puțină treabă azi cu Domnul m-a biruit în rugăciune somnul și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
tine însuți, față de familie, de profesia de medic și se continuă cu datoria socială de cetățean. 1. Perioada copilăriei Într-o zi fierbinte de vară, la 5 iulie 1924, undeva sub dealul Osoi din comuna Horodnicul de Sus, pe o laviță în interiorul unei căsuțe țărănești, o mamă sleită de puteri a dat naștere ultimului ei copil cu un păr negru de codru des, cu ochii albaștri și limpezi pe care erai tentat săi compari cu cerul albastru care părea că se
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
era în casă ca mobilier, era din lemn. Patul alcătuit din două capre și câteva scânduri acoperit cu o saltea din paie de ovăz și apoi cu un lăicer, masa rotundă, joasă, sprijinită pe picioare scurte, scăunașele și ele joase, lavița(laița), blidarul, furca de tors, fusele, leagănul, războiul de țesut și toate celelalte ustensile necesare țesătoriei, lada de zestre, culișerul de făcut mămăligă, covățica sau chersânul pentru ținut făina, sărărița, scafa pentru pisat usturoiul, lingurile din lemn de paltin sau
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]