4,839 matches
-
în multe alte culturi moderne o parte a presei a optat pentru o asemenea strategie lingvistică, cu avantajele ei indubitabile: accesibilitate, crearea unui sentiment de familiaritate și complicitate cu publicul, expresivitate, compensare a banalității de conținut prin producerea de surprize lexicale. Trăsături specifice (și discutabile) ale jurnalismului românesc sînt, cum bine se știe, excesul de oralitate, alunecînd în manierism stilistic sau în laxism al exprimării, uneori în vulgaritate, ca și tendința de a nu adapta stilul la temă și situație, folosind
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
stilul la temă și situație, folosind un limbaj "coțcăresc" sau "miștocăresc" și în paginile serioase de informație sau analiză politică. Oralitatea se manifestă atît în plan ortografic (în înregistrarea accidentelor fonetice, a pronunției dialectale sau inculte), cît și la nivel lexical, sintactic, pragmatic. Evoluția limbii române predispune către anumite alegeri, menținînd unele tensiuni speciale: între neologismul cult și termenul popular, între cuvîntul popular "neaoș", acceptat și clișeizat de tradiția ornant-literară și cel de uz subteran, privit cu oarecare suspiciune. în fond
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
cel puțin în marile orașe, mai ales în București, o experiență cotidiană și un subiect de discuții aprinse, ba chiar de dezbateri publice, interpelări politice și programe electorale. Dincolo de retorica declanșată de o atitudine favorabilă sau defavorabilă fenomenului, dincolo de alegerile lexicale care reflectă implicarea afectivă a vorbitorului (cățeluși vs. haite), nu sînt lipsite de interes cîteva formule de desemnare deja impuse. Desemnarea standard, tradițională, e reprezentată de sintagma cîini vagabonzi; de mai multă vreme s-a răspîndit însă și o creație
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
care reflectă implicarea afectivă a vorbitorului (cățeluși vs. haite), nu sînt lipsite de interes cîteva formule de desemnare deja impuse. Desemnarea standard, tradițională, e reprezentată de sintagma cîini vagabonzi; de mai multă vreme s-a răspîndit însă și o creație lexicală familiară și glumeață - maidanez - care a pătruns deja în dicționare (v. Florica Dimitrescu, Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a, 1997). Format de la maidan cu sufixul -ez, derivatul produce un efect umoristic prin parodierea unor nume de rase, în
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
pentru pisici, amintind de birmaneză, siameză etc.; maidanez poate fi, în plus, comparat cu alt cuvînt colocvial-argotic, străinez, format din străin cu sufixul de identificare etnică -ez). Termenul maidanez, realizînd "înnobilarea" comică a cîinelui care trăiește pe maidan prin instituirea lexicală a unei pseudo-rase, a căpătat și funcție denominativă curentă, cu avantajul, desigur, de a oferi un singur cuvînt pentru desemnarea a ceea ce era descris mai înainte cu ajutorul unor sintagme: "un maidanez ce ne lătra cu patos" ("Evenimentul zilei" = EZ, 2245
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
face de nepreluat (sau cel mult de preluat în mod ironic) de către limbajul curent și familiar: termenul comunitar pare prea tehnic, prea serios, prea "instituțional" pentru a desemna simpatica (sau, după gust și împrejurări) terifianta vietate de la colțul blocului. Opțiunea lexicală permite în acest caz și alte speculații ironice: putem observa că adjectivul (uneori substantivizat) comunitar capătă un sens "intern" ("cîinii care s-au aciuat pe lîngă întreprinderi, garaje sau blocuri", EZ, loc. cit.) alături de care circulă, în traduceri cel puțin
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
de ani, în revistă "Limba română", nr. 1, 1965, un articol - semnat de D.Muster - comenta critic cîteva elemente din terminologia oficială a momentului: "teatru de stat", "examen de stat", "spital unificat" etc. Printre acestea apărea și Romanica, o creație lexicala folosită de Bibliotecă Centrală de Stat ca eticheta "sub care se cuprind toate cunoștințele referitoare la România". Autorul articolului citat observa că respectivul cuvînt "nu pare o formație fericită: e o creație hibrida și are o rezonanță neplăcută"; presupunea că
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
în 1975, nici Dicționarul explicativ, (DEX), nici măcar în ediția sa din 1996, nu îi cuprind. (Romanist și romanista apăruseră totuși în 1982, în Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române). Poate că încetineala în a observa și accepta noutățile lexicale se asociază în acest caz cu tendința egocentrica de a neglijă pur și simplu privirea dinspre exterior.
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
ultima ediție, din 1996 - și nici în alte dicționare curente (cum nu le-am putut verifica pe toate, evit aici generalizarea). Doar în dicționarul lui Tiktin, de la începutul secolului, reeditat de Paul Miron cu adăugiri (1986-1989), poate fi găsită formă lexicala, dar cu sensul etimologic "prietenie" (care se găsește în rusă, ucraineană, sîrbă), ilustrat prin citatul paremiologic "Slujba-i slujba, drujba-i drujba", din V.A.Urechiă. Cuvîntul ilustrează categoria bine cunoscută a evoluțiilor metonimice de la numele propriu de produs (marca
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
considerată accidentala, marginala, excentrică; între timp, se fixează însă în uz, pînă la punctul în care nimeni nu se mai gîndește să o înregistreze printre inovații sau să-i verifice prezenta; cuvîntul rămîne astfel, din punctul de vedere al oficializării lexicale, un fel de clandestin .
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
fiindcă aparține literaturii și nu fiindcă implică o anumita normă lingvistică. Aceasta înseamnă că va trebui să descoperim în afara limbii ceea ce o face să fie literară și anume nu în particularități de ordin fonetic, morfologic, sintactic, topic și nici chiar lexical, ci în împrejurarea că e vorba de utilizarea ei în contextul literaturii. Cel mai important element al acestei perspective constă în faptul că literatura este, contractual, ficțiune, indiferent de evoluția ori de detaliile contractului cu pricina dintre autor și cititor
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
mai pișichere/ mai volnice mai largi mai adecua-/ te mai versicolore mai alene/ mai lîncede mai strîmbe mai scalene/ mai vagi mai nustiucum mai vinoncoa..." (p. 23). Procedeul permite astfel și crearea de rîme rare, în situațiile în care inventarul lexical al romanei oferă prea puține posibilități. Cartea citată mai conține un exemplu similar: "și-apoi să stăm de taină musafiro:/ ci nu despre mărgeanul că porfiro-/ ghenitii de velit și veninos" (p. 24). Și în volumul recent apărut al poetului
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
presupune anumite strategii persuasive: de pildă, o inevitabilă doză de simplificare, renunțarea la a descrie mult prea numeroasele puncte de dezacord în interpretarea unor fapte de istoria limbii. O decizie explicită e și cea de a privilegia în expunere aspectele lexicale: strategie de captare a cititorului, cu siguranță mai interesat de evoluția cuvintelor și a sensurilor, în legătură cu istoria și mentalitățile, decît de detalii "tehnice" ale foneticii și morfologiei - dar și pariu științific: demonstrația se plasează astfel tocmai în zona în care
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
nici un fel, ele trebuie văzute în raport cu munca de distrugere sistematică a nației dusă de autorii loviturii de stat din decembrie 1989. Cand însă un Nastase, ori un Văcăroiu - ba chiar și un ins rudimentar, cu un limbaj de-o sărăcie lexicala înspăimântătoare, precum Miron Mitrea - îți explică fără pic de rușine că pe vremea lor o duceam ca-n paradis, iar acum pro-occidentalii ne-au zvârlit în infern, lucrurile trebuie puse de urgență la punct. Altminteri, ar însemna să uităm noi
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
a esteților era negustorul și obiectul activității sale, marfă, cum nu știu nici că o astfel de lume a existat. De altfel urmele ei sunt tot mai rare, măi șterse. În ultimul caz avem de-a face cu înlocuirea trecutului lexical cu prezentul scontat, visat: câștigul, marfă, vandabila desigur, iar nu "produsă pe stoc" (fără k), aceasta din urmă nici fiind propriu-zis altceva decât un surogat al mărfii, o iluzie a ei, trecutul înlocuitor, de fapt prezentul, cândva înlocuitor al "trecutului
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
și nespecialistilor și oferind o bibliografie fundamentală minimala, articolele enciclopediei par să-și fi propus să se adreseze unui public destul de larg; nu furnizează, deci, o descriere specializată a structurii limbilor (cu particularitățile lor propriu-zis lingvistice - tipologice, gramaticale), chiar nivelul lexical fiind evocat doar pentru a ilustra fenomenele de contact cu alte limbi. De mai mult interes se bucură istoria socială a limbilor: procesul de standardizare, primele atestări, numărul de vorbitori, răspîndirea lor geografică, inclusiv ca urmare a imigrației; de exemplu
Limbile Europei by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/17447_a_18772]
-
evităm ăbulgarizareaă - termen deja perimat, pentru că... vecinii noștri de la sud au depășit cu bine criză" (RL 2559, 1998, 1). Evident, apariția în limbajul internațional a unui asemenea derivat etnic e un semn rău: banalitatea normalității politice e de preferat exportului lexical.
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
condescendance e "superioritate binevoitoare amestecata cu dispreț", iar un context tipic pentru condescendant e "un surîs ironic și condescendent" a trad. n.). Ideea de asumare voluntară a unui comportament amabil față de un inferior e puternică și în engleză, în familia lexicala a verbului condescend, iar în italiană, în explicația cuvîntului condiscendenza, apar referiri la bunăvoință, indulgenta etc. La noi, abuzul semantic a fost semnalat de Valeria Gutu Romalo (Corectitudine și greșeală, București, 1972, p. 156) și a fost criticat de mai
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
unui discernămînt. Din artă combinării imaginilor, Passionaria Stoicescu își face propria carte de vizită lăsînd în schimb pe seama cititorului o poezie care nu spune mare lucru. Eul poetic e puternic alterat de dorință inovării cu orice preț și înscrie experiență lexicala în sfera dialogului începătorului cu lumea. Căci doar așa pot fi înțelese aceste versificări banale, cu tîlc la final, care speculează teamă sau neîncrederea cititorului în propria-i experiență pe tărîmul poeziei: "Aseară fiindcă luna părea un șiș curbat/ am
Poezie si studiu poetic by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17605_a_18930]
-
deghizându-se și camuflându-se într-un necontenit palimpsest de meditații și cascade enigmistice. De aici și gradul destul de mare de dificultate al poeziei lui C. Th. Ciobanu, el riscând adesea printr-o tehnică a epatării sau prin curioase jocuri lexicale, gen "viața sub scut m-a scutit/ s-o scutur din ce nu primesc/ pe-un păscut în storul distorsionat/ la sinele mai sinuos". Până la un punct se justifică explorarea resurselor anagramatice, convocarea de vocabule ce-și înghit reciproc silabele
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
stranie pereche de șosete". Al doilea e mai frapant cînd constă în antepunerea, solemnă și arhaica, a unui atribut pronominal: "subterfugiile prin care ai ei colegi au reușit s-o aducă la Flamingo". Aceluiași registru îi aparțin și unele elemente lexicale arhaice, de pildă "s-a purces la dans". an text apar numeroase elemente populare și familiare - "o ditamai surpriză"; "era, după cum ne-a mărturisit, nițel picata din luna", "au urmat pupaturi furtunoase"-, unele deja consacrate în uz pentru conotațiile lor
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
maestrul dialogului din comedii și geniu al oralității în proza scurtă, se transformă la rîndul său. De la 1897 înainte, principalele proze ample ale autorului (La hanul lui Mînjoală, La conac, Kir lanulea, Calul dracului) optează pentru fraza arborescentă, pentru pitoresc lexical, pentru descriere - adică pentru tot ceea ce pînă atunci prozatorul repudiase. Stilistic vorbind, Caragiale devine un anti-Caragiale. Proza extrem de concisă, integral dialogată, intens orală începe să coexiste cu cea mai elaborată și mai artistă proză. Flaubert ajunsese incontestabil maestrul celor doi
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
din care s-a ivit apoi eleganța tropilor. Dar, fără rădăcină etimonică, cele mai simandicoase figuri de stil sînt pași de menuet pe o scenă șubredă, a cărei podea se crapă din prea multă sterilitate. Cele trei tipuri de paraziți lexicali care omoară azi limbile sunt: clișeul, abstracțiunea și neutralitatea. Clișeul e simptomul mimetismului social, mintea vorbitorului fiind stăpînită de expresii-șablon pe care le repetă ca atare. Abstracțiunea e ștergerea reziduului viu din carcasa fonetică a unui cuvînt, intelectualii fiind categoria
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
Grija lui e să vorbească în convenții inocente, pentru ca vorbele să nu-i fie trecute prin pieptenele incriminărilor la modă. Remediul împotriva celor trei paraziți e răsfoirea regulată a unui dicționar etimologic. Sunt atîtea nuanțe insolite în volumul cu vestigii lexicale ale lui Isidor de Sevilla, că nu poți decît să deplîngi hotărîrea Ancăi Crivăț de a traduce numai două din cele 20 de volume ale Etimologiilor. Chiar și așa, lectura îți insuflă pofta unei cure savante de etimologie strictă.
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
erudiția fără ebuliție, adică șarm savant fără fior de zdruncinare. De la un cap la altul cititorul vede cum un savant enumeră cunoștințe despre un motiv religios în a cărui realitate autorul nu crede defel. Căci Diavolul din cărți e pretext lexical și nimic mai mult. Jacques Duquesne e precum fizicienii în stare a-ți vorbi cîte-n lună și-n stele despre eter, deși știu din capul locului că termenul nu are acoperire în realitate. Genul acesta de virtuozitate a cărei desfășurare
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]