615 matches
-
tusea, schimbarea poziției. De asemenea pot apare tusea și dispneea. Frecătura pericardică este semnul clinic cel mai important la auscultația cordului, este localizată mezocardiac și nu iradiază. PARACLINIC Radiografia cord-pulmon nu aduce informații specifice, dar poate exclude alte afecțiuni. PERICARDITA LICHIDIANĂ DEFINIȚIE Creștere a cantității de lichid din cavitatea pericardică. O cantitate mică de lichid pericardic (~200 ml) acumulată în câteva ore poate determina tamponada pericardică, iar o cantitate mai mare de 1 litru de lichid acumulată în câteva săptămâni poate
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
zgomotele cardiace pot fi diminuate. PARACLINIC Radiografia cord-pulmon Pentru a apare modificări este necesară o acumulare de lichid pericardic mai mare de ~ 300 ml. Forma imaginii cardiace se aseamănă cu o carafă. Imaginea din anterior este rectilinie, din oblic opacitatea lichidiană acoperă spațiul clar retrocardiac, iar manevra Valsalva nu modifică conturul cardiac, nu apar hilurile pulmonare de stază. Electrocardiograma Este sugestivă prin modificările privind supradenivelarea segmentelor ST, unde T aplatizate sau negative, tulburări de repolarizare ventriculară. Modificările electrocardiogramei apar de obicei
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
nucleară (RMN) De asemenea, pot evidenția prezența lichidului pericardic, a fibrozei sau a calcificării. Rezonanța magnetică este considerată cea mai bună investigație pentru aprecierea pericardului, fiind superioară tomografiei computerizate și ambele superioare ecocardiografiei. TAMPONADA CARDIACĂ Este o complicație a pericarditei lichidiene determinând acumularea rapidă de lichid în cavitatea pericardică cu producerea unei compresii cardiace. Apare o afectare a umplerii diastolice cardiace cu creșterea presiunii telediastolice, scăderea volumului telediastolic, creșterea presiunii atriale, în venele cave și pulmonare, scăderea volumului sistolic și a
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
unei compresii cardiace. Apare o afectare a umplerii diastolice cardiace cu creșterea presiunii telediastolice, scăderea volumului telediastolic, creșterea presiunii atriale, în venele cave și pulmonare, scăderea volumului sistolic și a debitului cardiac [4,17]. Aproximativ 25-30% din pacienții cu pericardită lichidiană pot evolua spre tamponadă cardiacă. Acumularea lichidului pericardic determină compresiunea inimii cu scăderea complianței cardiace și creșterea presiunii intrapericardice. Când presiunea intrapericardică atinge 20 mmHg, umplerea ventriculului devine imposibilă. Creșterea presiunii în ambele atrii, venele cave și pulmonare poate egala
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
troponinei I. Aceasta sugerează existența unui proces miocarditic silențios [1]. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL Se face în principal cu infarctul miocardic acut, disecția de aortă, embolia pulmonară, pleurezie, pneumotorax, ulcerul gastro-duodenal, pancreatita acută, colecistita acută, pneumonia, nevralgia intercostală. FORME ETIOLOGICE ALE PERICARDIEI LICHIDIENE Principalele cauze sunt reprezentate de: forma idiopatică, virală, uremică, neoplazică, reumatismală, purulentă. IDIOPATICĂ Este de obicei virală, fiind forma cea mai frecventă la tineri. În cele mai multe cazuri, cantitatea de lichid pericardic este mică, lichidul este seros, foarte rar hemoragic. Poate
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
0,5-1 mg/zi timp de 3 luni. Administrarea intrapericardică de corticosteroizi este o alternativă terapeutică mai eficientă. Cazurile ce nu răspund la terapia prezentată, cu recidive frecvente, necesită pericardectomie chirurgicală [19]. Terapia de evacuare sau de prevenire a acumulării lichidiene: 1. Drenajul lichidului pericardic (pericardocenteză) 2. Pericardotomie minimă - subxifoidiană - fereastră pleurală stângă 3. Excizia - extirparea parțială a pericardului (pericardectomia). TRATAMENTUL TAMPONADEI CARDIACE Este o urgență medicală și este reprezentată de puncția pericardică (pericardocenteza). Cadru clinic și indicații: - scăderea Tas <100
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
purulentă, plagă pulmonară cu hemotorax. - În cazul apariției complicațiilor trebuie asigurate posibilitatea de intubație și ventilație mecanică, sală de operație de chirurgie cardiacă Tratamentul medicamentos se poate adresa etiologiei pericarditei (exemplu antibiotic, antiinflamator, antituberculos, citostatic etc). TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL PERICARDITEI LICHIDIENE 1. Pericardotomia minimă subxifoidiană se face sub anestezie locală sau generală. Se practică incizie subxifoidiană (~10 cm), se secționează linia albă și deasupra diafragmului se evidențiază bombând sacul pericardic. Se poate face în prealabil o puncție la acest nivel cu
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
dispariția cavității pericardice și posibilitatea de evoluție spre calcificare a pericardului caracterizează pericardita constrictivă (cu evoluție spre calcificare extensivă). Plăcile calcare pot pătrunde în masa miocardică. Este afectată atât umplerea diastolică cât și sistola. De asemenea, este descrisă o pericardită lichidiană cronică cu persistența a luni de zile a lichidului în cavitatea pericardică. Pericardită este considerată cronică, dacă are o evoluție mai lungă de 6 luni. PERICARDITA CONSTRICTIVĂ Fuziunea celor două foițe pericardice determină dispariția cavității pericardice. Apar ca și în
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
cu persistența a luni de zile a lichidului în cavitatea pericardică. Pericardită este considerată cronică, dacă are o evoluție mai lungă de 6 luni. PERICARDITA CONSTRICTIVĂ Fuziunea celor două foițe pericardice determină dispariția cavității pericardice. Apar ca și în pericardita lichidiană, scăderea debitului cardiac, creșterea presiunii venoase sistemice și pulmonare, tahicardie. Presiunea diastolică în toate cele 4 camere ale inimii este crescută și cu tendință la egalizare. O analiză a întoarcerii venoase în sistemul cav are anumite particularități ce o diferențiază
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
radiologic al inimii și plămânilor poate evidenția în principal diminuarea sau absența pulsațiilor cardiace, prezența eventualelor calcificări pericardice, câmpurile pulmonare clare, lărgirea pediculului vascular drept prin stază în vena cavă superioară, opacitatea cardiacă mică, fără dilatarea arterei pulmonare, prezența revărsatelor lichidiene pleurale. Ecg indică alungirea, aplatizarea sau negativarea undei T, scăderea amplitudinii complexului QRS. Ecocardiografia dă informații mai puțin importante decât în pericardita lichidiană, arătând pericardul îngroșat și fracția de ejecție scăzută a ventriculului stâng. Tomografia computerizată arată pericardul îngroșat și
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
vascular drept prin stază în vena cavă superioară, opacitatea cardiacă mică, fără dilatarea arterei pulmonare, prezența revărsatelor lichidiene pleurale. Ecg indică alungirea, aplatizarea sau negativarea undei T, scăderea amplitudinii complexului QRS. Ecocardiografia dă informații mai puțin importante decât în pericardita lichidiană, arătând pericardul îngroșat și fracția de ejecție scăzută a ventriculului stâng. Tomografia computerizată arată pericardul îngroșat și calcificat. CATETERISMUL CARDIAC Criterii de diagnostic: 1. Egalizarea presiunilor - presiunea telediastolică în ventriculul stâng și drept sunt 5 mmHg; 2. Creșterea presiunii atriale
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
în necesitatea existenței unei diferențe de nivel între pacient și oxigenator, iar orice embol aerian important pătruns accidental în linia venoasă duce la blocarea întoarcerii venoase. De asemenea, drenajul gravitațional presupune existența unui rezervor venos, care necesită umplere cu volum lichidian, ce se adaugă soluției de umplere inițiale („priming volume”). SCHIMBURILE GAZOASE ÎN APARATUL CPA Schimburile gazoase au loc la nivelul oxigenatorului și constau în transferul de oxigen la nivelul membranei acestuia și eliminarea bioxidului de carbon din sângele ce ajunge
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92068_a_92563]
-
hemofiltrarea priming-ului cu ajutorul unui filtru introdus în circuit [5]. În timpul intervenției chirurgicale pierderea sangvină în câmpul operator, creșterea debitului urinar și trecerea apei în țesuturi poate determina o scădere a conținutului volemic în aparatul cord-plămân artificial, necesitând suplimentarea cu volum lichidian, care poate duce la o accentuare a hemodiluției. Alte substanțe introduse în priming pot fi diureticele osmotice de tipul manitolului (0,5 g/kg corp), soluții alcaline (bicarbonat de sodiu 8,4%) pentru tamponarea acidozei ce poate rezulta datorită debitului
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92068_a_92563]
-
alcalinizante (citratul de sodiu), antiacide (bicarbonatul de sodiu), unele antibiotice cu administrare intravenoasă (de exemplu, penicilina sodică), laxative (fosfat de sodiu, sulfat de sodiu), rășini schimbătoare de ioni (sulfonat polistiren de sodiu). 52.4.2. Restricția aportului de lichide Retenția lichidiană se traduce clinic prin: edeme, creștere ponderală, distensie abdominală, grețuri, sațietate precoce, tuse, dispnee de efort sau de repaus, ortopnee, uneori dispnee paroxistică nocturnă. De multe ori, vârstnicii cu IC prezintă un exces lichidian de peste 5 kg. Aportul crescut de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
2. Restricția aportului de lichide Retenția lichidiană se traduce clinic prin: edeme, creștere ponderală, distensie abdominală, grețuri, sațietate precoce, tuse, dispnee de efort sau de repaus, ortopnee, uneori dispnee paroxistică nocturnă. De multe ori, vârstnicii cu IC prezintă un exces lichidian de peste 5 kg. Aportul crescut de lichide ar putea fi o cauză a „rezistenței” la tratamentul diuretic (pe lângă consumul în exces al sodiului) și a diselectrolitemiilor. Recomandarea standard este de a limita aportul lichidian la 2.000 ml/zi. În
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
vârstnicii cu IC prezintă un exces lichidian de peste 5 kg. Aportul crescut de lichide ar putea fi o cauză a „rezistenței” la tratamentul diuretic (pe lângă consumul în exces al sodiului) și a diselectrolitemiilor. Recomandarea standard este de a limita aportul lichidian la 2.000 ml/zi. În cazul vârstnicilor cu decompensări severe, aportul de lichide trebuie redus sub 1.000-1.500 ml/zi (53). Consumul a mai puțin de 1.000 ml lichide pe zi determină senzație intensă de sete și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
și poate duce la insuficiență renală acută. Trebuie combătute unele credințe greșite, conform cărora trebuie consumate cantități mari de lichide ... „pentru a menține funcția normală a rinichilor”, „pentru a preveni infecțiile” sau „pentru a elimina toxinele”. Pentru a detecta retenția lichidiană înainte de apariția clinică a edemelor, pacienții trebuie cântăriți în fiecare dimineață, în haine cât mai ușoare, după ce și-au golit vezica urinară și înainte de a lua micul dejun; retenția lichidiană trebuie suspectată la creșteri cu 1-1,5 kg/zi sau
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
infecțiile” sau „pentru a elimina toxinele”. Pentru a detecta retenția lichidiană înainte de apariția clinică a edemelor, pacienții trebuie cântăriți în fiecare dimineață, în haine cât mai ușoare, după ce și-au golit vezica urinară și înainte de a lua micul dejun; retenția lichidiană trebuie suspectată la creșteri cu 1-1,5 kg/zi sau cu 2,5 kg/săptămână. În cazul depistării unor astfel de creșteri ponderale, se impune scăderea aportului lichidian zilnic cu una-două căni, în caz de eșec se va crește doza
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
și-au golit vezica urinară și înainte de a lua micul dejun; retenția lichidiană trebuie suspectată la creșteri cu 1-1,5 kg/zi sau cu 2,5 kg/săptămână. În cazul depistării unor astfel de creșteri ponderale, se impune scăderea aportului lichidian zilnic cu una-două căni, în caz de eșec se va crește doza de diuretic. Pentru calmarea setei și a senzației de gură uscată se pot folosi cuburi de gheață sau fructe de la frigider. 52.4.3. Reducerea aportului de lipide
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
de 6 luni (53). Uneori se pot pierde până la 10-15% din greutatea uscată. Mortalitatea vârstnicilor cu cașexie cardiacă este foarte mare. Acești pacienți vor fi hrăniți enteral (de preferat) sau parenteral. Dacă este necesară nutriția parenterală, se va evita supraîncărcarea lichidiană și se vor asigura 35 Kcal/kg/zi, cu 1,2 g proteine/kg/zi și cu un raport glucide : lipide de 70 : 30. Pacienții vor primi mixturi îmbogățite cu aminoacizi (leucină, izoleucină, valină, glutamat, aspartat) și soluții perfuzabile cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
Administrarea necontrolată a preparatului anticoagulant ar putea conduce la evenimente adverse hemoragice, în condițiile deteriorării în timp a funcției renale. Aceasta este favorizată de episoadele frecvente de deshidratare ce acompaniază bolile acute febrile sau sindroamele diareice, în condițiile unui aport lichidian inadecvat prin atenuarea reflexului de sete indusă de afectarea aterosclerotică cerebrală. Această situație poate surveni mai ales în cazul preparatelor cu excreție predominant renală, ca de exemplu dabigatran (excreție renală 80%) (14). De aceea, preparatele anticoagulante noi se administrează doar
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Minerva Murariu, Ana-Maria Vintilă, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91963_a_92458]
-
iar în stadiul cronic hematomul prezintă semnal variabil în hiper-/hiposau izosemnal T1, hipersemnal T2 față de creier, cu depozite de hemosiderină în hiposemnal T1, hiposemnal accentuat T2 (fig. 3.13 a-d). HEMATOMUL SUBDURAL Hematomul subdural (HSD) reprezintă o colecție lichidiană localizată între dura mater și membrana arahnoidiană. În TCC grave, rata mortalității este între 50 și 90% [8,5,9]. Cea mai frecventă localizare este convexitatea emisferelor cerebrale. Evaluare CT: - HSD acut - colecție hiperdensă, lentiformă, planconvexă, cu marginea externă netedă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
neregulată (fig. 3.14 a-b). - HSD supraacut - colecție hiperdensă neomogenă, cu zone de hipodense în interior. - HSD subacut - colecție izodensă cu parenchimul cerebral, cu iodofilie la nivelul durei pe secțiunile post-SDC, secundar revascularizării. În HSD cronic - colecție cu densități lichidiene, hipodensă comparativ cu parenchimul cerebral (fig. 3.15 a-b), se poate calcifica sau resângera. În interiorul hematomului pot fi depistate septuri fibroase sau aderente ce pot exista pretraumatic, în urma unor infecții meningeale. HSD poate să crească rapid și să producă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
în cisterne (fig. 3.18 a-b). Deoarece în traumatologie HS sunt mici, este uneori nevoie de RMN și anume secvența FLAIR care pune în evidență hemoragia mai bine decât CT-ul [10,11]. HIGROMA SUBDURALĂ Higroma este o colecție lichidiană situată în spațiul subdural, secundar unei brese la nivelul arahnoidei. Pe investigația CT și RMN se vizualizează o colecție hipodensă, cu densități sau semnal similare cu cele ale LCR-ului. Poate să apară posttraumatic sau după degradarea unui hematom (fig
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
primare post hipertensive se face prin prezența unor leziuni asociate: fractura craniană, colecții hematice subdurale, contuzii sau dilacerări în alte zone ale creierului (fig. 3.23). HEMORAGIA INTRAVENTRICULARĂ POSTTRAUMATICĂ Din punct de vedere imagistic, pe investigația CT apare o colecție lichidiană hiperdensă (cu densități aproximative de 70-90 UH) prezentă în toți ventriculii cerebrali sau numai în anumite zone ale lor (fig. 3.24). LEZIUNI AXONALE DIFUZE Leziunea axonală difuză (LAD) este un tip de leziune posttraumatică frecventă în TCC închise. LAD
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]