4,107 matches
-
a dispărut în viteză printre copaci. În ce direcție? Aici ciudățenia devenea apoteotică: înțeleptul se întorcea înapoi de unde venise!... În bătaia soarelui năucitor, Lupino se prăbuși la pămînt. Trăia un coșmar. Alergase după himere? Himere găsea! Copacii prinseră a se legăna haotic; chipurile nefamiliare ale lupilor întîlniți se amestecau caraghios, formînd capete hidoase cu cîte patru ochi și boturi pereche; urechile-i înregistrau inexistente țipete ascuțite de vulturi furibunzi, care se amplificau nebunește. Și, deasupra tuturor, Hana, plutind ca o pasăre
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și cedase aparent în fața soției care nu înțelegea de ce ar trebui să nu aibă ce mânca în favoarea țăranilor. Și acestea se întâmplau cu o zi înainte de înfăptuirea șușanelei-de-viță nobilă, care i-a marcat conte lui, pentru totdeauna, drumul în istorie. Legănându-se gânditor în șezlongul ce scârțâia din când în când la o mișcare mai bruscă, contele își mângâia barba lungă visând probabil la falansterul uriaș care se poticnise în regulile unei societăți prea plictisite ca să mai guste idei inovatoare. Aici
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
supăr în pragul dimineții. V-așteaptă cărțile pe masă? Știu, știu, nu stau mult. Nu vreau să vă supăr cu nimic. Plec de îndată ce mântuiesc cele pentru care am venit. Contele se mai relaxă și începu chiar, ca dovadă, să se legene iar în șezlong, gata să asculte pentru ce venise Anna, care acum îi era mai dragă ca niciodată. — Așadar, de când m-ați aruncat sub roțile trenului, nu vă fie cu supărare, ați mai dat spre lumina tiparului încă alte multe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în poveștile celor doi bătrâni care jucau table în fața scării B. De altfel, salteaua umplută era numai unul dintre obi ec tele care alunecau, pentru că, supunându se aceluiași principiu de fizică, cele două scaune, valiza și alte câteva nimicuri se legănau haotic prin cameră. Ca orice cetățean al României pus într-o situație similară, gunoierul Vasile simți cum îl cuprinde furia. Apoi, împăcarea. Mioritică. Șoferul mașinii de gunoi, șoferul George, George Pașcanu, alintat Georgică atunci când plătea consumația, vechi amic încă din
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
minute, într-o oră, astăzi, săptămâna viitoare. Numai promiteți-mi, domnule, dragule, jură-mi că mi le aduci. Că le voi avea la un moment dat în fața ochilor, supuse simțurilor olfactive, tactile, de orice fel... Ciorbița de perișoare care se leagănă unsuros în farfuria cu dungă albastră, spălăcită și cu marca altui restaurant e formată dintr-o zeamă cu două guguloaie. Faci un efort, îți calci în picioare toate principiile, impulsurile sociale și lingvistice și te înghesui singur cu ideea conform
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
el sfătos -, m am gân dit să vă ofer un roman în care nu se petrece nimic. Autorul mai avea câteodată ieșiri nelalocul lor, însă, de data asta, cititorii nu părură prea fericiți de perspectiva oferită și începură să se legene de pe-un picior pe altul și să strige la el. Unul chiar îl îmbrânci așa de tare, încât autorul căzu cu picioarele în sus pe spate și dădu destul de tare cu capul de podea. Pentru că în cădere deschisese brațele
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cănița aburindă la buze, încălzindu-și palmele reci. Aroma cafelei îi invadă nările. Drogul îi destinse mușchii încordați, iar întrebările se evaporară fără să mai aștepte răspuns. Ieși afară apropiindu-se de leagăn. Se așeză în el și se lăsă legănată de mișcarea aceea lină, ca o adiere blândă de primăvară. Închise ochii savurând cu înghițituri mici cafeaua aromată din cănița roșie. Legănarea leagănului o purta în pași de vals pe un ring de dans. Plutea în îmbrățișarea aceea caldă, care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
înalte, la coborârea pe pământ, printre oamenii de rând, simte arșița usturătoare a țărânii uitate o vreme... Profesore, dacă cei cărora le vorbești în cuvinte „meșteșugite” nu prea te ascultă cu atenție, de vină nu sunt ei! Visul-taină ce ne leagănă pe aripile somnului, ne ajută să înțelegem câte ceva din viața cea de toate zilele. Când visul e urât și alunecă în coșmar, ne trezim și continuăm a visa cu ochii deschiși la darnicele zile de mâine... Poate că nu lumea
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
prețuit decât același animal viu, în carne și oase! Orbul „vede” altfel uneori mai profunddecât un om cu „vederea” întreagă... Omule, timpul trebuie lăsat să treacă lin, în legea lui, ca și când tu ai fi nemuritor!... Lasă-ți gândurile să se legene și la voia întâmplării.... În pomul înțelepciunii cresc știința și adevărul, dar „arborii” vieții sunt nenumărați... Tăria de caracter vrea să însemne că zestrea noastră de gânduri curate se află la loc sigur... De n-ar fi născocit banii, omul
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Apolodorin, cu triștii săi ochi de geniu avortat. Această fată, aceste plânsete, aceste săruturi... of, feminismul! Și timpul trece și fata începe deja să prindă instrumentul, un barometru, primul pe care îl întâlnește, și îl acoperă cu babețica și îl leagănă la piept, și îi cântă. Și tatăl spionează cum leagănă și leagănă barometrul ca pe un copil și insistă să se culce cu el, cu guingo. Of! Instinctul! Instinctul! Cuvânt pe care l-a inventat ignoranța noastră. * Ajunge Carrascal în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
aceste plânsete, aceste săruturi... of, feminismul! Și timpul trece și fata începe deja să prindă instrumentul, un barometru, primul pe care îl întâlnește, și îl acoperă cu babețica și îl leagănă la piept, și îi cântă. Și tatăl spionează cum leagănă și leagănă barometrul ca pe un copil și insistă să se culce cu el, cu guingo. Of! Instinctul! Instinctul! Cuvânt pe care l-a inventat ignoranța noastră. * Ajunge Carrascal în prezența lui don Fulgencio, când acesta, cu ceașca de ciocolată
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
aceste săruturi... of, feminismul! Și timpul trece și fata începe deja să prindă instrumentul, un barometru, primul pe care îl întâlnește, și îl acoperă cu babețica și îl leagănă la piept, și îi cântă. Și tatăl spionează cum leagănă și leagănă barometrul ca pe un copil și insistă să se culce cu el, cu guingo. Of! Instinctul! Instinctul! Cuvânt pe care l-a inventat ignoranța noastră. * Ajunge Carrascal în prezența lui don Fulgencio, când acesta, cu ceașca de ciocolată, rece deja
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mereu în brațele Claritei. Merge la plimbare pe malurile râului; din albii plopi ning semințe înaripate, fulgi de viață. Și vede cum se îmbulzesc oamenii să vadă ceva. Vede plutind pe ape, adus de curent, un mort. Pare că doarme, legănat de valuri suave. Merge să se odihnească în puful de semințe al plopilor. "Omul viu se duce la fund, mortul plutește gândește Apolodor și începe să se agite în el sângele patern, principiul lui Arhimede cântărește acum mai puțin decât
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Marina!... Aceasta este literă, literă paternă, în timp ce muzica, muzica paternă îi cântă pe dinăuntru: "viață... vis... moarte... moarte... vis... viață... viață... vis... moarte... moarte... vis... viață..." Dar dacă această înaripată sămânță se odihnește în el și se prinde, iar înafară legănând corpul în ocean, insulă rătăcitoare, purtând plante? Circulația universală... omne vivum ex ovo... ex nihilo nihil fit15... circuitul vital... transformarea materiei și forța... conservarea energiei... Dormi micuță copilă că vine Bau-bau... Incognioscibilul... Inaccesibilul... Este un spectacol bun, puțin artistic. Se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
PATROANA: Ajunge, du-te-n mă-ta! MINISTRUL: Să nu îndrăznești să te iei de mama. Mama e o sfîntă. PATROANA: Da. Am citit în ziar. MINISTRUL: E o sfîntă. Mi-a citit deși nu știa să citească, m-a legănat. S-a ținut cu șeful de post ca să-mi netezească drumul spre o carieră onorabilă... PATROANA: Și tu te-ai făcut ministru... Nu-ți e rușine? Dacă nu te jenezi de mine, măcar pentru maică-ta, care este o sfîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
său privind în sus, rîde. Apoi coboară și se așază în patul de jos lîngă Efimița care a coborît. Desfac legătura de gît și o țin fiecare cu o mînă cîntînd, ca și cum ar fi scrisă pe ea vreo partitură. Se leagănă veseli în ritmul muzicii. Deodată se aude din culise, pe bandă, melodia "Portretului" cîntată bine, de o voce profesionistă. Cei doi izbucnesc în rîs. 19. Cîntecul pe bandă se oprește și intră grupul de agitație în uniforme de tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Răspunsul vine scurt: "Iaște o știință ghespre cum lucră limba". Școlerul, prost cum îi el, are o intuiție bună, semn că autorul nu s-a deghizat complet. Limba "lucră" singură, are anumite legi de acțiune. Iluzia în care ne-am legănat pînă adineaori, că autorul poate interveni, se pulverizează. Nu mai rămîne absolut nimic. Limba, personajele, acțiunea au (cînd nu sînt siluite de niscaiva nechemați) o autonomie absolută. Amestecul dramaturgului în această lucrătură este inadmisibil. Ceea ce autorul are de făcut, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de pe frunte și din căușul vânăt al cearcănelor transpirația Îi curgea În pahar - , și-a zis. „Ionel, Ionelule / Nu mai bea, băiatule“, iată refrenul pe care i se părea că pleacă din lumea asta, nu și celorlalți Însă, care se legănau Într-o parte și-n alta, intonând cu voci de măgari sentința fatală de care ținea grozăvia refrenului. S-a ridicat atunci și a luat-o clătinându-se către ușă, trebuia să fugă, să se salveze, dar țiganii de la pompe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
În camion. Cortegiul s-a pus În mișcare tăcut, Înaintând muribund către cimitirul din apropiere, care Își Înfipsese rădăcinile, ca o caracatiță macabră, În liniștea nesfârșită a câmpului. Aerul cald al verii l-a izbit În plină figură, se simțea legănat de valurile amețelii de parcă țărmul câmpiei aceleia ar fi fost o mare murdară, unde plutea răvășit un cimitir. Un cimitir fără gard, fără nici o alee, fără nici un fel de logică, cu gropi săpate la Întâmplare, În care zăceau disprețuiți oamenii
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
anuleze cumva gustul celălalt, ca să se îmbete cu cocktailul ăsta nou, cu drogul ăsta abia descoperit. Sophia stă în brațele lui și simte că ea e unicul supraviețuitor al unui naufragiu cumplit. Simte că el e barca salvatoare, care o leagănă ușor. Și pe oceanul ăsta e caniculă și soarele e la zenit, iar supravie țui torul nu mai are nici măcar puterea să îngaime cuvân tul apă. Sophia zace acum cu buzele lipite de ceafa lui și în mintea ei goală
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
spasmodic și nebuna care plânge, iar bărbatul ăsta întunecat vine chiar acum lângă gura Sophiei și limba lui îi caută buzele, iar eu fac un efort supraomenesc și îmi retrag sexul din gura Sophiei, și sexul meu pulsează și se leagănă singur prin aer, iar limba bărbatului își gă sește drumul și explorează dinții și gingiile Sophiei și limba ei moale și udă și fiecare colțișor ascuns din gura ei, iar eu deschid încet picioarele Sophiei, și în timp ce intru în ea
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
o stropește cu apă și râde odată cu ea. Apoi amândoi ies din apă și merg la umbra unor copaci. Un hamac e agățat între copaci. Tata o ia în brațe și se suie cu ea în hamac și amândoi se leagănă leneș și ascultă zgomotele mării, care e undeva pe-aproape, iar Sophia nu și mai amintește exact nici vârsta pe care o avea când s-a legănat așa în hamacul ăsta și nici unde era cu părinții ei. În ce
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ia în brațe și se suie cu ea în hamac și amândoi se leagănă leneș și ascultă zgomotele mării, care e undeva pe-aproape, iar Sophia nu și mai amintește exact nici vârsta pe care o avea când s-a legănat așa în hamacul ăsta și nici unde era cu părinții ei. În ce loc din lumea asta. În care dintre vacanțe. Sophia face câțiva pași cu spatele și se așază pe patul în care bărbatul doarme adânc. Ochii ei rămân
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
cu spatele și se așază pe patul în care bărbatul doarme adânc. Ochii ei rămân deschiși. Se întinde pe pat. Nu-l atinge pe bărbatul care doarme. Pentru că nu vrea ca imaginea tatălui ei să se risi pească. Hamacul o leagănă încet și tata își trece o mână prin părul ei și își agită mâna, pentru ca soarele să usuce mai repede șuvițele ei, ude de apă albastră. În cealaltă mână, tata ține o carte de povești. So phia dă câte o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și se uită la pinguinul care călătorește mereu în alt loc. A mai văzut cartea asta de o sută de ori. Dar încă nu s-a săturat de ea. Ochii ei devin din ce în ce mai grei și se închid, în timp ce hamacul o leagănă. Sophia se simte în siguranță în brațele tatălui ei. Se simte apărată de orice rău văzut sau nevăzut. Adoarme lin și visează că pinguinul din carte o ia de mână și-i spune vino cu mine. Tata o vede dor
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]