972 matches
-
(n. cca. 1655/1660 - d. ante 9 iulie 1725) a fost un cronicar muntean, autor al cronicii "Viața lui Constantin Brâncoveanu" din 1711 și al manuscrisului "Letopisețul de la descălecarea cea dintâiu a românilor și așezarea lor în Țara Românească", care s-a pierdut. Logofătul , împreună cu fratele său, logofătul Șerban Greceanu, a luat parte, alături de stolnicul Constantin Cantacuzino și cu sprijinul arhiereului Ghermano de Nyssa (directorul Academiei grecești
Radu Greceanu () [Corola-website/Science/303359_a_304688]
-
că vom mânca formule și pe planeta noastră va bântui un ger... în cazinoul vieții trișează jucătorii. gloanii din speluncă s-au îmbrăcat în frac. în constituții spelbe se joacă alba-neagra iar cine ține sceptrul mereu e-același drac. avem letopisețe cum nu sunt multe-n lume. pe plaiul țării noastre s-au cultivat culturi, dar din eroii noștri nealtoiți în germeni de har și devenire au curs numai scursuri. s-au dus bolintinenii, Mihai...s-a stins și Labiș, flăcăul
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
Ivireanul, București, 1997. Ediții: Antim Ivireanul, Predici, pref. edit., București, 1962, Opere, introd. edit., București, 1972, Opere, introd. edit., București, 1997; Antonio de Guevara, Ceasornicul domnilor, tr. Nicolae Costin, introd. edit., București, 1976; Ion Neculce, Opere, introd. edit., București, 1982, Letopisețul Țării Moldovei și O samă de cuvinte, București, 1986; Axinte Uricariul, Cronica paralelă a Țării Românești și a Moldovei, I-II, introd. edit., București, 1993-1994; Cronograf tradus din grecește de Pătrașco Danovici, I-II, pref. edit., introd. Paul Cernovodeanu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289979_a_291308]
-
Costin, „Ceasornicul domnilor”, RL, 1976, 10; Aurora Ilieș, „Catalogul manuscriselor românești”, I, „Revista de istorie”, 1979, 1; Florian Dudaș, „Catalogul manuscriselor românești”, I, „Crisia”, 1979, 831-832; Șerban Cioculescu, La reeditarea lui Ion Neculce, RL, 1982, 52; Mircea Anghelescu, Ion Neculce, „Letopisețul Țării Moldovei” și „O samă de cuvinte”, T, 1983, 3; Iorgu Iordan, Ion Neculce, „Opere”, LR, 1983, 2; Dumitru Velciu, Ion Neculce, „Opere”, RITL, 1983, 3; Andrei Nestorescu, „Catalogul manuscriselor românești”, II, RITL, 1984, 3; Cioculescu, Itinerar, IV, 14-19; N. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289979_a_291308]
-
paralele îl găsim în faptul că acestea sunt atestate încă din textele vechi: nece o dzisă de-ale mele (Legenda duminicii - "Codex Sturdzanus") nice o dzisă de-a mele (Legenda duminicii - "Manuscrisul Marțian") oaste de-a lui Mihai-Vodă (M. Costin, Letopisețul Țării Moldovei). În plus, construcțiile cu nominalele conectate prin prepoziția partitivă la singular au o explicație diferită de cele cu nominalul de pe poziția întâi la singular și cu nominalul de pe poziția a doua la plural. În Nedelcu (2005) arătam că
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
corpus, pentru atestări, am utilizat și alte surse, luate de pe internet sau din texte vechi. 3 Și în textele vechi se înregistrează o inconsecvență în utilizarea celor două prepoziții. Vezi exemple precum: mulți din căpetenii, unul dintre dânșii (I. Neculce, Letopisețul...); cea mai mare parte din oștile sale, una dintre cele mai vestite (N. Bălcescu, Românii...); fiecare din ei, un principe dintre ei ( B. Petriceicu Hasdeu, Ioan-Vodă cel Cumplit). 4 Cf. Avram (2001: 274); Ciompec (1974: 303). Această normă este însă
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
complete" ale scriitorilor români, "pentru cercetători". Aceeași replică poate părea însă, totodată, cu atât mai nesurprinzătoare cu cât de asemenea se știe - e adevărat, de mai puțini - că Al. Piru cita, pe drept cuvânt, ca opusă prin valoarea ei textologică letopisețului publicat de Kogălniceanu, ediția "științifică" a profesorului Iorgu Iordan, cu care G. Călinescu nu se afla, tocmai atunci, în relații prea cordiale, ci mai mult temperamentale, deci, în definitiv, tot cordiale, dar de alt tip de acord. Cu alte cuvinte
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
Duminică, 30 martie Miron Costin Se împlinesc 370 de ani de la nașterea cronicarului Miron Costin, cea mai însemnată personalitate a literaturii române din Moldova secolului al 17-lea. Opera lui cuprinde, pe lângă poemul de meditație filosofică „Viața lumii“, lucrările istorice „Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace“ și „De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor“, o lucrare de referință în istoriografia română. A scris și două cronici în limba polonă - „Cronica țărilor Moldovei și Munteniei“ și „Istoria în
Agenda2003-13-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280848_a_282177]
-
internațională. Cea mai veche bibliotecă este cea a Mănăstirii Cetinje, care a fost deschisă la sfârșitul secolului al XV-lea, în același timp când Tipografia Crnojevići și-a început activitatea. Astăzi, șaptezeci și cinci de manuscrise vechi, scrise cu alfabetul chirilic, patru letopisețe, și numeroase cărți religioase sunt păstrate aici. Prima cameră de citire din Muntenegru, cunoscută și ca „Camera de citire din Cetinje” a fost deschisă în 1896. De atunci, a devenit centrul cultural al lui Muntenegru. Activitatea acestei instituții a fost
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
internă și externă stabilită de tatăl său, având și o parte din calitățile acestuia - ambiția, îndrăzneala, vitejia, religiozitatea, gustul artistic - dar, fire mai aventuroasă, a făcut și erori, mai ales în politica externă. Sursele principale care descriu originea lui sunt "Letopisețul" lui Grigore Ureche," O samă de cuvinte" a lui Ion Neculce și "Descrierea Moldovei" a lui Dimitrie Cantemir; în toate acestea se afirmă că era un fiu natural al lui Ștefan cel Mare cu o anume „Răreșoaia” și că în
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
pământești ale marelui cărturar. (Foto-Regal) Pag. 120. Mănăstirea Hlincea, la mică depărtare de dealul Cetățuiei. Datează de la 1660, fiind construită de Vasile Lupu, după cum o atestă o veche inscripțiune în grecește, de pe zidurile interioare ale bisericii. Neculai Costin arată, în Letopisețele sale, că Hlincea ar fi fost la început închinată unei mănăstiri grecești de la Arghiro-Castro; iar în timpul lui Duca Vodă ea a trecut pe seama mănăstirii Cetățuia, clădită, după cum se știe, de acest domn. Astăzi Hlincea este un simplu loc de popas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Proză la 1521? Să fim serioși, abia se dădea cu măciuca atunci pe la Câmpulung. Și ea, și cronicile alea cu care ne înnebuneau la liceu...“ „Și pe noi la facultate...“, mi-am amintit. „Peste tot, sunt semne că aparatul exista. Letopisețul de la Bistrița, Cronica Bălenilor, O samă de cuvinte; Creangă, Sadoveanu - toți vorbesc de el.“ „Și cum a ajuns fix pe mâna lui Camil?“ „Asta o să ne explice scriitorașul nostru. E singura verigă care lipsește din demonstrație. Cine a produs anomalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oameni. Și au venit asupra lui Aaron voievod la o gârlă sau apă cu numele de Hreasca, lângă Doljești. Acolo a bătut Ștefan voievod pe Aaron voievod, alungându-l din țară și el însuși a rămas stăpân cu putere”. În Letopisețul de la Putna nr. I se pomenește o a doua luptă la Orbic (Arbic), pe care istoriografia recentă n-o mai pomenește. Grigore Ureche, după aproape două veacuri, avea să scrie: „Déciia Ștefan Vodă strâns-au boiarii țării și mari și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la stăpânii Pocuției și Podoliei, Mujilo (Neózilo) și Bartoș Buceațchi (Bartosz Buczacki). C. Rezachevici crede că până în 1457 nu a fost vorba de o asemenea practică. Abia peste șase decenii de la înscăunarea lui Ștefan, călugării de la Putna au adăugat, în Letopisețul lor, pe la 1517-1519, povestea cu adunarea țării, din care s-a inspirat Ureche. Dar până la Ureche sunt momente din istoria țărilor române în care se adună țara și-l ridică sau îl recunosc ca domn, în 1522 pe Radu de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Despot, spunea că nu a putut să o facă, deoarece acesta nu a ieșit din cetate, „pentru a face această ceremonie în câmp deschis cum e obiceiul acestei țări”. Așadar, Ureche și istoricii români nu au fost „înșelați” numai de Letopisețul de la Putna, ci de o serie întreagă de evenimente care nu s-au inspirat din Letopisețul lui Ureche. Și nici nu era nevoie ca Ștefan să fie recunoscut de cineva ca domn, crede C. Rezachevici, pentru că el avea dreptul să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru a face această ceremonie în câmp deschis cum e obiceiul acestei țări”. Așadar, Ureche și istoricii români nu au fost „înșelați” numai de Letopisețul de la Putna, ci de o serie întreagă de evenimente care nu s-au inspirat din Letopisețul lui Ureche. Și nici nu era nevoie ca Ștefan să fie recunoscut de cineva ca domn, crede C. Rezachevici, pentru că el avea dreptul să ocupe scaunul țării ca fiu și asociat la domnie al tatălui său Bogdan, îl învinsese pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al țării, reușește să înfrângă oastea ungară. În anul 1395, regele maghiar încearcă pentru a doua oară să cucerească Moldova. O numeroasă oaste ungurească trece munții, dar este înfrântă de moldoveni sub conducerea voievodului Ștefan I, la Ghindăuani. Până la descoperirea Letopisețului de la Putna, inscripția de pe piatra de mormânt a lui Ștefan I, pusă în vremea lui Ștefan cel Mare, a fost singura mărturie a acestei victorii. În a doua jumătate a secolului al XIV-lea ajunge în hotarul Moldovei o nouă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să-l oprească pe Ștefan, care avea lângă el 12-15.000 de oameni, partea cea mai valoroasă a armatei moldovenești. Gh. Gibănescu, deși a admis existența unui conflict între cei doi domni, s-a întrebat, pe bună dreptate, de ce niciun letopiseț moldovenesc nu-l amintește. I. Ursu a considerat că atât bailul venețian, cât și Chalcocondil, aflându-se departe de teatrul de război, „n-au cunoscut adevărul”. Din care cauză, interpretarea izvoarelor trebuie făcută cu multă precauție, având în vedere că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu Țepeș din cauza Chiliei, documentele interne ni-l arată pe Ștefan la Suceava, la 22 aprilie și la Bacău, la 15 mai. Abia peste o lună se va afla sub zidurile Chiliei. În legătură cu etnia celor care formau garnizoana Chiliei, în Letopisețul lui Ștefan cel Mare și letopisețele de la Putna se menționează doar că „au lovit cu tunul pe Ștefan voievod la cetatea Chiliei”. Numai în Cronica moldo-polonă se arată care era etnia garnizoanei la 22 iunie, „l-au lovit cu pușca
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ni-l arată pe Ștefan la Suceava, la 22 aprilie și la Bacău, la 15 mai. Abia peste o lună se va afla sub zidurile Chiliei. În legătură cu etnia celor care formau garnizoana Chiliei, în Letopisețul lui Ștefan cel Mare și letopisețele de la Putna se menționează doar că „au lovit cu tunul pe Ștefan voievod la cetatea Chiliei”. Numai în Cronica moldo-polonă se arată care era etnia garnizoanei la 22 iunie, „l-au lovit cu pușca pe Ștefan voievod ungurii din Chilia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
controla „întregul liman nordic al gurilor Dunării”. Din documentele de întărire a satelor unor boieri reiese însă că nordul gurilor Dunării se afla sub stăpânirea domnului Moldovei, începând de la vărsarea Siretului în Dunăre și până la Cetatea Albă. Faptul că în letopiseț se spune că pe Ștefan l-au lovit ungurii din Chilia este întărit de existența unei populații catolice în Chilia, din moment ce călugării franciscani ridicau o biserică a lor înainte de 1462. S-ar putea ca documente descoperite de acum încolo să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-o cucerească singur, Radu ar fi trebuit să pătrundă în Sudul Moldovei, să parcurgă peste 100 km ca să ajungă la Chilia cu o oaste numeroasă, cu scări, cu frânghii, cu puști (tunuri), acțiune care nu este consemnată de nici un letopiseț. Ar fi putut să cucerească Chilia cu ajutorul forței turcești, dar un asemenea succes ar fi produs vâlvă și l-ar fi consemnat măcar cronicarii unguri. Nimic din toate acestea, iar după noiembrie 1462, Radu depunea omagiul de credință față de Matei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și „socotind că a sosit timpul când cu puțini să poată bate pe cei mulți”, după cum scrie Dlugosz, și-a pedestrit oastea ca să poată ataca Baia la adăpostul întunericului, în noaptea de 14-15 decembrie. Lupta de la Baia Pornind de la primele letopisețe moldovenești, de la letopisețul lui Grigore Ureche și de la cronicarii poloni, în frunte cu Jan Dlugosz, istoricii români au considerat că bătălia de la Baia a fost câștigată de Ștefan cel Mare. În primele două cronici ungurești care se referă la lupta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a sosit timpul când cu puțini să poată bate pe cei mulți”, după cum scrie Dlugosz, și-a pedestrit oastea ca să poată ataca Baia la adăpostul întunericului, în noaptea de 14-15 decembrie. Lupta de la Baia Pornind de la primele letopisețe moldovenești, de la letopisețul lui Grigore Ureche și de la cronicarii poloni, în frunte cu Jan Dlugosz, istoricii români au considerat că bătălia de la Baia a fost câștigată de Ștefan cel Mare. În primele două cronici ungurești care se referă la lupta de la Baia, scrise
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scria: „Regele Matei al Ungariei a încercat să-i supună pe „moldoveni” puterii sale, dar atacat din toate părțile prin stratagemele lor a suferit o grea înfrângere și abia a scăpat el însuși cu fuga, venind în țara secuilor”. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare se scria: ...„În 14 ale lunii decembrie, luni spre marți, s-a împlinit gândul lui Dumnezeu cu Ștefan voievod și a năvălit noaptea asupra ungurilor la Baia. Și i-a dat Dumnezeu în mâinile lui Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]