134,783 matches
-
sînt și-așa și-așa și care sînt ale tuturor felurilor de nevoi. A libertății profesorilor de a se ocupa de școală. A studenților și elevilor de a-și vedea de carte. A libertății de a lupta împotriva imposturii. A libertății de a nu mai vedea elemente incapabile stabilite în posturi ce depășesc facultățile lor etc." Să recunoaștem printre asemenea amare rînduri și prefirări în actualitate ale marilor dezamăgiri de acum mai bine de o jumătate de veac. Oare politicianismul nu
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
și carierisme? Chiar dacă e un politicianism "de catifea", ce preferă a-și pune masca astuțioasă a "apolitismului": "Așa-zisele și așa de multele trădări ale oamenilor de cultură n-au existat, pînă cînd n-au început să existe delimitări ale libertății lor, infiltrări de natură politică în munca lor, deziderate pentru degradarea specialității lor, prin apariția unor elemente și a unor factori alogeni acelei specialități". Și cum am putea trece cu vederea circumstanțele materiale scandalos de nesatisfăcătoare hărăzite marii majorități a
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
se invocă singură iar discuția își încheie vocalele definitiv". Rîndurile de foc ale bardului ce urma a intra în scurt timp în temniță și a fi condamnat la moarte continuă cu o încurajare a criticii, care e marca inalienabilă a libertății. Marea lor intensitate morală le acordă o factură apoftegmatică. Cu atît mai prețioasă cu cît nu putem a nu ne raporta la impedimentele nu puține care mai stau azi în calea unei discuții dezinhibate, pe care momentul să n-o
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
se discute aceleași gazete. Se tace doar de atîția ani în această Românie! Sau, public, să se afirme că, de o parte cel puțin, nu se mai poate răspunde. Și atunci vom înțelege. Va fi clar. Așa cum e clar că libertatea de a avea îngăduință să spui că nu ești liber înseamnă altceva decît libertate". Citind azi atari propoziții, se cuvine, pe de o parte, a aprecia dreptul redobîndit la libertatea cuvîntului, precum cea mai însemnată (unii zic singura!) cucerire de după
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
public, să se afirme că, de o parte cel puțin, nu se mai poate răspunde. Și atunci vom înțelege. Va fi clar. Așa cum e clar că libertatea de a avea îngăduință să spui că nu ești liber înseamnă altceva decît libertate". Citind azi atari propoziții, se cuvine, pe de o parte, a aprecia dreptul redobîndit la libertatea cuvîntului, precum cea mai însemnată (unii zic singura!) cucerire de după momentul 1989, iar pe de alta a ne mobiliza în fața încercărilor de încălcare a
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
atunci vom înțelege. Va fi clar. Așa cum e clar că libertatea de a avea îngăduință să spui că nu ești liber înseamnă altceva decît libertate". Citind azi atari propoziții, se cuvine, pe de o parte, a aprecia dreptul redobîndit la libertatea cuvîntului, precum cea mai însemnată (unii zic singura!) cucerire de după momentul 1989, iar pe de alta a ne mobiliza în fața încercărilor de încălcare a lui care, slavă Domnului, nu lipsesc. Dacă unele intoleranțe, individuale sau de grup restrîns, sînt oarecum
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
sînt, firește, neconvingătoare, futile. Aroganța unora dintre ei traduce un simțămînt subiacent de teamă, un complex de inferioritate remarcat cu promptitudine de Vladimir Streinu: "Criza culturii se manifestă în prigoana ideilor, în frica de idealiști, în coruperea gînditorilor, în limitarea libertății altora, pe fondul nu al unui dispreț pentru intelectuali, ci din teamă pentru puterea glasului lor". Cuvinte nobile ce consună, peste meridiane, cu cele ale lui André Malraux: "Cuvîntul nu, opus în permanență forței, posedă o putere miraculoasă, care vine
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
gazetăresc intervenții credem că poartă semnătura lui Tudor Teodorescu-Braniște. Răspunzînd pseudoargumentelor montate de anticriziști, într-un stil percutant ce nu exclude o cuceritoare bonomie, marele ziarist le pulverizează cu ușurință: "Voi reține, deci, argumentele. Primul: Nu există o criză a libertății, fiindcă pot să apară articole în care publiciștii se plîng de această criză. Să mă ierte confratele meu, dar nu m-a convins. Să admitem că pe domnia-sa l-ar durea, de pildă, burta și că ar chema un
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
nu ești bolnav, fiindcă te poți văita. Ba dimpotrivă; cu cît te vaieți mai mult, cu atît ești mai sănătos! Ce părere ar avea confratele meu despre acest medic? (...) Al doilea argument al talentatului meu confrate: Nu există criza de libertate, de care se plîng scriitorii A, B, C, fiindcă scriitorii X, Y, Z nu se plîng de această criză. D-sa probabil că n-a băgat de seamă un mic detaliu: în România, crizele au o particularitate - ele nu lovesc
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
compromis și onoare să fi ales onoarea. Emigrarea (soluție, recunosc, tragică ea însăși) a fost văzută cel mai adesea ca forma supremă de opoziție la regimul scelerat al comuniștilor. Nu mai vorbesc de cei care să fi preferat închisoarea unei libertăți cu călușul în gură. N-am văzut nici o fotografie în care o "conștiință" românească să fi lucrat ani de zile ca hamal într-o brutărie, așa cum a făcut-o Václav Havel, omul căruia regimul comunist cehoslovac i-a pus pașaportul
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
odată cu prăbușirea imperiului Carolingian); 1492 - descoperirea Americii; ("nașterea unei economii globale - "imperiul roman trecut în efeciență economică") 1517 - expunerea tezelor lui Luther (protestantismul, care a dus la afirmarea statelor naționale, a spiritului laic și a umanismului, deschizând calea modernității, spre libertatea individuală și drepturile omului), 1848 etc.; prin locuri simbolice (precum, de exemplu, Dunărea: frontieră istorică și culturală, liant între lumi, axa de circulație a Mitteleuropei, coloana vertebrală a monarhiei dunărene care "reușise să făurească o cultură comună, bazată pe împrumuturi
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
tehnologic, modificarea normelor comportamentale, rupturii de "încredere" care a dus, nu în ultimul rând, la delincvență și dezintegrarea familiei, Fukuyama pune punctul pe i-ul (i-urile) actualei dezordini sociale: "în societățile în care indivizii se bucură de mai multă libertate de alegere decât în orice altă perioadă istorică, oamenii detestă și mai mult puținele obligații pe care le mai au. Pentru astfel de societăți, pericolul constă în faptul că oamenii se trezesc brusc izolați pe plan social, liberi să se
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
pro și contra-raționaliste apare la A. Lambrior, care evocă (în Introducere la Carte de citire, 1882) "repețirea pronumelor" în limba vremii ("nu o știa pre ea", "pe mine mă știe el"), plasînd-o în cadrul mai larg al unei discuții despre anumite libertăți ale topicii românești. Pentru autor, topica fixă din franceză e de-a dreptul un defect: "Cu toate acestea, cîtă lume n-a admirat propoziția franțuzească zicînd: ce logică minunată: subiect, predicat și regim; iaca asta înseamnă limbă perfectă! Pe cînd
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
și opresiunilor să strălucească bucuria pentru cei ce-au consimțit la această "plată" oneroasă și, în orice caz, pentru generațiile ulterioare. Dar nu i-a trebuit mult timp pentru a-și da seama că nu e cu putință să atingă libertatea urmînd drumul alienării: "Alienarea, o dată ce te-ai angajat în necruțătoarele ei angrenaje, pune cărămidă peste cărămidă întru propria ei edificare și te îngroapă pas cu pas sub greutatea propriului ei edificiu; ceea ce fusese considerat doar urgent (spartul ouălor, de exemplu
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
de ideologie, care - din inerție consimțită pe bază de rea-credință - continuă să evoce fantoma unui scop de mult aruncat la coș, după ce, prin complicate medieri "logice", izbutise să-i schimbe definiția, și deci conținutul, pînă într-atît încît, de pildă, cuvîntul "libertate" să ajungă a semnifica perfecta aliniere pe modelul însuși pe care-l constituie strivitorul edificiu al alienării)". Concluzia firească nu poate fi decît următoarea: "la adevărata libertate nu se poate ajunge decît printr-o libertate adevărată". Dar cum putem caracteriza
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
să-i schimbe definiția, și deci conținutul, pînă într-atît încît, de pildă, cuvîntul "libertate" să ajungă a semnifica perfecta aliniere pe modelul însuși pe care-l constituie strivitorul edificiu al alienării)". Concluzia firească nu poate fi decît următoarea: "la adevărata libertate nu se poate ajunge decît printr-o libertate adevărată". Dar cum putem caracteriza libertatea? Comuniștilor de rînd li s-a inoculat ideea că libertatea n-ar fi decît (e un decalc după Spinoza) "necesitate înțeleasă". Nu avem a face decît
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
într-atît încît, de pildă, cuvîntul "libertate" să ajungă a semnifica perfecta aliniere pe modelul însuși pe care-l constituie strivitorul edificiu al alienării)". Concluzia firească nu poate fi decît următoarea: "la adevărata libertate nu se poate ajunge decît printr-o libertate adevărată". Dar cum putem caracteriza libertatea? Comuniștilor de rînd li s-a inoculat ideea că libertatea n-ar fi decît (e un decalc după Spinoza) "necesitate înțeleasă". Nu avem a face decît cu o falsă necesitate, cu un trucaj, demonstrează
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
să ajungă a semnifica perfecta aliniere pe modelul însuși pe care-l constituie strivitorul edificiu al alienării)". Concluzia firească nu poate fi decît următoarea: "la adevărata libertate nu se poate ajunge decît printr-o libertate adevărată". Dar cum putem caracteriza libertatea? Comuniștilor de rînd li s-a inoculat ideea că libertatea n-ar fi decît (e un decalc după Spinoza) "necesitate înțeleasă". Nu avem a face decît cu o falsă necesitate, cu un trucaj, demonstrează Mihai Șora, cu o operație care
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
care-l constituie strivitorul edificiu al alienării)". Concluzia firească nu poate fi decît următoarea: "la adevărata libertate nu se poate ajunge decît printr-o libertate adevărată". Dar cum putem caracteriza libertatea? Comuniștilor de rînd li s-a inoculat ideea că libertatea n-ar fi decît (e un decalc după Spinoza) "necesitate înțeleasă". Nu avem a face decît cu o falsă necesitate, cu un trucaj, demonstrează Mihai Șora, cu o operație care purcede din alterarea lui a fi, așadar dintr-o escrocherie
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
decît cu o falsă necesitate, cu un trucaj, demonstrează Mihai Șora, cu o operație care purcede din alterarea lui a fi, așadar dintr-o escrocherie ontologică: "necesitatea la care marxismul acesta de toate zilele făcea apel, pentru a-i oferi libertății un fundal și a-i conferi astfel o iluzie de sens, nu era în ultimă instanță nimic altceva decît modul în care o colectivitate depersonalizată (inițial prin teroare, dar mai apoi și prin efecte înlănțuindu-se și derivînd unul din
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
în parte pecetea depersonalizării (un fel de "capul plecat, sabia nu-l taie")". Excelentă definiție a totalitarismului! În chip paradoxal, admite filosoful, și individul cu o cultură filosofică, cu atît mai vîrtos cel ce a frecventat și teologia scolastică, înțelege libertatea tot ca "necesitate înțeleasă". Numai că, spre deosebire de necesitatea (secundă) de sorginte marxo-lenino-stalinistă, croită pe tiparul exteriorității, necesitatea aceasta (primă) la care facem apel e cu adevărat întemeietoare, în ambele sensuri ale cuvîntului: și ca punct de start, înainte de care nimic
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
nimic (creat) nu fusese, ante quem nemo fuit, ba mai mult: nici nu putea fi - dar și ca dătătoare de temeiuri (lăuntrice) pentru tot ceea ce, din acel start încoace, era susceptibil de a se desfășura în timp și spațiu". Autentica libertate nu e decît o coincidență a făpturii cu propriul său principiu ("temei"). Ea este "împlinitoare" și "absolut neconstrîngătoare", întrucît, evident, nici o ființă nu e nevoită a se constrînge pe sine, spre a-și manifesta imanența. Libertatea nu se obține fără
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
timp și spațiu". Autentica libertate nu e decît o coincidență a făpturii cu propriul său principiu ("temei"). Ea este "împlinitoare" și "absolut neconstrîngătoare", întrucît, evident, nici o ființă nu e nevoită a se constrînge pe sine, spre a-și manifesta imanența. Libertatea nu se obține fără lupta dintre feluritele tropisme exogene (sau exproiecte) ce atentează la ființa omenească și la singularul ei tropism endogen (sau endoproiect) care o așază pe făgașul său, o îndreaptă spre ținta ei specifică: "Cu alte cuvinte, libertatea
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
Libertatea nu se obține fără lupta dintre feluritele tropisme exogene (sau exproiecte) ce atentează la ființa omenească și la singularul ei tropism endogen (sau endoproiect) care o așază pe făgașul său, o îndreaptă spre ținta ei specifică: "Cu alte cuvinte, libertatea adevărată este: asumare deliberată a propriei ființe, pentru a o manifesta în afară așa cum este ea înlăuntrul ei. Această manifestare are loc în condiții de perfectă autonomie, deși libertatea vine de mult mai departe decît străfundul lăuntrului, a cărui manifestare
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
făgașul său, o îndreaptă spre ținta ei specifică: "Cu alte cuvinte, libertatea adevărată este: asumare deliberată a propriei ființe, pentru a o manifesta în afară așa cum este ea înlăuntrul ei. Această manifestare are loc în condiții de perfectă autonomie, deși libertatea vine de mult mai departe decît străfundul lăuntrului, a cărui manifestare tocmai ea, libertatea, o face posibilă, exercitîndu-se de fapt în cadrul rînduielii universale a teonomiei. (Cu această precizare - capitală - că teonomia, departe de a contracara autonomia, dimpotrivă se întrețese, ca să
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]