546 matches
-
gafe copilărești în încercarea de a fi apropiați de ea, de a-si manifesta afecțiunea și admirația. Privindu-i chipul, la intrarea în casă, Silvia s-a liniștit pe dată. Fata ei părea strălucitoare. În ochii ei nu erau decât licăre de mulțumire și fericire. Părea că a uitat de tot necazul.... * ... Așa părea că simte și Amalia Prodan, când a ieșit din biroul patronului firmei de pază la care era Gabriel angajat. A cules toate informațiile pe care le-a
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
acest proces de îndurare și întoarcere spre cer se petrece pe un timp la fel de dureros, în care cerul își arată doar fața întunecată, de pe timpul nopții, însă iubirea de aproapele și mila din aceste versuri îl umplu de stele, de licărul lor ca al unor lumânări înfipte-n noapte pentru om și legătura sa filială cu divinitatea, iar jos, întinzându-se , din loc în loc, blânda lumină a Lunii. (Imaginea ei stăruie prin poeme, iar pe unele le și „botează”, Lună, Lună
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
unei vieți - o vină, aceia de a mă fi simțit prea liber de atunci.. trecând fix 25 de ani până azi, iată simt libertatea mult prea mare de a vorbi despre el. Viața începe întotdeauna lângă părinți. Începând de la primul licăr al realității și până la o minimă maturizare este necesar acest sprijin parental, dar, întocmai de, ceea ce este imperios dacă lipsește cu desăvârșire, ori dacă nu se acceptă copilul așa cum e, structura lui, aspirațiile și mai ales visele, ori și mai
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
care reușesc să ajungă acolo, din păcate prea puțini, văd lumina taborică! Așadar, fiecare om, indiferent unde s-ar afla pe globul pământesc și în ce constelație stelară poartă cu el o lacrimă a suferinței, un strop de iubire, un licăr de lumină, o scânteie a divinității și o speranță a fericirii! Ca ființă muritoare, iubesc absolutul, încerc să înțeleg infinitul și caut explicații simple pentru misterele lumii. Caut să deslușesc tainele ascunse ale zborului pentru a-mi hrăni sufletul și
ÎNDEMN LA SINCERITATE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378415_a_379744]
-
Și astrele m-au legănat În brațe de iubire... E semn că tu nu m-ai uitat În rece nemurire! Privesc spre cerul depărtat Și însetat de tine, Noapte de noapte, nencetat Te văd iar lângă mine. Dar tu ești licăr într-o stea Ori poate amăgire Ce ieși mereu în calea mea Pe aripi de zefire. În ochi de stele azi privesc De-aici dintre suspine, Ramuri de brad încărunțesc Pe culmile alpine. Tu din mărețul univers Arunci câte-o
SUSPIN DE STELE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378557_a_379886]
-
paharul înțelepciunii, iar ca odihnă pe Domnul Iisus Hristos. Sunt oameni hărăziți de Dumnezeu care indiferent unde s-ar afla pe globul pământesc și în constelația stelara aceștia poartă cu ei o lacrima a suferinței, un strop de iubire, un licăr de lumină, o scânteie a divinității, o speranță a mântuirii, un model cristic și lasă în urmă un semn, un gând, un drum frumos. Un astfel de om se putea regăsi în Părintele Dorel Mân. Un om deschis, comunicativ, prietenos
UN SEMN, UN GÂND, UN DRUM FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379071_a_380400]
-
duhul păcii și al bucuriei. Așa era Părintele Paisie. Sunt oameni hărăziți de Dumnezeu care indiferent unde s-ar afla pe globul pământesc și în constelația stelară aceștia poartă cu ei o lacrimă a suferinței, un strop de iubire, un licăr de lumină, o scânteie a divinității, o speranță a mântuirii, un model cristic și lasă o urmă de OM îndumnezeit! Un astfel de om se poate regăsi în regretatul monah, PAISIE Olaru! Astfel de oameni te luminează, te întăresc în
TE PORT ÎN SUFLET, PĂRINTE PAISIE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379077_a_380406]
-
peste pintenii pietroși : „În Defileul Jiului șoseaua este străjuită de o parte de pereții stâncoși, iar de cealaltă de valea adâncă a râului ale cărui ape se rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei și adierea vântului cu pletele-i mătăsoase te cuprind în vraja munților. Alături numeroase tuneluri ale căii ferate străpung muntele. Când munții eliberează valea din strânsoarea lor ești întâmpinat de sfântul locaș de cult, Mănăstirea Lainici, a cărei biserică
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
basm: căței, pisoi, mânji și iezi jucăuși, găini moțate și bibilici, ăhăă! Ascultam grav, cu ochii holbați. Nu văzusem niciodată bibilici și am întrebat-o cu vocea sugrumată: chiar și bibilici? Da, și bibilici! a răspuns voioasă mama, cu un licăr de speranță în ochi. Am răspuns calm și răspicat: nu merg! Neajutorată, a-nceput să plângă: nu ți-e milă de mine, mă? Cu un cinism, demn de cel mai sadic criminal, i-am răspuns nepăsător: de ce să-mi fie
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
tine nu mai știu te-ai măritat sau poate ești plecată de atunci în suflet mi-e pustiu, și sufletul mi-e dus la judecată, aseară am trecut pe strada ta și-un felinar ardea la tine la poartă, un licăr de lumină se zărea în geamul tău cu sticlă spartă, era târziu, curtea pustie un câine mă lătra de după poartă se culegeau și strugurii în vie și viața mea era deșartă. Referință Bibliografică: la poarta sufletului tău / Stejărel Ionescu : Confluențe
LA POARTA SUFLETULUI TĂU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380038_a_381367]
-
ce de om e-ntinat. Ne iartă de faptul că suntem așa, O frunză uscată, o urmă de nea, Mă-ntreb dacă suntem, am fost și vom fi, De încă nu știm, ce înseamn-a iubi... O viață...Ce-i asta? Un licăr și-apoi, Ce vom fi noi oare în viața de-apoi? O floare, un cântec, izvor sau o stea? Sau flacără-n care etern noi vom sta? Tu, omule, crezi că trăi-vei mereu, Întoarce-ți azi fața spre-al
DĂ-MI DOAMNE PUTERE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380035_a_381364]
-
Duiosie > ACASĂ Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017 Toate Articolele Autorului Acasă este Acolo, cald ție îți este ... Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă. Grijulie, ca un licăr tremurândă Te sărută fierbinte pe inima plăpândă. Acasă este Acolo, unde liniștea ta este ... Unde pâinea rotundă aburindă Își plimbă în voie miresmele prin tindă. Unde, când bei răcoarea din ulcior, Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”. Acasă
ACASĂ de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380486_a_381815]
-
DESCHIȘI A MIRACOL Autor: Marioara Vișan Publicat în: Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Ropotul copitei din durerea amintirilor dorul răsăritului ce arde orizontul plânge trecutul pădurilor bastarde lacrimi inundă prezentul ce arde bobul de sare licărul speranței înmuiat în candela iubirii aprinse topește tăceri nerostite emoții nebune călăresc herghelia de vise a copilăriei privesc fetiță cu zulufi negri și ochii deschiși a miracol cum salța în galop peste obstacolele vieții în șaua cu ciucuri de fericire
FETIȚA CU ZULUFI NEGRI ȘI OCHII DESCHIȘI A MIRACOL de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379506_a_380835]
-
plasă Căzând iarăși de fazani, Fripți, datornici, fără bani, Mai bolnavi și mai sărmani, Nu puțini și fără casă. Băncile-și împart ciolanul, Politrucii hălcile, Rup din noi cu fălcile, Plânge-n pumni secat țăranul Și de lipsuri orășanul. Niciun licăr nu se vede, E-nfundat demult tunelul... Toți ne duc cu zăhărelul, Noul șef, tot vultur, cred, e... Tot în vulturi se încrede. Niciun gest, nicio măsură Să își mântuie poporul, Tot cu tagma și soborul, Tot cu masca pe
NE-AM CAM LĂMURIT CU SASUL... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379614_a_380943]
-
din România! Numai că pe străzi, în special pe seară, toate localitatile înfloresc, de oameni frumoși, inimoși ce vin cu speranța în fiecare oraș în piață și strigă curajoși stop aroganță, prefăcătoria, vrem o orânduire dreaptă, într-o țară civilizată Licăr de speranța sub statornicie, neclintire, în iubire, în cinstire steagul ridicat de sute de mii de oameni luminat! foto: internet Referință Bibliografică: Stindard / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2235, Anul VII, 12 februarie 2017. Drepturi de Autor
STINDARD de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381015_a_382344]
-
rânduielile lui Dumnezeu, profanându-ne soarta care-și trage seva de viață și de spirit din Sfânta Tradiție Hristică și croindu-ne prin mecanismele terorii și torturii o falsă fire, golită de chipul frumos al lui Hristos, despuiată de orice licăr, de orice simțire și orice pîlpâire omenească: o fire realmente dobitocească, pervertită, degradată, căzută cu mult sub cota regnului animal. Sub auspiciul sadismului reeducării promovate anterior de Makarenko, dar aplicată la noi diabolic de instructorii sovietici prin procurori, securitate și
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
lasă și fii tu" și altele”.Mă aplec în binecuvântarea zorilor spre lucirea tainica din oglindă. "Of, te iubesc, Dumnezeu"...... XI. E TOAMNĂ, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016. E toamnă... de altundeva, un licăr În frunze tremura, pe note, trist, Cu strugurii îmbrac ai verii nuferi Și -n lacul toamnei mă cufund, persist. În mine, toamna cade, prin duminici, Prin venele de aburi, ce mă sufla, Mirarea mea abundă în priveliști, Și în parfumul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
spumos de mare, dintr-o lacrima de soare, din vulcan prelins cenușă, dintr-o rochie de păpușă, din firicel de nisip, dintr-un tril fără cirip, dintr-un puf de păpădie, din lacrima de la vie, cine țipă tare-n mine licărul unor rubine? solz pierdut de dinozaur? muget sfârtecat de taur? zvâcnet mut de ciuta moartă? cuiul ruginit din poartă? sau atomul regăsit într-un grajd neprihănit? cine sunt, unde mă duc care cale o apuc ? mai precis, dacă se poate
MAI PRECIS, DACĂ SE POATE ? de DORA PASCU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380835_a_382164]
-
să se apropie iar unul dintre sclavi deschise capacul. Procuratorul care tocmai gustase dintr-o cupă privi interiorul lăzii în timp ce tetrarhul îl urmărea printre gene. Deși figura nu-i trădă nici cel mai mic sentiment, Irod Antipa îi prinse un licăr în privire. ,,Hm, hm, hmˮ ! râse el imperceptibil. Nu m-am îndoit niciodată de tăria aurului!” -Un mic dar din partea tetrarhului Irod Antipa! spuse el cu voce tare ! -Auri sacra fames! rosti procuratorul. Irod făcu un semn cu mâna și
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
aprilie 2017 Toate Articolele Autorului În astă săptămână de patimi și cazne Ne-am adunat la altare Să cerem iertare, să implorăm îndurare Pentru lumea pierdută, scufundată În mocirla de păcate și pierzare. Ne rugăm îngenuncheați la icoane Pentru un licăr de pace și alinare În timpul nostru cel nebun de legare cufundat în ochiul furtunilor milenare. Din găurile viermilor Se metamorfozează spiritele damnate: slugile lui ISIS- zeiței moarte sclavii lui Irod, demonii obtuzi seamănă durere teroare și moarte Prin bombe umane
ÎNGERII ÎN ICOANE AU FEȚE MURDARE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380958_a_382287]
-
-n valuri de ninsoare, Se tem să nu transforme-n așchii cerul. Să nu pătrundă acele de gheață În sufletul, și-așa, în agonie Că nu găsește-o cale, nu mai știe Să-noate prin troiene sau prin ceață. Iar licărul cuminte de lumină N-ar înfrunta omăturile-acele Prea albe, viscolite și prea grele Ce-n iarnă și în mine-ar sta să vină. Prin ochi, făclia-mprăștie-nafară Speranțele ce nu s-au vrut închise În vreo casetă cu-amintiri și vise
FLORI DE GÂND de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374340_a_375669]
-
săptămâna aceasta o spală o hrănește îi pune pansamente cum n-a făcut pentru nimeni niciodată degeaba moartea s-a ascuns bine de bisturiu duhnește scurmă în jeni cum ar căuta după viață nici ea nu mai găsește decât un licăr jeni e frumoasă are părul lung blond așa ca lanul copt din spatele casei ei la anul nu va mai fi aici să-l picteze jeni pictează frumos în acuarelă are ochii albaștri mai ales pe ăștia îi vrea moartea și
DOUĂ VIEȚI ȘI DOUĂ MORȚI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373594_a_374923]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > STRIGĂTUL NOPȚII Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2324 din 12 mai 2017 Toate Articolele Autorului Strigătul nopții abia mai desparte Stele, ce sfâșie bezna de smoală, Cu licăr de foc, izvorât de departe, Să umple abisul și lumea lui goală. La poale de vreme, în liniștea serii, Încep să răsară flori de cuvânt, Din tainicul vis, prin noaptea învierii, Purtat peste ape, spre noul pământ. Doar semnul desparte
STRIGĂTUL NOPȚII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371361_a_372690]
-
Acasa > Poezie > Imagini > E TOAMNĂ Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului E toamnă... de altundeva, un licăr În frunze tremură, pe note, trist, Cu strugurii îmbrac ai verii nuferi Și -n lacul toamnei mă cufund, persist. În mine, toamna cade, prin duminici, Prin venele de aburi, ce mă suflă, Mirarea mea abundă în priveliști, Și în parfumul
E TOAMNĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371385_a_372714]
-
Fiul său nu e implicat în nici un fel în această poveste. Eu sunt executorul testamentar al bătrânului. -Și ,,inima” mea, unde este? spuse Baraba cu sclipiri ciudate în ochi. -La loc sigur în custodia mea, spuse Hasim. Baraba observase un licăr în ochii negustorului din Rekem. Intuiția sa nu-l înșelase niciodată. -De ce mă privești cu mirare Hasim din Rekem? Am observat că ai tresărit când am vorbit de aur. Cumva...din cauza ,,inimii” mele de aur? -Poate că da! -Hm
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]