738 matches
-
poate fi decât una de armonie, care oferă omului stabilitatea și liniștea interioară. Odată cu creștinismul se încheie epoca romană, a desfrâului și lipsei de măsură, pentru care Imperiul (ca unul dintre motive) a și căzut. Decadența prea-multului este înlocuită cu licărirea din ochii celor mulți și obidiți: țărani, sclavi, meșteșugari, crescători de animale. Tocmai de aceea creștinismul va izbuti acolo unde nu vor izbuti hoardele barbare. În secolul al II-lea creștinismul era doar un ordin extins prin puterea publică ce
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pedepsire au avut loc ca urmare a unei scrisori anonime. De-abia pe această bază organismele de partid au fost atenționate asupra faptului că „Institutului de Pedagogie și Psihologie se ocupă de practici magico-mistice”. În februarie-martie 1983 a apărut o licărire de speranță. Persoanele care au fost trimise la fabrici ca muncitori necalificați au primit posturi de secretari, documentariști, bibliotecari. Au fost oferite chiar două posturi de sociologi. Nimeni nu a primit un loc în cercetare și învățământ. Lefurile lor erau
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
al lui Atanase Alexandrescu; 7.XII.1909, București - 17.XI.1998, București), publicist, traducător și istoric literar. Este absolvent al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1935). Debutează cu note critice în februarie 1931, la revista studențească „Licăriri”. Articole, alte note critice și recenzii mai tipărește în „Păreri studențești”, „Vremea”, „Seara”, „Brazda literară”, „Răboj”, „Pegas”, „Viața intelectuală”, „Timpul nostru”, „Politica”, „Lumea românească”, „Jurnalul”. La „Adevărul”, „Dimineața”, „Cruciada românismului” (unde e redactor-șef în 1934-1936) și „Acțiunea” (1941-1943) face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
sau invers. În limba greacă, cuvântul pharos înseamnă pânză, deci putea fi numele insulei care, privită din depărtare, seamănă cu pânza unei corăbii. De asemenea, cuvântul grecesc faos înseamnă lumina unei stele, a unui astru, iar lumina farului semăna cu licărirea unei stele, lucru pe care ni-l spun autorii antici, care avertizează asupra pericolului confundării luminii sale cu ale unui astru al nopții. Farul avea o înălțime considerabilă, unii autori ai vremii vorbind despre 130140 m, alții de 180 m
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
al unui subiect implicit, care, de altfel, nu este personaj în povestire: Sala este înaltă și mare. E lungă și se pierde într-o umbră cu care se confundă la infinit. E noapte. Două sobe aruncă pe ușița deschisă o licărire roșie. Din loc în loc lămpi, a căror lumină se stinge vizibil, dau naștere la o urmă de foc pe dușumeaua lucioasă. Sub licărirea lor îndoielnică și tremurândă, perdelele se întind confuz, ca o pată albă la dreapta și la stânga pe
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o umbră cu care se confundă la infinit. E noapte. Două sobe aruncă pe ușița deschisă o licărire roșie. Din loc în loc lămpi, a căror lumină se stinge vizibil, dau naștere la o urmă de foc pe dușumeaua lucioasă. Sub licărirea lor îndoielnică și tremurândă, perdelele se întind confuz, ca o pată albă la dreapta și la stânga pe pereți, paturile sunt luminate ușor, șiruri de paturi apar pe jumătate, șiruri abia zărite în noapte. La un capăt al sălii, în adâncul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de moartea altuia și de propria-mi moarte printr-o dedublare, dar de dublu, mort devenit imagine, nu sunt sigur că mă pot detașa. Ceea ce servește la îndepărtarea angoasei devine angoasant. Iar prezența-absența defunctului, sau a zeului, în efigie, această licărire a invizibilului în vizibil mă poate ataca în orice moment. Imaginile care vin de dincolo sunt cele care au putere. Ele se disting de celelalte, cele ale vizualului obișnuit, prin faptul că-i obligă pe oameni să facă liniște în fața
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
clare. Pasul al doilea îl constituie crearea tabelei absenței (tabula declinationis, sive absentiae in proximo). Sunt cazuri asemănătoare cu cele din tabela prezenței, dar din care proprietatea, în cazul nostru prezența căldurii, lipsește. Exemple: a) razele Lunii nu încălzesc; b) licărirea cărăbușului (licuriciului) nu este caldă; c) părțile interne ale plantelor nu sunt calde. Prin compararea celor două tabele și eliminarea succesivă a însușirilor neimportante ne putem apropia de adevărata formă. Să luăm ca exemplu cazul (a). Notăm cu A căldura
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de colaborarea lui Simion Mehedinți, George Lesnea, Mihai Cruceanu, Octavian Goga. A colaborat la „Duminica”, „Cetatea”, „Convorbiri critice”, „Căminul nostru”, „Cosinzeana”, „Ramuri”, „Chemarea”, „Curierul Bacăului”, „Florile dalbe”, „Lectura pentru toți”, „Gândirea”, „Adevărul literar și artistic”, Convorbiri literare”, „Năzuința”, „Universul literar”, „Licăriri”, „Graiul nostru”, „Gândul nostru”, „Viața literară”, „Neamul românesc literar”, „Politica”, „Miorița”, „Pământul”, „Lumea literară și artistică”, „Țara de Jos”, „Teatrul” (Iași), „România literară (1939-1940), „Semnalul”, „Capitala”, „Rampa” ș.a. A mai semnat O.B., Odo Basca, George Vlad, G.M. Vl., g.m.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
batjocură 52: E-adevărat, Cunoșterea-i supremă bogăție atâta timp cât un caracter grav vrea sub control s-o ție. Însă Cunoașterea în sine, dacă-nțeleg eu bine, nu izgonește Nebunia și nici n-aduce-nțelepciune. Din Vanitate și Nechibzuința și Mândrie ai căpătat o licărire falsă de eternă glorie, de unde-acum purced numai Deriziunea și Disprețul. Spune-mi de unde-ai dobândit o astfel de Cunoaștere? Din textul ebraic? Său grec? Sau latin? Sau a fost dialectul onorabil al faimosului poet florentin?53 Sau a fost
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Este legătura dintre starea noastră prezentă de singurătate și starea noas‑ tră viitoare de slavă. Teologia creștină ne permite să vedem suferința ca o fereastră spre prezența lui Dumnezeu, În care vedem prin ea și dincolo de ea și surprindem o licărire a slavei și a prezenței lui Dumnezeu Care ne așteaptă la poarta ei. Din când În când, durerea noastră poate fi transfigurată de străfulgerări ale slavei Sale. Suferința nu poate fi evitată - dar nu trebuie nici temută. Creștinul suferind nu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
la extrem, în maniera canonică a erminiilor bizantine, pentru a sugera, prin figurația sa abstract-hieratică, impresia unei purități virginale, de imaterială și neliniștitoare frumusețe: "un trup mărunt, vaporos și gingaș; mîini subțiri cu degete străvezii; un chip de fecioară cu licăriri de opal și luminat de doi ochi mari negri de dedesubtul unei bolți încununate de suluri răzvrătite de păr strălucitor". Într-adevăr, ca "om al trecutului" (cum îl caracterizează naratorul încă din primele pagini ale romanului), Andrei nu percepe realitatea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să-i devină matrice zămislitoare ulterioară. Existența comunicării cu lumea cealaltă, reală, ireală sau abstractă, precum la Blaga, Bacovia sau Nichita Stănescu, fără a înspăimânta, este transmisă prin vers, la marginea ordinii și armoniei, o simțire de destin eminescian, o licărire de conștiință ascunsă înfiorării convenționale. Cosmosul e construcție în jurul pielii noastre și respirația lui pătrunde prin toți porii să impregneze celulele capabile de rezonanță cu undele neantice. O nouă semnificație pare a se naște din înțelegerea simțului tactil, la rândul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să-i devină matrice zămislitoare ulterioară. Existența comunicării cu lumea cealaltă, reală, ireală sau abstractă, precum la Blaga, Bacovia sau Nichita Stănescu, fără a înspăimânta, este transmisă prin vers, la marginea ordinii și armoniei, o simțire de destin eminescian, o licărire de conștiință ascunsă înfiorării convenționale. Cosmosul e construcție în jurul pielii noastre și respirația lui pătrunde prin toți porii să impregneze celulele capabile de rezonanță cu undele neantice. O nouă semnificație pare a se naște din înțelegerea simțului tactil, la rândul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cosmică, din receptarea Duhului Sfânt. Aci-n adâncu-i am putut discerne într-un volum unite prin iubire tot ce răsleț prin univers se cerne, substanțe și-accident și-a lor pornire, topite-ntr-una și-ntr-atare fel, că tot ce spui e numai licărire...1145. Stabilitatea ordinii și destrămarea orânduirii sunt contrarii lipsite de arbitrariul uman. Secretul este că numai ceea ce se poate autodistruge are în această lume viață. Spiritele slabe sunt desuse foarte ușor de disarmonie și cad pradă confuziei. Dogma, fie ea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
moare, după cum totul este supus schimbării și evoluției într-un echilibru dinamic, universal. Și economistul trebuie să gândească asta. Numai așa credem că în mulțimea de întrebări pe care o vom pune Creatorului, poate cine știe, vom obține, printr-o licărire de lumină, un dram de sunet, o silabă, un început de răspuns. Darwin își încheie cartea 134 așezând omul acolo unde îi este locul, adică în mijlocul naturii echilibrate prin îndumnezeire. Așa cum spuneam, vom adopta metoda lui Darwin, aceea de a
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
naștere era Gheorghe) face cursul primar la Școala „Regina Margherita” și la Școala nr. 28, apoi studii secundare la Liceul „Marele Voievod Mihai” din București (1930-1939). În clasa a VI-a, împreună cu Marin Sârbulescu și cu alți colegi, editează revista „Licăriri”, unde publică primele versuri. Facultatea de Filosofie și Litere din București, începută în 1939, o va absolvi în 1944, fără licență. Debutează în 1939, în „Cadran”, cu poemul Cântec, semnat Vladimir Ierunca. În 1939-1940, colaborează la revistele „Prepoem”, „Tribuna tineretului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
Îi clintești de la locul lor spre pieire ca pe niște piese de șah, dacă-i vorba să-ți uzurpe poziția. Romanul lui Kazantzakis imaginează un fel de creștinism care este asemeni oricărei politici duse de liderul religios: rece, calculat, fără licăriri de conștiință, manipulator când e cazul, chiar atroce. Acest sistem formal, exterior, conjunctural este transgresat prin joc și joacă. Un prim semn că o valoare este autentică și nu jucată este că răstoarnă convenția. Purtătorul valorii este dispus să înfrunte
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
perioadă „Universul literar” și revistele școlare „Drum” (1931) și „Mugurul” (1933-1940). Colaborează la „Universul”, „Universul literar”, „Drum drept”, „Cuget clar”, „Neamul românesc”, „Provincia literară” (Sibiu), „Munca literară și artistică”, „Credința”, „Năzuința” (Craiova), „România viitoare”, „Orizonturi”, „Revista vremii”, „Cele trei Crișuri”, „Licăriri”, „Zburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Preocupări literare” ș.a. Și-a semnat cronicile, recenziile și, mai ales, intervențiile polemice cu pseudonimele Alf. A. Grama, Pip, Rică Venturiano ș.a. Figură predominant culturală, P. a elaborat studii de istorie literară, monografii privitoare la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288670_a_289999]
-
de origine. A urmat școala primară și liceul la Găești, avându-i profesori pe Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu. Este licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1933). Student, debuta în 1930 cu versuri în revista „Licăriri” și întemeia revista „Cristalul” (Găești, București, 1930-1932), al cărei director este. Tot acum frecventează cenaclul „Sburătorul”. Colaborează cu eseuri și cronici literare la „XY. Literatură și artă”, „Luceafărul literar”, „Păianjenul”, la „Păreri studențești”, la „Democratul Basarabiei” (Chișinău), „bobi”, „Răboj”, „Pegas
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
începe să publice în „Universul copiilor”, al cărui redactor era în 1936 N. Batzaria. Compunerile trimise sunt însoțite adesea de desene - o altă pasiune, ce se va materializa mai târziu în ilustrațiile propriilor cărți de versuri. Continuă să publice în „Licăriri” (revista liceului), „Epigrama” „Gluma”, „Bufonul” ș.a., concomitent cu creația originală interesându-l traducerile din poeți latini, francezi sau germani. În revista „Fapta” a lui Mircea Damian, e titularul cronicii plastice, iar în „Sportul” - al celei sportive, îndeosebi de rugbi, joc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
alături de Th. Voicu și G. Diamandy), „Lumea ilustrată”, „Evenimentul literar”, „Carmen Sylva”, „Povestea vorbei”, „Litere-științe-arte” sau „Foaia populară”, iar din 1900, la „Revista modernă”, „Curentul nou”, „Comoara tinerimei”, „Sămănătorul”, „Viitorul”, „Universul”, „Universul literar”, „Flacăra”, „Lumea copiilor”, „Adevărul literar și artistic”, „Licăriri”, „Slove”, „Roma”, „Cuget clar”, „Progresul economic” (a figurat și ca director al acestui periodic gălățean), „Darul vremii”, „Utopia” ș.a. Tânăr, poetul compune versuri fluente, cu înrâuriri lamartiniene și nuanțe de mic răsfăț heinean. Ca la mulți posteminescieni din ultima parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
dar și despre literatura deceniului al patrulea al secolului al XX-lea, Poteci albastre (1940), îi completează profilul. SCRIERI: Din timpuri de urgie, Iași, 1930; Spre viitor, Bălti, 1932; Icoane de lumină, Iași, 1936; Strofe pentru veac nou, Iași, 1937; Licăriri de stele, Iași, 1938; Cartea dorurilor mele, Iași, 1939; Arcade peste veac, Iași, 1940; La poarta visului, Iași, 1940; Poteci albastre, Iași, 1940; Talaz spre veac nou, București, 1940; Chemarea soarelui, [Iași], 1943. Antologii: Cartea cantului albastru, Bălti, 1936 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
semiumbre, discret, pe parcursul întregii vieți. Gloria acestora nu are strălucire stelară, ci mai degrabă seamănă cu iradierile unui jăratec ascuns sub cenușă. De foarte multe ori opera lor se impune târziu, spre sfârșitul vieții sau postum, dar ea seamănă cu licărirea discretă a unei stele pe care însă o vedem în fiecare seară. Contemporanii artistului, colegi, prieteni, concitadini văd în el mai degrabă omul ca ființă biologică și socială integrat circuitului familiar lor, iar creația lui înseamnă o „legitimație” de rang
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
mine într-o noapte de la sfârșitul luptelor, povestindu-mi o zi de iarnă, pădurea amuțită sub nămeți, o casă pe care o descopereai după ce traversai un lac înghețat. Tu... Mă ridicasem, observând că nisipul începea să se coloreze de la prima licărire a zorilor. Noaptea, mereu negativul ăsta care mă adăpostea, avea să evolueze spre gama de nuanțe azurii și însorite ale unei zile balneare, avea să se umple de trupuri bronzate, de strigăte, avea să se imprime într-un clișeu fotografic
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]