897 matches
-
încredere în armată, mai puțin de un sfert ar aproba guvernarea militară. Regimurile dominate de un lider puternic (opțiunea (c)) au fost adesea întîlnite în Europa Centrală și de Est, iar Kenneth Jowitt (1992) a argumentat că expunerea la dictatura leninistă a întărit o tendință istorică de a accepta conducerea nedemocratică. Totuși, dorința de a avea o conducere eficientă (dar nu "prea dură") nu este nedemocratică: așa ceva se poate auzi în fiecare campanie prezidențială în America, cît și în țările post-comuniste
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
sistem, oamenii cunoșteau situația, dar puteau să aștepte ani întregi înainte ca oficialii să acționeze. Defectele legalismului birocratic descrise în romanele lui Franz Kafka, funcționar în Praga pe timpul Habsburgilor, pot fi încă întîlnite în Europa Centrală și de Est. Doctrina leninistă a "legalității socialiste" a scurtat procedura, dar a distrus și protecția pe care legea o oferă indivizilor în relația cu guvernul. Mai mult decît atît, puteau fi emise după bunul plac legi și decrete represive, în concordanță cu doctrina conform
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
scriitorul actual netalentat este încurajat să desființeze critica, să se plângă de ea, să ceară audiențe, să fie ascultat cu bunăvoință și să obțină să se ia măsuri represive împotriva criticului care îl respinge. De aici decurg anumite consecințe. Normele leniniste sânt ignorate, deși critica și autocritica, spune el, ne sânt necesare ca apa. Și aici ajungem iar la chestiunea delicată a viziunii globale pe care o avem despre spiritul critic. Cine are dreptul să promoveze false valori, uitând că declanșează
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
această mișcare autarhică, de claustrare în cadrele propriului sistem socialist, a așezat dalele ce au purtat spre intensificarea naționalismului precipitat de invazia lui Hitler asupra URSS declanșată în 1941. Turnanta naționalistă în URSS a fost propulsată de demonetizarea simbolurilor marxist- leniniste de mobilizare a populației în situația dramatică a războiului, motiv pentru care Stalin a repus în circulație valuta forte a naționalismului romantic rus, instituind ca doctrină de stat filosofia "patriotismului revoluționar" (van Ree, 2002, p. 255). Transmutațiile suferite de problema
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și Unirea din 1918 este tratată în spiritul determinist al necesității istorice de unificare a statului național. Istoriografia rolleriană a obscurizat complet orice motivație naționalistă (de "reîntregire a unității naționale") a participării României la Primul Război Mondial, catalogat după indicațiile leniniste drept "război imperialist". În plin național-comunism, se revine la versiunea prevalentă în perioada interbelică, a Războiului de Reîntregire Națională. Iată cum este raționalizată pe criterii naționale participarea României în război, păstrându-se în același timp retorica războiului imperialist: Intrarea României
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
social (12 volume publicate între 1948-1976), cuprinzând pastoralele, cuvântările și articolele publicate de patriarhul Justinian Marina (1948-1977). Cunoscut mai degrabă ca "patriarhul roșu", în Apostolatul social Marina a încercat să împreuneze într-o doctrină unitară teologia ortodoxă și teoria marxist- leninistă. Tensiunile funciare și contradicțiile doctrinare dintre cele două perspective asupra lumii nu au fost niciodată conciliate (Stan și Turcescu, 2007, p. 212, nota 10). În ciuda acestui compromis, BOR a continuat să fie victima predilectă a unei campanii sistematice de demantelare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
căuta răspunsuri și concluzii, la care nu vom ajunge Însă decât În focul dezbaterii, prin confruntarea de idei. Dar dacă, totuși, cealaltă parte a cititorilor (unii dintre ei poate istorici) va Împărtăși ideile de mai sus, atunci se pune Întrebarea leninistă: ce-i de făcut? După părerea mea, sunt două variante de răspuns. Una ar fi să ne vedem liniștiți de treabă În continuare, să contemplăm dezastrul, să ne lamentăm, eventual să așteptăm să treacă timpul, cu gândul la soluțiile finale
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
se simte foarte bine. Pe urmă, după cum mai aminteam, astăzi, clonarea descendenților reprezintă și ea o soluție pentru asigurarea nemuririi. În consecință, cred că ar fi binevenită și o a doua variantă de conduită, care nu se oprește la Întrebarea leninistă, ci merge mai departe, la răspunsul pe care i l-a dat Ilici. Ce-i de făcut, stimați colegi istorici? Ei bine, după exemplul bolșevic, nu avem decât să ne organizăm Într-o structură de breaslă eficientă, să ne clarificăm
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Cristian Mungiu, în care este veștejită ideea avortului clandestin, finalul, spre deosebire de Palme d’Or-ul lui Mungiu, fiind tragic. Comediile ușoare, seria musicalurilor Veronica, Mama, Cântecele mării, Gloria nu cântă, seria Haiducilor, coproducțiile lui S. Nicolaescu vin să asigure procentul leninist de divertisment pus alături de propagandă. Urmare a controlului „la sursă” mult mai strâns exercitat de aparatul cultural de partid, o singură peliculă ajunge să fie oprită de la difuzare în deceniul 8, comedia Adio, dragă Nela (1972), greu de înțeles de ce
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
compensatorii: rămânând acasă în lipsa mamei, plecată prin târguri în căutare de hrană, scrie poezii spre alinare „de frică și singurătate”, pe care începe să le publice în periodice din 1954. După încheierea studiilor universitare intră, în același an, la „Scânteia leninistă”, iar în 1961 devine referent la Uniunea Scriitorilor din RSS Moldovenească, după o scurtă trecere, în 1959, prin redacția organului de presă al acesteia, revista „Nistru”. Lucrează la editurile Școala Sovietică și Cartea Moldovenească (1960-1963), este consultant la Secția de
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
și „manifestarea virulentă de formalism” din poezia Ninei Cassian (Paul Georgescu), se pledează pentru „expresivitatea chipurilor literare” și contra „manierei proletcultiste”, dar și pentru pășirea fermă „pe drumul realismului socialist”, pentru „spiritul revoluționar al realismului socialist”, invocându-se permanent „principiul leninist al spiritului de partid în literatură”. Către sfârșitul anului 1953 se introduce rubrica „Literatura română între 1900-1944”, deschisă cu un studiu al lui Ov. S. Crohmălniceanu despre Liviu Rebreanu. Aici sau în alte rubrici se scrie despre Jean Bart (Teodor
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
sale, fiecăruia după nevoi”. în sfârșit, un om trece la fapte: pe data de 7 noiembrie 1917, Lenin* și grupul său de bolșevici* pun mâna pe putere la Sankt-Petersburg, deciși să transpună „Ideea” în practică. Totuși, puterea spectaculară a comunismului leninist - dusă la apogeul ei de către Stalin* în URSS* și în democrațiile populare*, apoi de către Mao Tzedun în China*, de Kim Ir Sen* în Coreea de Nord, de Castro* în Cuba sau de Pol Pot în Cambodgia khmerilor roșii* - nu trebuie să mascheze
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
alți revoluționari, de la Rosa Luxemburg la unii altermondialiști contemporani, trecând pe la Antonio Gramsci, Lev Troțki* sau Che Guevara. Au existat și alte comunisme, înainte de Lenin, precum și comunisme opuse lui Lenin, dar toate revendicau „Ideea” comunității bunurilor. Una din particularitățile comunismului leninist este proiectul său de revoluție mondiale și crearea unui partid comunism mondial, Internaționala comunistă*, cu secții în aproape o sută de țări. S-a încercat implementarea de partide comuniste în societăți foarte diferite - în Europa*, în Asia*, în America Latină* și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
societală, adică tot ceea ce, în aceste partide, ținea de cultura națională, regională sau chiar locală. Această diversitate geografică și culturală a putut crea impresia existenței unor comunisme diferite. Or, fiecare din aceste partide a rămas credincios cu strictețe codului genetic leninist: dimensiunea teologică a proiectului societății comuniste. Aceasta se bazează pe niște date invariante: o doctrină-leninismul*, și apoi marxism - leninismul* - un model de organizare* - „partidul” revoluționarilor de profesie, devenit partidul-stat -; și, în sfârșit, o strategie* și o tactică*, ambele comandate de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ale expansiunii sale. Timp de decenii, de la Paris la Beijing și de la Stockholm la Pretoria, fiecare partid comunist a corespuns acestor criterii fundamentale. și, tot așa cum catolicismul sau democrația s-au răspândit în toată lumea fără a-și pierde identitatea, comunismul leninist și-a păstrat-o pe a sa datorită statului, întotdeauna predominant, al dimensiunii teleologice. Astfel, dincolo de diversitățile ținând de spațiu și de timp, acest dicționar este intitulat „al comunismului” în măsura în care autorii doresc să sublinieze dubla unitate a fenomenului: cea a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Occident, au adoptat cu bună credință „minunatul ideal” de fraternitate umană proslăvit de propagandă nu schimbă nimic din ideologia antiuniversalistă a luptei de clasă, și nici din dimensiunea criminală a regimurilor comuniste. Teroarea a fost rodul împrejurărilor sau al ideologiei leniniste? Teroarea* care ia succesiv formele intimidării, ale represiunii și ale exterminării, nu este o trăsătură proprie comunismului leninist. Liderii Revoluției Franceze o solicitaseră deja sus și tare: teroare spontană a mulțimilor, care face posibilă răsturnarea celor aflați la putere, teroarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ideologia antiuniversalistă a luptei de clasă, și nici din dimensiunea criminală a regimurilor comuniste. Teroarea a fost rodul împrejurărilor sau al ideologiei leniniste? Teroarea* care ia succesiv formele intimidării, ale represiunii și ale exterminării, nu este o trăsătură proprie comunismului leninist. Liderii Revoluției Franceze o solicitaseră deja sus și tare: teroare spontană a mulțimilor, care face posibilă răsturnarea celor aflați la putere, teroarea programată pentru că ei să se mențină la putere și să guverneze, teroare prin care un clan își elimină
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și a politicii PCF au transformat acest partid care a lăsat să i se impună metodele totalitare - epurării*, reașezări pe linia dreaptă*, critica și autocritica - și un grup conducător* ales de IC și, cel puțin în parte, format la școala leninistă internațională de la Moscova. De asemenea, el a impus în țară o practică politică bazată pe violență verbală și pe intimidări fizice putând merge până la asasinatul politic*. PCF a susținut permanent și în mod necondiționat acțiunile URSS* și a partidelor-stat comuniste
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
politică, înserând marea idee într-un proiect revoluționar. Societatea n-are decât o finalitate, scrie el în 1791, aceea de a le „procura membrilor săi cea mai mare sumă de fericire posibilă”. „Marii educatori” - prefigurare a avangărzii revoluționare de tip leninist - nu-și vor putea atinge acest țel decât opunând virtutea sărăciei viciului banilor, sprijinindu-se pe partea sănătoasă a societății, pe muncitori și pe țărani. Dacă punerea în comun a bunurilor și obligarea celor leneși să muncească anunță o eră
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ce-i de făcut?, Lenin* precizează că decizia de a adera, necesară în cazul unei social-democrații*, nu-i suficientă și în cazul organizației de revoluționari de profesie în care solicitantul trebuie selecționat înainte de a fi acceptat. A adera la organizația leninistă înseamnă a pătrunde într-un grup care se consideră a fi o elită morală și care se proclamă avangardă revoluționară; înseamnă deci a încheia un legământ mult mai solemn decât la intrarea într-un partid democratic, impunând chiar și sacrificarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a treia, chiar dacă Africa neagră continuă să rămână în afara priorităților sovietice. De altfel, abia în anul 1957 este înființat în URSS un departament special destinat chestiunilor africane. începând din anul 1959, Universitatea „Patrice Lumumba” din Moscova, organizată după modelul școlii Leniniste și a Universității Popoarelor din Orient, create în anii 1920, va forma mai multe mii de studenți africani. Ea simbolizează voința sistemului comunist de a educa cadre locale în spiritul unui marxism-leninism adoptat mai mult sau mai puțin realităților locale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Scrisorile sale din 1917 -, menșevicul Iuri Martov în Bolșevismului mondial (1923) sau social-democratul german Kautsky în Dictatura proletariatului (1918) și Terorism sau comunism (1920). De asemenea, în timpul congresului de înființare a PCF*, în 1920, Lîon Blum recuză metodele de acțiune leniniste și se opune aderării partidului la IC. încă din anii 1920-1921, anarhiștii ruși se ridică cu arma în mână împotriva bolșevicilor, la chemarea „Jos comisarocrația, trăiască sovietele”. Dacă sunt de acord cu distrugerea marii proprietăți private, ei cer menținerea micii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a ambițiilor revoluționare și stigmatizează URSS cu acuzația de „revizionism”. Chiar și în URSS, ea devine o miză a luptei pentru putere dintre Hrușciov și staliniști - Molotov, Kaganovici, Vorosilov - pentru care noua versiune a coexistenței pașnice înseamnă renunțarea la principiile leniniste. Brejnev* nu repune în cauză principiul coexistenței pașnice - pe care-l înscrie chiar în constituția URSS din 1977 - dar îi acordă mai puțină importanță. și, mai ales, URSS își continuă ofensiva în țările lumii a treia, considerând că principiul coexistenței
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Novîi Mir, condusă de poetul Tvardovski se fac ecoul „dezghețului”. De asemenea, muzicieni puși la index în anii 1930 și 1940 - șostakovici și Haciaturian - sunt reabilitați. Dar deschiderea rămâne limitată căci, pentru Hrușciov, „spiritul de partid” și fidelitatea față de principiile leniniste trebuie să condiționeze creația artistică. Iar cenzura rămâne foarte prezentă: dacă, în noiembrie 1962, lui Alexandr Soljenițîn i se permite să publice O zi din viața lui Ivan Denisovici, care descrie viața cotidiană a unui deținut în Gulag și constituie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
extremei stânga și a sensibilităților comunitare. în Europa Centrală și de Răsărit, alianțele comuniștilor și ale foștilor comuniști sunt comandate de situația postcomunistă* a fiecărei țări. G STÂNGISM Termenul „stângism” desemnează grupările comuniste care, deși revoluționare, se îndepărtează de la linia leninistă și repun în cauză monopolul Partidului Bolșevic și al conducerii sale asupra mișcării comuniste. în Stângismul, boala copilăriei comunismului, Lenin* îi condamnă, în mai 1920, pe „comuniștii de stânga”. El vizează mai degrabă comunismul de sfat, care privilegiază rolul istoric
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]