729 matches
-
în țările din sudul Europei în jurul anului 1540. Patruzeci de ani mai târziu, amiralul englez Raleigh îl introduce în Insulele Britanice și în Țările de Jos. În vremea aceea, cartoful era considerat toxic pentru om deoarece se considera că provocă lepra și nu era folosit decât la hrănirea vitelor. Cercetătorul Tjomsland în 1956 spunea că această plantă a ajuns în Europa prin intermediul grădinilor de plante medicinale. Potrivit scrierilor contelui Berchtol (1842) cartoful a fost amintit prima oară de călugărul spaniol Roman
Istoria cartofului în Europa () [Corola-website/Science/323402_a_324731]
-
care de succes. Aceasta conduce la confruntarea sa cu Messala în cursa de care în care Ben-Hur devine învingător. Totuși, spre deosebire de varianta din 1959, Messala nu moare în film. Ben-Hur se reunește cu mama și sora sa, care suferă de lepră dar sunt vindecați miraculos de Iisus. "Ben-Hur: O poveste despre Hristos" a înregistrat un succes important ca roman și a fost adaptat într-o piesă de teatru care a rulat timp de 25 de ani. În 1922, la doi ani
Ben-Hur (film din 1925) () [Corola-website/Science/333923_a_335252]
-
cumpere câinele, oferindu-i chiar și 1000 de dolari pe el. Dag refuză, dar apelează la medic pentru a-l consulta pe Kwaque, a cărui rană nu se vindeca. În timpul consultației, dr. Emory îl diagnostichează pe steward ca suferind de lepră și îi internează cu forța pe amândoi într-o leprozerie. Diagnosticul este confirmat de medicul Edmond Masters (Mircea Albulescu). Dr. Emory ia câinele marinarului, dar Del Mar i-l fură într-o noapte și-l trimite cu trenul la circul
Mihail, cîine de circ (film) () [Corola-website/Science/312745_a_314074]
-
a ușura suferință lui cei dragi, au devenit cunoscute în prezent și-n lat. Toată lumea știa că Elisei era bun și generos la toate, chiar și oamenilor care nu fac parte din propriul său popor. Astfel, el a vindecat de lepră unui prinț sirian mare, Naaman, care alături de rege a fost cel mai mare om din Siria) mici. Deci, numeroase lui Elisei au devenit discipolii lor că sferturi din Samaria, a devenit prea. La cererea de profeți mici, Elisei grație de
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
Saladin și cruciați în vara anului 1177. O intervenție militară în regatul Ierusalimului nici nu era grea. După moartea lui Amaury I, tronul fusese ocupat de fiul acestuia, Balduin al IV-lea (1174-1185), un copil de 13 ani atins de lepră. Puterea în stat era disputată de baroni, de aici nenumăratele conflicte, agravate și de faptul că regele, neputându-se căsători, trebuia ales un succesor la tron și acesta cât mai grabnic, deoarece boala avansa cu fiecare an. Saladin profită și
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
catedrala St. Paul's. Aprecierea de care se bucura îi asigură lui Fleming un loc în colectivul științific al profesorului Almroth Wright, specialist în domeniul patologiei și pionier în domeniul imunologiei. Sub îndrumarea acestui profesor, Alexander Fleming efectuează cercetări asupra leprei și ciumei, și a altor boli, dar, din lipsa voluntarilor pe care să experimenteze, testează vaccinurile pe el și pe familia sa. Observând modul în care rănile soldaților din primul război mondial sunt pansate, Fleming constată că mijloacele folosite atunci
Alexander Fleming () [Corola-website/Science/298278_a_299607]
-
sistem reticulo-endotelial sau reticulo-histiocitar. Monocitele și macrofagele au mai multe acțiuni prin care participă în procesele de apărare: -fagocitează particulele străine mari, celulele lezate sau moarte și resturile celulare comportându-se ca niște “gunoieri” -acționează specific împotriva unor microoganisme (bacilii leprei sau ai tuberculozei) -distrug prin efecte citotoxice directe celulele străine și tumorale -prelucrează antigenele străine în fazele inițiale ale proceselor imune, antigene care vor fi apoi prezentate limfocitelor T împreună cu complexul major de histocompatibilitate (“human leucocyte antigen” HLA) participând astfel
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
, cunoscut și sub numele de diaminofenil sulfonă (DDS), este un antibiotic utilizat în general alături de rifampicină și clofazimină pentru tratamentul leprei. Este un medicament de linia a doua pentru tratamentul și prevenirea pneumoniei pneumococice și pentru prevenirea toxoplasmozei la acele persoane care au funcții imunitare slabe. În plus, a mai fost folosit pentru acnee, precum și pentru alte afecțiuni ale pielii. se
Dapsone () [Corola-website/Science/336846_a_338175]
-
pierderea poftei de mâncare. Alte efecte secundare includ inflamarea ficatului și un număr de tipuri de erupții cutanate. Încă nu este clar dacă utilizarea pe timpul sarcinii este sigură, dar unii medici recomandă continuarea tratamentului în cazul celor care suferă de lepră. Face parte din clasa sulfonă. Dapsone a fost studiat ca antibiotic pentru prima oară în anul 1937. Utilizarea acestuia pentru tratamentul leprei a început în anul 1945. Acesta se află pe lista medicamentelor esențiale a Organizației Mondiale a Sănătății, cuprinzând
Dapsone () [Corola-website/Science/336846_a_338175]
-
dacă utilizarea pe timpul sarcinii este sigură, dar unii medici recomandă continuarea tratamentului în cazul celor care suferă de lepră. Face parte din clasa sulfonă. Dapsone a fost studiat ca antibiotic pentru prima oară în anul 1937. Utilizarea acestuia pentru tratamentul leprei a început în anul 1945. Acesta se află pe lista medicamentelor esențiale a Organizației Mondiale a Sănătății, cuprinzând cele mai importante medicamente dintr-un sistem medical de bază. Tratamentul ce se administrează sub formă orală este disponibil sub forma unui
Dapsone () [Corola-website/Science/336846_a_338175]
-
Yoshitatsu și în cele din urmă l-a dezmoștenit, cu gândul de a-l pune în locul lui pe cel de-al doilea fiu al său, Magoshiro. Yoshitatsu, însă, a prins curând de veste. Dar, între timp, Yoshitatsu se îmbolnăvise de lepră și a devenit cunoscut ca „Seniorul Lepros”. Era un copil al soartei și un excentric, însă și curajos și plin de resurse. Yoshitatsu a construit forturi de pază contra atacurilor din Sagiyama și nu refuza nici un prilej de a lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
României, pe acel țăran care muncind dă o valoare pământului, plătind dări hrănește pe acești mizerabili, vărsîndu-și sângele onorează această țară. Și pe când acești cumularzi netrebnici, această neagră masă de grecotei ignoranți, această plebe franțuzită, aceste lepădături ale pământului, această lepră a lumii și culmea a tot ce e mai rău, mai mincinos și mai laș pe fața întregului univers face politică și fanfaronadă prin gazete și se gerează de reprezentanții unei nații ai cărei fii aceste stârpituri nu sunt și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fără pereche este sfințenia. Un viciu al cerului". Și, imediat, adaugă: "Acel ce nu cunoaște dezgustul de sfinți este pierdut. Dacă nu m-ar apuca uneori o ură, susținută de scîrbă, împotriva acestui doliu al inimii care este sfințenia, nici lepră n-ar putea fi numită boală căreia i-aș fi căzut pradă. Tot farmecul vieții se epuizează într-o legănare plină de uitare, în visul unei seninătăți melancolice; dar sfințenia nu este decît sistematizarea unei insomnii. O veghe fără capăt
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
sunat din Iași I. N. Oprea, interesându-se grijuliu de sănătatea mea, deși el însuși are o sănătate precară. M-a sunat un prieten cum altul n-am avut! De ce oameni ca el sunt atât de puțini? De ce sunt atâtea lepre și falși prieteni? De ce atât de mulți oameni fără niciun Dumnezeu? Pentru 7 septembrie sunt în formă și o dispoziție excelentă. Încerc să mulțumesc d-lui Ion Popescu-Sireteanu pentru „Cale și drum”, trimis în ultimul timp ca răspuns la volumul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
lunei lui Mai ca să viseze supt teiul lui Eminescu, a cărui umbră desnădăjduită părea că mai colindă încă aleile cu vechii copaci plini de taine. El rătăcea prin împrejurimile unde vechile mănăstiri cu frescele cojite sau cu pereții înnegriți de lepra vremilor își plângeau între hoți, nebuni și bolnavi singurătatea clopotelor amuțite. El făcea versuri pe ritmurile iscodite de geniul poetului, până la cea din urmă strofă a căruia nu se ridică tot nomolul de insanități pretențioase ale galeriei poetice de astăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Ploaia ne obligă să ne strecurăm pe lângă zidurile pătate de licheni, să ne adăpostim în fostele celule, în fostele camere de tortură, întîrziind în ele mai mult decât am fi vrut. Rămânem sub o arcadă cu tencuiala roasă ca de lepră, discutând un timp, apoi tăcând, fiecare cu gândurile lui, în vreme ce ploaia continuă să cadă vrăjmașă peste pinii din curte. Scos din ritmul de rutină, ghidul povestește întruna și, probabil, dă mai multe detalii decât de obicei. El e singurul care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Păi..., una era a sărăcuțului de Horus. Care zicea, textual, vă rog să mă iertați: "Băga-mi-aș scula în capul tău, de găozar prost! Neamul lui Manivelă!" Drăgălașul de el! Ailaltă, răgușită, era a ăluia, a lui Ghiță Ucigașul, lepra sadică, care spunea: "Hai sictir, hramul cui te-a-nchinat, de găină beată, taci, odată, că-ți iau gâtul!" Clar, primul era Horus al meu, fără nicio umbră de-ndoială! Iar celălalt, la fel de clar, pare să fi fost nea Ghiță, in personam
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu păreau să aibă nici cel mai mic efect asupra micilor mele probleme. În ziua de Crăciun, una dintre unghiile de la picioare, înnegrită, mi-a căzut și am plâns isteric în baia de jos a lui Marje, convinsă că am lepră. Polly fugise de acasă de Boxing Day. Eram încă la sora mea atunci, așa că n-am primit mesajul Shebei decât atunci când m-am întors la Londra, a doua zi. Cum am auzit vocea Shebei - „E un pic de criză aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
au schimbat atât de mult de când te-am avut pe tine. Nimeni nu mai mănâncă nimic zilele astea. E Înspăimântător. Am intrat mâncând o gogoașă pe care tocmai o cumpărasem, și oamenii se uitau la mine de parcă aș fi avut lepră. Doar Dumnezeu știe ce rău le fac copiilor. Ruby a dat din cap În semn de aprobare și i-a povestit lui Ronnie despre articoulul din For Her. Ronnie a schițat o grimasă. „Oare cine a decretat că singura modalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
am făcut și am dres. Cu un om Întreg și la locul lui eu pot să vorbesc, să mă cert și să mă Împac. Da’ taman tu te-ai găsit să te dai la mine, tu, puturosul puturoșilor, neisprăvit și lepră care n-ai fost În stare să-ți ții o familie și ți-ai gonit de-acasă nevasta, copilul și chiar și pe mă-ta, de-a ajuns biata femeie, la bătrânețe, să doarmă pe sub șoproanele rudelor?” Câțiva se repeziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un conducător de oști, pășea Cap de Șobolan. Răcnea din adâncul bojocilor și-i Îndemna pe toți să nu se teamă. „CAP-ul trebuie desființat! E o rămășiță comunistă! Luați-vă vaci, oameni buni, că sunt ale voastre. Nu lăsați leprele comuniste să vi le fure! Luați-le voi, că ale voastre sunt! Acuma e democrație, să nu vă fie frică!” S-au repezit și-a luat cine cum a apucat. Cum nu era cu putință să ajungă măcar o vacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a apropiat de mine, mi-a șoptit la ureche - ca să nu audă ăilalți - că mă bagă În pizda mamii și mi-a promis cu glas tremurat de furie - care iarăși m-a făcut să râd - că o să mă nenorocească: o lepră și o scursură ca mine nu trebuia să scape nepedepsită. În afară, Însă, de mizerii cazone, nu mi-a făcut nimic Însemnat: era prea de tot prostănac. După zece zile de gardă devenisem un soi de ceasornic: trei ore În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scriitori străini: Louis Barthou, Paul Morand, Felix Gaiffe, de la Sorbona, dar și pe celebra Ana Sage, „femeia în roșu”. Celebritatea și-a consolidat-o prin impactul reportajelor sale senzaționale. Cu Cinci zile printre leproși (1928), reportaj-proces, comparabil cu Dragoste și lepră (1943) de Egon Ervin Kisch, el reușește „a descoperi America pentru autorități” (T. Arghezi), denunțând condițiile inumane, bine camuflate, din lazaretul de la Lărgeanca, în Deltă, până la evadarea bolnavilor cu „lepră vagabondă”. O capodoperă este reportajul-parabolă Trenul fantomă, adică „trenul secolului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
Cinci zile printre leproși (1928), reportaj-proces, comparabil cu Dragoste și lepră (1943) de Egon Ervin Kisch, el reușește „a descoperi America pentru autorități” (T. Arghezi), denunțând condițiile inumane, bine camuflate, din lazaretul de la Lărgeanca, în Deltă, până la evadarea bolnavilor cu „lepră vagabondă”. O capodoperă este reportajul-parabolă Trenul fantomă, adică „trenul secolului [...] reprezentând panica unei epoci”. Descripția și portretistica subsumează mărcile stilistice ale poeticii avangardiste: vagabondul caută „pepita unei coji de pâine”, „visul zace ca un înger tăiat de tren” etc. Stilistica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
viditatea” sa. Nu și-a schimbat părerea despre incapacitatea filosofiei de a înțelege și de a modifica lumea. Trăiește într-o mistică logodnă cu singurătatea și se consideră, într-o definiție teribilă, „un Iov fără prieteni, fără Dumnezeu și fără lepră”. Biografemul său (în sens barthesian) mai conține în această ordine morală și spirituală câteva elemente: filosoful îi iubește pe oamenii Vechiului Testament, ca și Nietzsche de altfel, a deprins meșteșugul tristeții, modernii îi par călduți, „prea călduți”, dacă ar accepta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]