362 matches
-
iar poporul grec suferă de o sărăcie nemaiîntâlnită de decenii, reprezintă un alt gest care nu e de natură să aplaneze asperitățile dintre părțile aflate în dispută. Schitul românesc "Sfântul Ioan Botezătorul" (în grecește Prodromu) aparține Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Este situat între Kavsokalyvia și Marea Lavră, pe un deal stâncos, la mică altitudine. În 1857, a fost cumpărat de către 2 călugări români, cu numele monahal Nectarie și Nifon, după care a fost amenajat și recunoscut drept schit. Azi, este
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
nemaiîntâlnită de decenii, reprezintă un alt gest care nu e de natură să aplaneze asperitățile dintre părțile aflate în dispută. Schitul românesc "Sfântul Ioan Botezătorul" (în grecește Prodromu) aparține Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Este situat între Kavsokalyvia și Marea Lavră, pe un deal stâncos, la mică altitudine. În 1857, a fost cumpărat de către 2 călugări români, cu numele monahal Nectarie și Nifon, după care a fost amenajat și recunoscut drept schit. Azi, este locuit de 25 de călugări de origine
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
al României, clădiri cu același rol existând și la Curtea din Brâncoveni a lui Matei Basarab sau la Curtea din Potlogi, în dreapta porții de intrare. O clădire asemănătoare, dar mai simplă, a fost identificată de Gheorghe Balș la Mănăstirea Marea Lavră din Muntele Athos. Această clădire este formată dintr-o cameră pătrată, cu latura de 7 m, având o boltă semisferică, în mijlocul căreia se înalță un turn lanternă de formă cilindrică, având o calotă semisferică și opt ferestre. Turnul înălțat în
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
avem decât a aminti că dintre cele 21 de abații mare, șase numai sânt fundațiuni ruso-bulgare, opt sânt fondațiuni românești și anume: St. Grigorie, Caracal Dochiarion, Cotlomușul, Xeropotamul, Pantokratoros, S. Dionis de Trapezunt și în fine însăși frumoasa și splendida Lavra. Nenumărate moșii se dăruiseră de către Domnii și boierii din țările noastre, bani și odoare și cu toate acestea până astăzi nu s-a văzut o mișcare de viață intelectuală între membrii români ai marii comunități religioase. Acuma pentru întîia dată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în Italia (temeiul pentru care va călători rămâne o enigmă biografică), a străbătut Veneția, Toscana, Roma, Statul Papal, Napoli și Sicilia, îi sunt familiare însă și ținuturi din Rusia și Ucraina (într-o epistolă ce-i aparține revin detalii despre Lavra Pecerska din Kiev). Înscăunat episcop de Hotin în 1767, ierarhul se confruntă dur cu sărăcia „puținei” sale eparhii, într-o cetate „roabă”, condiții agravate odată redeschis conflictul ruso-turc; nu peste mult, orașul e asediat de artileria rusească, iar eparhia, efemer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
prietenia și convorbirea cu ei<footnote Părinții din vechime îi sfătuiau pe creștini să evite atât de convorbirea cu ereticii, cât și citirea sau achiziționarea cărților acestora. Referitor la aceasta în Limonariu ni se istorisește de-a avvei Chiriac din Lavra lui Calamon și despre cele două cărți ale nelegiuitului Nestorie: „Ne-am dus odată la avva Chiriac, preotul lavrei lui Calamon de lângă sfântul râu Iordan. și ne povestea zicând: Într-o noapte, văd în vis o femeie vrednică de respect
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ereticii, cât și citirea sau achiziționarea cărților acestora. Referitor la aceasta în Limonariu ni se istorisește de-a avvei Chiriac din Lavra lui Calamon și despre cele două cărți ale nelegiuitului Nestorie: „Ne-am dus odată la avva Chiriac, preotul lavrei lui Calamon de lângă sfântul râu Iordan. și ne povestea zicând: Într-o noapte, văd în vis o femeie vrednică de respect, îmbrăcată în porfiră, împreună cu doi bărbați sfințiți și cinstiți, că stă la ușa chiliei mele. Am luat pe femeie
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
V. este adus în 1629 la Suceava, ca arhimandrit și duhovnic al domnitorului Miron Barnovschi. Va fi trimis cu o solie numeroasă în Rusia, făcând un popas la Kiev, la 3 august 1629, cum nota Petru Movilă, arhimandritul român de la Lavra Pecerska și protectorul de durată al lui V., pe care îl întărea cu scrisori de recomandare către țar și către patriarhul moscovit. În răstimpul petrecut la Moscova (martie-decembrie 1629) face schimburi de daruri, pelerinaje religioase, copiază manuscrise și așteaptă, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
va sprijini domniile fraților săi, Gavril și Moise Movilă, după ce, la un moment dat, dorise pentru sine tronul Moldovei. Prestigiul ascendenței voievodale, sprijinul nobilimii poloneze, solida sa cultură umanistă cu deschideri occidentale și legăturile privilegiate cu mitropolitul Iov Borețki de la Lavra Pecerska din Kiev au determinat alegerea sa, în 1627, ca arhimandrit al influentei mănăstiri kieviene. Mare prelat și din 1633 mitropolit al Kievului, M. va trasa un vast program cultural-religios de emancipare a clerului ortodox, prin intermediul școlilor și al tipăriturilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
trasa un vast program cultural-religios de emancipare a clerului ortodox, prin intermediul școlilor și al tipăriturilor, și de consolidare a ortodoxiei răsăritene, periclitată de ofensiva catolicismului (prin „unația” de la Brest-Litovsk) și a protestantismului. Contribuie la deschiderea, în 1631, a colegiului de la Lavra Pecerska, ce se va uni în 1632 cu școala Frăției Ortodoxe din Kiev, extinzându-și, în decursul anilor, programul de studii după model apusean. Colegiul, ce va inspira pe cel înființat după 1640 la Trei Ierarhi, în Iași, va deveni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
Ortodoxe din Kiev, extinzându-și, în decursul anilor, programul de studii după model apusean. Colegiul, ce va inspira pe cel înființat după 1640 la Trei Ierarhi, în Iași, va deveni ulterior o reputată academie teologică. M. dezvoltă activitatea editorială de la Lavra Pecerska - traducând și corectând texte, scriind prefețe și lucrări originale, supraveghind pregătirea meșterilor tipografi și gravori, ca și răspândirea cărților, imprimate cu litere latine, în Țările Române. Revede Moldova în 1645, când oficiază la Trei Ierarhi nunta, cu substrat politic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
favorabil în Țările Române în timpul domniilor lui Vasile Lupu și Matei Basarab. Mitropolitul Kievului trimite materiale și meșteri tipografi pentru înființarea unor tipografii românești la Câmpulung (1635), Govora (1637) și Iași (1642), unde ajunge chiar Sofronie Poceaski, fost rector al Lavrei Pecerska. Ediții rutene stau la baza unor tipărituri românești din epocă sau inspiră lucrări lexicografice în Țara Românească. Predosloviile lui M. - polemice sau cu dedicație - sunt luate ca model de un Udriște Năsturel sau de Teofil, mitropolitul Ugro-Vlahiei. Personalitate umanistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
reconstituire a relației originare dintre intelectele preexistente și Dumnezeu. Criza a început (sursa principală este Viața Sfîntului Sava de Chiril din Scitopolis; cf. p. 000) cînd un grup de călugări conduși de Nonnos și primiți în 514 în mănăstirea Noua Lavră de către Pavel au fost expulzați repede de către succesorul acestuia, Agapit, din cauza convingerilor lor origeniste care se refereau, pe cît se pare, mai ales la preexistența sufletelor și la apocatastaza finală. Ei au putut să se întoarcă abia în 520, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Leonțiu - potrivit lui Chiril - tocmai din cauza origenismului său (cf. p. 000). Alți membri ai grupului origenist au venit apoi la Constantinopol cu ocazia dezbaterilor doctrinale din 536; dintre aceștia trebuie menționați Domițian, din mănăstirea din Martirios, și Teodor Ascida din Noua Lavră, care, grație influenței pe care Leonțiu ajunsese s-o aibă între timp la Constantinopol, au devenit ulterior episcopi de Ancira și, respectiv, Cezareea, în Capadocia. în 537, noul egumen al mănăstirii Marea Lavră i-a expulzat pe origeniști, care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Martirios, și Teodor Ascida din Noua Lavră, care, grație influenței pe care Leonțiu ajunsese s-o aibă între timp la Constantinopol, au devenit ulterior episcopi de Ancira și, respectiv, Cezareea, în Capadocia. în 537, noul egumen al mănăstirii Marea Lavră i-a expulzat pe origeniști, care s-au refugiat în Noua Lavră, unde se întorsese Leonțiu; un adevărat atac armat contra mănăstirii Marea Lavră pus la cale de acesta s-a soldat cu un eșec. Probabil în 542, Iustinian a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care Leonțiu ajunsese s-o aibă între timp la Constantinopol, au devenit ulterior episcopi de Ancira și, respectiv, Cezareea, în Capadocia. în 537, noul egumen al mănăstirii Marea Lavră i-a expulzat pe origeniști, care s-au refugiat în Noua Lavră, unde se întorsese Leonțiu; un adevărat atac armat contra mănăstirii Marea Lavră pus la cale de acesta s-a soldat cu un eșec. Probabil în 542, Iustinian a primit din Palestina un memoriu în care erau atacați călugării origeniști, întocmit
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ulterior episcopi de Ancira și, respectiv, Cezareea, în Capadocia. în 537, noul egumen al mănăstirii Marea Lavră i-a expulzat pe origeniști, care s-au refugiat în Noua Lavră, unde se întorsese Leonțiu; un adevărat atac armat contra mănăstirii Marea Lavră pus la cale de acesta s-a soldat cu un eșec. Probabil în 542, Iustinian a primit din Palestina un memoriu în care erau atacați călugării origeniști, întocmit de colegii lor antiorigeniști; acesta i-a fost trimis de Pelagius, apocrisarul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
protoctiști (care susțineau că în apocatastază numai sufletul lui Cristos, prima dintre creaturi [prôton ktisma], va rămîne unit cu Logosul). Protoctiștii, renunțînd la doctrina preexistenței sufletelor, s-au aliat cu antiorigeniștii și, printr-un memoriu prezentat de starețul de la Marea Lavră, Conon, s-au adresat împăratului într-un moment cînd acesta era supărat din cauza tulburărilor produse la Ierusalim de alegerea - pusă la cale de Teodor Ascida -patriarhului Macarie, simpatizant al isocriștilor (octombrie 552). în luna august a acelui an, Iustinian convocase
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acest sens (doar canonul 11 arunca anatema în general asupra lui Origen și a operelor sale nelegiuite). în Palestina, actele conciliului care îl condamnase pe Origen au fost subscrise de toți episcopii, în afară de unul singur, în timp ce călugării origeniști din Noua Lavră au refuzat să se supună și au fost expulzați cu forța din dioceza Ierusalimului, fiind înlocuiți cu alții, „ortodocși” (555). Acest episod a marcat încheierea controverselor origeniste. în ce privește conciliul de la Constantinopol, acesta a avut ca rezultat principal condamnarea celor Trei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
povestirii lui Adam și a Evei prin referire la păcatul originar al sufletelor care a dus la căderea lor în trupuri, ideile lui Origen despre diavol, căderea îngerilor, învierea trupurilor. De la Chiril din Scitopolis știm că Gelasie, stareț la Marea Lavră de lîngă Ierusalim între 537 și 546, cerea să fie citită în biserică opera lui Antipater pentru a-i feri pe călugări de greșelile lui Origen. Recent, M. van Esbroeck a propus să-i fie atribuită lui Antipater o scriere
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prin 480-490, Leonțiu povestește într-o scriere a sa împotriva nestorienilor și a eutihienilor că și el a fost nestorian, dar s-a lepădat de acea rătăcire datorită anumitor „bărbați divini”. Probabil în urma acestei „convertiri” a fost primit la Noua Lavră, lîngă Ierusalim. în 514, Leonțiu făcea parte din grupul de călugări origeniști izgoniți de egumenul Agapet din Noua Lavră; ei aveau să fie reprimiți de către succesorul lui Agapet în 520 (Chiril din Scitopolis, Viața Sfîntului Sava 36; cf. p. 000
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nestorian, dar s-a lepădat de acea rătăcire datorită anumitor „bărbați divini”. Probabil în urma acestei „convertiri” a fost primit la Noua Lavră, lîngă Ierusalim. în 514, Leonțiu făcea parte din grupul de călugări origeniști izgoniți de egumenul Agapet din Noua Lavră; ei aveau să fie reprimiți de către succesorul lui Agapet în 520 (Chiril din Scitopolis, Viața Sfîntului Sava 36; cf. p. 000). Pentru perioada cît a stat la Constantinopol, l-am putea identifica pe autorul nostru și în persoana unui „Leonțiu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întregului deșert”, care a participat la conciliul ținut sub conducerea lui Mena la Constantinopol în 536 și menit să condamne monofizismul lui Sever (însă M. Richard consideră că acest personaj este Leonțiu din Ierusalim). După o perioadă petrecută la Noua Lavră și o vizită la Ierusalim la începutul anului 540, Leonțiu s-a întors la Constantinopol pentru a apăra orientarea origenistă care, așa cum am văzut, avea să fie condamnată la scurtă vreme după aceea printr-un edict al lui Iustinian. A
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
di Gaza. Insegnamenti spirituali, Città Nuova, Roma, 1979. d) Zosima Prieten al lui Dorotei, menționat de acesta de mai multe ori, Zosima s-a născut la Sinde, pe coasta, Feniciei și a fost călugăr la Tyr, apoi în Palestina, la lavra lui Gherasim din apropierea Iordanului, înainte de a întemeia, prin 520, propria sa mănăstire la Sindenai, la 9 kilometri de Cezareea (în Palestina). După cum spune Evagrie Scolasticul (Istoria Bisericii IV, 7), avea calități profetice și a prevestit cutremurul care a distrus Antiohia
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în acest fel, soarta lui Chiril era pecetluită. în noiembrie 543, s-a dus la Ierusalim pentru a asista la sfințirea noii biserici a Sfintei Maria. La începutul anului următor, i-a cerut un sfat lui Ioan Isihastul din Marea Lavră, care i-a sugerat să intre în mănăstirea lui Eftimie; Chiril, dorind o asceză mai severă, a intrat în mănăstirea lui Calamon, lîngă Iordan, însă nu a putut suporta acel regim de viață și curînd s-a îmbolnăvit; influențat și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]