557 matches
-
demascare. Așa au parcurs repede drumul de la ancestrala plantă- animal, Euglena, până mai-mai să ajungă pești. De altfel uscatul, complet steril, le-ar fi condamnat la foame. Cu traista plină cu de-ale gurii - accesul la energia Soarelui adică - plantele leneviseră În tot acest timp, ajungând doar alge, fie ele pluricelulare dar, sătule de decimare, s’au decis să evadeze spre libertatea uscatului. Dar pentru asta au trebuit să se debaraseze de ghiuleaua legată de picior, adică de pluricelularitate, care nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
provocați un accident ocolind-o... Ceea ce nu Întotdeauna se Întâmplă cu un câine. Aceea e nostimă... Aveți ceva Împotriva ciorii? Nu puteți pune pe ea laba... Nici pe vrabia care vă trezește cu chirăitul ei taman duminica când ați mai lenevi oleacă... Sunt, lângă multe altele, unelte prin care Natura Își recuperează spațiul furat care se cheamă oraș. De unde atâta Înverșunare asupra alteia? Doar pentru că nu se poate refugia În copac sau lua zborul lăsându vă cu „buza umflată“? Îmi pare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În zbuciumul negentropic al Mării. 2. Bicaz Încă păstrez amintirea obârșiei, chiar dacă nu mai sar zglobiu din piatră În piatră: În apa lacului În care am ajuns se oglindește, maiestuos, tata Ceahlău. De nevoie, exilată aici, la Bicaz, m’am lenevit și mă Îndrept agale spre... deversor. Nici gând să iau cealaltă cale, aceea a turbinei, chiar dacă până acolo mi-aș recăpăta vioiciunea prin „conductele de fugă“, căci măcar eu nu vreau să „cotizez“ la ostoirea foamei voastre de energie. Nu știu cât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să-și depună icrele. Barajul e un fel de diodă, care ar permite trecerea vreunui alevin la vale, Întru devenirea lui matură, dar nu lasă adultul să odrăslească acel alevin... Vorbeam de iaz? Nici asta nu e lacul În cale lenevesc acum: umplere și golire, repetate zi de zi, c’așa cere turbina, au creat o „țară a nimănui“ jurîmprejur, barem un hectar pentru fiecare kilometru de țărm, „țară“ În care, aflată fiind când În apă când deasupra, nu poate prinde
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ar putea să descopăr c-am trăit degeaba o parte mult mai mare decât credeam din treimea activă a vieții mele. Mai bine zis, n-am trăit-o în nici un chip. Sigur, omul simte din vreme în vreme nevoia să lenevească, să se prăjească la soare sau să stea cu undița-n mână și să se uite cum lenevește și balta. Numai că una e să te relaxezi și să te simți bine, și alta să zaci, cum am zăcut eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a vieții mele. Mai bine zis, n-am trăit-o în nici un chip. Sigur, omul simte din vreme în vreme nevoia să lenevească, să se prăjească la soare sau să stea cu undița-n mână și să se uite cum lenevește și balta. Numai că una e să te relaxezi și să te simți bine, și alta să zaci, cum am zăcut eu cândva și în niște redacții, și să te simți prost. Aici e diferența. Nu cred să existe vreun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu teamă și speranță. Într-un târziu, am deschis cu anevoie ochii, auzindu-l pe Mircea: Ce faci, măi, Bălule, ne-ai speriat al naibii! Ia spune, cu cine vorbeai în somn? Cum? Hai, scoală-te, că avem treabă, nu lenevi! 6. SĂPAREA FÂNTÂNILOR sau EXERCIȚIU DE SUPRAVIEȚUIRE Se zice că viața a apărut pe Pământ din oceanul planetar. Probabil. Ceea ce știm cu siguranță e că în absența apei tot ce e viu moare. Obstacolul cel mai puternic în confecționarea chirpicilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zi așa frumoasă, ca de obicei cum e pe planeta noastră, în sezonul radiațiilor gamma. O frumusețe! Orașul nostru era învăluit într-o moleșeală ce te relaxa și tot ce ai fi vrut să faci era sa stai și să lenevești. Pe cerul rozaliu, soarele ardea aspru, dar plăcut, iar țărâna era roșie și uscată. Radiațiile X sunt doar o data pe an, atunci când din cer cad picături de siliciu care mai învie atmosfera. După cum spuneam, în ziua aceea cu toții eram relaxați
Sfera by Ceocoiu Camelia - Lisabela () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93587]
-
deal. Toți au fost de acord. Era pentru noi o dorință arzătoare de cunoaștere, o încercare prematură de a ne elibera, chiar și pentru câteva ore, de sub tutela părinților. Mai degrabă, ei, ceilalți, aveau nevoie de libertate, eu eram liber. Leneveam ziua întreagă la umbra unui copac sau la umbra gardului să văd cine vine și cine pleacă pe stradă. La ora aceea nu trecea nimeni și atunci mă gândeam la tata, doream să ajung la vie, pe deal. Eram mândru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fluier pe care îl ținea la gât pe tot timpul serviciului. Când se dădea deșteptarea, fiecare voia să mai stea măcar două minute în pat. După ce se oprea soneria, de regulă, ofițerii veneau imediat prin dormitoare să vadă cine mai lenevește, să prindă pe cineva asupra faptului. Or, David pleca din Comandament suflând într-una în fluier, ca să nu ajungă în situația neplăcută de a găsi pe cineva într-o postură necorespunzătoare. Dacă găsea și în aceste condiții pe cineva în
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cărnii devine mult mai bună decât cea a "obezilor artificiali". Porcul are nevoie, ca și omul, de mișcare și aer liber. Interesante sunt și dimensiunile intestinelor; porcul domestic le are cu aproape doi metri mai lungi. Ineficient, cojile de cartofi "lenevesc" aparatul digestiv. M-am uitat la microscop și mi s-a arătat că irigarea sangvină a intestinelor porcului sălbăticit este mult mai bogată. Constatare colaterală: conținutul intestinelor este bogat în pene. E clar că porcului sălbatic îi plac fazanii și
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
care, de la a treia generație, Începe să-și risipească avuția. Membrii primei generații sunt inovatori ori Întreprinzători care se spetesc muncind; a doua generație păstrează avutul familiei; apar apoi copiii celei din urmă, care se Îngrașă, se prostesc și se lenevesc și Încet-Încet fituiesc totul. Știu că fac o afirmație dură, chiar o generalizare grosolană, dar totuși există un grăunte de adevăr În ea. Societatea americană a pornit pe o pantă descendentă În anii ’90, când cea de a treia generație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Fluieraru, Ediție îngrijită și prefațată de Ovidiu Pecican, p.150). 72 D. Cantemir, Hronicul..., p.8. 73 Idem, Divanul, p.117: "în candila aceștii cărticele, a darului și a învățăturii ce întru tine ai, lumina a aprinde nu te-ai lenevit". 74 Vezi Balthasar Gracián, Cărțile omului desăvârșit, Humanitas,1994. 75 Divanul, p.113: "ca în trei luminoase și neprăvuite oglinde, precum a trupului, așe a sufletului stat și podoabă îți, privind, socotește, și ceva dintr-acestea lipsă iar grozav văzând
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fericire. Dar ceea ce câștigă democrația prin atractivitate, pierde prin lipsa de stabilitate. Insul care trăiește în această cetate va face ceea ce va vrea când va vrea, dacă într-o zi va vrea, va face gimnastică, iar a doua zi va lenevi, într-o zi poate să se preocupe cu filosofia, pentru ca în a doua zi să se lase pe seama vinurilor și a femeilor. Ordinea lipsește cu desăvârșire. Acesta e omul democratic, un om divers, frumos, „pestriț”, „plin de cele mai multe feluri de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
qua non de către defectologii români<footnote concepție adoptată și de cunoscutul defectolog asist.univ.Rodica Oproiu, Facultatea de Asistență Socială, Cluj footnote> în procesul de a învăța un deficient să vorbească, deoarece utilizarea excesivă a limbajului mimico-gestual îi face să lenevească și să nu vrea să învețe să pronunțe. Individul deficient de auz consideră că este mult mai ușor să facă un semn pentru a exprima o idee decât să depună efortul de a pronunța toată fraza. În funcție de nivelul deficienței de
Caracteristici ale activit??ii de ?nv??are ?i evaluare la elevul deficient de auz by Constantin Romaniuc , Elena Cre?u , Stela F?nt?n? [Corola-publishinghouse/Science/83967_a_85292]
-
nici nu au observat frumusețea apei întunecate sau raza de lumină ce scălda din când în când chiparosul cu brazde gri și se oglindea în frunzele verzi de laur. Ochii lor erau fixați pe un mocasin de apă uriaș ce lenevea pe o rădăcină de chiparos - pe un genunchi, cum îi spun oamenii mlaștinilor - ce ieșea din apă înălțându-se cam până în dreptul capului D-nei plantelor. Prora bărcii, unde stătea ea, se izbise de genunchi și se oprise, din fericire fără
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în Filocalia, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 62. footnote>. Dar, așa cum ne arată Sfântul Isaac Sirul, nu poate diavolul să se apropie de om, sau să i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie și dacă omul nu se lenevește, sau de nu-l dezleagă Dumnezeu spre gânduri spurcate, prin părere de sine și prin mândrie, sau printr-un gând de îndoială și prin împărțirea sufletului. Pe aceștia îi cere diavolul să-i ispitească<footnote Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
din pricina lor spre patimile păcatelor. De aceea trebuie să ne păzim de ele cu sârguință<footnote Sf. Isaac Sirul, op.cit., cuv. 5, în Filocalia, vol. X, p. 44 footnote>. Să căutăm totdeauna ceva bun și folositor de făcut, să nu lenevim, ca să nu-i oferim teren de luptă diavolului și prijej de ispitire. Să fim noi stăpânii lucrurilor și să nu devenim robii acestora. Sfântul Ioan Carpatinul, sintetizând remediile contra ispitelor, ne spune că, dacă nu dormim (în sensul de nelucrare
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
acțiune, “acțiunea prin spirit, în care omul rămîne întreg dar se și întregește, desăvârșidu-se”. Se valorifică astfel conținutul activ, creator al Cogito-ului, care include în ordinea subiectivității, voința unei treceri exprimată limpede în îndemnul cartesian : “ Să nu lăsăm spiritul să lenevească !”, întrucât Cogito-ul este rezultatul unei acțiuni, aceea a răsucirii permanente a gîndirii către sine, condiție sine qua non, a conservării certitudinilor existenței. Așadar, Cogito-ul este înțeles de autoare ca rezultat al acțiunii și premisa permanentizării “gîndirii ca acțiune”. În lumina
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
o absolvă de vina imoralității. Dar nu poate ajunge la fericirea dorită. Iubitul ei, pentru care a fost gata de orice jertfă, o dezamăgește amarnic. Ajuns om cu avere, bărbatul alunecă pe calea pierzaniei, se dedă beției și desfrâului, se lenevește și, până la urmă, o părăsește pe ascuns pe Minca, furându-i toți banii din casă. Povestirea e susținută de o tensiune dramatică autentică. O dramă existențială trăiește și Neranțula, din povestirea cu același titlu. Este un copil nefericit, năpăstuit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
la nori și mormăiau: O mai ține vreo două-trei zile. Noroc că recolta nu era culcată la pămînt de ploaie. Și nici gheața n-a făcut prăpăd ca-n alte dăți. Gospodinele satului aveau de lucru berechet, dar gospodarii cam leneveau și se cam întreceau cu măsura la băut. Rachiul pe care îl fabricau cu instrumente ingenios îmbinate producea beție, dar și o durere cumplită de cap a doua zi. Din acest motiv și datorită și proverbului "cui pe cui se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
face inima să vibreze. Amicul meu a șters-o, să dea raportul. Necazuri latino-americane S-a trezit numai pe jumătate, pe la ora două noaptea. Era transpirat și setea îl chinuia, dar nu îndeajuns să-l determine să meargă la frigider. Lenevește în pat cu speranța că, totuși, va readormi. Creierul însă, ca și cum ar fi avut un sistem de relee, se activa din ce în ce mai mult pînă l-a făcut pe Raul deștept. Deștept în sensul nu de deștept ci în sensul de deșteptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
criminale nutrite de strănepoata Evei? Cazurile când o gospodină ajungea în situația excepțională de sacrificare a propriei pisici erau extrem de rare și se producea ca urmare a două situații deosebit de grave: pisica mânca pui ori nu mai prindea șoareci, se lenevise. Pedeapsa era capitală și se executa fără milă. Vorbiți cumva de eutanasiere? Mutați-vă gândul! Eram numai ochi și urechi. Priveam spre grupul trinitar de peste drum ca și cum ne-am fi uitat la un uriaș ecran panoramic, în care actorii evoluau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
celebrează iubirea, Înconjurată de cupluri de Îndrăgostiți. Totul e miere și senzualitate, până apare Bellone, zeița războiului (interpretată de un bariton, cu fustiță și barbă), care Îi incită pe bărbați să-și caute gloria acolo unde le e menirea, nu lenevind printre jupoanele femeilor, ci la război. Văzând că ideea războiului are priză la bărbați, Hebe Îl trimite pe Cupidon să ducă triumful iubirii În ținuturi Îndepărtate, dacă În Europa dragostea nu mai e posibilă. Furtuni spectaculoase pe mare, folosind mașinăriile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
grași, săltând veseli În răcoarea apei, Între pietre adunate la mal, ca să-i mâncați cu brânză, usturoi și ceapă verde, adă pându-vă apoi ca cerbii, Îngenuncheați deasupra apei, În unda căreia, vesel, joacă albastrul cerului. Sau, În sfârșit, poposind și lenevind prin dumbrăvi alese cu grijă și din Îndemnurile păgâne ale inimii celei date la rele și Înțeleasă, ele Înde ele, cu cea a femeii iubite de lângă volan, Măriuca, Neli sau Lilica, egeriile mele de odinioară, ale căror tentații secrete le-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]