437 matches
-
în 1050 Ibidem, p. 91. 1051 Ibidem, p. 92. 1052 Francesco De Sanctis, op. cit., p. 350. 1053 Ibidem, p. 352. 1054 Ibidem. 284 același timp comică. Donna demonicata atrage simpatia asupra ei mai ales datorită implicării în numeroase situații insolite, licențioase, care stârnesc râsul cel mai benign, reliefate pe larg în subcapitolul al treilea al ultimului capitol. Evenimentele la care participă personajele feminine, și nu numai ele, nu sunt privite cu gravitate, există un echilibru intrinsec al acestor universuri diegetice care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acorda studiilor și lucrărilor sale în limba latină, catalogând-o ca lipsită de valoare reală, de seriozitate: în Epistola XXI, adresată lui Mainardo Cavalcanti, Boccaccio își sfătuiește prietenul să nu le permită femeilor din casa sa să citească povestirile sale licențioase (le denumește „fleacuri domestice”) ca nu cumva să fie impietate. Această atitudine contrară, față de operele sale mai timpurii, reprezintă unul dintre aspectele paradoxale ale autorului în ultima parte a vieții sale, deoarece, în chiar ultimii ani de viață, a considerat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
credit în ceea ce privește abilitatea, talentul, înțelepciunea, farmecul, gingășia și diplomația de a relata povestiri. Este o lume în care femeile vorbesc sau istorisesc, așadar domină prin forța cuvântului, în care au posibilitatea de a se exprima liber, uneori chiar până la granițele licențiosului, un univers din ce în ce mai matriarhal, ce renunță la dogme și canoane, la reguli stricte și opreliști de orice fel, și pune pe primul loc omenescul în tot ce are el mai complex. Boccaccio nu poate decât să-și dorească niște naratare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mult simț practic; ea reprezintă puterea ordinii. Dioneo, etimologic în legătură cu Venus, fiica lui Dione, este cel senzual, care cere și primește privilegiul de a nu se supune nici unei teme a istorisirilor, având dreptul să spună povestiri care sunt amuzante și licențioase. Ca și autorul din Proem, el apără drepturile femeilor și le îndeamnă să încerce să se exprime cât mai liber. Această libertate este, în primul rând, una sexuală; dacă Dioneo este un feminist, feminismul trebuie definit ca fiind dreptul femeilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
demonstrat sau argumentat de povestirea istorisită). Eroinele sunt niște erudite în domeniul paremiologiei. Personajele feminine vorbesc, glumesc, se exersează printr-un umor fin, sunt grave atunci când situația o cere, pudice și nu prea, permițându-și uneori și atingerea unor subiecte licențioase. știu să intre într-o competiție, nu ignoră detaliile, nimic din tot ceea ce este omenesc nu le este străin, ironia rămâne mereu un semn al inteligenței, iar experiența de viață pedagogul suprem. Cunoștințele și abilitățile membrelor brigatei nu se limiteză
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un mediu al erosului pentru ea, iar plăcerea pe care nu o mai găsește în activitatea sexuală, o reîntâlnește în limbaj, substitutul ei. Târgoveața participă la o erotizare a literelor” 355 , găsește o satisfacție nebănuită în acest joc de cuvinte licențioase. „Mai mult chiar, atrăgând atenția asupra apetitului propriu, târgoveața reliefează dorință ei de a consuma fie senzual soții, fie textele sau orice altceva. De fapt, în timp ce <<interpretează>>, ea devorează atât partenerii, cât și sursele scrise sau orale, apropriindu-și-le pentru a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe acuzatorul său. Se dovedește mai priceput decât starețul, la care intuiește aceleași porniri, iar replica sa finală, plină de subtilitate și ironie (nu este o acuză directă) ni-l înfățișează ca pe un bun diplomat pentru propria cauză. Notele licențioase și amănuntele picante nu lipsesc, ele dau o coloratură comică, dezinvoltă, povestirea seamănă mai mult cu o anecdotă. Rigorile Evului Mediu au fost uitate, există o libertate firească în vorbire, viciul nu mai este un tabu, poate fi dezbătut și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
desăvârșire uitată, femeile „strigându-i vorbe deșucheate, fiind încredințate că dânsul nu le aude”538, iar stareța nu adoptă nicidecum o atitudine severă, tolerându-le limbajul. Imoralitatea merge însă mai departe, votul castității este încălcat fără remușcări, de unde și notațiile licențioase ale naratorului („Drept care, până a nu pleca, fieștecare vru să afle, nu într-un singur rând, ci de mai multe ori, cum știe mutul călări”539), care se amuză pe seama exploatării sexuale a bărbatului, devenit bogat în odrasle, atunci când, la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
credulitatea unui om simplu care își încredințează soția unui preot, don Gianni din Barolo, de o viclenie aparte, ce pretindea că are puteri miraculoase și ar fi putut-o transforma în iapă. Descrierea ritualului acestei metamorfozări este presărată cu aluzii licențioase, căci totul nu era decât o încercare de a profita trupește de o femeie naivă și de a încornora un soț „cam prostănac”549. Pentru a-și atrage „prada” de partea sa, călugărul din mediul rural (VIII. 2) oferă femeii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de literatură pentru femei, pentru că, Boccaccio speră ca scrierea sa să-i aducă Andreei plăcere și delectare în timpul liber, cartea ilustrând exemple ale unor personaje feminine virtuoase și povestiri fermecătoare. Autorul are convingerea că destinatara lucrării va ignora orice aluzii licențioase, de care povestirile nu puteau face abstracție, și va reține doar acele exemple ce merită toată lauda. Naratorul clarifică din Introducere faptul că va vorbi despre femei păgâne și nu creștine, deoarece acestea din urmă au fost deja lăudate de către
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
apare și 871 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 213. 872 Ibidem. 873 Ibidem, p. 219. 874 Ibidem. 235 un tânăr amorez corupt care îi va oferi femeii ceea ce soțul nu îi putea garanta în intimitate. Din nou avem note licențioase, situații comice, iar femeia devine credibilă în actele ei de trădare, stârnind nu blamarea, ci compătimirea. Ultima nuvelă a zilei a cincea ne înfățișează tot un soț neputincios, de data aceasta homosexual, pe care consoarta sa nu poate decât să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
morarului, parodiază limbajul curtenesc, îl fac ridicol: femeile sunt descrise ca asemănându-se unor zeițe, poftele trupești precum un fel de adorație divină, frustrarea sexuală ca fatală.916 Donna demonicata apare, după cum a reliefat și naratorul chaucerian, în situații comice, licențioase, mai puțin demne, dar foarte autentice și credibile prin naturalețea și prospețimea pe care le degajă. 911 Linda Lomperis, art. cit., p. 245. 912 Ibidem, pp. 248-249. 913 Ibidem, p. 249. 914 H. Marshall Leicester Jr., Newer currents in psychoanalytic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
scuză pentru reacția benevolă a tinerei. Povestirea apărea și la Boccaccio (IX. 6), de unde se pare că Chaucer a preluat-o și a îmbogățit-o în manieră proprie. Descrierea fetei depășește idilismul obișnuit literaturii medievale, îndreptându-se spre realism, notele licențioase dovedind ca sursă posibilă un fabliau al vremii: „De douăzeci de ani, nemăritată/ [...] Era huidumă-n lege feticica,/ Cu nasul cârn și ochi verzui ca sticla,/ Cu buci bogate și bogată-n piept,/ Dar păr bălai frumos, ce-i drept
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dragostei. Numai în Decameronul cele două puncte de vedere puteau fi întâlnite în mod simultan. În lumea plurivalentă a acestei capodopere toate atitudinile și stilurile de viață coexistă, de la cele mai rafinate și mai curtenești, până la cele mai mundane și licențioase. În întregul complex al operelor boccaccești scrise în limba vorbită, Corbaccio poate fi privit ca o extremă a unei cariere literare, care de obicei poate fi dialectică (de exemplu opoziția Venus - Diana) și care cunoaște un moment de echilibru doar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în 1050 Ibidem, p. 91. 1051 Ibidem, p. 92. 1052 Francesco De Sanctis, op. cit., p. 350. 1053 Ibidem, p. 352. 1054 Ibidem. 284 același timp comică. Donna demonicata atrage simpatia asupra ei mai ales datorită implicării în numeroase situații insolite, licențioase, care stârnesc râsul cel mai benign, reliefate pe larg în subcapitolul al treilea al ultimului capitol. Evenimentele la care participă personajele feminine, și nu numai ele, nu sunt privite cu gravitate, există un echilibru intrinsec al acestor universuri diegetice care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lui Barbu: toatele personajele din pictura canonică au chipul amantului său, Messerul Ottaviano, ucis pentru infidelitate. Cumplita biserică se scufundă în lacul în mijlocul căruia a fost construită. Lipsa de respect față de cele sfinte afișată de Barbu se vede în arhaismul licențios „besearică” de care abuzează în Princepele. Tot fanariotul este cel care, pentru a dobândi popularitate ieftină ascultă plângerile sătenilor împotriva unei mănăstiri și apoi bate cu biciul toți călugării, neomițându-l pe stareț. Lumea clerului este prezentă în proza noastră
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
dar și de lipsa de sprijin. M-am simțit solidar cu el pentru că omul ca om mai poate striga la unul sau la altul, că are suflet și pasiune. Nu e un secret că mai scapă și câte o expresie licențioasă. Dar tocmai asta îl apropie de toată lumea! Poate nu scriam rândurile astea dacă nu auzeam lume care-l înjura pe "el și echipa lui" după meciul pierdut cu Unirea Urziceni. Și spectatorii erau tare supărați ! Dar îi iau hotărât apărarea
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
al acestui tip de discurs ne îndreptățesc să-l plasăm sub incidența parodiei. Materialul care a generat un susținut epigonism este culegerea de cuvinte de duh a lui Poggio Bracciolini (1380- 1459). Liber facetiarum cuprinde 178 de anecdote și scrieri licențioase, strânse între 1438 și 1452 și apărute postum în 1470. Umanistul florentin e unanim recunoscut pentru faptul că a fost norocosul descoperitor al multor manuscrise antice, printre care Silvae-le lui Statius, Poemul naturii al lui Lucretius și Instituția oratorică a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tendința de perfecționare formală. Facețiile sunt rezultatul unor întruniri "vesele, dar și veninoase", desfășurate la Vatican, într-o mică încăpere numită il Buggiale sive mendaciorum officina (adică minciuneriul)209. Scurtele și amuzantele istorii de tot felul, dar mai ales cele licențioase, au în subtext o intenție moralizatoare, dar vor să și să amuze. Faceția a cincisprezecea ca ordine în culegera originală parodiază ideea de ierarhizare în cuplul de personaje, cu rădăcini în vasalitatea după care se ghida societatea Evului Mediu, ale
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
multe niveluri etc.), dar miezul, semnificația sunt comice (eroii de altădată nu trec de nivelul unor palide caricaturi, scenele de alcov sunt centrul de greutate al poveștii etc.) Se respectă stilul eroic, dar subiectul e înlocuit cu întâmplări banale ori licențioase, iar antieroii sunt la ordinea zilei. Să nu uităm nici frecvența unor toposuri, reluate de astă dată răsturnat, căci principalele motive parodiate 214 sunt, în mare, aceleași: motivul spațiului sacralizat; motivul cuceririi; întemeierea; călătoria; lupta; motivul labirintului; castelul fermecat; insula
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unei serii întregi de autori, și cu atât mai puțin microlectura - devenită sport național în Universitatea europeană - a unuia sau altuia dintre ei, și nici versiunea definitivă a unei analize a curentelor arhipelagice pe care le scot la iveală - gnosticii licențioși sau epicurismul creștin, libertinii baroci chiar, extremiștii iluminiști, socialismul dionisian sau nietzscheanismul de stânga, printre alte arhipelaguri, în haosul filosofiei ca material brut, viu, evoluând nu atât după principiul descendenței (hegeliene), cât după cel al rizomului (deleuzian). Evident, aș vrea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o constituie. Patrologia stigmatizează până la exces epicurismul ca fiind o filosofie a plăcerii grosiere, bestiale, triviale, fără să țină seama de viața filosofului și de învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată faptele: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale; își însușește filosofia altora - atomismul lui Democrit din Abdera, hedonismul lui Aristip din Cirene; nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
concediu; copil mic; copleșitoare; cristalin; cugetare; curat; cursuri; cutremurătoare; dimineața; disciplină; doarme; dorm; dormit; dragoste; duet; echilibru; eternă; eternitate; examen; Felicia; fericire; foșnet; frumoasă; frumos; galben; gînduri; gol; grea; greier; greu; groapă; imensă; inert; insuportabilă; interesantă; interioară; încetișor; înțelegere; leagăn; licențios; limpezime; limpezire; liniștire; melancolie; melodie; militant; minunat; moartă; moarte; de mormînt; mulțumire; musca; muzica; natură sălbatică; nepăsător; neplăcut; nevoie; nimic; odaie; ora; ordine; paradis; pașnic; pătrunzătoare; peisaj; perfect; plictisitor; plimbare; profesor; profund; psiholog; puritate; pustietate; răcoare; recreere; reculegere; relax; repaus
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
o valoare adesea foarte îndoielnică, după cum rezultă din luările de poziție ale criticii. Literatura de consum e singura care mai ajunge prin librării sau pe sub mână, prin difuzori particulari, sub ochii publicului. Pornografia se răsfață deja în multe periodice, textele licențioase, sprijinite de argumente sunătoare, sunt preferate de factorii discreționari din tipografii. E un scandal ce nu mai poate fi tolerat, atâta timp cel puțin cât aceste unități folosesc utilajul statului și mai au îndatoriri contractuale față de anumite edituri. Noi angajamente
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
GâtlanSimionescu, un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe; Buliga, un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor, care binecuvintează petrecerile întregului grup. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș, escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase, flirturi și chiar furturi din prăvălii. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot, care devine prima sa iubită.Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții, ca pedeapsă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]