685 matches
-
un destin aparte care îi conferă unicitate. Căci mai presus de toate, îl definește puterea cuvântului. Îmbrăcat în straiele smereniei și devotamentului, poetul cutreieră potecile luminate de Cuvântul Domnului, relevând frumusețile care-i cuceresc privirea și inima. În calea sa licărește iubirea și nădejdea, din care se hrănește însetat de absolut. Se înalță spre bolta iubirii , iar acolo se cufundă în limpezimea celui mai distins sentiment. Adăpost îi sunt stelele pe genele cărora își așterne visele și dorintele și prin care
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
Se prăvălește chihlimbariu peste arborii în flăcări Închiși în țarcul sfârșitului de septembrie Și se proptește în trei căpițe aurii, gata să ardă, Până-n căsuța prinsă-n otava verii, încă verde. Creuzetul Alchimistului cuprinde pădurea Rostogolită-n toamnă... până în noiembrie... Licărind, lumina curge pe fața peretelui-cremene, Pe coamă, pe arbori, până nu se mai vede... Ce ofrande ne aduce ea, cu lacrimi de sânge? În ce joc magic ne implică pe scena ei tainică?! Mereu, ca un terapeut, deschide calea spre
ELISABETA IOSIF ANOTIMP ÎN FLĂCĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346361_a_347690]
-
în depărtare. ”Trebuie să mă grăbesc!” - își răspunde sieși. Căldura astrului se revărsă molatec scădându-i chipul frumos încadrat de buclele albe. Pipăind cu vârful degetelor salba din buzunar, ”îngerul” se îndreptă spre ape, s-o arunce în mijlocul lor. Primele raze licăresc pe luciul apei și-i joacă feste. Privește mirajul apei, se concentrează, dar imaginile se suprapun și vede neclar în adâncuri; Nu-i nimic. O să mă las în voia pașilor mei. M-au dus o viață, mă vor duce și
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
nu renunțe: Tot înainte!, ’nainte, ’nainte...” Și totuși, un gând a răzbit-o: ”Singurătate și moarte, asta urmează? Va capitula și basta! Doamne, va fi sfârșitul poveștii, dar dacă mor, unde merg?” Ca într-un film cu final neașteptat, speranța licări ca un pulsar răspunzând mesajului S.O.S. - salvați sufletele noastre: ”În organigrama lumii, oamenii se numără până la unu!”... Numai tu, numai tu... hai cu mine, draga mea!”... ”Îndrăznește! Sparge clepsidra cu silabe, să curgă timpul și să se închege
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > SONET PENTRU INFINIT Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 936 din 24 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Când Soarele, ușor, peste colină, Sub orizont se lasă-n întuneric, Apar, ascunse-n ziuă de lumină, Pe boltă licărind stele feeric, A ta, a mea, o stea e fiecare, În Capricorn, Fecioară sau Balanță, Pulsează una nouă-n Ursa mare, O alta căzătoare se înalță; Atât de-aproape suntem, n-am găsit, Oricât am căutat pe cer de bine
SONET PENTRU INFINIT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345503_a_346832]
-
eu, ce se poate valorifica din rabla lui! Și ieși pe poartă, cercetându-i mașina cu atenție. Cât o fi costând portbagajul de deasupra? O mai fi având un casetofon, ceva? Văzându-l cum îi examinează mașina, bietului Mototolea îi licări Speranța: poate este, totuși, un om cumsecade și acum cercetează cum să mă ajute. Că românii sunt oameni miloși, săritori la nevoie. De câte ori n-am rămas în pană pe câmp și am fost ajutat de români miloși. Uite-l cum
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
căuta și aleasa inimii. Toată ziulica alergă dintr-un loc în altul să rezolve problemele care apăruseră în asociație. Seara, după cină, căzu la pat frânt de oboseală. În curând întunericul își întinse aripile sale imense peste sat. Doar stelele licăreau firave pe bolta cerului ca niște licurici. Aerul era mai rece ca de obicei, fiindcă se apropia toamna cu roadele sale, cu acea cromatică ce încântă privirile și inspiră poeții, pictorii, muzicienii, dar și cu capriciile sale, cu vremea tristă
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
Băga apoi mâna în sân, invariabil în dreptul inimii, și scotea de acolo o nucă scăpată de vreo cioară și culeasă de dânsul de pe ogorul dezgolit de holdă, pe care-l cerceta melancolic. Abia atunci când, cu mâna tremurândă, îmi întindea darul, licărea pe chipul lui de dăruitor luminița aceea atât de absentă în restul zilelor. Deși aveam podul plin de nuci, zâmbetul bunicului mă îndemna să adaug plusvaloare darului său nesemnificativ. Și nuca lui supraviețuia celorlalte din pod până primavara târziu. Iar
BUNICUL ŞI... PUTEREA UNEI NUCI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377901_a_379230]
-
virane, care permiteau vântului să spulbere zăpada și să o depoziteze cu hărnicie pe drum și la adăpostul gardurilor și caselor. Era aproape de miezul nopții și se părea că nici un om nu mai circulă. La majoritatea caselor nici nu mai licărea vreo lumină, iar iluminatul stradal era nejustificat de slab. Lumina farurilor aducea către parbriz, ca într-un film, fuioarele de zăpadă învârtejite de vântul ce se făcea auzit peste zgomotul motorului. Se așternuse din nou tăcerea în care se simțea
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
anotimpul în care poeta își ascunde melancolia în foșnetul frunzelor : „Fărâme de speranță de brumă-ncărunțite Melancolie-ascunsă în tremurul de frunze, Onorurile toamnei de vremuri ruginite Într-un pocal de ceară atins ușor pe buze”. Totuși, în anotimpul toamnei încă licărește iubirea. Scânteia acestui sentiment profund a răzbătut printre fiorduri reci și ramuri goale și doinește în trena toamnei : „Lucesc pe ramuri goale și triste, răvășite, Muguri de doruri, urme de suflete rebele, Fiorduri reci și-atâtea trăiri nemărginite Și-un
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
lui să fie făcută tămâia ca lucru sfânt. (L.Magdan, 2006:4). În casele gospodarilor creștini, beculețele aprinse ale Pomului de Iarnă se sting și se aprind ca o pâlpâire a vieții. Mesele îndestulate cu bucate, în mijlocul cărora lumânările sfârâie, licărind, așteaptă venirea celor dragi și sosirea urătorilor. Postul Nașterii Domnului s-a încheiat. O lume curată sufletește așteaptă, an de an, cu mare bucurie, florile dalbe de măr. Florile albe de măr sunt un simbol pentru această sărbătoare, dar și
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Portret > GABRIELA GENȚIANA GROZA - LUMINIȚA DIN FLOAREA OCHIULUI Autor: Gențiana Groza Publicat în: Ediția nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului O urmă de vis licărind între pleoape - nicio lacrimă Revenim la Stațiunea cu Băi Termale după o pauză de zece ani. Îl reîntâlnim pe maseurul care îmi liniștise în urmă cu ani, durerile reumatismale. Orb din naștere, la cei patruzeci și cinci de ani, este
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
fântână În cumpenele donițelor de fag, Doi ochi ai mei, doi umeri ai mei, Lăsați-vă-n aripile primului vânt Care merge spre casa Unde mama, cu mâna dreaptă-a surorii mele, Gătește sub cumpăna zilei Pentru întoarcerea mea abia licărind, Un dor al ei. II Și semințele trec în neștire peste artătură Și-n neștire brazdele rămân grele, Iar pâinea a crescut peste mejdină, Mirosind a ploaie măruntă. Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373059_a_374388]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CAD STELE Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cad stele A căzut o stea azi-noapte am văzut-o de departe cum licărea speriată că din cer e alungată . Pică una căte una singură rămăne luna , nu fi lună supărată că nu cad toate odată! Nu mai fi așa haină , ai și tu un pic de vină dacă strălucești prea tare steaua se-
CAD STELE de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373154_a_374483]
-
și îți lipsesc, acum îți înăbușesc sufletul. Și astfel, ajungi la o esențială criză de personalitate. Dacă credința din adâncul tău nu va ieși la iveală, vei cădea în deznădejde; dacă speranța că poți găsi calea de întoarcere nu va licări în ochii tăi, nu vei căuta forțe să începi călătoria, iar ceea ce te va scoate și din deznădejde, și îți va dărui din nou puterea sufletească pentru a face pasul mântuitor, este amintirea dragostei ce ți-o poartă Tatăl, prin
MOȘ MACHE..EPILOG de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379693_a_381022]
-
crezuse că secundul se evaporase cu strugurii lui. Avea să îi savureze în voie după duș, erau în siguranță acolo! Se îmbrăcă militărește, își închise dulapul și înfășcă cu entuziasm punga, sfârșind în a privi stupefiat singurul bob care mai licărea pe fundul ei, cărnos, luminos, promițând un adevărat răsfăț al papilelor gustative. Referință Bibliografică: STRUGURI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1727, Anul V, 23 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
Prea devreme s-au răsturnat în iarba renunțării cuvintele ce ne însuflețeau poemele speranței și puneau în ghilimele ploile mustrării. Ca doi străini ne comportăm,iubire. Tu îți îngropi chemările-n nisip, eu șterg orice lumină de pe chip ce-ar licări a vreo mărturisire. Suntem la fel de jalnici, deopotrivă, că ne lăsăm povestea în derivă... Referință Bibliografică: Sonet melancolic / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1491, Anul V, 30 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa : Toate Drepturile
SONET MELANCOLIC de AURA POPA în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374282_a_375611]
-
limbajului eminescian": "El își apropia scaunul de fereastră pe care o deschide, și, la lumina cea palidă a lunii, el întorcea foaie cu foaie..."; "I se păru atunci că e într-un pustiu uscat lung, nisipos ca seceta, deasupra căruia licărea o lumină fantastică și palidă ca fața unei vergine murinde?"46 Semnificația "galbenului" în alchimie și în cosmologiile popoarelor, rămâne asociată de veșnicie (precum aurul este metalul nemuririi), de "esența divină"47, fiind preluat ca atribut al principilor, regilor. În
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și mor. Ai tăi măslini care turnau ulei peste o mie de coline, Bolnavi privesc nainte și-abia-și întind către cîmpie ramurile. Și rozele-ți ce se-ntindeau în fața arzătoarei dimineți, 195 Ascunse-n mătăsos mic val de-abia răsúflă și licăresc ușor. Crinii tăi care dădeau lumină cînd dimineață se ivea, Ascunși în Vai, abia se tînguie și nimeni nu le-aude glasul. Toate cîte sînt, afară doar de Los sărmanul, se bucură de ale frumuseții desfătări! Cîndva cum mai cîntam
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
transformă în aptitudini). Eul este sâmburele subiectiv în jurul căruia se constituie personalitatea. Dar eul însuși are ca premisă conștiința. Conștiința este elementul de continuitate în evoluția spre personalizare a energiei. Ea este prezentă și la animale: "Ea (conștiința n. C.) licărește puțin în viața animalelor superioare"176. Iar eul fixează prima formă umană, fiind astfel elementul de discontinuitate; el rupe cursul natural și instituie un nou mod existențial: omul. Dar eul este, totodată, elementul de legătură al omului, ca personalitate, cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pământ... acel chip ești tu! Fugi! Fugi! 5 2258 Suflet bătrân ca iarna și greu ca vijelia ce vîjîie-n pustii. {EminescuOpVIII 252} 6 2254 Și-n noaptea ochilor tăi văd lucind vijelia sufletului tău. 7 2254 Din ochii-ți vineți licărește înțelepciunea - Moarte. - (Icoana moarte - în loc de Icoana morții). 8 2254 Cine e dar? Cine e dar? Sau să muște țărâna din urmele tale - căci urmele-ți înveninate ar învenina pământul. C. [ GLASUL LUI MIRON-ȘTEFAN] 2257 luna d-aramă, ce fuge prin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mulțumește-i și lasă-mă singur. Împăratul se ridică și parcurse cu pași mici spațiul care-l despărțea de biroul său de lucru. Se cufundă în scaun și porni holograma care înfățișa harta oficială a Imperiului său. În fața ochilor îi licăriră imediat milioane de luminițe. Cele verzi erau planete locuite, cele galbene erau Lumile Agricole, punctul acela mov din centrul Galaxiei era Kyrall și, undeva departe, chiar la marginea Imperiului, strălucea roșietic planeta Z. Veștile de la cei doi quinți care încercau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
libertate pe care o degaja colonia de ciuperci. Încrezător, își aduse pumnalele lângă el și le lăsă să cadă în praf. Vrei să mori mai repede? auzi Jorlee în propria minte. Râzând în hohote și cu o privire în care licărea nebunia, tânărul își proiectă la rândul lui gândurile în ann-xA Preotului. Bucuros să poată întoarce violența la care fusese supusă ea însăși, colonia de ciuperci din mantia lui străpunse toate apărările Preotului, permițîndu-i să urle în mintea speriată a adversarului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Te-ai grăbit, zise Zuul. - Imaginați-vă un cristal! strigă Xtyn. Un cristal imens care crește, atom după atom, într-o lume bântuită de furtuni magnetice. La un moment dar, e atât de mare încît structurile devin suprastructuri și brusc licărește conștiința. V-ați întrebat vreodată cum ar gândi o asemenea ființă? Xtyn nu obținu nici un răspuns, și de aceea continuă. - Imaginați-vă atunci care a fost primul nostru licăr de viață, scânteia aceea a fost urmată imediat de competiția pentru
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și-a scos masca și Janice și-a revenit, după ce a dat pe gît un coniac. Iar acum, formația cîntă și toată lumea e pe ringul de dans. Mama și tata se leagănă În ritm Îmbujorați și zîmbindu-și radioși, paietele mamei licăresc În lumină. Suze dansează cu o mînă de gîtul lui Tarquin și cealaltă În jurul lui Clementine, care s-a trezit și n-a vrut să mai adoarmă. Tom și Jess stau În picioare la marginea ringului, vorbind și, din cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]