445 matches
-
e sănătos; elegant; enigmă; etapă; evoluție; a explora; a face picioare; familie, căldură; folosită; fudul; a fugi; furnica; furnică; ghete; ghiocel; grăbit; greoi; greutate; inevitabil; interzis; împreună; a înainta; înaintare; înapoi; încălțăminte; încearcă; a începe; îndrepta; îngîmfat; înot; întîrziere; lasă; legănat; locomoție; lucrează; la lucru; lună; luptă; magazin; melc; ca melcul; merge; mergem; mergînd; minune; mișca; a mișca; a se mișca; mișcă; moș; nas; nesilit; obosi; obosit; obositor; se odihnește; ok; orice; pantofi; pas cu pas; a pătrunde; pietre; pleca undeva
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
desculț și nespălat, deși a existat și aluzia că s-ar fi înrudit cu aristocrația ateniană. Figura sa nu era dintre cele mai plăcute (exoftalmic, cu nasul turtit și cârn, cu nări mari, buze groase și cărnoase, expresie arogantă, mers legănat). Avea o bună pregătire fizică și era un bun luptător. În armată a fost pedestraș (hoplit) și a servit în trupele ateniene angajate în luptele de la Potideia, Amphipolis și Delion (anii 432, 429, 424). I-a salvat pe Xenofon și
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Aș începe cu O. Nimigean, care în cel mai recent volum al său, Nicolina Blues, recurge la arsenalul stilistic dimovian în special când are de ilustrat universul feminin al nimicurilor importante: „Inima beată îmi bate/ într-un miraj de șolduri legănate/ într-o boare înmiresmată/ de piele de fată/ sub o boltă de stele/ fundițe clipsuri brățări și inele/ cu globuri cu panglici cu ringhișpire/ și îngeri cântând la clavier/ e ceva de bâlci și de strană/ de odor și zorzoană
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
alt popor" va fi continuat, oare, să mă urmărească din exteriorul stării mele conștiente? La modul negativ, ei pare să-i dea răspuns eul din poemul Desprinderea de țărm: Niciodată nu vei porni cu adevărat de aici, din hotarul etern, legănat și șters și iar viu, unde mareele cern pietre de hotar. Poți fi un catarg solitar în mijlocul mării, cu orizontul rotindu-se încet pe nisip, iar umbra e sufletul lucrurilor dislocat de lumină. Dar tu niciodată nu vei fi în
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
de a accepta viața așa cum e, de a o trăi împăcat cu lumea și cu el însuși și de a se bucura zi de zi, în pofida traiului modest, de lucruri mărunte (alergări, o partidă de șah, un somn de amiază legănat în hamac pe malul mării). Această fericită deturnare a cursului unei povești care părea să se îndrepte spre un sfârșit trist salvează cartea și avansează o idee interesantă: așa cum adeseori ratarea e colectivă, salvarea ține de efortul individual al fiecăruia
Când lumina nu mai vine de la Răsărit by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3332_a_4657]
-
creației. Tandrețe Iartă-mă că te iubesc dintr-odată Chiar dacă iubirea mea trebuie să le pară un vechi cântec urechilor tale. Am petrecut ceasuri întregi la umbra gesturilor tale Bând din gura ta parfumul surâsurilor Din nopțile în care trăiam legănat De indicibila grație a pașilor tăi mereu pe fugă Port blândețea celor care acceptă cu multă malancolie Și îți pot spune că marea mea pasiune pentru tine Nu are nici exasperarea lacrimilor nici fascinația promisiunilor Nici misterioasele cuvinte ce văluresc
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
falși. Cu toate că din punct de vedere lexical Barbu Cioculescu folosește în traducere multe arhaisme cu savoare sadoveniana, aici, la nivel formal, se află marea diferența dintre cei doi. Nu vom întîlni la Ramuz epitetul aproape homeric de la Sadoveanu, nici dulceața legănata a frazei. Stilul lui Ramuz este concis, sec, fără ornamente. În schimb, la Sadoveanu lipsesc artificiile narative, schimbările de perspectivă temporală, tulburătoarele instantanee fotografice, prezente la tot pasul în românul scriitorului elvețian. Dar dacă formă îi desparte, cei doi scriitori
Clasicii între ei sau Ramuz si Ruxandra by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17658_a_18983]
-
putea fi o consecință deformatoare a unei surescitări sau (ipoteza ar schimba întregul sens al cărții) o realitate. Capitolul al optsprezecelea aruncă totul în plină confuzie. Începe ca o relatare a prizonieratului și sfârșește ca un dialog live: „Mă urmezi legănat, călcând superficial pe piciorul stâng care îți sângerează abundent. Căutasem toată noaptea o bucată de textilă și așteptam momentul în care aș putea să te conving, să mă apropii, să te pansez. Neîngrijită, rana îți poate fi fatală. Nu dai
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
cheamă scene, relații, expresii, gesturi. Aud, de pildă, sunetele amestecate ale culturilor și lascivităților din "Chira Chiralina" a Cătălinei Buzoianu, agonia și extazul Brăilei de altădată. Muzica lui Alifantis, cîteva acorduri, fac să năvălească peste mine aburul unei lumi, șoldurile legănate ale Chiralinei, du-te vino-ul din chioșcul-centru al scenei. Ferestrele duc și aduc iubirile, trădările, bătînd strigătul disperării. Un pian mă poartă cu amintirea la mîinile înfipte în el ale Dorinei Crișan-Rusu din spectacolul "Ghetou" al lui Frunză. Frica
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
tale s-au agitat, corpul s-a îndepărtat răsucind șoldurile și umerii care s-au desprins din bretele, și am rămas singur salivând a pagubă, legănat de vagoanele care galopau spre canalele de scurgere, spre plaje și vaporașele de Linie, legănat, dragostea mea, de valurile fluviului, strângând în mâini, într-o atitudine de rugăciune, absența unei fese. În pensiunea unde am locuit, scumpo, înainte de a cunoaște familia mamei mele, nu existau pisici: era prea umed, prea mult vânt, prea cenușiu totul
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
străchini de țipari, dispăreau printre eucalipții alarmați de dezordinea mării și cadavrele de marinari agățați de fragmente de cârmă, care ne fixau din dulapuri dintre cutiile de pălării. Nu existau pisici dar posedam un corb cu aripile ascuțite și mers legănat de mus, care lansa avize de latitudini agenților poliției secrete, agitați în spaima vreunei manevre greșite care să arunce hotelul în stânci, săpând un romb cam aiurea pe sub ieșindurile balcoanelor. Încă de dimineață corbul șchiopăta pe puntea de comandă a
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
printre rădăcinile trainic unite, privind chiorâș înfloririle de deasupra, menite să cadă și să reintre în circuit. El își apleacă mai lesne urechea de coaja seminței, gata să pleznească, în interiorul țărânii. Zgomotul spargerii ascunse pare turbure. Ca versul lui lung, legănat, căznit, cu mers obstinat de coropișniță... Acest preludiu, - bâiguit, - are tonul major al unei căutări grave, peste sunetele de piculină scoase de idilismul rural. * * * - În spațiul oceanic mai trăisem. Despre el am scris "Căile pământului". Cunosc Câmpia română ca pe
Măsura câmpiei române by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7340_a_8665]
-
o rațiune înaltă în acest efort și proiectam, la capătul lui, o construcție neobișnuită, la limita mitologiei. într-una din zile, într-o arșiță de august, l-am urmărit cîteva sute de metri, pînă aproape de restaurantul Calul Bălan. Mergea încet, legănat, baloturile de ziare i se bălăngăneau de o parte și de alta a gîtului și, pentru prima oară, poate din cauza distanței mici, i-am auzit gîfîitul neputincios și parcă am simțit organic, în profunzimea propriului meu corp, povara acelei respirații
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
lilith își bucură ochiul de floarea adâncă a vrăjilor și soarbe aburul tainelor Aripă și plumb cândva la miez de timp noptatec în bătaia stelelor arzând în stare născândă omoplatul stâng mi se făcu aripă cel drept fir de plumb legănat încotro zbura-voi fără de știre? până la calea prin văzduhuri caut cu legănările plumbului semnul ascuns în iarba jertfită neprihănitei veștejiri dar nu-i ochi să străpungă fața nevăzută a soartei Urmă de nour din țipătul păsării rănite s'a pornit
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
dorinți, am lins acadelele produse ad-hoc, am jubilat... Apoi s-a declanșat lupta. Tija puternică, talgerul final, blăngănitor în dreapta și în stînga, mă agasa la maximum. Am cuprins-o într-o îmbrățișare răzbunător-pătimașă și m-am trezit ridicat, balansat dulce, legănat ca de-adormirea agresivității mele, ca de alintare în aerul îmbălsămat de lemnul de trandafir al miniaturalului coșciug, ca de un îndemn de la a abdica, a mă potoli în subtila, tacticoasa traiectorie dus-întors, veșnică, aromitoare... Despăgubiri, despăgubiri nevolnice! Ci mai
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
Frenezie a culorilor - sarabandă a gândurilor... Calci pe un teritoriu regăsit. }i se pare că trece o luntre, - apa ai închipuit-o tu -. Lopețile-s privirile tale, care se afundă în adânc. Vers Mai smulg câte ceva, câteodată, din insomnia lunii, legănată. Vis Deodată, strig fiica pe care aș fi dorit-o, fiul nu mă aude, fratele este pierdut în constelații negre. Cerberul stă la poarta mult cunoscută, o rază de lumină l-ar ucide. Strig lebăda cenușie. Pe măsură ce aceasta se apropie
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
verde, Te voi izgoni din vorbe-n cer; Nici un glonte astfel nu va pierde Cel care îmi este grănicer. Vorbă, prea fecunda mea minune, Rătăcită, trainică, în trup, Setea mea te soarbe, și te spune, Veste crudă colților de lup. Legănată, floarea Către miezul nopții, când cocoșii Au sosit la cel dintâi cântat Și când Carul Mare, ca o lance, Oiștea înspre noi și-a aplecat; Când a ars întâiul bob de rouă Și când primul vis s-a ofilit, Pe
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]
-
dintâi cântat Și când Carul Mare, ca o lance, Oiștea înspre noi și-a aplecat; Când a ars întâiul bob de rouă Și când primul vis s-a ofilit, Pe ascuns, înfășurat în noapte, Cel din urmă tei a înflorit. Legănată, floarea lui mierie în privire mi-am ascuns tiptil; Semăna cu hainele acelea De pe vremea când eram copil...
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]
-
a izbit a fost părul alb, statura masivă, trupul lat din umeri, mișcându-se lent și apăsat, purtat de niște picioare la fel de voinice, într-un pas cadențat, ușor târșâit sub greutatea corpului, fără să pot spune că era un mers legănat, ci doar condiționat ritmic de deplasarea continuă a făpturii sale ce nu înceta să-mi pară uriașă. Nu știu de ce " sau poate că tot datorită staturii copleșitoare și forței pe care o emana " l-am asociat cu Golem-ul din legenda
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
violat-o! și a trebuit să asmuțe pe tine pe Rex (câinele lup) brava, frumos... Râdea... Deborah o cunoștea bine pe G. După ce spuse ce spusese, mă luase la dans din pragul ușii deschise, și făcând cu mine câțiva pași legănați, - adăogase: pe G., dacă n-o... pe loc, dar știi, pe loc, pe loc!, te... ea pe tine, cunosc - și mă învârti așa încă două minute bune, simțindu-i răsuflarea precipitată, fierbinte. Don Juane - zicea - ce-ai făcut!...ce făcuși
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
în stadiul de mărturie virtuală, în dosarul unui proces ce nu depășește granițele eului propriu. O introspecție amară, o sumbră visare, o așteptare pasivă îl separă de ceea ce ar fi putut deveni acordurile unui militantism: “de-o albă trîndăvie timpu-i legănat/ clipă de clipă se pierde tot mai mult/ gîndul poate-i porni spre ararat/ sfîșiind seninul unui cer ocult// anii-și cer birul cu dobîndă/ timpul în loc să crească - scade/ arătînd în zare o uitare fumegîndă/ precum un șarpe între visări
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
primul rând sunt locurile, fiecare încăpere are particularitatea ei, camera de oaspeți este acoperită cu scoarțe, covoare moldovenești, podul este decorat cu cârnați, slănină, afumături toate atârnând de grinzi în penumbră. Acolo se află copaia de lemn prin care trece legănat fiecare membru al familiei. M-a surprins de câte ori regizorul se oprește asupra scărilor de lemn, cei doi bunici urcă și coboară scări, cu o anumită lentoare, iar mișcarea lor scandează ceva din urcușurile și coborâșurile dialogului dintre ei. Cu un
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
șapcă americană, vorbește la mobil, vorbește foarte tare, parcă înadins pentru a fi auzit de toată lumea. O somaliană sculptată, cu turban roz, superbă femeie, nevasta probabil, se scoală, spunînd : n-avem noroc...Si apoi pleacă amîndoi cu acel mers dezinvolt, legănat, al africanilor. Personaje desprinse din caravana Magilor din Biblie." Mai puțin din istoria, plină de anecdote și de fantastic, a băuturii originare din Abissinia va găsi cititorul în carte. În schimb, notații ca cea de sus, într-o succesiune care
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
înălța. În vederea unui profit? Nu eram făcut să-mi exploatez poziția; dimpotrivă ea a dăunat tot timpul intereselor mele.“ (p. 355) Mărturisire precistă de spirit viclean. Scris în franceză, idiom a cărui eleganță împrumută frazelor o tentă unsă, de sintaxă legănată, textul place la lectură, cu atît mai mult cu cît traducătoarea Georgeta Filitti găsește corespondențe cu miez calofil, cum se întîmplă, de pildă, în cazul logofătului Nicolae Canta, pe care Suțu îl consideră un „prevaricator emerit și incorigibil.“(p. 144
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
parcă la concurență cu iubitul Norei Barnacle: "Numele ei te ducea cu gândul la gâsca sălbatică, era o frumoasă irlandeză de douăzeci de ani, cu păr brun-roșcat, cu ochi albaștri, cu voce gravă și sonoră, cu aer androgin, cu mers legănat și mândru. Era chelneriță la un hotel din Dublin. într-o zi, pe stradă, ea întâlnește un bărbat de douăzeci și doi de ani, subțire, rafinat și prost îmbrăcat, care îi declară de îndată că el e genial. Fug împreună
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]