681 matches
-
prin satele din jurul Lugojului, făcând ani și ani naveta, din gara Lugoj, la primele ore, încă întunecate ale dimineții, apoi luat de o șaretă sau încălecând un cal la vreo haltă oarecare pentru a străbate noroaiele și câmpurile acelor așezări, lecuind și asistând țăranii bănățeni, vitregiți de barbara și fără-de-sfârșit „colectivizare” - deci furt al pământului, vitelor, uneltelor și energiilor lor -, țărani bănățeni care, împreună cu nemții, cu șvabii, produseseră înainte, sub „ticăloasa burghezie”, recoltele la hectar cele mai performante ale țării, folosind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fiert în vin, mămăliga nesărată, ceaiul făcut din scoarță de stejar amestecat cu piatră acră, zeama de cimbru, ceaiul de cucuruz de brad, ținute câtăva vreme în gură, încă alină durerea de măsele. Cândva de mult, durerea de măsele se lecuia trăgând din pipă veche cu țeavă nouă, fum de sâmburi de măsline pisați mărunt. Durerea de foale. Zeama extrasă din frunze de giugiumă se bea, iar frunzele acestei plante se leagă cu un chindeu la foale. Tot așa se leagă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în afară de preot, legătura cu divinitatea o mai țin și câteva babe ale satului prin descântecele pe care le bolborosesc spre «deplina» vindecare a celor ce au oarece suferințe și care cred că prin magia practicată de acestea ar putea fi lecuiți. Una din cunoscutele vrăjitoare ale satului a fost Baba Victoria Căpățână care ne-a lăsat câte ceva din cunoștințele ei, în domeniu : Pentru cunoașterea ursitului. - O fată care vrea să-și vadă ursitul, o poate face când firele din război sunt
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Și pe (numele bolnavului) să-l lași, curat luminat, Ca de Dumnezeu lăsat. Tot de dalac. Buba dalacului, buba dracului ce ești, așa te sorocesc, Și cu miere te ndulcesc, Cu rachiu te amorțesc, Ieși din (numele pacientului), să-l lecuiesc. Bubă rea, bubă sor’ cu ciuma și cu moartea, Să te-ndulcești ca mierea, Și ca izvorul vacii, și al oii, Să ieși din osu în carne. Și din carne-n piele Și din piele cu mătura te-oi mătura
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
moartă de Ioan Missir, ca și pentru altele mai mărunte. Personajele sunt în general lipsite de iluzii asupra eroismului și asupra măreției de a lupta în război. Apostol Bologa are la început impresia că războiul stârnește energia vitală, dar se lecuiește rapid. Mizeria și absurdul copleșesc aceste personaje; de pildă, într-o povestire de G. Brăescu pe un locotenent rămas în ariergardă ca să distrugă un pod. El nu primește telefonic ordinul de distrugere pentru motivul că generalul, fiind ramolit, nu își
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
în parcarea din fața bibliotecii. Corolele fioroase ale pinilor care se înălțau în jurul nostru planau asupra școlii. Am aruncat o privire cicatricei din palmă. Asta va constitui fie finalul, (finalurile au fost întotdeauna ușoare pentru tine) fie ceva care se va lecui, iar lecuirea va împiedica o tragedie. Scriitorul, în stilul său, s-a împotrivit vehement. Copii privilegiați ejaculau amenințări unul altuia în drum spre convoiul mașinilor de teren care îi așteptau. Camerele de luat vederi îi urmăreau pe băieți. Fiii. Tații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ai simțit?“ „De vârsta mea.“ „Asta-i bine, Bret.“ „Mi-e dor de tine.“) Când Marta o învelea pe Sarah în pat, fiica lui Jayne mi-a făcut cu mâna de sub plapumă și eu i-am răspuns în același mod, lecuit de ceva („nani-nani“ au fost cuvintele ei), Marta zâmbind surprinsă în timp ce am ieșit cu ea și i-am spus că vom fi „reuniți mâine“, înclinându-mă teatral. (Singura ființă frustrată de la 307 Elsinore Lane era Victor, care dădea târcoale prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
s-a uitat la fața mea, a întrebat câte luni am, apoi a zis: „Nu știi cum se cresc copiii. N-are nimic, nu-i bolnav. E sănătos. Lasă-l să plângă până o obosi, și așa ai să-l lecuiești”. CELE MAI VECHI AMINTIRI Una dintre cele mai vechi amintiri îmi șoptește prin negura vremii. Eram de 3-4 ani, când într-o iarnă am răcit foarte tare și am făcut temperatură atâît de mare încât aiuream. Îi văd și acum
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
întreiască averea. De atunci i-a fost casa, casă, și masa, masă. Colțata cea de babă a fost înlocuită cu slugi ca oamenii și, după câțiva ani de trai îndemânatec și fericit, el vroind să ne dovedească că s-a lecuit de patima zgârceniei, ne-a poftit pe cei cinci foști tovarăși de vânătoare la moșie la dânsul, unde de astă dată n-am avut nevoie să-i împușcăm găinile, ca să mâncăm în adevăr împărătește. Vra să zică zgârcenia se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
învârt prin sală, trecând pe la fiecare șaman și întrebând tot felul de lucruri mărunte, mai mult ca să îi fac să vorbească și să văd spre care voi fi atrasă. Percy pare o opțiune bună dar, de când cu Alfonso, m-am lecuit de șamani tineri și am decis că vârsta minimă pentru produsul unei ceremonii puternice este măcar 60 de ani. Ajung la o masă înconjurată de o grămadă de oameni, întreb ce se întâmplă și aflu că acolo este lista unui
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lună nouă, ci când se gătește. De asemenea, ne-a lăsat niște leacuri din buruiene (așa se zise la țară, toată vegetația mică este denumită cu acest termen. Nu se zice „borș de zarzavat”, ci borș de buruiene), cu care lecuim suferinzii de „cel pierit” - bube mărunte pe piele care mănâncă și ustură. La Slobozia, mama Boghioaia, mătușa Vasilca a lui Costănoiu (cea care spunea bărbatului ei „românul meu”, „omul meu”), mătușa Paraschiva (moașa) știau că „cel pierit” se vindecă prin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ei; cunoștea o mulțime de buruieni și le dădea cui avea nevoie de ele, ea le strângea și numai dânsa șștia când să le strângă. în tot satul numai ea șștia să descânte (?!) și cum descânta ea, cel bolnav se lecuia. Mă duceam de multe ori pe la dânsa să aud și eu ce spune, că descântecul, spunea ea, numai atunci are leacă când l-ai „furat” de la cel ce descântă, dar niciodată n-am înțelesă nimică din ce bolborosea ea acolo
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ci s-a întorsă spre casă și l-a strigat tare pe fecioru-său, Veniamin, spunându-i să aducă boii cu plugul că „domnia lui” vrea să meargă la arat. Activistul a bătut în retragere și a povestit pățania, s-a lecuit de propagandă ateistă. X. 4 Evoluția locuinței. Casa cu chiler, casa tradiționalș. Siliștea casei* Vechile așezări din tot arealul românesc, nu numai din Colinele Tutovei sau văile Berheciului și Dunavățului, apăreau, dacă le-am fi privit de sus, ca niște
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și a avut loc o luptă crâncenă. În cele din urmă, Nanjixiaweng, zeul muntelui, mișcat de dragostea și spiritul de sacrificiu dovedit de Bai, i-a dat ciupercile pentru a-și salva soțul. Xu Xian a reînviat și ca să-l lecuiască de spaimă, Bai a atârnat pe grindă o eșarfă albă lungă ca un șarpe și l-a chemat pe Xu să vadă ce l-a speriat de fapt. Lui Xu i-a trecut bănuiala și cei doi soți s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că rîde iar. Știți ceva, îi spun înfuriindu-mă, se poate izbucni în rîs din două motive: din plăcere sau din nesimțire. Dumneavoastră din care motiv ați izbucnit? Aud un sunet sec, apoi vine tonul telefonic. Sper să se fi lecuit, iar dacă nu, atunci o lecuiesc eu mîine cu cîteva înjurături. Pun receptorul la loc, mă controlez dacă am tabla făcută de Ghiță în buzunar și ies îndreptîndu-mă spre stația de separare. Acolo mecanicii se căznesc să pună pe poziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spun înfuriindu-mă, se poate izbucni în rîs din două motive: din plăcere sau din nesimțire. Dumneavoastră din care motiv ați izbucnit? Aud un sunet sec, apoi vine tonul telefonic. Sper să se fi lecuit, iar dacă nu, atunci o lecuiesc eu mîine cu cîteva înjurături. Pun receptorul la loc, mă controlez dacă am tabla făcută de Ghiță în buzunar și ies îndreptîndu-mă spre stația de separare. Acolo mecanicii se căznesc să pună pe poziție ușa de metal. Trec pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o femeie care ținea la imaginea ei. Cu toate că detecta o anumită afectare în comportamentul său, Porfiri era liniștit. Totul părea firesc, și cu siguranță era de așteptat să fie așa. Dacă i-ar trage o palmă, una strașnică, poate ar lecui-o de modul acesta de viață. Însă știa că, puse în balanță, el ar fi regretat pierderea. Fu condus într-un coridor decorat cu mai mult bun simț decât s-ar fi așteptat. Pereții de un verde pal, plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Lectura eseului m‑a pus pe jăratic. Macaulay mă Înveselea cu versiunea lui despre Viața lui Johnson, cu „sinuozitățile” minții acestuia. De atunci Încolo am citit multe critici serioase la adresa exceselor victoriene ale lui Macaulay. Dar eu nu m‑am lecuit niciodată - n‑am vrut să mă lecuiesc - de slăbiciunea mea pentru Macaulay. Datorită lui Îl văd Încă pe spasmodicul Johnson atingând fiecare felinar de pe stradă, mâncând carne alterată și pudinguri râncezite. Problema mea actuală era ce linie trebuia să adopt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Macaulay mă Înveselea cu versiunea lui despre Viața lui Johnson, cu „sinuozitățile” minții acestuia. De atunci Încolo am citit multe critici serioase la adresa exceselor victoriene ale lui Macaulay. Dar eu nu m‑am lecuit niciodată - n‑am vrut să mă lecuiesc - de slăbiciunea mea pentru Macaulay. Datorită lui Îl văd Încă pe spasmodicul Johnson atingând fiecare felinar de pe stradă, mâncând carne alterată și pudinguri râncezite. Problema mea actuală era ce linie trebuia să adopt În scrierea unei biografii. Aveam exemplul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
multe să‑i povestească despre colțișoarele ascunse ale menajurilor academice. Hrănea apetitul lui Ravelstein pentru bârfă. El Își detesta propria familie și nu prididea să‑i Îndepărteze pe studenții dotați de familiile lor. Așa cum am mai spus, studenții lui trebuiau lecuiți de concepțiile dezastruoase, de „realitățile standardizate” impuse de părinții lor netoți. Aici Întâmpin unele dificultăți de prezentare. Nu trebuie să‑l confundați pe Ravelstein cu „spiritele liberaliste” din campus, destul de comune În zilele studenției mele. Misiunea acestora era să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prețuri piperate - Își cumpărau și Îmbrăcămintea la Lanvin sau Hermès, Își comandau cămășile pe Jermyn Street la Turnbull and Funder („Pupăr În Fundăr”, cum i‑am rebotezat eu). Fumau cu gesturile dezlânate ale lui Ravelstein. Ascultau aceleași compact discuri. Îi lecuise de gustul pentru rock și acum se regalau cu Mozart, Rossini, sau chiar Albinoni și Frescobaldi („cântați pe instrumentele originale”). Își vânduseră colecțiile de Beatles și The Grateful Dead și, În schimb, se delectau cu Maria Callas În La Traviata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să facă în așa fel, încât chiar dacă nu-i pot vindeca definitiv, măcar să le facă viața atât de amară și cu atât de multiple tente de imposibilitate a traiului zilnic, încât acești bolnavi incurabili de pensionarită, să încerce să se lecuiască singuri, punându-și creștinește ștreangul de gât, un leac garantat că te vindecă de toate și care este recomandat cu căldură chiar de iubitul nostru președinte Trăian Băsănău, nu explicit ci doar dacă citești printre rândurile cuvântărilor sale. Haralamb Gugui
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la călugărul Garibaldo, cel pe care-l credeam a fi monofizit. Mânuia de zor un penel, dar de data asta acoperea cu alb tot ceea ce hașurase cu ocru. - Ce mai faci? l-am întrebat intrând în biserică. - Încerc să mă lecuiesc de înfumurare și de orgoliu. Și tu ce mai vrei de la mine, Stiliano? Cuvintele mele nu sunt în stare să-ți aline durerea. Pe-atunci nu știam prea multe despre Garibaldo; întrebând pe unu și pe altul, am aflat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și pietre din pământul nostru. Înainte de venirea lui Iisus printre noi, eram numiți esenieni. Acum suntem numiți taumaturgi deoarece ne supunem mai ales învățăturii pe care El ne-a dat-o: „Vindecați-i pe bolnavi, înviați-i pe cei morți, lecuiți-i pe leproși, alungați-i pe diavoli. În dar ați primit, dați de la voi în dar. Nu strângeți aur, nici argint și nici monede de aramă la brâu, n-aveți nevoie de desagă la drum, nici de două tunici, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a povestit cum, odată ajuns la Grado și spunând că vrea să meargă în pelerinaj la Sfânta Eufemia și la biserica din insula de-i zice Barbana, nu i-a fost greu să dea de preoți bolnavi. După ce i-a lecuit și a fost întrebat cum puteau să-l răsplătească, a implorat îngăduința de a consulta biblioteca pentru a căuta rețete medicale uitate. Aproape nimeni nu se mai interesa de vechile scrieri care fuseseră înstrăinate, iar puținii pricepuți în așa ceva țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]