796 matches
-
a putut să se ridice Ecologii, ambientul Protestau c-o să se strice Avea cal, avea jiletcă Acceptase primăria Numai necuratul cred că Îi furase pălăria Nu e celui ce decide Cine urcă azi pe cal Pus cu susu-n jos un lied e, Refuzat la carnaval Și ce-ai să te faci atunci Că iar cazi și-ți scuturi praful Să te râdă niște prunci Că n-ai cui să tragi perdaful? Bate vântul, stinge focul Fuge murgul, cade șaua A căzut
VÂNĂTOAREA CRITICĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355522_a_356851]
-
îi ține de umeri, de spate, de gât, de cap, aproape îi ține în brațe și, cu blândețe și fermitate în același timp, inepuizabilă, le explică acestora, cum să interpreteze cât mai aproape de perfecțiune, ariile din opere și operete, canțonete, lieduri, oratorii și orice altă formă de manifestare a artei lirice. Este inepuizabilă, această femeie solidă, frumoasă, cu o față foarte expresivă, cu gesturi deschise, largi, însă de o fragilitate și delicatețe copleșitoare. Cred că tinerii sunt cel mai mult impresionați
O MIE DE VOCI ÎNTR-UNA SINGURĂ: MARIANA NICOLESCO. OMAGIU PRIMEI DOAMNE A LIRICII ROMÂNEŞTI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356774_a_358103]
-
în 1991 care au contribuit la restaurarea orgii cu piese comandate la Ludwigsburg fabricantului acesteia și în 1994 au donat un mare pian de concert Steinway. Mariana Nicolesco a creat în 2003 la Brașov Primul Festival și Concurs Național al Liedului Românesc, precum și Gran Gala UNESCO-UNICEF România, la Veneția (2003). În anul 2003, la împlinirea a 150 de ani de la premiera absolută a operei La Traviata de Verdi, a prezentat în Statele Unite un spectacol cu opera verdiană în interpretarea unor tineri
O MIE DE VOCI ÎNTR-UNA SINGURĂ: MARIANA NICOLESCO. OMAGIU PRIMEI DOAMNE A LIRICII ROMÂNEŞTI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356774_a_358103]
-
Internațională de Canto din cadrul Universității din Cardiff (2007). „În Anul Internațional George Enescu proclamat de UNESCO în 2005, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la trecerea în eternitate a marelui compozitor român, Mariana Nicolesco prezintă în premieră mondială integrala liedurilor compuse de acesta în interpretarea laureaților Concursului Național al Liedului Românesc. Aceste capodopere au fost cântate apoi în Concerte Extraordinare la Expoziția Universală de la Aichi în Japonia, la Nagoya și Tokio, la Praga, Paris, Roma și New York. Integrala liedurilor lui
O MIE DE VOCI ÎNTR-UNA SINGURĂ: MARIANA NICOLESCO. OMAGIU PRIMEI DOAMNE A LIRICII ROMÂNEŞTI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356774_a_358103]
-
Internațional George Enescu proclamat de UNESCO în 2005, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la trecerea în eternitate a marelui compozitor român, Mariana Nicolesco prezintă în premieră mondială integrala liedurilor compuse de acesta în interpretarea laureaților Concursului Național al Liedului Românesc. Aceste capodopere au fost cântate apoi în Concerte Extraordinare la Expoziția Universală de la Aichi în Japonia, la Nagoya și Tokio, la Praga, Paris, Roma și New York. Integrala liedurilor lui George Enescu a fost publicată cu această ocazie în CD
O MIE DE VOCI ÎNTR-UNA SINGURĂ: MARIANA NICOLESCO. OMAGIU PRIMEI DOAMNE A LIRICII ROMÂNEŞTI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356774_a_358103]
-
integrala liedurilor compuse de acesta în interpretarea laureaților Concursului Național al Liedului Românesc. Aceste capodopere au fost cântate apoi în Concerte Extraordinare la Expoziția Universală de la Aichi în Japonia, la Nagoya și Tokio, la Praga, Paris, Roma și New York. Integrala liedurilor lui George Enescu a fost publicată cu această ocazie în CD și DVD. Aceste evenimente au fost menționate în presa muzicală internațională de la Orpheus din Berlin la Amadeus de la Milano. Membră a Juriului Concursului Internațional Schubert și Modernitatea organizat de
O MIE DE VOCI ÎNTR-UNA SINGURĂ: MARIANA NICOLESCO. OMAGIU PRIMEI DOAMNE A LIRICII ROMÂNEŞTI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356774_a_358103]
-
cap e-n dezlegări... Nu te opri să îmi culegi vreo floare! Nu te uita la frunza care plânge! Și chiar,de-o zână brațul își va frânge, Privirea-ntoarce,și te du pe altă cale! Izvorul cristalin ce cântă lieduri Și te îmbie să îți răcorești pustiul Are otrava cea mai tare chiar în pliul Dintre suspine și-ale stâncii riduri... Să nu privești spre sălciile-albastre! Și nici să nu te-apropii la vreo rugă! Închide ochii chiar de te
NOAPTEA LUPULUI ŞI-A IELELOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356119_a_357448]
-
1955. (Mihai Pușcașu-Mărturii din iadul închisorilor comuniste, Ed. Agaton, Făgăraș, 2010, p. 88-89) Comunismul dacă nu este absurd și stupid nu poate fi nici iudaic, nici bolșevic, nici abject și nici criminal. Bunăoară, Ion Piso, ilustrul tenor pregătea un faimos lied Frumoasa morăriță în toiul proletcultismului, când un tovarăș venit de sus îl cheamă la direcțiune: „Tovarășe Piso, nu ești mulțumit cu situația în care te afli? De ce ne faci greutăți tovarășe Piso?” îl admonestează politrucul. Cel admonestat rămâne perplex: „Dar
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
-și vadă de treabă, face propagandă fascistă, legionară!” Acuzatul rămâne tot mai năuc, dar i se azvârle sub ochi teribila „dovadă”, în care recunoaște corectura ciclului Frumoasa morăriță, așa cum o trimise deunăzi la tipografie. Politrucul dă paginile și, ajungând la liedul In grun will ich mich kleiden („Aș vrea să mă înveșmântez în verde”), izbucnește cu indignare: „Ce înseamnă asta?! Îți dai seama, tovarășe Piso? Răsuflând pe jumătate ușurat, tenorul se apucă să-i explice povestea, încercând să-l lămurească asupra
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
doar praful din sacâz de chihlimbara vorba atârnă nemurirea avântului din suflet pierdut și iar găsit atâta veselie penumbra din genune nu are cum să fie hălăduind prin vis că primordială harfa statornicind cu grijă căldură din iubire candoarea din lied sfânt psaltirion de versuri albe grele se leagănă pe clape de alabastru gând ce amintesc căderea lentă și tulbure că vinul în strofa de plăcere în strofa de abis iar din adânc urcușul e în taină vie cu pași de
POEM HIERATIC XXXIV-ARCUŞUL UITAT de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370079_a_371408]
-
în facultate, ci devenea instantaneu un soi de poezie fără canoane a cifrelor seci. Cel puțin, așa vedeam eu lucrurile atunci și așa le văd și azi. Cursul de hidraulică, o parte dintre reprezentațiile de la Teatrul Mic ori lecțiile de lied ale maestrului Pompei Hărășteanu din clădirea Operei deveniseră în acei ani un mic templu sacru al sufletului meu, care a rămas la fel de neatins și acum. Păcat că repetabilitatea anumitor clipe fericite nu este înscrisă de divinitate în tabloul trecerii noastre
ДО СВИДАНИЯ, МОСКВА! (LA REVEDERE MOSCOVA!) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370509_a_371838]
-
depozite de suflet, scrise cu inimă curată, ne conferă muzicalitate și confortul unor trăiri proprii. Ele mustesc de frumuseți simple și de bucurie de viață. Ca să le înțelegi mai bine conținutul, trebuie să asculți melodia lor interioară ca pe niște lieduri. Sunt poezii ca florile, dimineața cu lacrimi de rouă, la amiază cu corolele deschise ca să primească lumina zilei și seara răspândind miresme și o desăvârșită liniște și împăcare binecuvântată. Dintr-un asemenea univers au luat naștere multe poezii în care
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
nemaiștiind, care mi-e anul, nici ziua, și nici clipă, în care, eu te-am cunoscut, uitând de Bach și Mozart, de Schumann și de Baker Chet, de Grieg, mi-aduc aminte însă, de pianul negru și lângă el, un Lied. E scris de mine, în periplul meu, nepus între culori, pe pânză, nici printre flori, e doar purtat de vânt și ars de soare, venit din cele patru zări, luminat de faruri, ca niște lumânări. Bine-ai venit acasă, din
RESPIR, PRIN VISELE-MI MURDARE de COSTI POP în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362761_a_364090]
-
între culori, pe pânză, nici printre flori, e doar purtat de vânt și ars de soare, venit din cele patru zări, luminat de faruri, ca niște lumânări. Bine-ai venit acasă, din cele patru zări, mi-ai spus deodată, cu Liedul tău, pentru pian și să nu pleci altădată. Undeva departe, noiembrie 2016 Sursă foto-Pinterest Referință Bibliografica: Respir, prin visele-mi murdare / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2152, Anul VI, 21 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
RESPIR, PRIN VISELE-MI MURDARE de COSTI POP în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362761_a_364090]
-
clipa Să-ți speli privirea-n lacrima brodată Pe alb de înger, să-i cuprinzi aripa Cu sufletul. Să-ți simți vioară gândul Iar trupul să-ți vibreze ca o liră Când freamătu-i se stinge în alintul Mătăsii care-n lied-uri se deșiră. Mă-ntreb dac-ai privit vreodat-un nufăr Împovărat de dor, de puritate Cum se deschide ca un tainic cufăr Nebun de alb pentru eternitate. Și dacă te-ai simțit plutind pe ape Cu inima bătând, dorind să
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
Născută din cascade înspumate De generoase,tandre-mbrățișări Și de senzații calde picurate Celest surâs de buze,delicat Îngână către Eros rugăciune În viață să îi fie mereu dat Doar ei,explozii de trăiri,anume În respirații repezi,sacadat Omniprezente lieduri de amoruri Din note de fior reverberat Desăvârșesc vitale protocoluri Oftatul îndelung,în împlinire Dintr-un ocean de doruri renăscute Înalță ode către nemurire Comensurând retoric astre mute Două steluțe,brusc înduioșate Spontan,ochii iubitei luminează Privind spre ea,fără de
ASCULT TĂCEREA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353721_a_355050]
-
cap e-n dezlegări... Nu te opri să îmi culegi vreo floare! Nu te uita la frunza care plânge! Și chiar,de-o zână brațul își va frânge, Privirea-ntoarce,și te du pe altă cale! Izvorul cristalin ce cântă lieduri Și te îmbie să îți răcorești pustiul Are otrava cea mai tare chiar în pliul Dintre suspine și-ale stâncii riduri... Să nu privești spre sălciile-albastre! Și nici să nu te-apropii la vreo rugă! Închide ochii chiar de te
NOAPTEA LUPULUI ŞI-A IELELOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354165_a_355494]
-
pe negustorii de mu-zică. Mi-au numerotat anapoda lucrările, deformandu-le. Le-au numerotat după fantezia lor. Molo a gravat „Trio-ul cu variații în mi bemol major”, dându-i numărul opus 82, când acest număr era al celor patru „Lied”-uri, pe care le-ați ascultat, iar variațiunile au un număr mult anterior. Este o potlogărie grosolană. Acum toate sunt cunoscute pe dos”. Tăceam și-l priveam cu suspiciune pe acest ciudat om, venit parcă din istorie. Mie să mi
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCE PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357030_a_358359]
-
singur... Era un dialog în desfășurare, o poezie în izbucnire... petalele se deschideau încet în buchetul mâinilor curioase, insistente, exploratoare... totul era o melodie sfioasă, un lung preludiu pentru anii care urmau, un documentar cinematografic despre ce poate urma, un lied cântat la pian, care se va spune cândva cu siguranță. Și-a modelat vocea să-și revină după momentul electrizant, să poată continua lectura cu voce tare și să nu se trădeze față de cel mic... sau față de cel mare... Ana
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
timpul, să nu se veștejească toamna la ten. Iubito, ai grijă să ștergi noaptea udă de rouă, să închei nasturii de la vestonul lunii, să descânți ochii albaștri ai ploii ce plouă, să-mi pui în sertarul inimii toate sonetele humii. LIED Lebăda cântă poemul mut din carnea mea verde călcată de vânt, cad sunete rânjite pe grumazul degetelor, livada de vise a înflorit sub așternut. Citește mai mult IUBITOIubito, ai grijă să nu se stingă vântul,să nu moară flașnetarul cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
perfect sau ideal, într-o permanentă raportare sensibilă atât la sine, cât și la cercul spațio-temporal imediat al existenței, la cotidian, ori la nivele mai îndepărtate, istorice ori cosmice. Volumul structurat pe trei componente, “Vestiarul inimii” cu 48 de poeme, “Lieduri” și “Confesiuni”, propune cititorului cel puțin trei problematici cum ar fi: designul realului imediat în care este angrenat eul poetic cu perspectivele, stările și sentimentele ce-l cutreieră - suficiente pentru a argumenta o concepție lirică deja formată și statuată. Poetul
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
a-și dizolva prezența în real, într-o comuniune totală cu lucrurile, pentru a deveni instanță impersonală și abstractă, înger: “Nu mai am înveliș/ nu mai am înfățișare,/ nu mai am miez de foșnet./ [...]/ Am rămas un înger...” (p. 38). Liedurile, erotice sau melancolice și meditative definesc în 40 creații netitrate, doar numerotate, tot atâtea stări - iubirea, solitudinea, emoția, amintirea etc., unele chiar obsesia unei priviri, a unui chip, ca de pildă: “În fiecare dimineață, ochii tăi căprui,/ ascunși în picuri
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
și rupt Când gândurile-n tâmpla clipei scurmă Și-nnoadă-n franjuri visul întrerupt De-ar fi ca să mă nasc din nou, din doruri De tânără fecioară-n miez de vară Cu jar de maci în suflet, cu onoruri De lied-uri lin șoptite de-o vioară Aș ști s-adun din unduirea ierbii Doar adierea blândului zefir Privind la râu cum se adapă cerbii Să-nlătur spini din rug de trandafir Înmiresmat, în sângeriu veșmânt De taine prinse-n trena
DE-AR FI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357660_a_358989]
-
Așa se explică faptul că în volumul Elenei Buică apar portretele unor scriitori aproape uitați, cum ar fi Otilia Cazimir, ale cărei poezii se remarcă prin „feminitate, delicatețe, suavitate...frumusețe și armonie”, producând emoții ca o „muzică liniștitoare a unui lied, coborâtoare de undeva din zări înalte și senine”. Panait Cerna impresionează prin cultivarea „marilor probleme ale existenței omului, ale atitudinii lui în viața”, iar Emil Gârleanu are un loc privilegiat în sufletul copiilor (și al vârstnicilor cu suflet de copil
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/357712_a_359041]
-
și rupt Când gândurile-n tâmpla clipei scurmă Și-nnoadă-n franjuri visul întrerupt De-ar fi ca să mă nasc din nou, din doruri De tânără fecioară-n miez de vară Cu jar de maci în suflet, cu onoruri De lied-uri lin șoptite de-o vioară Aș ști s-adun din unduirea ierbii Doar adierea blândului zefir Privind la râu cum se adapă cerbii Să-nlătur spini din rug de trandafir Înmiresmat, în sângeriu veșmânt De taine prinse-n trena
POEME DE DOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359351_a_360680]