731 matches
-
așteptarea apăsătoare, nesfârșită. Noaptea târziu ninsoarea se potoli, un ger aspru începu iarăși să cuprindă întinderea nemărginită de zăpadă, colindătorii nu se mai auzeau, luminile se stingeau în dezordine, neîncetat. Când speranța celor din casă mereu cufundată în bezna adâncă licărea ca flacăra focului gata să se stingă în vatră, în liniștea încremenită, se deslușiră de undeva din curte, un mârâit scurt, un schelălăit ușor, ce aminteau de felul de a se gudura al câinelui lor ciobănesc. Cei dinăuntru tresăriră. Femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de regăsirea de sine a acestui popor (popoare?), re-plasat într-o geografie în care fusese multă vreme absent. N-a fost scos din Mausoleu, portretul i-a rămas în Piața Tien An Men. Orientalii știu a vedea și binele ce licărește dincolo de întunecimea răului. C ine-l mai citește, astăzi, pe Hasdeu? Iaca, eu! Am găsit, la un anticar de pe strada Lăpușneanu, o carte oropsită, fără coperți, ce mi-a fost oferită contra sumei modice de 10 lei. M-am întors să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
limbajului eminescian": "El își apropia scaunul de fereastră pe care o deschide, și, la lumina cea palidă a lunii, el întorcea foaie cu foaie..."; "I se păru atunci că e într-un pustiu uscat lung, nisipos ca seceta, deasupra căruia licărea o lumină fantastică și palidă ca fața unei vergine murinde?"46 Semnificația "galbenului" în alchimie și în cosmologiile popoarelor, rămâne asociată de veșnicie (precum aurul este metalul nemuririi), de "esența divină"47, fiind preluat ca atribut al principilor, regilor. În
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și se rostogolea peste laguna întinsă, căldura Arabiei a ieșit ca o sabie scoasă din teacă și ne-a lăsat fără cuvinte... Erau doar lumini și umbre, case albe și găuri negre în asfalt: în față, lumina palidă a aburului licărind deasupra portului interior; în spate, lumina orbitoare a numeroaselor leghe de praf amorf, urcând spre vârful unor dealuri joase, de-abia conturate în îndepărtata ceață de căldură (1). Stilul lui Lawrence este relativ lipsit de aprecierile exagerate ale lui Thomas
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
unor bănci de către oameni cu protecție politică. Strigătul pentru dreptate nu s-a auzit. Mașinile de teren japoneze, instalațiile electronice hi-fi, televizoarele cu plasmă și telefoanele mobile de ultimă generație înfloresc prin curțile stărețiilor autohtone, în timp ce cantinele pentru bătrâni abia licăresc în mizeria nemiloasă a orașelor. Egumenii parveniți ai fostelor CAP-uri și ai noilor SRL-uri nu fac altceva decât să viseze la mitra de episcop, să ticluiască noi investiții financiare ori să rumege cu poftă ultimele bârfe sinodale. La
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
strecor dincolo de un grup de turiști făcuți ciorchine în jurul unei vitrine cu ceasuri și ajung la ușa turnantă. Ies și rămân în mijlocul străzii, privind de la stânga la dreapta. Nu văd aproape nimic. E o zi orbitoare, și apusul de soare licărește în ferestre. Totul s-a transformat în siluete și în umbre. — Rebecca. O mână mă strânge brusc de umăr. Mă întorc mirată, clipind de la lumina orbitoare și ridic ochii. Și, în clipa în care privirea mi se focalizează, mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
începe să cânte tema muzicală din Frumoasa din pădurea adormită, iar domnișoarele de onoare pornesc pe culoarul dintre scaune. Și, deodată, mă trezesc că pășesc și eu în urma lor. Merg prin pădurea fermecată, purtată de valul muzicii. Luminile de deasupra licăresc feeric. Acele de pin pe care pășesc își împrăștie parfumul plăcut. E un miros proaspăt de pământ, păsările ciripesc și o cascadă susură undeva în fundal. La fiecare pas, florile din jurul meu înfloresc, frunzele se desfac și toți cei prezenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
face turul ringului de dans cu pași lenți, savurând din plin atenția care i se acordă. — Adevărul e, spune pe un ton foarte plăcut, că toată asta e doar o mascaradă de prost gust. Nu-i așa, Becky? Privirea îmi licărește cu speranță, în spatele ei. Doi tipi de la pază, cu figuri extrem de serioase, camuflați în DJ, se apropie de ringul de dans. Dar nu vor ajunge acolo la timp, sunt sigură. Și totul se va duce naibii. — Ce frumos. Totul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mi-o pune pe cap, zâmbind. — Arăt cam aiurea, nu? zic, strâmbându-mă. — Da. Foarte. Mă sărută, după care se ridică și mă ajută să mă ridic. Haide, Becky B. Publicul te așteaptă. Și, în timp ce luminițele de basm încep să licărească în jurul nostru, pornim ținându-ne strâns de mână peste iarbă, înapoi spre nuntă. Între Rebecca Bloomwood și Luke Brandon 22 iunie 2002 (continuare) 5. Cont comun curent 5.1. Contul comun va fi utilizat pentru cheltuielile casei. Termenul „Cheltuielile casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
niște circumstanțe conjucturale, chiar dacă foarte nefavorabile și să dispară, lăsându-i pe toți într-o dezorientare cauzată de acest fapt. Nu era în firea lui de luptător neînfricat și creștin convins o astfel de dezertare. Speranța care moare ultima, mai licărea și în conștiința lui ca o scânteie, nădăjduind începerea, într-un viitor nedefinit a organizării luptei încetate pentru un timp, și în acest caz trebuia păstrată încrederea tuturor față de centrul de comandă, indiferent că acesta va fi el, Nicolae Petrașcu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din vedere. Nu mai are persoană, proprietate identitară; e expropriat de sine însuși, dezapropriat în lipsă: "prin ierburile arse, cu greu mă urnesc înspre apa vie/ să pot să ajung pe lumină./ și cine mă așteaptă pe mine?/ farmecul stelei licărește duios peste lună/ bătută cu unghia, răsunând în pustie". Un drum înapoi către sinele evanescent, o trecere încremenită în suspensia timpului. De fapt, înapoi spre niciunde, spre nimeni, prin distanța pustie a unui decor în declin. Apa vie nu e
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fanteziei, spre care tindem. Fiecare tablou măreț apare ca și cum s-ar ridica invizibilul perete despărțitor dintre lumea reală și cea ideală și el nu e decât deschiderea prin care se profilează complet acele făpturi și ținuturi din lumea imaginară, care licăresc doar imperfect prin lumea reală" (F. W. J. Schelling, Sistemul idealismului transcendental, Editura Humanitas, București, 1995, pp. 307-308). 3 În acest sens vorbește Marin Tarangul despre actul străbătător al privirii care creează poeticul, despre "dreptul natural al privirii și privilegiul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
retrospectiv în sălile Muzeului, avea să se nască o poezie, publicată ulterior în volumul "Abecedar de istorii și...istorioare" (Editura Junimea, 2009): Matanzas Cuba Muzeul sclavilor De peste veacuri mă privesc legați în lanțuri, precum câinii și-n ochii plânși mai licăresc lumini ce nu le-au stins stăpânii. Nu au nici nume, nici părinți, nu au nici soare în lucarne, obiecte prețuind arginți, un număr scrijelit în carne. De unde sunt, de unde vin? De peste mări, din iarmaroc, născuți sub bici și morți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de aur zvârlite în unde, apune soarele... Printre pinii ce străjuiesc întunecați la marginea pământului, cerul coboară înspre mare și se topește cu ea în tainică îmbrățișare... Peste oameni și peste gândurile lor se lasă noaptea și stele încep să licărească pe mantaua ei întunecată... Toți ai casei sunt de față, fiecare cu lumea lui de visuri și de simțăminte... Încă o clipă, și vor începe să se miște și să vorbească. Gândurile lor se vor încrucișa, voințele lor se vor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ea, ochii cățelei se învârteau: două stele de aur în nea. Blaga Privea ceru-n neștire, Scheunând amar, În timp ce luna subțire Se pitea după-o culme-n hotar. Umilă, smerită, parcă datoare, Când unul, altul o mai lovea, Aștri blânzi, licăreau prin ninsoare Ochii ei de cățea. I. Olteanu La Berlin, în 1922, recitând această poezie la rugămintea lui Maxim Gorki (care va fixa memorialistic momentul), Esenin rostise ultimele două versuri ale ei cu ochii în lacrimi. Berdiaev mărturisea că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aceste condiții nu te-ai lăsat până nu ai devenit student al Facultății de Teologie din Universitatea ieșeană, nou înființată /1860/. Numai că iar te păștea nenorocul: în scurt timp, facultatea s-a desființat. Un bob de lumină tot a licărit, în preajma Crăciunului 1860, când a venit pe lume feciorul Costică... Numai patru ani ai putut sta la Patruzeci de Sfinți, după care te-ai mutat la biserica Bărboi, cu tot cu gospodărie. Se vede treaba că orice ai fi făcut nu erai
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
marelui oraș. În drumul lui dădu peste o biserică. Împins de o putere nevăzută el intră înlăuntru. Biserica era plină de lume. Toată lumea era îngenunchiată și se ruga în fața unei statui a Preasfintei Fecioare. Nenorocitul simțea cum conștiința începe să licărească din nou în sufletul său. Văzu că un preot se îndreaptă către scaunul de spovadă, dar nu avea de gând să se spovăduiască, ci voia numai ca să-și deschidă inima și să-și verse amarul. Preotul îl ascultă cu multă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge; iarbă pârjolită; arme: scuturi, securi, spade, risipite; focuri ce licăresc fumegând printre arbori... În acest imperiu încremenit al morții, o singură viață: un cal fără călăreț aleargă năuc, nechezând, căutându-și stăpânul... Fulguiește ușor... De undeva, de la vreun schit, un clopot începe să bată rar, de îngropăciune și dangătul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măritului rege Mateiaș... L-or sfârtecat cu cleștele înroșit, abia șoptește și întoarce capul: desigur, i-a intrat o zgaibă în ochi... Gheorghiță bolborosește niște vorbe sfinte de mângâiere. Un oștean purcede a aprinde lumânări la căpătâiul morților și luminițele licăresc ca o puzderie de licurici. Și mie mi-i în grijă, gângăvește Gheorghiță. Copchiii, muierea și oile le-am băjenit la codru. Tot codru' sireacu'... De mă duc, bădie Toadere... cum îi lăs de mă duc?... Că totu-i scrum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
v-am greșit! Iertați-mă! Nu... nu vă pot răsplăti credința, cu nimic nu vă pot răsplăti... Eu nu vă pot făgădui Împărăția Cerurilor... Cel mult poate... "cămeșa morții"... Iertați-mă... Să ne ierte Dumnăzău, grăiesc boierii și ochii lor licăresc ciudat. Iată Termopile al neamului românesc, îngână Țamblac, ștergându-și pe furiș o lacrimă. Ai spus ceva, Ioane? întreabă Ștefan. Mă gândeam și eu, așa... Mihail face un pas înainte și, tremurând tot, strigă cu sufletul la gură, ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și să-l admire - și prezentându-mă ca fiul fostului său prieten, n-am trezit în el cu asta nici un interes. Doar când i-am reamintit că mi-a fost și mie institutor în clasa întâia primară a părut să licărească în el ceva, căci m-a întrebat brusc: „Ce s-a ales de Léb?“ Așa cum ani de zile uitasem de Țuțea, uitasem și de fostul meu coleg de clasă de atunci, Léb, singurul de altminteri dintre ei cu care am
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Cosmogonia, cum spuneam, implică eshatologia. Auroralul și mortuarul nu sunt capetele unei succesiuni decât în reprezentarea dată de percepția noastră temporală. Însuși cuvântul „crepuscul” are ambele ̀ nțelesuri, de „zori” și de „amurg”. În germană Dämmerung vine de la dämmern = a licări ; în latină crepusculum de la creperus = obscur, ambiguu. În acel vers citat și comentat de Negoițescu : „De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și ”, în care comentatorul vede lirismul plutonic eminescian, nu e vorba de plâns ca efect al unei emoțiuni depresive
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
al lui. În acest fel cel care merită rămâne fără palmares. Din păcate montările nu se repetă și astfel un actor dotat va rămâne în conul de umbră iar „mâncătorul de roluri” va da impresia că strălucește. E doar un licărit de licurici, o stea falsă, un foc de paie și nimic mai mult. Un actor adevărat trebuie să introducă în el sufletul personajului. Acest lucru va fi posibil după ani de muncă, de căutări, după experiențe îndelungate, eșuări sau triumfuri
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
imaginarul tradițional românesc. Basmele vin, așadar, să completeze investi¬gațiile de teren cu informații stilizate în filigranul textului, care are avantajul de a fi fost imortalizat când civilizația încă își mai moșea puterile distrugătoare de arhaic. În basmul Cu „Păpușica Licărea” cripta pentru fata de măritat are dimensiunile unei biserici împrejmuite cu ziduri de piatră la fel de înalte precum construcția. Doar fecioara poate pătrunde în interior și separarea ei de părinți are proporțiile inițiatice ale smulgerii din familie, resimțită ca o moarte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
armeni, evrei, greci etc. -, dar erau mai greu acceptați ca model. Deci învățarea între lumi asemănătoare și apropiate spațial decurge de multe ori cu mare dificultate, fiind nevoie de un decalaj extrem, de o cultură îndepărtată substanțial și topografic, abia licărind în zare, dar care tocmai astfel exercită un magnetism formativ. V. N.: Și în același timp reprezintă un fel de alibi, pentru că având această distanță ar fi fost mai greu să se realizeze o cultură deplină. S. A.: Sigur că da
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]