7,857 matches
-
corectivul unor comparații cu alți nedreptățiți, precum și la vituperarea celor ce-au făcut carieră pe seama compromisurilor. Iată și o formă hazlie a tendinței lui I. D. Sîrbu de-a se compara cu marile personaje, cînd acesta se recomandă drept "...un liberal îndrăgostit de lanțuri... un fost Don Juan, actualmente îndrăgostit de propria babă... un minisocrate ce nu a văzut Athena și nici cartelă de cucută nu are, un Danton primind zilnic picioarele în fund de la Robespierre-ul blocului...". Axul personalității lui I.
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
partide și alte forme de organizare cu drept de vot în interiorul Convenției cu ajutorul cărora P.N.Ț.C.D. își asigura numărul necesar de voturi pentru a se impune, dar care acum au devenit un primejdios balast pentru P.N.Ț.C.D. Fuga liberalilor la alegerile locale, fugă pe care P.N.Ț.C.D. a încercat s-o anatemizeze, a fost în cele din urmă, o soluție fericită. P.N.L.-ul a mers separat la locale intuind că, la un moment dat, fiecare partid din Convenție
Bilanțul perspectivelor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16992_a_18317]
-
a avut ecou și nici influență. În schimb, N. Iorga reanimă sămănătorismul, (numit neosămănătorism) în interbelic, blamînd calea industrială, cerînd ca românii și țara lor să facă numai ceea ce au pomenit din vechime: agricultură. Repet, de n-ar fi fost liberalii și liberalismul, care au dat curs necesității evoluării pe calea capitalist-industrială, populismul antebelic ar fi făcut mult rău. Așa a rămas numai ca un curent de idei în epocă (diversificat, totuși, ca mai înainte), necesar a fi luat în seamă
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
aceea boala sa n-a fost boală, n-a fost tratat cum se cuvine, iar Maiorescu i-a editat, în lipsă, placheta din 1884 cu scopul ca poetul să nu-l mai îngăduie, în arenă, pe publicist. Și aceasta pentru că liberalii lui I. C. Brătianu, de acord cu opinia principelui (din martie 1881 rege) Carol I, au hotărît ca, pe plan extern, România, după raptul teritorial din 1878 cînd ni s-a răpit Basarabia, să-și caute alți aliați protectori, care să
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
demnitate), nu împărtășea acest punct de vedere, socotindu-l un proiect asasin la adresa românilor transilvăneni subjugați și împilați, s-a înscris și în Societatea "Carpați", menită să ducă la eliberarea fraților din Ardealul cotropit, și scria, cu radicală înverșunare, împotriva liberalilor, polemizînd cu C. A. Rosetti (directorul Românului), deși nu se știa și nu se știe dacă și el era de acord cu proiectul lui I. C. Brătianu și al lui Vodă Carol. Că Eminescu, gazetar, a polemizat neîmpăcat cu Românul, e
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
p. 6-7). Așadar, Eminescu traduce și publică în Timpul acest articol importantisim al lui Maiorescu, care, pentru prima oară are curajul să ceară public intrarea țării în Tripla Alianță. Ba chiar, cum reiese din această prefață a lui Maiorescu, la început liberalii au fost surprinși de propunerea conducătorului Junimii literare, (de unde polemica Românului, din care marele critic reproduce un pasaj semnificativ), iar apoi "după inteligenta lui (a premierului Brătianu, n.m.) acomodare finală la politica Triplei Alianțe". Reiese, deci, din această mîndră precizare
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
dl. N. Georgescu, Eminescu a pierdut-o, în chestiunea inamovibilității magistraturii, teoria păturii superpuse etc. etc.) erau obișnuite în munca de gazetar și, evocate azi, merită apreciate în mod cuvenit și nu exagerate. Fobia lui Eminescu față de străinism fanariot adresată liberalilor, considerați greci (inclusiv C.A. Rosetti) e cunoscută ca nedreaptă. A avut o adevărată obsesie împotriva lui Eugen Carada (a creat și substantivul colectiv "Caradale"), injuriat ca grec, deși, o recentă carte a d-lui M.S. Rădulescu despre elita liberală
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
capitală a țării). Cînd vine vorba de detronarea lui Cuza Vodă, autorul e mai zgîrcit în evidențierea unor argumente defavorabile domnitorului, cum ar fi tendința sa netă spre cezarism (care a alăturat, în aceeași conjurație, și pe conservatori și pe liberalii radicali, în frunte cu I.C. Brătianu și C.A. Rosetti), crearea acelei corupții a Camarilei sale, în cap cu belgianul Librecht. Acestea, de fapt, contrar opiniei autorului nostru, au dus la detronarea domnitorului și nu coaliția realizată de masoni. Pentru că
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
invers. Și anomalia s-a menținut și în Constituția din 1923, falsificînd grav regimul democrației românești. Apoi disputa între filoagrarieni și partizanii industrializării mai accentuate nu s-a dus, are dreptate autorul nostru, numai pe plan doctrinar (între conservatori și liberali) ci și pe cel parlamentar. Și, de asemenea, are dreptate dl. Djuvara că, la noi, spre deosebire de Rusia, a fost nevoie, pentru asimilarea culturii occidentale, numai de una sau două generații. Dar nu istorisește nimic despre curentele de idei (prelungite pînă
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
și țării, și partidelor - utili. Cazul Emil Ghilezan, de care PNȚCD "nu a avut nevoie" este de la sine cel mai evident: s-a scris îndelung despre el, fără nici un efect, dar și fără să se încerce o justificare. Tăcere absolută! Liberalii au și ei militanți de seamă, membri valoroși întorși în țară din Occident: și aceștia rămîn fără o întrebuințare cuvenită. Desigur, se poate merge înainte și fără acești "repatriați" (care însă nu și-au "pierdut" niciodată patria!), dar cît ar
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
bine să fi apărut în poză vreun erou de telenovelă: chipul d-lui Lis nu prea inspiră un asemenea cardio-vot. În ceea ce îi privește pe cei doi candidați aflați în partea de sus a sondajelor de opinie pentru București, recentul liberal George Pădure și mai vechiul său contracandidat din partea PDSR-ului, Sorin Oprescu, aceștia se feresc de mesaje umoristice sau de o originalitate care ar putea fi speculată de adversar ori de presă. Asta nu l-a scutit pe actualul primar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
și că dictatura sa regală, pe care a instaurat-o în februarie 1938, nu îi stătea în gînd la începuturile domniei sale. Cred că nu are dreptate. De fapt regele, chiar de la urcarea sa pe tron, a urmărit, tenace, acest proiect. Liberalii, ce-i drept, inamicii săi, nu mai erau la putere și cu național-țărăniștii, exceptîndu-l pe intratabilul Iuliu Maniu, se înțelegea în general. Dar au izbucnit, chiar odată cu urcarea sa pe tron, ravagiile crizei economice mondiale de care, la început, mai
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
lamentabil. Și, în 5 iunie 1932, N. Iorga a semnat demisia cabinetului. Regele a fost nevoit să renunțe la formula sa de autoguvernare, să apeleze pînă în noiembrie 1933 la guverne național-țărăniste și, apoi, din noiembrie 1933 să revină la liberali, cu al cărui lider politic, Ion Gh. Duca, se conciliase bine încă în 1930. Regele era, în familie, neînduplecat. O pusese într-un regim sever (inclusiv financiar) pe mama sa, ca și pe sora sa Ileana (presupusa fiică a lui
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
pe Gh. Tătărescu cu formarea guvernului. Dar, de astă dată, avînd grijă să-l numească, la Interne, pe Franasovici cu indicația expresă de a face alegeri libere care, știa bine, nu vor da nici un rezultat dată fiind inimiciția cruntă dintre liberali și național-țărăniști, plus poziția în creștere a partidelor de extremă dreaptă (cu deosebire legionarii) care, nici ei, nu vor opta pentru un guvern de uniune națională. (În paranteză fie spus, pe legionari i-a favorizat politic constant, inclusiv bănește, sperînd
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
grav țara. Pentru toate e făcut vinovat regele Carol al II-lea și țara e în revoltă. Fără a avea altă alternativă, îl desemnează, la 4 septembrie 1940, pe generalul Ion Antonescu ca șef de guvern și acesta, înțeles cu liberalii, național-țărăniștii și legionarii, îl silește să abdice (cam cu revolverul la tîmplă, cum reiese din al treilea volum al memoriilor lui Ion Hudiță) și pleacă, cu un întreg tren, cu Lupeasca, Urdăreanu și alții apropiați, abia scăpînd, în gara Timișoara
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
care explică, neîndoielnic, de ce s-a deosebit Kogălncieanu de ceilalți pașoptiști, de ce a fost un cugetător și om politic mai moderat decît colegii săi munteni și, poate, o explicație a faptului că de pe la 1879 n-a mai fost îngăduit de liberali pe avanscena vieții politice românești. Apoi a relevat, cu mîndrie de înțeles, rolul său în actele de dezrobire a țiganilor și emanciparea socială a țăranilor prin reforma de la 1864 ("în timpul lui Vodă Cuza s-a desființat claca și s-au
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
treaba. Inabilitățile opoziției nu pot fi trecute nici ele pe seama puterii căreia nu i se poate cere să facă un plan pentru sprijinirea adversarilor. Și așa începuse să se vorbească la un moment dat în presă de opoziția miluită a liberalilor, reluînd o veche sintagmă din presa autohtonă de la începutul secolului trecut. Conștient cum stau datele problemei, premierul Năstase a putut căina opoziția că trece printr-o criză de lideri, cu referire la președintele PNL, Valeriu Stoica, și la cel al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]
-
idei și personalitățile care au optat pentru tradiționalism neaoșist. Începe cu B.P. Hasdeu care, încă în 1870, a întemeiat societatea "Românismul" care, împreună cu alții, a editat și Foaia Societății Românismului. Totul, firește, ca reacție la occidentalizarea structurilor românești, propusă de liberali (cu deosebire I.C. Brătianu și C.A. Rosetti), avînd, așadar, în vedere un model străin de dezvoltare. Puțin abilitat, din păcate, în materie, dl Preda trece prea repede de la Hasdeu tocmai la Rădulescu-Motru, C. Noica, D. Stăniloae, uitînd de Eminescu
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
dictaturii carliste. Era un plan la care aderase și PNL - Dinu Brătianu. Această din urmă prevedere presupunea că, dacă ar mai fi trăit, trebuiau sancționați N. Iorga, Armand Călinescu, dar și toți încă în viață. Vizați erau Gh. Tătărescu (de la liberali), M. Ralea, M. Ghelmegeanu etc. de la PNȚ. Și aceste prevederi, trebuie să o spunem, prea radicale, au determinat "victimele" amintite să intre în contact de colaborare activă guvernamentală cu PCR, despre care Maniu credea că va rămîne abia îngăduitul partener
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
1935, Ultimul ocupant fanariot, semnată de acel scandalos N. Davidescu, devenit, brusc, naționalist xenofob după o activitate onorabilă de literat (poet, critic literar, romancier). Să admitem că aici, la D.A. Sturdza, avem de-a face cu opinia unui oficial politic liberal obtuz și că N. Davidescu a fost contaminat de mioapa xenofobie. Dar ce ne facem cu o opinie din 1908 a unui mare critic literar, cum a fost, negreșit, E. Lovinescu? Și el adept al liberalismului, în 1908 putea articula
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
o lume nesigură, tulbure, agitată. Multe din ideile teoretizate pentru prima dată în Despre libertate par astăzi adevăruri de la sine înțelese, totuși ele sunt în continuare rareori puse în practică. Pluralismul și diversitatea de opinii, considerate de către Mill ("ultimul mare liberal clasic și primul liberal modern") indispensabile într-o societate cu adevărat liberă, se realizează greu. Fiecare are dreptul la opinie, la libertatea de gândire și exprimare, și ce dacă? Trebuie îngăduite și opinii care contrazic în mod flagrant prejudecățile în
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
agitată. Multe din ideile teoretizate pentru prima dată în Despre libertate par astăzi adevăruri de la sine înțelese, totuși ele sunt în continuare rareori puse în practică. Pluralismul și diversitatea de opinii, considerate de către Mill ("ultimul mare liberal clasic și primul liberal modern") indispensabile într-o societate cu adevărat liberă, se realizează greu. Fiecare are dreptul la opinie, la libertatea de gândire și exprimare, și ce dacă? Trebuie îngăduite și opinii care contrazic în mod flagrant prejudecățile în vigoare: "Credințele cele mai
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
ideile și moravurile lor, noi ce am luat în schimb?"3) Dar cine avea la noi răgazul, priceperea și perseverența să vadă și reversul parodic al medaliei mișcării istorice de modernizare rapidă? ~n perioada constituțională, pragmatici se vor dovedi atât liberalii direcției Cuza-Kogălniceanu-Negri ori Rosetti-Brătianu, cât și corifeii direcției conservator - junimiste Barbu și Lascăr Catargi-Titu Maiorescu-P.P. Carp. Viciile modernizării vor fi sesizate mai întâi de scriitori (Negruzzi, Russo, Alecsandri, Maiorescu, Caragiale, Eminescu), apoi de economiști (I. Ghica, D. P. Marțian
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Catargi-Titu Maiorescu-P.P. Carp. Viciile modernizării vor fi sesizate mai întâi de scriitori (Negruzzi, Russo, Alecsandri, Maiorescu, Caragiale, Eminescu), apoi de economiști (I. Ghica, D. P. Marțian, Th. Rosetti) 4) și în cele din urmă de politicienii din întreg spectrul (liberali, conservatori, junimiști și socialiști). Dintre toți, mai liberi în opțiuni dar și mai puțin eficienți, cel puțin în durata scurtă, se vor dovedi scriitorii. Chiar dacă apropiați, nu însă și înfeudați zonei de interes a conservatorilor, Eminescu și Caragiale se detașează
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
se adapta rigorilor lumii moderne, însă cu condiția de a-și conserva fondul existenței sale particulare. Balzac ori Tolstoi au promovat aceeași filosofie. Fermi pentru că își însușiseră idei fără să le aprofundeze, dibaci până și, sau mai ales în patriotism, liberalii se făceau vinovați, în opinia lui Eminescu, pentru faptul de a fi promovat fără discernământ forme noi, ce au provocat dezechilibre adânci în societatea românească. Inflația gestului patriotic, carnavalul perorațiilor despre Europa, despre țară și strămoși, sunt expresii ale crizei
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]