434 matches
-
în coxalgie, când corpul este înclinat spre partea lezată; mers ataxic, manifestat sub o formă necoordonată; mers cosind, întâlnit în paralizia spastică; mers ebrios, întâlnit în leziunile cerebeloase, când se imită omul beat; mers echin, cu sprijin pe degete; mers legănat, ce imită mersul de rață; mers plantograd, cu sprijin pe toată planta; mers spastic, cu rigiditate și mici șocuri; mers stepat, cu bătăi ritmice cu vârful picioarelor; mers talonat pe călcâie. Modificările mersului în afecțiunile membrului inferior sunt determinate de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
scările, cade frecvent; de fapt, întârzierea mersului constituie primul motiv de neliniște pentru părinți. Aceste tulburări sunt în raport direct cu deficitul musculaturii de la rădăcina membrelor inferioare, ce explică de fapt atitudinea particulară de basculare a bazinului, lordoza excesivă, mersul legănat „ca de rață”, dificultățile pe care le simte copilul când trebuie să se așeze pe scaun sau jos, asociate și cu cele întâmpinate la ridicarea de pe pat sau de jos. Hipertrofia musculară este evidentă după 1-2 ani de la debutul afecțiunii
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ridicarea de pe pat sau de jos. Hipertrofia musculară este evidentă după 1-2 ani de la debutul afecțiunii, dând copilului aspectul unui „atlet”: se dezvoltă mușchii centurii scapulare, cei ai coapsei și în special ai gambei. În această fază, mersul este din ce în ce mai legănat, iar lordoza lombară devine mai accentuată. În etapa a treia, deficitul muscular se agravează rapid, copilul este incapabil să se ridice, să meargă sau să urce o scară. Nu există un tratament specific. Se recomandă: evitarea eforturilor, kinetoterapie activă, evitarea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
umbră, purtând o pălărie albă Împodobită cu cireșe de sticlă, un șal peste umerii goi, o rochie verde aprins, decoltată, și pantofi cu toc, din cauza cărora nu se mișca, de frică să nu cadă. Mama ei grasă intră cu mers legănat, rânjind și țipând: ― Uite-l că vine! Nici un minut n-a putut să stea cu Victoria!... ...Deja simțea mirosul de oțet. Lefty tocmai intrase pe ușa joasă a casei familiei Kafkalis. Tatăl Lucillei Îi ură bun venit, apoi spuse: ― Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
te-au vîndut! Scânteie marea lină și placele ei sure Se mișc-una pe alta ca pături de cristal Prin lume prăvălite; din tainica pădure Apare luna mare câmpiilor azure, Împlîndu-le cu ochiul ei mândru, triumfal. Pe undele încete își mișcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn; Trecând încet ca umbre - țin pânzele umflate În fața lunei care prin ele atunci străbate, Și-n roată de foc galben stă fața-i ca un semn. Pe maluri sdrumicate de aiurirea mării Cesaru-ncă veghiază la
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
timp ce-și rotea capa, atacând din nou În timp ce el Își rotea iarăși capa, apoi iar și iar și iar, până ce se termina totul - Îl răsucea pe taur În jurul lui printr-o media-verónica superbă, și apoi se Îndepărta cu mersul legănat, cu fire din părul taurului agățate-n ornamentele aurite ale tunicii și taurul stând nemișcat, și aplauzele mulțimii. Nu, nu s-ar teme. Ații da, dar el nu. Știa că nu i-ar fi frică. Și chiar dacă i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
arcuș sub zâmbet de lună. Miros de fân din țarină, geană de zori îmbrațișată de pomul înflorit asaltat de cocori, triluri de păsari, lacrimi de rouă curse în iarba cea nouă. Și mult, mult dor cântat de salcie verde, plângătoare, legănată ușor în adiere de vânt călător și aromă de floare. Mai vreau ceva oare?
A? vrea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83231_a_84556]
-
două săptămâni, cu toate condițiile excepționale în care fusese făcut. Se lasă blând noaptea, cuminte, ca să nu mă tulbure și să mă împace. De mai departe se aude un piano. Sunete înăbușite, nedistincte, cu atât mai odihnitoare. Simt gândul meu legănat de unduirea lor. N-am decât frică să nu înceteze. E greu de trăit în mijlocul oamenilor, mai cu seamă pentru că nu poți fi niciodată absolut sigur de ei. Mereu cu alte gusturi, alte obiceiuri. Și cu atât mai dureros cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și de perfid, sfârșind În cele din urmă de partea lucrurilor disprețuite. Dar cum Își permitea Elya să aibă păreri atât de rigide despre putere? El Însuși era o persoană dependentă. Hilda fusese mult mai puternică decât el. În umbletul legănat de mafiot se găseau aere de dezînfrânare În afara legii. Însă micuța Hilda cu picioarele ei ca niște bețe, cu părul Înfoiat, tivurile impecabile și rafinamentele Încântătoare era adevăratul criminal. Își Înfipsese ghearele În Elya. Și nimeni nu-l ajutase niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pretutindeni „Starpress” -2012; premiul I la Concursul național de poezie „Dor de Dor” - 2012 </biography> Toamnă rece... Toamna ce întinde plasa brumii-naltă, Mi-a ucis azi noapte nuferii pebaltă. Fără bun rămas, frunzele rotunde, Sărutând luceferi au pierit în unde... Legănată barca ce mi-a dus iubirea, Prinsă-n vântul serii lunecă aiurea Și pe vâsla veche ce găsea limanul, Mai plutește numai sufletul, sărmanul. Muți, cocori pe apă scuturând aripa Gata de plecare își așteaptă clipa Ca să se înalțe părăsind
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tocmai de asta îmi era teamă, că nici de data asta mama nu va ști cum să-mi arate dragostea ei, că își va fixa privirile în pământ și va asculta umilită cum ceilalți mă vor ponegri. Pășeam rar și legănat, fără să văd în jur, încercând instinctiv să amân contactul cu ea și cu ceilalți. Nu i-am fost niciodată un fiu bun și nici ea o mamă adevărată. La duș apa se încăpățâna să se încălzească iar eu stăteam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mare. Pornisem pe un drum întortochiat, prin ținutul Botoșanilor. Coloana își întindea înainte furnicarea neagră în care se țeseau scânteieri, se încovoia printre muncele, cobora în văi, se ridica pe costișe. Și în trăsura cu pânze, mare cât o corabie, legănat și scuturat pas cu pas prin bolovanii și gropile drumului, stăteam de vorbă cu doctorul. Priveam cum rămân în urmă lanuri singuratice, un sat care părea pustiu în lumina orbitoare a zilei, și mă miram că văd așa de puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca un rob; răcneam și înjuram până ce răgușeam, de-a valma cu Neculai Dragoș vătaful și cu feciorii boierești. La amiază mă repezeam acasă și îmbucam în fugă mâncarea; iar sara, trudit, lăsam calul să mă ducă domol, în pas legănat, spre hodină. Pe întinderi nu adia nici cea mai ușoară suflare de vânt, și sus, pe muncelul sterp, cele două mori negre stăteau încremenite, tăind cu spetezele linii negre pe cer. Îl știam și pe Neculai Dragoș singur. Avusese el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-l întindă... Ștefan Gâdea râse: — Am auzit cât de frumos îl descântai. —Eai!... Se rușina puțin, dar nu prea se rușina. Ca și cum ținea la stima mea îndeosebi, îmi adresă un zâmbet dintre cele mai plăcute și porni c-un mers legănat înapoi, spre satul rudarilor. Îndată ce trecu după un grup de sălcii tinere, începu să cânte. Avea o voce caldă, joasă și plină; hăulea o jelanie cu modulații orientale. Nu înțelegeam versurile; mă prindea de inimă însă patima lor. Tăcu după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asta - POC! - din păr, o să-mi spăl asta - POC! - din păr, o să-mi spăl asta - POC! - din păr și o să-l trimit la plimbaaare. În timp ce cântau, un bărbat mai în vârstă, atletic, le zbiera indicații de dans. —Și ROTIȚI și LEGĂNAȚI și ÎMPINGEȚI ÎNAINTE și ROTIȚI, zâmbiți, băieți, ZÂMBIȚI, ce mama dracului, și ROTIȚI și LEGĂNAȚI și... OK, opriți muzica, OPRIȚI, OPRIȚI! Zdrăngănitul pianului s-a oprit treptat. —Brandon, a zis tipul mai în vârstă iritat. Scumpule? Ce faci cu legănatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
POC! - din păr și o să-l trimit la plimbaaare. În timp ce cântau, un bărbat mai în vârstă, atletic, le zbiera indicații de dans. —Și ROTIȚI și LEGĂNAȚI și ÎMPINGEȚI ÎNAINTE și ROTIȚI, zâmbiți, băieți, ZÂMBIȚI, ce mama dracului, și ROTIȚI și LEGĂNAȚI și... OK, opriți muzica, OPRIȚI, OPRIȚI! Zdrăngănitul pianului s-a oprit treptat. —Brandon, a zis tipul mai în vârstă iritat. Scumpule? Ce faci cu legănatul? Eu vreau... S-a aplecat înainte și și-a scuturat umerii frumos, unduitor. —Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acasă, am mai stat o oră în mașină, apoi mi-am zis, băga-mi-aș picioarele, e clar că n-o să plece în seara asta la Marbella, așa că eu mă duc acasă. Capitolul 33tc " Capitolul 33" Metroul ne-a purtat, legănat, pe mine și Mitch unul lângă altul, în tăcere. Ne întorceam de la parcul de distracții din Coney Island, unde ne dădusem în comédii puțin cam prea posomorâți. Dar era bine și așa. Nu ne dusesem să ne distrăm, doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mamei luă calea pribegiei. Oricum, așa mi-a explicat el, mulți ani mai târziu, hotărârea pe care o luase, în vreme ce caravana noastră se deplasa prin întinsa Sahară, la sud de Segelmesse, într-o noapte răcoroasă și senină, parcă mai mult legănată decât tulburată de vaietele îndepărtate ale șacalilor. Un vânticel ușor îl silea pe Khâli să istorisească cu glas puternic - vocea lui era atât de liniștitoare, încât mă făcea să respir aromele Granadei mele natale, iar spusele lui erau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de telefon. A scos o agendă din piele cu colțuri aurii și a deschis-o la săptămâna în curs. I-am desprins pixul auriu și mi-am scris numărul. Apoi mi-am scos picioarele afară din mașină cu un gest legănat, ținându-le alăturate într-un stil elegant, într-un mod pe care-l studiezi la școala de modelling din Kensington pentru a ieși dintr-un Porsche. Ocazia o cerea. — Îți dau un telefon marți dimineață ca să îmi confirmi, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Nu pot să înceapă fără tine. Mi-a întins mâna, ajutându-mă să mă ridic. M-a tras, șoptind ca pentru ea: — Da’ greu mai ești, dom’le. Rupi omul! A ieșit fără să mai aștepte s-o urmez. Pășea legănat, fără nimic ademenitor, așa cum se-ntorc gospodinele de la piață cu sacoșele burdușite. M-am strecurat la locul meu, lângă ea. Fata cu ochelari adusese tortul. Îl tăiase de-acum în felii. Veturia le împărțea în farfurioare mici, albastre. 2tc "2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spuse apei că nu mai trebuie să stingă focul, iar aceasta își schimbă cursul curgerii sale și toți scăpară de primejdie. Focul și toporul se întoarseră la locul lor iar vrăbiuța se lăsă din zbor pe crenguță și se lăsă legănată. Ai pornit un adevărat război pentru un capriciu de-al tău, spuse crenguța. Dar să știi că era de ajuns să mă rogi frumos și te-aș fi legănat cu drag din toată inima. Vrăbiuța înțelese cât de mult greșise
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
vedea. În scurtă vreme, a apărut un plutonier major. „Majurul” - în limbajul cazon. Se vedea de la o poștă că este „tatăl companiei”. Burtă pe care cu greu o stăpânea vestonul peste care treceau centura și diagonala. Ceafă groasă și mers legănat. S-a oprit în fața celor sosiți și, cu picioarele larg desfăcute - ca să-și poată ține echilibrul - li s a adresat: ― Din câte știu, cei mai mulți dintre voi au făcut armata de drept aici. Așa că știți rânduiala. Ceilalți, vă luați după ei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Învolburare armonioasă de vârfuri, o sălbăticie care nu ascundea nici o amenințare, o sălbăticie aspră, dar și molcomă. În asemenea locuri, gândi voievodul, nu se poate cânta la trompetă, ci doar la tulnic. Sunetele n-ar fi putut fi decât prelungi, legănate, ca niște chemări venite de pretutindeni. Apoi Își dădu seama că muzica nu are legătură cu nimic din ce se Întâmplase. Și că, de fapt, Își lăsa gândurile libere. Era ca o cădere În adâncul firii. Toate rămăseseră undeva, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu era în stare să-și găsească echilibrul într-un tramvai, se apucă cu două mâini de curele. Nory, lângă urechea ei, vorbea mereu, dar n-o mai asculta Căuta să zărească afară. Urmărea parcă cu toate simțirile adunate parcursul legănat al tramvaiului. . . dar geamurile erau aburite. Se reîntoarse la cele auzite. Fapte, numai fapte! In. nemișcarea ei aparentă, Mika-Le făptuia. Așadar, inerția creează și, dimpotrivă, viața intensă, multiplă, palpitătoare, adesea dizolvă fapta, ucide. - Ne scoboram? întrebă după un timp. - Am
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fluturând năframa. Un ghiocel răsare din noroi, Când noi dansăm tăcuți un vals, spre seară, O noapte-ntreagă stăm lipiți și goi Și ne-aruncăm în blânda primăvară. Ești suflet, femeie! Ești zâmbet de floare ce-alină tristețea, Ești pasul legănat ce-adie speranța; Ești strop de culoare ce mbracă noblețea, Ești suflet minunat ce mângâie viața. Ești dulcea vioară cu vocea-ți duioasă, Ești farmec în noapte atingând finețea; Ești vrajă, descântec, blândeții mireasă, Ești suflet și pace cântând tinerețea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]